Ioan
214 aprobate
artlevert@yahoo.com
109.166.128.77
.
.
Cine v-a spus ca blestemul dumnezeiesc e pe capul evreilor de pe vremea Mantuitorului?
Blestemul e pe capul lor inca de pe vremea lui Moise.Sf.Scriptura(cea ortodoxa)ne arata clar ca ei nu s-au indreptat de mii de ani(Deuteronom cap.27-28).
Blestemat să fie cel ce va face idol cioplit sau turnat, lucru de mână de meşter şi urâciune înaintea Domnului şi-l va pune la loc tainic! La aceasta tot poporul să răspundă şi să zică: Amin!16.Blestemat să fie cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa! Şi tot poporul să zică: Amin!17.Blestemat să fie cel ce va muta hotarul aproapelui său! Şi tot poporul să zică: Amin!18.Blestemat să fie cel ce va abate pe orb din drum! Şi tot poporul să zică: Amin!19.Blestemat să fie cel ce va judeca strâmb pe străin, pe orfan şi pe văduvă! Şi tot poporul să zică: Amin!20.Blestemat să fie cel ce se va culca cu femeia tatălui său, că a ridicat poala hainei tatălui său! Şi tot poporul să zică: Amin!21.Blestemat să fie cel ce se va culca cu vreun dobitoc! Şi tot poporul să zică: Amin!22.Blestemat să fie cel ce se va culca cu sora sa, fiica tatălui său, sau fiica mamei sale! Şi tot poporul să zică: Amin!23.Blestemat să fie cel ce se va culca cu soacra sa! Şi tot poporul să zică: Amin! Blestemat să fie cel ce se va culca cu sora femeii sale! şi tot poporul să zică: Amin!24.Blestemat să fie cel ce va ucide în ascuns pe aproapele său! Şi tot poporul să zică: Amin!25.Blestemat să fie cel ce va lua mită, ca să ucidă suflet şi să verse sânge nevinovat! Şi tot poporul să zică: Amin!26.Blestemat să fie tot omul care nu va plini toate cuvintele legii acesteia şi nu va urma după ea! Şi tot poporul să zică: Amin!”
Cap 28.
.Iar dacă nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău şi nu te vei sili să împlineşti toate poruncile şi hotărârile Lui pe care îi le poruncesc eu astăzi, să vină asupra ta toate blestemele acestea şi să te ajungă:16.Blestemat să fii tu în cetate şi blestemat să fii tu în ţarină;17.Blestemate să fie grânarele tale şi cămările tale;18.Blestemat să fie rodul pântecelui tău şi rodul pământului tău, rodul vacilor tale şi rodul oilor tale;19.Blestemat să fii tu la intrarea ta în casă şi blestemat la ieşirea ta din casă;20.Să trimită Domnul asupra ta blestem, tulburare şi necaz în tot lucrul mâinilor tale pe care te vei apuca să-l faci, până vei fi stârpit şi până vei pieri curând, pentru faptele tale rele şi pentru că M-ai părăsit;21.Ba să mai trimită Domnul asupra ta ciumă, până te va stârpi de pe pământul în care mergi ca să-l stăpâneşti;22.Să te bată Domnul cu oftică, cu lingoare, cu friguri, cu aprindere, cu secetă, cu vânt rău şi cu rugină, şi te vor urmări acestea până vei pieri;23.Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă şi pământul de sub tine fier;24.