Cartea Neagră nu conține numai minciuni. Nimeni nu-i perfectul ticălos! Nici măcar Matatias Carp…
2.
Cartea Neagră citită atent
Cartea Neagră, scrisă de evreul Matatis Carp şi publicată în anii 1947-48, are trei volume, dedicate, în ordine, momentelor de grea cumpănă prin care au trecut evreii din România: guvernarea legionară, pogromul de la Iaşi şi deportarea în Transnistria. Cartea Neagră se citeşte în mare grabă. Mai exact spus, se frunzăreşte. Este o carte …jenantă. Nu cred că s-a găsit cineva s-o citească atent cap-coadă. Eu, ca român şi ca om, citind la această carte, am fost mereu încercat de două sentimente contradictorii, iar fiecare dintre aceste sentimente mă zorea să las mai repede cartea din mână: (1) sentimentul ruşinii, dacă cumva chiar au fost săvârşite crimele descrise şi inventariate, şi (2) sentimentul ruşinii că, mult mai probabil, autorul inventează crimele relatate sau măcar le exagerează, cu bună ştiinţă, că adică minte!
Am citit cele trei volume sărind de la o pagină la alta, într-o neorânduială deplină, până când Dumnezeu s-a îndurat de mine şi am dat de pagina 21, din primul volum, unde am găsit informaţia că ţăranii români cumpărau evrei de la jandarmii care îi păzeau şi, ajungând acasă cu evreul târguit, românul îi tăia acestuia beregata, aduna sângele într-un vas, ca la Ignat, când taie porcul, iar sângele evreului îl folosea să ungă osia căruţelor şi alte mecanisme casnice…
Evident, nu am putut citi mai departe şi am lăsat Cartea Neagră din mână. Rău am făcut!
…Zilele trecute, după ce am aflat de existenţa documentelor citate şi discutate în capitolul „Documentele de la care plecăm”, mi-am propus totuşi să mai citesc o dată volumul I din Cartea Neagră, dar să-l „lecturez” metodic, cu creionul în mână, având trează atenţia spre a descoperi (1) dacă autorul se contrazice pe el însuşi şi (2) în ce măsură pot fi găsite confirmări – desigur, involuntare, pe care autorul le aduce ipotezei „noastre”, ipotezei că, aşa cum a dezvăluit Vladimir Alexe, în ianuarie 1941 o bună parte din evenimentele cuprinse în ceea ce unii numesc azi „pogromul de la Bucureşti” sunt de fapt materializarea unei diversiuni, a unei înscenări la a cărei organizare şi desfăşurare lideri evrei importanţi, precum şi o parte dintre „victime”, şi-au dat concursul.
Închei această ultimă lectură cu o concluzie: dacă procedam de la bun început aşa, citind cu atenţie textul, nu ar fi fost greu să găsesc ceea ce am căutat apoi aiurea, ani de zile. Aş zice că Matatias Carp a fost cât se poate de corect şi ne-a spus tot adevărul, dar pentru că nu ni l-a servit „mură-n gură”, noi nu ne-am priceput să citim corect mesajul său! Iată acest mesaj, de la Matatias Carp citire:
Lucrul cel mai important pe care l-am scăpat, l-am trecut cu vederea, este acela că însuşi Matatias Carp ştie, recunoaşte şi ne informează, corect, că nu legionarii au organizat şi declanşat rebeliunea, ci autorităţile. Textul este de mai multe ori inechivoc, prima oară la pagina 73: „De aceea, provocând rebeliunea, care în acel moment periculos a scăpat populaţia evreiască de la exterminare, generalul Antonescu nu a fost însufleţit de vreun îndemn generos sau umanitar cu privire la cei ce erau atunci cele mai apăsate victime ale legionarismului. A provocat rebeliunea pentru că avea nevoie de dînsa.”
Aşadar, reprezentantul comunităţii evreieşti din România susţine că nu legionarii, ci Ion Antonescu „a provocat rebeliunea (pentru că avea nevoie de dînsa”)!! Spus cât se poate de clar! Deci nu legionarii au provocat rebeliunea! Deci sintagma „rebeliunea legionară” nu este corectă. Legionarii nu au avut controlul „rebeliunii” devreme ce nu ei au organizat-o şi declanşat-o!
Paginile 74-75 sunt paginile care trebuie citite cu atenţia cea mai mare. Mai întâi se face o succintă descriere a ostilităţilor. Matatias Carp separă desfăşurarea rebeliunii „în sectorul nordic al Capitalei ţării”, de felul cum „s-a desfăşurat rebeliunea în cealaltă emisferă a oraşului”. Spune „că nu a fost nevoie de cine ştie ce desfăşurare de forţe” pentru a-i scoate pe legionari din centrele lor de rezistenţă, că deci aceştia nu au opus nicio rezistenţă: „Când Generalul s-a hotărît să lichideze rebeliunea, n-a avut nevoie decât de câteva ceasuri: de la orele 2p.m. până spre noapte.” Care au fost „centrele de rezistenţă legionară”? „Prefectura Poliţiei Capitalei, Direcţiunea Generală a Securităţii Statului, Cazarma Gardienilor publici, Casa Verde din str.Roma, Sediul Corpului Muncitoresc Legionar din str.Călăraşi etc.”
Cu alte cuvinte, Matatias Carp confirmă toate sursele legionare care afirmă că în ianuarie 1941, în timpul rebeliunii, legionarii nu au atacat pe nimeni, ci au mărşăluit prin centrul Capitalei, scandând lozinci anti-masonice (sau iudeo-masonice), apoi s-au baricadat în clădirile pe care le administraseră până atunci, de unde, fără să opună o rezistenţă serioasă, au fost scoşi de armată, „împleticindu-se în lungi şi dezgustătoare convoaie printre santinele”. Câţi au fost aceştia? „Câteva mii”. Confruntarea dintre legionari şi armată s-a lăsat cu „câteva victime căzute de o parte şi de alta în luptă dreaptă(sic!), câteva geamuri sparte, câteva ziduri zdrelite de schije, un oficiu public jefuit şi incendiat, câteva birouri publice răvăşite (…)” care astfel „au marcat sfârşitul „erei legionare”, pe care Horia Sima o anunţase emfatic în mesajul său de anul nou.”
