Fanaticii evoluționismului
Ec. dr. Radu Golban 18 August 2021
.
.
Eugena Greath Reset
Unul dintre cele mai răspândite mituri constă în a considera că, odată cu procesul medicilor de la Nürnberg, teoria raselor, eugenia (teoria sănătății ereditare) și făurirea supraomului prin selecție artificială au devenit un capitol încheiat al istoriei. Procesul le-a fost intentat unor oameni de știință care, călăuziți de convingeri eronate cu tentă nazistă – bazate pe darwinism social, pe curentul new age și pe încrederea oarbă în tehnică -, au provocat moartea a mii de oameni. Dar, prin pedepsirea celor care au ucis în numele științei, au fost scoși din circulație doar făptașii, nu și armele lor: știința și sponsorii.
„Deși nu încape îndoială că o politică eugenistă radicală va rămâne, mulți ani de-acum înainte, imposibilă din punct de vedere politic și psihologic, pentru UNESCO va fi totuși important să contribuie la verificarea cu maximă atenție a problemei eugeniste, informându-i pe oameni cu privire la chestiunile care decurg din ea, pentru ca multe lucruri ce par de negândit azi să poată fi măcar gândite din nou la un moment dat”.
Aceste cuvinte nu-i aparțin vreunui savant nazist de pe banca acuzaților, ci lui Julian Huxley însuși, primul director general al UNESCO. Cu asemenea opinii, biologul, filozoful și scriitorul britanic – eugenist de frunte al țării lui – nu ar fi scăpat de ștreang la Nürnberg. Totuși, în calitate de transumanist convins, el a lucrat nestânjenit, până la sfârșitul vieții, la înfăptuirea ideii lui fetiș, exprimată în deviza: one world, one faith. Deviza – al cărei sens nu e departe de „Ein Volk, ein Reich, ein Führer!” (Un popor, un Imperiu, un Conducător) – s-a bucurat de succes, de vreme ce promotorul ei era susținut de cele mai alese cercuri britanice și americane. Așa cum notează prof. Paul Weindling în studiul lui din 2012, intitulat Julian Huxley and the Continuity of Eugenics in Twentieth-century Britain[1], Huxley a lucrat mână-n mână cu organizația de binefacere Rockefeller, omniprezentă în contextul pandemiei de COVID-19 și al vaccinului contra noului coronavirus. În definitiv, familia Rockefeller și-a dat toată silința să finanțeze programe de eugenie încă dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Lista proiectelor lui Huxley a fost lungă[2]. I-au stat alături intelectuali și personalități de renume, ca matematicianul și filozoful Bertrand Russel sau John Maynard Keynes. Uniți în spiritul ideilor criminale formulate de economistul englez Thomas Malthus, pentru care era de preferat ca adulții să ucidă copii decât să le asigure spațiu3, ei au văzut în biologie și în genetică mijloace moderne de a netezi calea acestui fanatism al evoluției cu tentă elitistă. Biologul evoluționist Julian Huxley profețea că ideea marxistă despre revoluționarea societății va fi sortită eșecului în lipsa unei „componente biologice”. Generații întregi de elevi au înțeles din „Brave New World”, cartea fratelui său Aldous, ce componentă biologică avea în vedere savantul. Convingere pe care nu i-o putem lua în nume de rău acestei dinastii intelectuale dacă ne gândim că, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, bunicul celor doi, Thomas Huxley, trecea drept „buldogul lui Darwin”. Nu știm azi dacă bunicul și-a luat din opiu – substanță tolerată la vremea aceea – forța de a modela o societate construită pe baza selecției naturale darwiniene sau dacă numai Aldous, vizionarul autor pe jumătate orb, avea o slăbiciune pentru LSD. Nu știm nici de ce această familie și-a atribuit, de-a lungul mai multor generații, inspirația divină de a ameliora biologic omul. Pe de altă parte, e de înțeles că fratele Julian își făcea griji pentru sănătatea familiei sale și că extrapola aceste griji la scara umanității, întrucât, pe lângă darwinism, în clan avea mare trecere și concepția mizantropică a lui Malthus despre suprapopularea pământului[3].