În loc de ploaie, Domnul să dea pământului tău praf şi pulbere, care să cadă din cer asupra ta până te va pierde şi până vei fi prăpădit;25.Domnul te va da să fii bătut de vrăjmaşii tăi; pe un drum să mergi asupra lor şi pe şapte drumuri să fugi de ei şi să fii împrăştiat prin toate ţările pământului;26.Trupurile tale să fie hrană tuturor păsărilor cerului şi fiarelor şi nu va fi cine să le alunge;27.Te va lovi Domnul cu lepra Egiptului, cu trânji, cu râie şi cu pecingine, de care să nu te poţi vindeca;28.Să te bată Domnul cu nebunie, cu orbire şi cu amorţirea inimii;29.Pe dibuite să mergi ziua în amiaza mare, cum umblă orbul pipăind pe întuneric, şi să te strâmtoreze şi să te ocărască în toate zilele, şi nimeni să nu te apere;30.Cu femeie să te logodeşti şi altul să se culce cu ea; casă să zideşti, şi să nu trăieşti în ea; vie să sădeşti, dar de ea să nu te foloseşti;31.Boul tău să fie junghiat sub ochii tăi şi să nu-l mănânci tu; asinul să ţi-l ia şi să nu ţi-l mai aducă; oile tale să fie date vrăjmaşilor tăi şi nimeni să nu te izbăvească;32.Fiii tăi şi fiicele tale să fie date la popor străin; ochii tăi să-i vadă şi să se topească în toate zilele de mila lor, dar să nu ai nici o putere în mâinile tale;33.Roadele pământului tău şi toate ostenelile tale să le mănânce un popor pe care tu nu l-ai cunoscut, iar tu să fii numai strâmtorat şi chinuit în toate zilele;34.Din pricina celor ce-ţi vor vedea ochii tăi, îţi vei ieşi din minţi;35.Domnul te va lovi cu lepră rea peste genunchi şi peste fluiere şi din tălpile picioarelor tale până în creştetul capului tău, de care nu te vei mai putea vindeca;36.Te va duce Domnul pe tine şi pe regele tău, pe care-l vei pune peste tine, la poporul pe care nu l-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, şi acolo vei sluji altor dumnezei de lemn şi de piatră;37.Şi vei fi de spaimă, de pomină şi de râs la toate popoarele la care te va duce Domnul Dumnezeul tău;38.Vei semăna multă sămânţă în ţarină, dar puţină vei culege, pentru că o vor mânca lăcustele;39.Vii vei sădi şi le vei lucra, dar nu le vei culege, nici nu vei bea vin, pentru că le vor mânca viermii;40.Măslini încă vei avea în toate ţinuturile tale, dar cu untdelemn nu te vei unge, pentru că măslinele tale vor cădea;41.Fii şi fiice vei naşte, dar nu-i vei avea, pentru că vor fi luaţi în robie;42.Toţi pomii tăi şi roadele pământului le va strica rugina;43.Străinul cel din mijlocul tău se va înălţa peste tine din ce în ce mai sus, iar tu te vei pogorî din ce în ce mai jos;44.Acela îţi va da împrumut, iar tu nu-i vei da lui împrumut; acela va fi cap, iar tu vei fi coadă.45.Vor veni asupra ta toate blestemele acestea, te vor urmări şi te vor ajunge. până vei fi stârpit, pentru că n-ai ascultat glasul Domnului Dumnezeului tău şi n-ai păzit poruncile Lui, nici hotărârile Lui pe care ţi le-a dat El.46.Şi vor fi ele semn şi pecete asupra ta şi asupra seminţiei tale în veci.47.Pentru că tu n-ai slujit Domnului Dumnezeului tău cu veselia şi cu bucuria inimii, când erai îmbelşugat de toate.48.Vei sluji vrăjmaşului tău, pe care-l va trimite asupra ta Domnul Dumnezeul tău, când vei fi în foamete şi în sete şi în golătate şi în tot felul de lipsă; acela va pune pe grumazul tău jug de fier şi te va istovi.49.Trimite-va Domnul asupra ta popor din depărtare, de la marginea pământului; ca un vultur va veni poporul acela a cărui limbă tu nu o vei înţelege;50.Popor crunt, care nu va da cinste bătrânului şi nu va cruţa pe cel tânăr.51.Va mânca acela rodul dobitoacelor tale şi rodul pământului tău, până te va nimici, căci nu-ţi va lăsa nici pâine, nici vin, nici untdelemn, nici rodul vitelor tale, nici rodul oilor tale, până te va pierde.52.Te va strâmtora în toate cetăţile tale, până ce va dărâma, în tot pământul tău, zidurile tale cele înalte şi tari în care nădăjduieşti tu şi te va împila în toate locaşurile tale, în tot pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă.53.