În continuare, la pagina 75, textul descrie jaful şi prăpădul la care este supusă „cealaltă emisferă a oraşului, acolo unde bolnave tradiţii au făcut să se îngrămădească, una lângă alta, aşezările evreieşti. (…) Deşi era sectorul cel mai ameninţat, ştiut ca atare de cei ce au făcut totul ca rebeliunea să izbucnească, totuşi nimeni nu s-a îngrijit să ia din vreme vreo măsură de pază, dacă nu a avutului, cel puţin a vieţilor omeneşti. Din indolenţă sau cu dinadinsul (s.n.), o populaţie de aproape o sută de mii de oameni a fost lăsată pradă bestiilor dezlănţuite.”
Este, probabil, fraza cheie a Cărţii Negre. Invit onor cititorii s-o mai …lectureze (oribile dictu!) o dată, pentru a trece apoi la o analiză de text atentă. Nu zăbovim prea mult asupra expresiei „bolnave tradiţii”, care nu pare a fi critică la adresa bucureştenilor, ci a evreilor bucureşteni, traiul în ghettou fiind o tradiţie evreiască. Iar la Bucureşti nu se poate vorbi chiar de un ghettou. Starea de spirit exagerat de normală (sic!) a localnicilor îi va fi împiedicat pe evreii bucureşteni să-şi urmeze genotipul…
Importantă, extrem de importantă este secvenţa care urmează, în care sunt pomeniţi „cei ce au făcut totul ca rebeliunea să izbucnească”. Cine sunt aceştia? În nici un caz legionarii. Ci sunt unii care au ştiut bine că „sectorul cel mai ameninţat” era cartierul evreiesc şi care s-ar fi cuvenit „să ia din vreme vreo măsură de pază”, dar nu au făcut-o, „din indolenţă sau cu dinadinsul”. Din tonul de reproş care li se face acestora, deducem că ei aceştia, care au făcut totul pentru ca rebeliunea să izbucnească, nu aveau cum să fie legionarii, ci unii care aveau chiar anumite obligaţii faţă de cartierul evreiesc, dar „din indolenţă sau cu dinadinsul” „totuşi nimeni nu s-a îngrijit să ia din vreme vreo măsură de pază” pentru acea „populaţie (evreiască) de aproape o sută de mii de oameni lăsată pradă bestiilor dezlănţuite”. Din acest „totuşi” se înţelege limpede că „cei care au făcut totul ca rebeliunea să izbucnească” ar fi trebuit, ar fi avut obligaţia să se gândească şi la securitatea evreilor, „să ia din vreme vreo măsură de pază”. Mi se pare evident că Matatias Carp nu are astfel în vedere nici măcar autorităţile.
Coroborând pagina 75 din Cartea Neagră cu documentele descoperite şi publicate de Vladimir Alexe, ar rezulta că (1) cei vinovaţi de indolenţă faţă de populaţia evreiască a cartierului evreiesc aparţineau acestei populaţii, erau evrei, şi că (2) înscenarea pusă la cale cu concursul acestor evrei a fost realizată, „din indolenţă sau cu dinadinsul”(s.n.), cu un exces de elan distructiv, cu un surplus de victime, atât bunuri materiale, cât şi vieţi omeneşti. Victime pe care planificatorii nu s-au învrednicit să le prevadă şi să le evite.
Caracterul aluziv al reproşului, descifrabil numai pentru cei în temă, iar nu pentru cititorii de duzină ca alde subsemnatul, este elementul care ne face să credem că cei vizaţi de reproşul lui Matatias Carp, la acea dată secretar general al Uniunii Comunităţilor Evreeşti din Vechiul Regat, erau evrei cu rang important în comunitatea evreiască, erau colegi cu Matatias Carp în conducerea comunităţii evreieşti. Este un reproş adresat acelor evrei care, în colaborare cu oamenii lui Eugen Cristescu, au declanşat rebeliunea. Căci, se mai înţelege şi asta din textul de la această pagină 75, Antonescu a provocat rebeliunea, dar alţii „au făcut totul ca rebeliunea să izbucnească”. Iar aceşti alţii, după modul voalat şi aluziv în care se referă la ei autorul, nu pot fi decât nişte lideri ai evreilor, bine cunoscuţi de autor, colegi sau tovarăşi ai acestuia. Au făcut ei o treabă bună, nimic de zis, dar o puteau face mult mai bine dacă nu dovedeau oarece indolenţă! …Cam acesta pare înţelesul ciudatelor vorbe ale lui Matatias Carp. Înţeles uşor de dedus după dezvăluirile cuprinse în documentele mai sus prezentate.
Acest reproş (sau atac?) al autorului la adresa liderilor evrei care au negociat rebeliunea cu Eugen Cristescu şi au participat la organizarea şi desfăşurarea rebeliunii, mă determină să nuanţez ipotezele deja formulate cu alte ocazii: o parte cel puţin din crimele invocate s-ar părea că au fost chiar crime crime, adică au existat şi evrei ucişi în acele zile. Dar nu de legionari, ci „de bandele ucigătoare şi jefuitoare” revărsate din periferie.
Se înţelege, citind printre rânduri, că aceste bande au scăpat de sub controlul celor care le-au organizat şi le-au dirijat la început. Pe aceşti organizatori îi vizează cu discreţie reproşurile lui Matatias Carp. El nu putea să le spună propriu zis pe nume şi nici să fie prea explicit, căci ar fi însemnat să dea în vileag lucruri extrem de neplăcute pentru comunitate. Dar măcar atâta şi-a putut permite: acest reproş aluziv, pe care nu-l puteau înţelege decât cei dinlăuntrul afacerii…
Să recitim şi descrierea „pogromului”: „Cartierele evreieşti au fost invadate de bandele ucigătoare şi jefuitoare, o dată cu primele semne ale răzmeriţei, ba chiar mai înainte. Începând de marţi, pe la vremea prânzului, până către revărsatul zorilor de vineri, deci multă vreme după capitularea rebelilor (s.n.), bunurile şi vieţile evreieşti au stat sub puterea pistolului, a târnăcopului şi călcâiului legionar. Aproape 70 de ore, o masă ce cuprindea câteva zeci de mii de oameni, bărbaţi, femei şi copii, n-au avut altă preocupare decât maltratarea, distrugerea, incendierea, furtul şi asasinatul.
Atacul s-a produs concomitent în toate cartierele şi împotriva tuturor obiectivelor.(…) Periferia a revărsat în zilele acestea spre mahalalele evreieşti pe toţi amatorii de bunul altuia sub scutul celei mai sigure impunităţi.”(s.n.)