Nu e de mirare că geniul și nebunia sunt îngemănate: următorul aliat, fratele Sir Andrew, a obținut premiul Nobel pentru medicină. Ce coincidență fericită că, prin modelul Hodgkin-Huxley, acest biolog, și el un spirit luminat, a deschis drumul descoperirii unui vaccin atât de important pentru noi: vaccinul contra coronavirusului! Modelul său matematic servește la înțelegerea modului de funcționare a neuronilor care eliberează dopamină și a modului în care stochează dopamină gena VMAT2. Revista americană de specialitate „The Scientist”[4] a publicat recent un amplu articol despre relevanța acestei gene pentru Covid-19 și despre posibilele consecințe neuronale ale bolii. Unii savanți consideră că gena afectată, VMAT2, ar fi responsabilă, printre altele, de credința în Dumnezeu, motiv pentru care ea este cunoscută și drept „genă a lui Dumnezeu“. Alții privesc lucrurile mai lucid și atribuie genei controlul asupra a numeroși neurotransmițători din creier, care, la rândul lor, controlează conștiința, conștiința de sine, experiențele de natură emoțională, frica, imaginația, motivația etc.
În principiu, e vorba de zone ale creierului uman care, grație extraordinarelor realizări științifice ale fraților Julian și Andrew, pot fi, la nevoie, supra- sau subsolicitate; cu alte cuvinte, omul de mâine poate fi ameliorat biologic astfel încât să degenereze la stadiul unui animal de muncă înapoiat sau, binecuvântat cu sclipiri de geniu, să elaboreze o nouă colecție de animale din pluș pentru Bill Gates.
Fiind probabil mai puțin talentat decât ceilalți doi, Aldous vorbea în termeni simpliști despre ameliorarea unor embrioni care, alimentați cu o cantitate redusă de oxigen, urmau să devină o castă de muncitori cu inteligență limitată. Cu asemenea frați glorioși, vizionarul Aldous își cam pierde consistența. Nici urmă, la el, de vreo critică a ideilor mizantropice și a eforturilor asidue depuse în vederea tehnicilor de inginerie genetică. În spiritul acestei bizare dinastii animate de fetișul reducerii populației, Aldous are totuși meritul de a fi făcut o profeție remarcabilă: controlul demografic, spunea el în anii ’60, ar putea fi înfăptuit într-o zi prin medicamente. Acest strălucit utopist a avut inspirația să prevadă, în umbra celor doi savanți creatori de monștri, pilula anticoncepțională.
Tocmai elitele acestei lumi, care, prin succesiune dinastică, s-au dedicat trup și suflet reducerii populației, se înhamă acum, invocând protejarea vieții, la producerea unui vaccin contra coronavirusului. Din acest punct de vedere, ura față de oameni – instituită pseudoștiințific, alimentată de malthusianism și modelată de teoria darwinismului social – este resortul iubirii de semeni, care pretinde că apără lumea de un nou tip de gripă.
Nici prof. dr. Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial, nu poate fi suspectat de genialitate sau de originalitate. În ciuda aerului curat de la Davos, Schwab, care a studiat între altele inginerie (construcții de mașini), i-a imitat cu atâta fervoare pe eugeniști în dezbaterile despre transumanism, încât e lesne de înțeles de ce speră la mai multă inteligență prin intervenții asupra biologiei umane. Dacă ne luăm după el, ne aflăm literalmente în pragul celei de-a patra revoluții industriale, care, de data aceasta, ar viza mai degrabă omul decât mașinile și ar face să dispară granițele biologice. Având în vedere abundența de texte pe această temă semnate de frații Huxley și de alții, Schwab ar fi trebuit să se ocupe de protecția mediului în loc să consume hârtie pentru cartea lui The Great Reset.