Şi vei mânca tu rodul pântecelui tău, carnea fiilor şi fiicelor tale, pe care ţi-i va fi dat Domnul Dumnezeul tău în timpul împresurării şi al strâmtorării cu care te va strâmtora vrăjmaşul tău.54.Bărbatul tău, cel răsfăţat şi trăit în alintare, va privi cu ochi nemilostivi la fratele său; la soţia de la sânul său şi la ceilalţi copii ai săi, care îţi vor rămâne.55.Şi nu va da nici unuia din ei carne din copiii săi, pe care îi va mânca el, căci nu-i va mai rămâne nimic în vremea împresurării cu care te va strâmtora vrăjmaşul tău în toate cetăţile tale.56.Femeia ta, trăită în belşug şi răsfăţ, care nu şi-a pus piciorul său în pământ din pricina traiului alintat şi îndestulat dinainte, va privi cu ochi nemilostivi pe bărbatul de la sânul ei şi la fiul său şi la fiica sa,57.Şi nu le va da fătul, care a ieşit din coapsele sale şi copiii, pe care i-a născut, pentru că ea, din pricina lipsei de toate, îi va mânca pe ascuns în timpul împresurării şi al strâmtorării cu care te va strâmtora vrăjmaşul tău în cetăţile tale.58.De nu te vei sili să împlineşti toate cuvintele legii acesteia, care sunt scrise în cartea aceasta şi nu te vei teme de acest nume slăvit şi înfricoşător al Domnului Dumnezeului tău,59.Atunci Domnul te va bate pe tine şi pe urmaşii tăi cu plăgi nemaiauzite, cu plăgi mari şi nesfârşite şi cu boli rele şi necurmate;60.Va aduce asupra ta toate plăgile cele rele ale Egiptului, de care te-ai temut şi se vor lipi acelea de tine.61.Toată boala, toată plaga scrisă şi toată cea nescrisă
în cartea legii acesteia, o va aduce Domnul asupra ta, până vei fi stârpit.62.Puţini din voi vor rămâne, deşi veţi fi fost ca stelele cerului, pentru că n-aţi ascultat glasul Domnului Dumnezeului vostru.63.Cum s-a bucurat Domnul, când v-a făcut bine şi v-a înmulţit, tot aşa se va bucura Domnul când vă va pierde şi vă va stârpi şi veţi fi aruncaţi din pământul în care intraţi ca să-l stăpâniţi.64.Atunci te va împrăştia Domnul Dumnezeul tău prin toate popoarele şi acolo vei sluji altor dumnezei, pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi; vei sluji la lemne şi la pietre.65.Dar şi între aceste popoare nu te vei linişti şi nu vei avea loc de odihnă pentru piciorul tău, că Domnul îţi va da acolo inimă tremurătoare, topirea ochilor şi durere sufletului.66.Viaţa ta va fi mereu în primejdie înaintea ochilor tăi; vei tremura ziua şi noaptea şi nu vei fi sigur de viaţa ta.67.De tremurul inimii tale, de care vei fi cuprins, şi de cele ce vei vedea cu ochii tăi, dimineaţa vei zice: O, de ar veni seara! Iar seara vei zice: O, de ar veni ziua!68.Şi te va întoarce Domnul în Egipt, în corăbii pe calea aceea de care ţi-a zis: „Să nu o mai vezi!”; şi acolo vă veţi da spre vânzare vrăjmaşilor voştri robi şi roabe şi nu va fi cine să vă cumpere”.
Si ca sa va demonstrez ca e asa evreii de azi(mai sigur Oculta lor mondiala) nu se inchina altor dumnezei,adica satanei?Da.Atunci sa stiti de cand sunt ei sub blestem dumnezeiesc.
Cap.29.