Aşadar, rebeliunea a continuat şi multă vreme după capitularea legionarilor! Ce poate asta să însemne altceva decât faptul că legionarii nu aveau nicio legătură cu „bandele ucigătoare şi jefuitoare”?! Iar informaţia că acele bande acţionau „sub scutul celei mai sigure impunităţi” devine decisivă: legionarii erau ultimii care puteau oferi impunitate cuiva. Cum să-ţi mai închipui că legionarii, deja arestaţi majoritatea („câteva mii”), mai puteau proteja ei pe cineva?! S-ar fi protejat pe ei înşişi dacă ar mai fi putut! Repet, citită atent, pagina 75 a vestitei cărţi spulberă tot restul cărţii. De ce o fi scris-o domnul Carp?…
Cred că un singur răspuns pare logic: Matatias Carp a fost în divergenţă cu evreii comunişti care au acceptat sau chiar au conceput ei colaborarea cu Siguranţa în vederea compromiterii legionarilor. Acestor evrei li se adresează Carp reproşându-le „indolenţă” şi chiar rea voinţă („dinadinsul”)…
Adică cum „dinadinsul”? Evrei care au provocat dinadinsul suferințe, chiar moartea altor evrei?!… Din păcate, n-ar fi ceva veobișnuit în tradiția evreiască!
Mesajul este însă greu de descifrat şi, iată, abia după aproape 70 de ani „ne cade fisa”.
Un alt moment de sinceritate al autorului se produce atunci când recunoaşte rolul pe care comunitatea evreiască din România a înţeles că trebuie să-l joace în acele împrejurări, după tragedia din vara anului 1940: anume să facă tot ce era posibil pentru a-i învrăjbi pe legionari şi generalul Ion Antonescu. Citez de la pag. 71, pagină revelatorie şi ea:„Regimul legionar s-a prăbuşit în sânge şi cenuşă şi unul din elementele care au contribuit la această prăbuşire a fost activitatea conducerii evreieşti (s.n.). (…) Încă din luna octombrie, numai după câteva săptămâni de guvernare laolaltă, Antonescu şi Horia Sima îşi trimiteau reciproc în scris ameninţări cu falimentul regimului şi al ţării şi azvârleau unul asupra celuilalt, răspunderea dezastrului.Discordia aceasta trebuia cu orice preţ întreţinută. (s.n.) Chiar dacă se întrezăreau pericolele şi suferinţele pe care o eventuală convulsie le-ar abate asupra tuturor ea trebuia provocată, (s.n.) pentru că în acel moment cealaltă alternativă era prăbuşirea ţării şi exterminarea totală a populaţiei evreieşti.”
Aşadar, conducerea evreiască a considerat că este nevoie absolută de „o convulsie”, în urma căreia discordia dintre general şi legionari să ducă la un divorţ total, fiind perfect conştientă că o asemenea convulsie, care să scoată de la guvernare pe legionari, ar putea abate asupra tuturor (evreilor) mari pericole şi suferinţe. Dar ea, dumneaei convulsia, „trebuia provocată”. Cum poate fi interpretat acest text altfel decât ca o recunoaştere a rolului pe care l-a jucat „conducerea evreiască” în planificarea, organizarea, declanşarea şi desfăşurarea rebeliunii, a „convulsiei”?!
„Discordia aceasta (dintre Antonescu şi legionari) trebuia cu orice preţ întreţinută”, zice Matatias Carp. Iar preţul a fost în primul rând minciuna, sutele de reclamaţii împotriva legionarilor cu care conducerea evreiască l-a bombardat pe General. Reclamaţii nefondate, false, incorecte, dar numărul lor mare făcea dificilă verificarea fiecăreia. Conform dictonului „calomniaţi, calomniaţi, ceva tot rămâne!”, şi au rămas în arhive acele reclamaţii mincinoase până în ziua de azi, când sunt interpretate ca documente istorice, dovezi ale sălbăticiei legionare… La data aceea însă, cu fiecare memoriu mincinos – consemnează Matatias Carp, „s-a mai rupt un fir din legăturile şubrede dintre General şi Mişcarea Legionară. Conducerea evreiască a continuat această acţiune până în ultimul moment”.
…Să ne amintim puţin în ce condiţii tragice pentru România s-a ajuns, ca unică soluţie politică posibilă, la colaborarea dintre General şi Mişcarea Legionară. Cât de mult a regretat fiecare voitor de bine al acestui neam românesc ruptura dintre General şi tineretul legionar! Ce şansă mare pentru români s-a irosit atunci, nefructificată?! Poate că cel care a regretat cel mai mult acest divorţ sângeros a fost Ion Antonescu însuşi. Acum, din Cartea Neagră, din mărturia inechivocă a evreului Matatis Carp, aflăm cine a fost artizanul acestui veritabil dezastru naţional românesc: conducerea evreiască, din care făcea parte şi Matatias Carp!…
Se adaugă astfel o pagină nouă şi neaşteptată la inventarul crimelor şi trădărilor de care românii au avut parte din partea evreilor! (…Mă rog, a unor evrei, unii mai lideri!)Rebeliunea legionară a fost aşadar opera „conducerii evreieşti”, care a dus astfel până la capăt acţiunea fundamental anti-românească de a-l separa pe Antonescu de legionari, de a-i scoate pe legionari de la guvernare şi de a-i compromite prin crimele şi ororile din ianuarie 1941, crime care nu s-au produs niciodată sau, de se vor fi săvârşit, nu legionarii le-au făptuit.
Cartea Neagră ne mai oferă o şansă de a ne dumiri ca lumea la pagina 93:
„5 octombrie 1940.
Un nou comunicat semnat de conducătorul statului, arată starea de ameninţare permanentă în care se găseşte populaţia evreiască. Textual, comunicatul spune, între altele:
„Unele elemente îmbrăcate clandestin în cămaşă verde (…) merg din casă în casă şi din întreprindere în întreprindere, în capitală şi în ţară, pentru a ameninţa, a teroriza şi a stoarce bani”.