Pentru dl Bill Gates e valabil același criteriu în ce privește revoluția tehnologică și socială din timpul pandemiei și de după ea. De aceea se pune întrebarea: de ce tocmai acest atelaj de elite, îngrijorate de evoluția demografică, caută să ne deschidă ochii și să ne apere de o afecțiune respiratorie eventual gravă? După toate aparențele, revoluționarii nu se mulțumesc cu un vaccin susceptibil să prevină o mortalitate oricum scăzută. Nu e clar de ce think tank-urile unor secte evoluționiste – care promit raiul pe pământ prin ameliorare genetică – văd într-un vaccin menit să ne apere de o viroză un potențial pentru noi forme de viață.
Singura explicație ar fi că frica de virus – o frică indusă – oferă șansa istorică unică de a-i feri pe oameni de tuse și, în același timp, de a-i lipsi genetic de ceea ce face lumea cu adevărat frumoasă pentru noi, masele: liberul arbitru.
Pentru ca un asemenea fetiș evoluționist cu accente new age, întreținut de analiști, fundații și savanți, să nu-i răpească genetic omului talentul, arta, cultura, spiritualitatea și libertatea intelectuală, el se cuvine criminalizat ca mișcare teroristă și condamnat așa cum au fost condamnați cândva la Nürnberg zbirii regimului nazist. Cu mica diferență că, azi, acuzații nu ar încăpea pe o bancă, ci ar umple un întreg stadion[5].
–––––––––––––
[1] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4366572/
[2] https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000068197
[3] Das Bevölkerungsgesetz von Sir Thomas Malthus (1766-1823)
[4] https://www.the-scientist.com/news-opinion/two-genetic-regions-linked-with-severe-covid-19-67619
[5] https://radugolban.ro/articole/fanaticii-evolutionismului
Nicaieri in Legea 156/30 mai 2023,Legea pt organizarea prevenirii separarii copilului de familie nu scrie ca se poate separa copilul de familie(extragere).Potrivit acestei legi,s-a fixat cadru legislativ clar pentru sprijinul statului pt familiile cu probleme,exclus separarea copilului cum prost au inteles multi.
Iata:
Articolul 5
(1) Pentru prevenirea separării copilului de familie, serviciul public de asistență socială are obligația de a sprijini familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea unui copil care poate fi în risc de separare, dacă familia, în funcție de situația economică și condițiile de locuit ale acesteia, se află în una dintre următoarele situații de vulnerabilitate:
a) trăiește în sărăcie extremă;
b) are venituri reduse și nu primește beneficii de asistență socială;
c) are părintele unic susținător sau ambii părinți fără ocupație sau în șomaj;
d) ocupă fără drept anumite spații de locuit, inclusiv spații construite ilegal sau locuințe improvizate ori spații care nu sunt destinate locuirii;
e) nu dispune de spațiu locuibil suficient raportat la numărul de persoane, respectiv locuința este supraaglomerată;
f) locuiește în spații improprii sau întâmpină probleme privind siguranța și igiena locuinței.
(2) Pentru prevenirea separării copilului de familie, serviciul public de asistență socială are obligația de a sprijini familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea unui copil care poate fi în risc de separare, dacă familia, în funcție de situația socială a acesteia, se află în una dintre următoarele situații de vulnerabilitate:
a) are în îngrijire o mamă minoră sau o minoră gravidă;
b) părintele unic susținător sau ambii părinți sunt plecați la muncă în străinătate;
c) are unul sau mai mulți copii care au revenit în țara de origine după o experiență de peste un an de migrație;
d) are membri adulți cu dizabilități care le afectează semnificativ calitatea vieții și participarea lor la viața socială;
e) are cel puțin un membru al familiei care nu are acte de stare civilă;
f) a avut sau are unul sau mai mulți copii pentru care a fost stabilită o măsură de protecție specială, în condițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
g) a avut sau are unul sau mai mulți copii părăsiți în unitățile sanitare;
h) a avut sau are unul sau mai mulți membri condamnați la o pedeapsă privativă de libertate.