Să nu fie printre voi bărbat sau femeie, sau neam, sau seminţie, a căror inimă să se abată acum de la Domnul Dumnezeul vostru, ca să meargă să slujească dumnezeilor acelor popoare; să nu fie printre voi rădăcină din care să răsară otravă şi pelin,19.Nici astfel de om care, auzind cuvintele blestemului acestuia, s-ac lăuda în inima sa, zicând: „Eu voi fi fericit, cu toate că voi umbla după voinţa inimii mele”, şi să piară astfel cel sătul cu cel flămând.20.Pe unul ca acesta nu-l va ierta Domnul, ci îndată se va aprinde mânia Domnului şi iuţimea Lui asupra unui astfel de om şi va cădea asupra lui tot blestemul legământului acestuia, care este scris în cartea aceasta a legământului şi va şterge Domnul numele lui de sub cer,21.Şi-l va despărţi Domnul spre pieire din toate seminţiile lui Israel, după toate blestemele legământului, care sunt scrise în cartea aceasta a legii.22.Rândul de oameni care va urma, copiii voştri care vor fi după voi, străinul care va veni din ţară depărtată şi toate popoarele, văzând pedepsirea pământului acestuia şi bolile cu care îl pustieşte Domnul,23.Văzând pucioasa şi sarea şi că tot pământul este zgură, încât nici nu se seamănă, nici nu rodeşte şi nu răsare pe el nici un fir de iarbă, ca de pe urma Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care le-a stricat Domnul în mânia Sa şi în iuţimea Sa,24.Vor zice: Pentru ce a făcut Domnul aşa cu ţara aceasta? Cât de mare este aprinderea mâniei Lui!25.Atunci vor răspunde: Pentru că au părăsit legământul Domnului Dumnezeului părinţilor lor, pe care Acesta l-a încheiat cu ei, când i-a scos din pământul Egiptului,26.Şi s-au dus şi s-au apucat să slujească altor dumnezei şi s-au închinat acelor dumnezei pe care ei nu i-au cunoscut şi pe care El nu i-a hotărât.27.De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra Zării acesteia şi a adus El asupra ei toate blestemele legământului, scrise în această carte a legii,28.Şi i-a lepădat Domnul din pământul lor cu mânie, cu iuţime şi cu aprindere mare şi i-a aruncat în alt pământ, cum vedem acum.29.Cele ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar cele descoperite sunt ale noastre şi ale fiilor noştri pe veci, ca să plinim toate cuvintele legii acesteia”.
Ați văzut cuc clocind, țigan muncind și evreu uman și cinstit ?
O perspectiva buna asupra fenomenului celui de al treilea razboi mondial.
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=837380034682244&id=100094703236828&sfnsn=mo
Evreii sunt verzi.
VERZII ȘI PEDOFILIA
– în umbra liberalismului
De Franz Walter – Actualizat la 17.11.2014-16:56 FAZ
Anul 2013 marchează cu siguranță un punct de cotitură în istoria Verzilor: când o dezbatere despre pedofilie a izbucnit brusc și a durat luni de zile, retorii anteriori ai criticii sociale din generația discursului care se bucura de discuții au rămas fără cuvinte. Încrederea în sine atât de supraponderală anterior, care s-a revelat în patosul pretențiilor morale de a fi parte a iluminismului critic, a dispărut brusc.
Încercarea de a explica, de a explica și, de asemenea, de a istoriciza de ce cererile pedofililor și-au găsit loc în programe și manifeste la începutul anilor 1980 nici măcar nu a fost încercată. În schimb, în anul alegerilor generale, Verzii au simțit o teamă tăcută față de paginile reprimate ale propriei lor istorii.
Un astfel de quietism în raport cu istoria ultimelor decenii în Germania (de Vest) era nou și neobișnuit. Până atunci, partidului îi plăcea să descrie deceniile de după 1968 ca o epocă a liberalității sporite, a cosmopolitismului cosmopolit, a sensibilității ecologice și a toleranței relaxate față de minorități, pentru a atribui trăsăturile cu conotație pozitivă pe seama proprie sau pe cele ale prietenilor sau anterioarelor mișcările sociale.
Verzii s-au portretizat întotdeauna ca agenți decisivi ai modernizării, s-au stilizat ca avangarda militantă a eliberării împotriva unui vechi cartel de conducere care a reacționat destul de dur. Marieluise Beck, de exemplu, un politician proeminent al Partidului Verzilor de la bun început, a descris-o drept „un merit istoric al Verzilor de a fi deschis ochii spre libertatea sexuală”.
Absorbit, nu inițiat.
Orice s-ar putea atesta abilitățile Verzilor – cu siguranță ei nu pot pretinde rolul de pionieri și inițiatori ai revoluției sexuale; nici nu este deosebit de recomandabil. Deseori celebrata revoluție sexuală a avut loc cu mult înainte de înființarea partidului. Verzii au absorbit mișcările și ideile sociale care au apărut de mult. Reînființarea partidului a fost, ca să spunem așa, finalul unei dezvoltări sociale autonome anterioare.