Informaţia că unii derbedei îmbrăcau „clandestin” cămaşa verde ne pune pe gânduri. Mai întâi ne amintim că după numai câteva luni, în ianuarie 1941, circa 20.000 de cămăşi verzi, procurate de evreul comunist Constantin David din URSS, au fost îmbrăcate de „bandele ucigătoare şi jefuitoare”, recurgându-se astfel la un truc diversionist, exersat deja, precum se vede, cu câteva luni înainte de diversiunea cea mare din ianuarie, confirmând-o! Cel mai plauzibil este ca acele „elemente” să fi fost evrei! Ipoteza ne este sugerată şi de documente comuniste de mai târziu. Într-o şedinţă a Comitetului Central al Partidului Comunist din România, ţinută în 5 octombrie 1945, „care se referă la populaţia evreiască”, printre multe alte accente şocant de critice la adresa evreilor, înregistrăm şi dezvăluirea făcută de Vasile Luca cum că mulţi evrei după 23 august 1944 „s-au îmbrăcat în haine ruseşti şi au luat vitele de la ţărani”! (Vezi Teodor Wexler şi Mihaela Popov, Anchete şi procese uitate 1945-1960, vol.I, pag. 26.) Aşadar stratagema, sigur de nişte evrei efectuată în 1945, de ce nu i-ar fi avut ca executanţi tot pe evrei în ianuarie 1941 sau in octombrie 1940?!… Oricum, să îmbraci cămaşa verde legionară şi să comiţi acte de abuz şi jaf, era un gest menit să şubrezească legăturile dintre legionari şi General. Se încadra perfect în strategia „conducerii evreieşti”.
Să menţionăm că în timpul războiului, în zonele ocupate de germani, politrucii sovietici, în majoritate evrei, sub conducerea unuia Leonid Brejnev, au organizat mici grupuri de diversiune: indivizi îmbrăcaţi în uniforme militare nemţeşti, care săvârşeau felurite acte criminale împotriva populaţiei civile, pentru a compromite relaţiile dintre această populaţie şi armata germană, pentru a sădi ură şi neîncredere faţă de germani şi pentru a împiedica astfel colaborarea armatelor de ocupaţie cu populaţia locală… Truc clasic, dar niciodată folosit de români.
Un cuvînt în plus despre documentul citat mai sus: este deosebit de important. Nu ne mirăm că a rămas necunoscut până la data când Teodor Wexler l-a publicat. În acest document găsim informaţii şi menţiuni cu totul neaşteptate despre Transnistria, în totală contradicţie cu afirmaţiile din Cartea Neagră, vol.III. Astfel, la un moment dat Vasile Luca spune: „Antisemitismul nu-l combaţi scoţându-i pe evrei din lagăr şi punându-i în fruntea tuturor (…) Au venit evreii din lagăr şi în scurt timp au devenit milionari (…) nu prea sunt evrei deportaţi în Ardeal care au rămas în mizerie. Au devenit arhimilionari. (…) Apărem noi (adică comuniştii – n.n.) şi punem în toate organele de conducere, şi în fruntea administraţiei – elemente evreieşti. Şi atunci s-a spus: Ce este aici, este un stat evreiesc sau un stat românesc? (…)Şi ce au făcut evreii din lagăre? Au venit cu saci cu ruble. (s.n.) Au cumpărat ruble cu 5 lei şi le-au vândut cu suta apoi. (…) Trebuie o luptă serioasă împotriva elementelor fasciste evreieşti, în primul rând.”(p.17-29)
Să cităm şi din Gisela Vass, care a supravieţuit în conducerea PCR până în 22 decembrie 1989: „Evreii merg la ţară, iau vite şi dacă îi arestează, spun: tocmai pe mine mă arestezi, care am fost în Transnistria? Şi jandarmul le dă drumul. Mi-a povestit un tovarăş, că evreii (…) dacă aveau un concurent creştin, se duceau şi îl denunţau, că: el mi-a împuşcat pe fiul meu. Au aceleaşi metode pe care le întrebuinţau în Transnistria… Mi-a povestit acestea tov. Săracu. Şi nu numai el, şi tov. Bodnăraş a spus asta în şedinţă (…) că dacă ai fost în Transnistria, nu ai dreptul să jefuieşti ş.a.m.d.”
Lăsăm pentru altă ocazie comentariul acestui document publicat pentru prima oară de Teodor Wexler, un evreu care cunoştea bine adevărul despre Transnistria. Soţia sa provenea din evreii strămutaţi peste Nistru… Şi niciodată nu a găsit de cuviinţă să reclame „infernul” transnistrean în care a trăit.
În concluzie, Cartea Neagră, din motive greu de înţeles, la o lectură atentă ne oferă suficiente date pentru a putea fi citată în sprijinul tezei „noastre”: conducerea evreiască din România a fost implicată ca principal actor şi beneficiar al „rebeliunii legionare”. Spun beneficiar, căci aşa consideră Matatias Carp alungarea legionarilor de la guvernare, ca pe un triumf al „conducerii evreieşti”. Punem întrebarea: Aveau oare nişte minoritari etnici dreptul să se amestece atât de adânc în destinul şi împotriva intereselor fireşti ale poporului care le oferise găzduire şi protecţie? Mai ales în condiţiile în care cu numai câteva luni înainte, la cedarea Basarabiei, alţi evrei, de peste Prut, dăduseră dovadă de cea mai dezgustătoare lipsă de loialitate faţă de statul şi de poporul român?!…
Aşadar, în ianuarie 1941, cu ocazia „pogromului” de la Bucureşti, nu evreii au fost victimele legionarilor, ci legionarii, şi o dată cu ei întreg neamul românesc, au fost victimele „conducerii evreieşti”!
Un cuvînt şi despre cuvîntul pogrom, folosit atât de des cu referinţă la evenimentele din ianuarie 1941: după datele oficiale, au murit 120 de evrei, dar şi un număr ceva mai mare de români, majoritatea legionari! Au fost şi evrei răniţi, într-un număr însă mult mai mic decât al românilor răniţi. Cum să se numească pogrom o confruntare în urma căreia agresorii ies cu mai multe victime decât cei agresaţi?! Numai această confruntare a cifrelor este suficientă pentru a deduce cât de nepotrivită şi de abuzivă este folosirea cuvîntuluipogrom.