(3) Pentru prevenirea separării copilului de familie, serviciul public de asistență socială are obligația de a sprijini familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea unui copil care poate fi în risc de separare, dacă familia, în funcție de starea de sănătate a acesteia, se află în situația de vulnerabilitate având unul sau mai mulți copii polispitalizați.
(4) Pentru prevenirea separării copilului de familie, serviciul public de asistență socială are obligația de a sprijini familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea unui copil care poate fi în risc de separare, dacă familia, în funcție de nivelul de educație al acesteia, se află în una dintre următoarele situații de vulnerabilitate:
a) are unul sau mai mulți copii de vârstă școlară care nu au fost înscriși într-o formă de învățământ sau care nu frecventează cursurile unei forme de învățământ obligatoriu;
b) are unul sau mai mulți copii cu cerințe educaționale speciale.
Articolul 6
(1) Pentru stabilirea situației de risc de separare în care se află copilul trebuie analizate, cu prioritate, următoarele aspecte:
a) caracterul permanent sau ocazional al situației de risc, respectiv necesitatea de a face distincție între dificultățile temporare în ceea ce privește creșterea și îngrijirea copilului, susceptibile de a fi ameliorate într-o perioadă de timp rezonabilă, și dificultățile majore care necesită o abordare susținută pe termen lung;
b) nivelul de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate ale copilului, apartenența lui la familie și relațiile intrafamiliale;
c) capacitatea părinților de înțelegere a riscului la care este expus copilul, gradul lor de mobilizare și de acceptare a propunerilor de sprijin, precum și abilitățile parentale.
(2) Evaluarea situației de risc a unui copil se realizează de către serviciul public de asistență socială de la domiciliul copilului și constă în următoarele 3 niveluri de analiză:
a) acoperirea nevoilor esențiale/de bază, fizice, afective, intelectuale și sociale pentru dezvoltarea copilului, menținerea stării de sănătate și asigurarea securității sale fizice, a moralității și autonomiei specifice vârstei sale;
b) calitatea relațiilor copilului cu părinții și capacitatea acestora de a se mobiliza în interesul copilului;
c) impactul contextului familial și al mediului social asupra situației și dezvoltării copilului.
.
Excelent articol, ce urmareste linia istorica a blestemului Malthusian altoit cu patima profitului in hybrizii khazari.
Ma bucur sa vad in paginile acestui website asemenea articole ce dezvaluiesc originele Raului care ne inconjoara. Trebuie sa ne cunoastem bine dusmanii ca sa putem supravietui.
Mai trebuie spus ca Julien Sorell Huxley, fratele romancierului Aldous, s-a implicat în crearea Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) și a devenit primul ei director general, al organizației în 1946. Unde in primele două săptămâni, a lansat o broșură de 60 de pagini despre scopul și filosofia UNESCO, ca document oficial. Au existat, evident, mulți oponenți conservatori ai “umanismului său științific”. Ideea lui de a restrânge creșterea populației prin controlul nașterilor a atras o anatema atât de la Biserica Catolică, cât chiar și de la Cominternul sovietic.
Pe lângă preocupările sale internaționale și umaniste, interesele sale de cercetare au acoperit evoluția în toate aspectele ei, etologie, embriologie, genetică, antropologie și într-o oarecare măsură domeniul infantil al biologiei celulare. Eminența lui Julian ca avocat al evoluției controlate, și mai ales contribuția sa la sinteza evoluționistă modernă, i-au dus la acordarea Medaliei Darwin a Societății Regale în 1956.
”„Ein Volk, ein Reich, ein Führer!” (Un popor, un Imperiu, un Conducător) ”
De ACORD, cu o ”mică” SPECIFICAȚIE :)
Un popor=PLANETAR,
Un Imperiu=AL LEGILOR UNIVERSALE,
Un Conducător=LEGEA.
SUCCES, S-aveți :)