Totul a început în anii ‘60 – inclusiv discuția despre violența sexuală împotriva copiilor. În 1964, ziarul săptămânal „Die Zeit” a relatat despre o conferință a „Societății Germane de Cercetare a Sexului” pe tema „Copilul Amenințat și Abuzat Sexual”. Bilanțul după două zile și jumătate era: „Se știu foarte puține despre consecințele psihologice ale copiilor care au fost abuzați sexual”.
Dar cunoștințele disponibile păreau să indice clar acest lucru, potrivit profesorului de psihologie Elisabeth Muller-Luckmann din Braunschweig, care se abilitase cu privire la „credibilitatea declarațiilor martorilor copiilor și adolescenților în cazul infracțiunilor sexuale”, „că tot ce urmează infracțiunea propriu-zisă – interogatoriu, ședințe de judecată, măsuri de bunăstare necugetate sau exagerate – cântărește adesea mai mult asupra copilului decât infracțiunea în sine”.
„O notă de Evul Mediu”
Colega ei, psihiatrul Thea Schönfelder din Hamburg, a presupus că aproape o treime dintre fete nu erau pur și simplu victime neajutorate, ci „s-au comportat în mod clar activ”. Potrivit reporterului Die Zeit, Lolitas în vârstă de doisprezece ani obișnuia să farmece iubiții mamelor lor și să se apropie de bătrâni într-o manieră provocatoare sexual. Opinia conform căreia pedofilia este un abuz deosebit de infam care necesită un grad ridicat de pedeapsă a fost respinsă de autorul de știință Erwin Lausch în „Zeit” ca o „atingere a Evului Mediu”.
La sfârșitul anilor 1960, Rudolf Walter Leonhardt, șeful secției de articole de la Die Zeit, era într-o direcție similară, deși considerabil mai încrezător în sine și mai agresiv. În 1969 a fost publicată cartea sa “Cine arunca prima piatra -. minorități într-o societate castă”; „Zeit” a tipărit articole preliminare din el. Cu o aroganță intelectuală iritantă, cel puțin retrospectiv, Leonhardt își bate joc de fricile „burghezilor”.
În calitate de cunoscător al literaturii mondiale, a încercat Edgar Allan Poe, Georg Christoph Lichtenberg, Novalis și, bineînțeles, „Lolita” de Vladimir Nabokov, pentru a aproape ridiculiza preocupările legate de atacurile pedofililor drept paranoia.
Leonhardt a făcut o pledoarie jalnică pentru relațiile care promovează creativitatea dintre marile spirite masculine cu ființe feminine minunate în copilărie.
„Nici nu este atât de crucial pe cât ar dori să creadă predicatorii morali, iar unii avocați trebuie să se gândească dacă uniunea sexuală a fost într-adevăr consumată sau nu. Este important ca timp de secole, o fată între doisprezece și cincisprezece ani a fost prezentată ca obiect al pasiunii erotice și să poată fi imitată. Făpturile încântătoare ale mitului și literaturii, exemplele mult admirate și venerate ale marii iubiri, erau uneori mai mici de doisprezece ani și rareori mai mari de cincisprezece.”
„Scris din Daffke”?
Mai târziu, redactorul-șef adjunct al „Zeit” nu a vrut absolut să ia în considerare faptul că copiii ar putea suferi leziuni psihologice în urma relațiilor sexuale cu adulții. El a considerat astfel de temeri ca fiind „idei queer, distorsionate”.
44 de ani mai târziu, redactorul-șef adjunct al „Zeit”, Theo Sommer, a încercat o explicație: Leonhardt, „cunoscător de whisky” și „șofer de Porsche”, care a respins cerința centurii de siguranță ca o restricție a libertății, pur și simplu a scris „din Daffke”.
În 1969 și tot în Die Zeit, un alt editorialist a încercat un fel de renaștere a teoreticianului sexual și psihiatru freud-marxist Wilhelm Reich prin intermediul mai multor eseuri. „The Man Who Touched Our Deepest Fears” a fost titlul unei piese majore care a fost lansată pe 10 octombrie 1969. Cu Reich, autorul a încercat să le clarifice cititorilor că deficitele profunde ale democrației reale, tendința spre misticism. , chiar și „susceptibilitatea la ideologia fascistă” se alimentează dintr-o singură sursă: „energie sexuală blocată, nesatisfăcătoare”. Iar locul central în care se determină această aglomerație este „familia autoritara” în care „suprimarea sexualității copilului mic” pune bazele tuturor deformărilor personale și sociale.