E timpul să renunţăm deopotrivă la termenii rebeliune legionară şi pogrom. Ceea ce s-a întâmplat în ianuarie 1941 a fost cu totul altceva: a fost o diversiune anti-legionară, anti-românească, „provocată de duşmanii neamului”. Îl citez astfel pe Horia Sima, care a făcut această apreciere – „evenimente pe care eu le consider provocate de duşmanii neamului”, în scrisoarea adresată generalului Ion Antonescu în 22 ianuarie 1941. Acelaşi înţeles îl dă şi „manifestul Trifa”, chiar din primul moment al „rebeliunii” care a debutat, precum se ştie, prin asasinarea unui maior german, „ucis mişeleşte din ordinul Angliei printr-un agent al Inteligence Service-ului, pe străzile Capitalei”. Singurul amestec legionar în acest asasinat a fost că tot ei au plătit şi pentru această diversiune…
Mai e de adăugat că scoaterea de la guvernare a legionarilor s-a făcut cu acordul lui Hitler. Ca şi asasinarea Căpitanului, a lui Corneliu Zelea Codreanu. Aşadar, într-o chestiune foarte importană: soarta legionarilor, a celor ce organizaseră mişcarea cea mai curat naţionalistă din Europa, constatăm un acord total de vederi între Hitler şi conducerea evreiască din România.
După „rebeliune”, o bună parte din conducerea legionară s-a refugiat în Germania, undeHitler nu a pregetat să-i interneze pe legionari în lagărele de concentrare de la Dakau, Buckenwald etc., alături de deţinuţi politici evrei. Cu menţiunea că regimul de detenţie pentru legionari a fost cel mai aspru, mai ales în comparaţie cu al evreilor… Această observaţie ne scoate însă prea departe de capacitatea noastră de a controla ipotezele.
O altă obiecţie de bun simţ elementar: majoritatea căpeteniilor legionare s-au refugiat după „rebeliune” în Germania, iar la sfârşitul războiului s-au împrăştiat prin tot Apusul. În felul acesta legionarii responsabili de producerea „pogromului” de la Bucureşti s-au aflat din 1945 şi până azi la dispoziţia justiţiei din democraţiile occidentale, atât de cooperante cu Israelul în combaterea anti-semitismului şi pedepsirea crimelor contra umanităţii săvârşite în timpul războiului prin asasinarea de evrei. Celebra comisie care l-a avut în frunte pe Simon Wiesenthal a avut mână liberă pe toată planeta ca să caute şi să aducă în faţa justiţiei orice asasin de evrei. Or, legionarii asasini de evrei din Bucureşti, din ianuarie 1941, inclusiv Horia Sima – teoretic principalul vinovat, conform scenariului oficial al pogromului, puteau fi atât de uşor găsiţi, arestaţi, anchetaţi, judecaţi şi condamnaţi. Nici un legionar nu şi-a ascuns identitatea sau domiciliul, aşa cum au făcut mulţi dintre naziştii care se ştiau vinovaţi! Cum să ne explicăm că nici în Occident nu a fost anchetat nici măcar Horia Sima sau alt legionar pentru cele petrecute la Bucureşti, adică pentru cei 120 de evrei victime ale terorii legionare? Mereu au fost acuzaţi legionarii de aceste crime, dar numai în presă şi diverse lucrări ale unor „istorici”, niciodată în justiţie, la fel cum s-a întâmplat şi în Ţară, unde niciun legionar nu a fost acuzat de crimă, de ceea ce au păţit bieţii evrei. Dar chiar au păţit-o?! În aceste condiţii întrebarea, adică îndoiala, este inevitabilă!
.
.
.
Notă: textul de mai sus ține de volumul Ați mințit! Ați mințit! Ați mințit! oferit spre publicare editurii Humanitas
http://globalfire.tv/nj/16de/zeitgeschichte/02nja_als_judenvergasungen_anders_herum.htm
LECTURA OBLIGATORIE DESPRE CAMIOANELE MORTII LA IUDEO-BOLSHEVICI !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
SI DESPRE DISPARUTII UCISI IN MASA FARA
PROCESE, PRIN GAZARE CU BIOXID DE CARBON de inventatorul iudeu , ISAI
DAVIDOVITCH BERG:
CAMIOANELE MORTII AU EXISTAT LA RUSI
INVENTATE DE UN IUDEU, MARE UCIGAS IN MASA SI TORTIONAR.,INAINTE DE VENIREA NAZISMULUI LA
PUTERE.
Benedikt Kautzki (fost detinut la Auschwitz-Birkenau) a declarat
in 1946 ca el nu a vazut niciodata gazari la Auschwitz dar ca i s-a povestit ca
au existat gazari cu bioxid de carbon, de catre Simon Wiesenthal (Benedikt
Kautzki: “Teufel und Verdammte”, Buchergilde Gutenberg , Zurich 1946, S 247)
AZI TOATA LUMEA STIE CA WIESENTHAL ESTE UN MARE ESCROC INTERNATIONAL,
SCUIPATOR DE MINCIUNI ATRIBUITE LUI HITLER.
{MINCIUNA DESPRE CAMIOANELE MORTII,
ATRIBUITE ERONAT LUI HITLER PRECUM SI ROMANILOR , NU A FOST INTEGRAL MINCIUNA CACI DACA ACEASTA FORMA DE UCIDERE NU
A EXISTAT NICI IN GERMANIA NICI IN ROMANIA, EA A EXISTAT IN RUSIA, unde procedura a fost inventata
inainte de venirea nazistilor la putere} :
ACESTE CAMIOANE AU FOST INVENTATE SUB
STALIN(=DJUGASHVILI, IN GEORGIANA INSEAMNA FIUL EVREICII) DE IUDEUL BOLSHEVIC,
CRIMINALUL GENOCIDAR DE RUSI NEVINOVATI
DIN TOATE CATEGORIILE SOCIALE , ISAI DAVIDOVITCH BERG – vedeti -l in situl cu linkul indicat in introducere.
DECI CAMIOANELE MORTII SUNT
INVENTIE IUDAICA SI AU FUNCTIONAT SUB DICTATURA CRIMINALA A UNUI IUDEU!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
AZI SPIEGELUL A ARUNCAT MINCIUNA IN AER PUBLICAND VESTEA – in fine!!! – CA SA
DEA IN RUSI.( Altfel nu ne explicam dece a asteptat atata!)
MINCIUNA TINUTA SECRET de rusi , descoperita de germanul JURGEN GRAF IN
ARHIVELE RUSESTI, DEJA DIN 2011
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!,
a iesit la iveala citand publicatia ruseasca , Komsomol(= adevarul).