Relații sexuale care sfărâmă societățile
Promisiunea lui Wilhelm Reich a avut, fără îndoială, un efect catalizator și „putere de formare a identității” pentru succesele epocii 1968. La vremea respectivă, nimic nu putea fi mai atractiv pentru tinerii din vechea burghezie decât promisiunea puterii de perturbare a societății a relațiilor sexuale vesel practicate. Prin primirea lui Wilhelm Reich, oricine îi plăcea s-ar putea vedea ca un pionier al unei societăți eliberate și, în același timp, ca un antifascist convins, dacă ar lăsa deoparte toate conceptele morale convenționale și ar lăsa frâu liber apetitului sexual.
Este ceea ce a propagat Wilhelm Reich, care a văzut în sexualitatea nelimitată a copiilor punctul de plecare decisiv pentru o societate liberă de dominație și antiteza regimurilor autoritare. Pe lângă Reich, în anii 1920, o gardă de publiciști și activiști de stânga liberali susținuse ideea și practica „Erosului pedagogic” într-o manieră uimitor de afirmativă, care era larg răspândită în casele reformiste de educație rurală.
Când Gustav Wyneken, liderul carismatic al comunității școlare libere din Wickersdorf, Turingia, a fost condamnat la închisoare pentru abuz sexual de elevi în 1921, a existat un protest în scena democratică radicală a Republicii Weimar. Wyneken a pretins pentru sine și pentru acțiunile sale, inspirat de nobilul, altruist și formativ Eros, că nu a fost ghidat de o dorință sexuală egoistă și crudă. Adepții săi din burghezia libertariană, care au format „comitete de luptă Wyneken” și „grupuri de luptă”, îl considerau pe veneratul revoluționar educațional o victimă a criminalizării perfide prin reacția școlară și un stat autoritar.
Evaluarea agresiunii sexuale
O mulțime de reportaje de presă din acest mediu documentează cum nici atunci acuzațiile de abuz – până la urmă într-un loc în care educația „noilor oameni” era considerată progresistă – nu au fost luate în serios, abuzurile admiratului pedagog s-au banalizat reflex sau chiar au condus. spre o nouă cultură a tandreţei şi deschiderii au fost stilizate. Sub această protecție a unei „burghezii critic-progresiste” complet necritice, agresiunea sexuală din școlile reformiste, de la Wickersdorf până la Odenwald, a putut persista și continua timp de aproape un secol.
În anii 1970, paradigma „Erosului pedagogic” a cunoscut o renaștere reînnoită. Helmut Kentler, șef de departament la Centrul Pedagogic din Berlin și mai târziu profesor la Hanovra, a devenit o vedetă a educației tineretului și a sexologiei în acest deceniu prin abordarea sa asupra educației sexuale „non-represive”. Cărțile lui Kentler publicate de Rowohlt, în care prezenta pedofilia cu cea mai mare simpatie posibilă, au devenit bestselleruri.
Profesorul a comentat în ziare și a fost un vorbitor celebru în academiile evanghelice. Chiar și Bundestag-ul german l-a invitat în calitate de expert la o audiere cu privire la proiectul unui al patrulea act de modificare a legii penale, prezentat de ministrul justiției Gerhard Jahn (SPD) în vara anului 1970.
Sancțiuni pentru abuz „nu sunt necesare”
Complet sigur de sine, în noiembrie 1970 a militat împotriva reglementărilor penale în domeniul sexului. Kentler nu vedea niciun motiv să se îngrijoreze că sexul între adulți și copii ar putea traumatiza pe cei din urmă. Rețeta lui generală pentru asta și în general: Pur și simplu trebuia să începi devreme cu educația sexuală și să încurajezi relațiile erotico-libidinoase în grupurile de copii, atunci nu ar mai exista teama de traume psihologice.
Kentler a avut, de asemenea, un răspuns fără echivoc la întrebarea adresată de comitet cu privire la măsura în care era necesar să se prevină exploatarea sexuală a tinerilor într-o relație de creștere și îngrijire a copiilor. Pentru el, o astfel de nevoie nu exista deloc. Pentru că a crezut că este „absolut imposibil” ca infracțiunile sexuale să poată avea loc în spitale, închisori și case fără a deveni publice. Mai mult, ce se poate spune despre relațiile sexuale dintre îngrijitori și îngrijiti? Până la urmă: „Elementele erotice din procesele educaționale sunt cu siguranță extrem de valoroase”.