In traducerea germana a cartii lui Solschenytsin : „200 de ani impreuna. Evreii
in Uniunea Sovietica”(Herbig 2003 ISBN 3-7766 – 2356x) scrie pe pagina 483:
„INTREAGA DIMENSIUNE A APARATULUI TERORII SOVIETICE{ nota autorului
articolului:
DECI INAINTE DE SOSIREA
NAZIONALSOCIALISMULUI LA
PUTERE}!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
ACEI bolshevici „NEINSEMNATI”
precum ISAI DAVIDOVITSCH BERG care a inventat vestitul CAMION PENTRU GAZARE
(” DISTRUGATOR DE SUFLETE”) SI IN DAUNA EVREILOR…………” (Sa nu uitam ca Stalin a omorat si o groaza
de evrei la vremea lui)
De acest citat apartine nota informativa nr 39 care citeaza contributia lui E;
Sernov (scris si Schirnow ) din Komsomol din 28 octombrie 1990 de pe pagina 2..
Acolo
se poate citi faptul ca iudeii nu erau numai ‘gazatori’ de oamenii ci, impreuna
cu ISAI DAVIDOVITSCH BERG, seful iudeu al serviciului secret rus NKWD, sectia
economie, EVREII BOLSHEVICI ERAU INVENTATORII TEHNICII DE GAZARE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Aici aveti pasajul din Komsomol citat de Solshenytsin dar intentionat omis din traducerea cartii lui
Solshenytsin in germana si aparut deci
doar datorita cercetarii lui Jurgen Graf in arhivele moscovite, si in fine
CONFIRMATE DE „SPIEGEL” DUPA ATATIA ANI DE TACERE MINCINOASA( nemtii numesc revista asta “der LUGENSPIEGEL” =
oglinda minciunilor):
„Procedura kazni nosila omerzitjel’nji charakter”(= „Procedura
executiei era abominabila”).
„Berg era pe atunci conducatorul
grupei operative pentru executarea deciziilor troicii UNKWD. Prin colaborarea
lui au fost construite mijloace de transport numite „duschegubki”(=
ucigatoare de suflete) In ele erau transportati cei condamnati la impuscare,
insa acestia erau in loc de impuscare, gazati pe drumul spre locul de executie.
Berg a marturisit ca el a inventat aceasta forma de masacru pe baza de vehicule
de gazare.El a declarat ca datorita faptului ca primea simultan , ordine de
executie de la trei comisii de decizie alcatuite din cate trei
capete(judecatori) fiecare , ar fi
fost imposibil sa execute ordinele de
executie prin impuscare”
Datorita adevarului
istoric care iese masiv la iveala in ultima vreme, si exercita o presiune crescanda asupra istoriei
contrafacute , Spiegelul a fost
constrans sa publice acest adevar doveditor despre calomnierea odioasa a nemtilor: in articolul “Arhivar des Terrors” (arhivar al terorii ), unde scrie :
“Rasumov este avocatul tuturor acelora care au
fost in Leningrad – cum se numea la sovietici Sankt Petersburg – exterminati de catre
puterile de stat, fiind impuscati , innecati, strangulati, loviti de moarte sau
, spre sfarsitul anilor treizeci, chiar gazati in camioane”(der Spiegel, nr 1,
2016,pg.94)
Bineinteles
ca mincinosul Spiegel nu arata ca marea majoritate a exterminatorilor in masa
erau iudei.
Scriitoarea
evreica Sonja Margolina arata insa
faptul ca ucigasii in masa ai lui Stalin erau in marea lor majoritate iudei:
“
Participarea exagerat de zeloasa a iudeilor bolshevici la subjugarea si
distrugerea Rusiei este un pacat, care poarta deja in sine razbunarea ….Acum iudeii se afla in toate colturile
{dupa revolutia sin 1917}si pe toate treptele puterii. Rusul ii vede la varful
orasului tarii lor – Moscova –
La varful metropolei de pe Neva, si pe post de sef al Armatei Rosii.
…. OMUL RUS ARE ACUM IN FATA LUI UN IUDEU ATAT CA JUDECATOR CAT SI PE POST DE
CALAU , EL DA LA FIECARE PAS AL SAU PESTE UN IUDEU, NU PESTE UN COMUNIST”(Sonja
Margolina, Das Ende der Lugen, Siedler Verlag, Berlin 1992, S58-60)
“Vorbind
despre latura ascunsa a crimelor iudeo-bolshevice, explica Razumow, ea este la
fel de necunoscuta ca si la un eisberg
caruia nu-I vezi decat varful. Aceasta latura au fost executiile ascunse si
fara proces dupa care membrii familiei primeau urmatoarea instiintare: “CONDAMNAT
LA ZECE ANI INCHISOARE FARA DREPT LA
CORESPONDENTA . RUDELE NU STIAU CA ACEASTA ERA ANUNTAREA MORTII.(citat de
Spiegel , nr 1.02;01, 2016, S 96 ,
.
KOBA/ЌОБА (0110)
Kremlin, 11 mai 2013 – KOBA/ЌОБА constată: Cititorii trebuie, Stimate Domnule Profesor Ion COJA, să vă exprime sincere felicitări pentru afişarea acestui material, dar, îndeosebi, pentru activitatea ştiinţifică amplă şi rodnică privind problema aşa-zisului … holocaust în România anilor 1940-1944 (trimit, în acest sens, la lucrarea „Holocaust în România”, Bucureşti, Editura Kogaion, 2002, 95 pag.). Holocaust, inventat chiar de către cei care, azi, solicită şi au obţinut deja, România fiind o ţară OCUPATĂ, deschiderea arhivelor militare din Bucureşti şi Piteşti, deşi, la ei acasă, în SUA şi deopotrivă în Israel, stau literalmente pe tone de documente, adunate din toate ţările … Vă felicit, Domnule Profesor, şi pentru re-editarea volumului la care vă referiţi: „Al Doilea Război Mondial – Situaţia Evreilor din România”, I/1, 1939-1941, coordonatori Al. Duţu şi C. Botoran, Bucureşti, Editura Ţara Noastră/Uniunea Vatra Românească, 2003, 408 pag. Volumul respectiv urma să apară în 1994, sub egida Fundaţiei Culturale Române (Director – Augustin Buzura), dar – din raţiuni … înalte (evident, de stat ?!) – a fost TOPIT, însă s-au salvat unele exemplare, după care aţi realizat Dv. ediţia menţionată din 2003. Să ştiţi însă că se imprimase şi vol. I/2, dar acesta, cu adevărat, rămâne o raritate … Până când, cine mai ştie (?), o să re-apară într-o nouă ediţie din „Istoria cărţilor cenzurate în România” …
În ordinea a II-a, KOBA/ЌОБА zice: RUŞINE! Vă reamintiţi, neîndoielnic, de remarcabilul C. Tănase (1880-1945), care, cu numai câteva zile înainte de a muri la 29 august 1945, lansase în Bucureşti faimosul cuplet ce-i punea
faţă-n faţă pe foştii „aliaţi” (germani) din 1940-44 şi pe „eliberatorii” (ruşi) din 1944-45:
Rău era cu «der, die, das»
Da-i mai rău cu «davai ceas»…
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton,
Davai ceas, davai moșie,
Harașo, tovărășie!
Vremurile s-au schimbat, iar, după 1989-1990, cupletele de asemenea … Devenise la modă se ştie:
Cine-a stat cinci ani la ruşi
Nu poate gândi ca Bush! …
Acum, pentru unii, şi „der, die, das”, şi „davai ceas”, şi „cinci ani” au devenit desuete … Pentru unii, cum ziceam, la ordinea zilei se află: DAVAI DOKUMENTE! O să spuneţi că nu-i posibil, şi, totuşi, DA!
Iată ce s-a petrecut acum 1-2 zile: Se spunea că … România NU A PIERDUT – cum ne asigura şi cartea de şcoală ce-şi mai spune „Istorie” – Războiul în 1945, graţie „actului salvator” (în fapt urmare a TRĂDĂRII) de la 23 august 1944, dar iată că Onor. Ministerul Apărării Naţionale din Bucureşti a semnat NU DESCHIDEREA, CI CEDAREA Arhivelor Militare pentru a pune la dispoziţia … somităţilor ştiinţifice (a se citi: FALSIFICATORILOR ISTORIEI) reprezentând un institut privat evreiesc din Washington (Centrul pentru Studii Avansate privind Holocaustul) fondurile AMR (inclusiv inventarele) pentru anii 1938-1964! „Acordul”, în fapt, un codicil la un protocol din 2000, a fost semnat chiar de Ziua Victoriei, adică,la 9 mai 2013, de către Domnii Mircea Duşa, Ministru, şi Paul Shapiro, Director. Explicaţia dată de Ministru în faţă americanilor get-beget nu este nicicum apulitică (în sensul lui Păstorel), ci, pur şi simplu, şcolărească şi, obligatoriu, menită să revoluţioneze, prin sacrificiul proverbial al Bucureştilor, activitatea ştiinţifică viitoarea a arhiviştilor de la noi şi a falsificatorilor istoriei (din toate ţările – uniţi-vă): „Arhivele sunt interesante şi sunt importante pentru stabilirea adevărului istoric”… Care Adevăr, Neicusorule, vrei să spui – te întreb şi mă întreb – MISTIFICAREA trecutului şi atingerea cotei stabilite în martie recent, tot la Washington, de 15-20 milioane victime sub „holocaust” – vezi, dumitale, că, mai an, ştia foarte bine Nea Şova, dar, pentru a rămâne în guvern, acum îl bântuie amnezia. S-ar putea crede, după ştirile pornite de la guvern, că s-ar fi produs un eveniment cardinal … Dar, nu-i bai, nu va surveni nimic! Nici măcar nu va fi – fiind asiguraţi la apărare de arhiviştii MILITARI, căci ARMATĂ dosfidaniie – … un REZBEL cât de mic, de vreme ce, dimpotrivă, i s-a parafat SFÂRŞITUL … Întrucât Ministrul, în fond, a dat semnalul benefic – OMENIREA, ÎNGROZITĂ, ÎL AŞTEPTA CU SUFLETUL LA GURĂ – al încetării focului, acceptând NIMIC ALTCEVA DECÂT CAPITULAREA = TURTUCAIA ARHIVELOR MILITARE! Altfel spus, ceea ce arhiviştii români din cadrul Secţiei istorice a Armatei NU AU ACCEPTAT prin 1944-1946 să cedeze sub ameninţarea şi în prezenţa trupelor roşii ale lui Stalin (multe documentele originale fiind trimise la Moscova doar numai DUPĂ efectuarea unor copii), acum intervine un biet ministru şi cedează TOTUL peste noapte … Cui? Prietenilor de ieri, de azi şi de mâine şi cu care, fără exagerări inutile, am avut, avem şi vom avea (precum şi cu ruşii, ungurii, bulgarii), dacă nu conflicte, controverse în mod sigur … Ştie de aceste negocieri arhivistice „documentare” Academia Română? Au fost avertizate centrele de cercetare istorică şi universităţile? Dar, mai mult, cunosc ceva alde SIE, SRI şi CNSAS, UE şi NATO, FSB şi CIA, ONU ? Vor afla, desigur, ceva data viitoare, după ce vor dispărea documentele şi după ce vor fi modificate unele cote, iar interpretările vor rămâne la latitudinea tovarăşilor lui Wiesel care – după ce au promovat cu tam-tam năvalnic „holocaustul” – acum au eşuat şi promovează cel mai agresiv şi cvasi-exclusiv HOLOCASHUL ! Pe deasupra: schimbu-i schimb, iar, dacă dai ceva, CE OBŢII ÎN SCHIMB? Dar, nu-i aşa, nu-i bine să fim cu totul nedrepţi … Mă gândesc că pentru Ministrul Duşa şi sfetnicii lui s-ar impune şi felicitări, dat fiind că ei au devansat cu puţini ani – ce forţă de previziune! – serbările oricum programate pentru Centenarul nenorocitului eşec al trupelor române din septembrie 1916 de la TURTUCAIA … De asemenea, se împlineşte – s-ar putea spune – un veritabil act de dreptate multi-etnică aşteptat de veacuri … din moment ce Arhivele Militare Naţionale din Bucureşti, cuprinzând, repetăm, documente din anii 1938-1964, şi-au recâştigat în sfârşit DUBLA ŞI ABSOLUT NECESARA IDENTITATE (era să scriu – proprietate) ROMÂNO-EVREIASCĂ … Vor urma şi alte identităţi – turco-tătare, ungro-ceangăieşti, somaleze, hinduse şi, la sfârşit dar nu în cele din urmă, tunguse … Iar, în final, o singură speranţă: aceea că Arhivele Militare Române vor face publică LISTA COMPLETĂ a documentelor cedate ?! Şi, dacă-i posibilă, LISTA PIERDERILOR COLATERALE ?! Nu de altceva, ci fiind cunoscut că, de regulă, hoţul totdeauna este mai … vocal …
SALVEAZĂ, DOAMNE, ROMÂNIA!
PS – Este surprinzător şi de neîngăduit faptul că, până în acest moment, domnii de la Guvern ori din Arhive etc. nu sunt informaţi în privinţa MARII DEZBATERI ce se desfăşoară pe INTERNET (reviste şi ziare online, bloguri etc.) relativ la AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL ÎN ANSAMBLU. Acest „ansamblu” INCLUDE problemele „holocaustului”, LE SUBSUMEAZĂ, IAR NU LE AŞEAZĂ DEASUPRA ori ÎN AFARA CONTEXTULUI. Nu este vorba doar de sutele sau miile de cărţi apărute anual sub egida editurilor faimoase din Paris, Londra, New York, Moscova, Roma, Frankfurt, Tel Aviv etc. ci de zecile de mii de pagini afişate şi în care/pe care noutăţile sau surprizele se succed adesea în ritmul zilelor, orelor şi minutelor … Ne convine ori nu, dar este momentul să admitem că, scăpat de CENZURĂ şi de CONTROLUL GUVERNELOR sau al SERVICIILOR SECRETE, ADEVĂRUL VINE DE-ACUM CU PRIORITATE PE INTERNET şi – refractar propagandei de orice fel – EL, ADEVĂRUL, NU ESTE NICIDECUM ANTISEMIT! Iată de ce se va impune în context STUDIUL COMPARATIV AL HOLOCAUSTULUI ROŞU (STALINIST) ŞI AL CELUI GALBEN (NAZIST), ÎN ORDINEA ŞI LEGĂTURILE LOR CAUZALE, FIREŞTI, STRICT DOCUMENTATE, CELE CARE AU FOST ŞI NU – VAI, DOMNILOR DE PRIN GUVERNE ŞI OFICII SECRETE! – AŞA CUM A M DORI SĂ FI FOST!
PS 2 – Stimate Domnule Profesor Ion COJA, vă rog să-i asiguraţi pe cititori: Oriunde şi oricând Adevărul a fost sacrificat – guvernele AU PLECAT, ISTORICII – NU ! Eu însumi, când mă gândesc la anii de la Kremlin, sunt şocat: Ce de istorici stalinişti am crescut, cât de anti-stalinişti s-au declarat apoi şi cât de mulţi comunişti au rămas, pretutindeni, ÎN TOATĂ LUMEA!
Vă rog, aşadar, să admiteţi: N-A FOST ÎN ZADAR!
http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/falsificatorii-istoriei-au-primit-acces-liber-la-arhivele-armatei/
Am citit un fragment din volumul oferit spre publicare edi humanitas
http://ioncoja.ro/holocaust-in-romania/ati-mintit-ati-mintit-ati-mintit-1/
Geniala penetrare de text, domnule profesor !!!
Ati fixat adevarul istoric al romanilor la modul inconturnabil, !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Va aplauda legionarii din cer si de pe pamant!
Sa-i vedem noi ca se ating de vreun legionar roman, sindicatele de gangsteri iudei, in cap cu analfabetii lui Elie Wiesel!!!
Cu toate legile din ce in ce mai criminale oficializate international de criminali juridici!
A propos:
iata aici alt evreu TRECUT LA CATOLICISM!!!!!!!integru care nu mai suporta minciuna gangsterilor sindicalizati in tot felul de organizatii criminale ale neamului sau:
„The Holocaust Dogma of Judaism” de Ben Weintraub, Cosmo Publishing, Box 15248 Washington DC, 20003 – rezumat pe capitole prezentat in germana de Maria Gabathuler .
Din pacate el il citeaza pe Robert Faurisson care are atata dreptate cand spune:
„Ati vazut vreodata in istorie o dogma distrusa de adevarul stiintific?”
Ne raman deci doar actele/documentele istorice doveditoare de adevar, atata timp cat demonstratiile stiintifice(ex: „Unde sunt toti mortii pretextati a fi fost ucisi de romani???” Dece nu exista acele mormane de morti de care suntem acuzati?????”) nu vor fi luate in consideratie de tribunalele criminalilor!
In cartea sus citata , Ben Weintraub face urmatoarea asertiune la capitolul 21:
Ce este de fapt Muzeul Holocaustului din Washington?
Muzeul Holocaustului, (rezuma ideile autorului, traducatoarea cartii in limba germana, Maria Gabathuler), isi asuma dreptul de a fi o institutie educativa .
Acest muzeu intentioneaza/incearca – asa se specifica in brosurile muzeului – „sa educe americanii asupra holocaustului, un eveniment de importanta deosebita pentru americani si care are de asemeni o IMPORTANTA EMINENTA {cu majusculele mele} pentru viitorul omenirii ”
Muzeul detine o biblioteca precum si o hala pentru rugaciune si meditatie, in care se afla de fapt un hexagon de 6.000 picioare patrate
Numarul caramizilor pictate de copiii de scoala este de asemeni de 6.000. Acoperisul consta intr-un numar de piramide .
Intreaga geometrie a muzeului demonstreaza cum nu se poate mai clar ca este vorba de un templu.
Intreaba autorul evreu,Ben Weintraub, in calitate de cetatean USA corect si cinstit, independent de originea sa evreiasca:
ARE VOIE/DREPTUL CONDUCEREA USA SA FINANTEZE/DARUIASCA TERITORIU PENTRU O INSTITUTIE RELIGIOASA?
CONFORM CELUI DE AL DOILEA AMENDAMENT AL CONSTITUTIEI USA,
ACEST LUCRU ESTE INTERZIS !
Asa ca este vorba aici de o religie, si nu de stiinta istoriei, pe care doar penetrarea stiintifica de texte, asa cum o faceti dumneavoastra aici, o poate defini cu exactitate.
http://globalfire.tv/nj/16de/juden/01naj_das_juedische_holocaust_dogma.htm
O zice si Ernst Nolte – in inregistrarea lui de pe you tube.