„Decizia voluntară a tinerilor”
Una peste alta, Kentler a bănuit „că relațiile sexuale în domeniul profesional sau în domeniile educației de astăzi se realizează mai puțin prin exploatarea relațiilor de dependență decât prin decizii voluntare ale tinerilor”. În plus, servește la întărirea ego-ului atunci când copiii și tinerii sunt expuși la „experiența unor momente cu adevărat periculoase” în loc să-i incapaciteze cu sanctuare. Nu poate decât să recomande legislativului să-și țină degetele departe de toate aceste relații și procese sexuale. El a pledat pentru „impunitate totală”.
Un deceniu mai târziu, însă, a devenit evident că societatea de după revoluția sexuală a fost cu siguranță mai sexualizată în mass-media și publicitate, dar nu mai erotică în viața de zi cu zi decât înainte. Constrângerea de a pofti, nevoia de a avea un punct culminant orgiastic, părea să fi pus sub o presiune considerabilă pe oamenii care fuseseră eliberați de morala sexuală tradițională și, într-o anumită măsură, i-au făcut mai puțin bucuroși. Echilibrul de putere în capitalism, pe de altă parte, nu se schimbase în cursul emancipării sexuale, cu atât mai puțin inversat în detrimentul deținerii capitalului.
În schimb, gestul provocator din 1968, retorica progresului a rebelilor, chemarea sirenei libertariene către o viață neîmblânzită fără reguli și-a găsit drum în ideologiile de management și strategiile de marketing. Boemii, revoluționarii culturali, nonconformiștii – contrar a ceea ce credeau despre ei înșiși – nu erau nicidecum spini otrăvitori în carnea unei societăți burgheze. Mai degrabă, ei au furnizat medicamentele pentru momentele lor de stagnare. Și obișnuiau să se ridice în curând la o nouă burghezie.
FDP a invitat „celebrități și pederaști”.
La sfârșitul anilor 1960 și 1970, totuși, Verzii nu au putut fi primul destinatar politic al burgheziei libertariene de stânga și provocatoare jucăușe din cauza lipsei lor de existență. În sistemul de trei partide, FDP a fost calomniat în 1980 de CSU, partidul candidatului la cancelar al Uniunii, Franz Josef Strauss, ca partid „pentru comuniști, homosexuali și criminali violenți”.
Un an mai târziu, grupul parlamentar al FDP i-a oferit lui Helmut Kentler (și altor profesori asociați cu el) o scenă politică pentru lansarea maximelor sale sex-politice. „Lesbiene și liberale, surori și boarfe, vedete și pederaști” au fost invitați la o petrecere cu ocazia conferinței partidului federal FDP din toamna anului 1982 la Berlin, cu bere și chiftele.
Tinerii democrați s-au articulat și mai fără echivoc, tot acolo, cu un amestec de aspirații liberale radicale și idei sexuale libertare. „Judosul”, căruia îi aparțin „Verzii” proeminenti precum Claudia Roth, Jürgen Reents și (ca vicepreședinte federal și trezorier federal) Roland Appel, au funcționat până în 1982 ca asociație oficială de tineret a FDP.
Și erau mari admiratori ai lui Helmut Kentler. La începutul anilor 1980, acest lucru a fost discutat în detaliu într-o broșură difuzată pe scară largă intitulată: „Solidaritate și erotism”. Kentler a declarat că „a lucrat ani de zile cu tineri în mod distinct de subclasa”, cu sprijinul unui senator social-democrat din Berlin. „Am putut să-i găzduim pe unii dintre ei, pe unii dintre ei cu bărbați foarte simpli, de exemplu îngrijitori care erau pedofili. Au găsit o casă acolo, au găsit dragoste acolo.”
Băieți plasați cu pedofili delincvenți.
Câțiva ani mai târziu, într-un raport pentru Berlin, Kentler a descris încă o dată modul în care a dat de urmă a trei îngrijitori din închisoarea Tegel care fuseseră condamnați pentru contact sexual cu băieți minori, pe care i-a transformat în tați de pensiune pentru „mocasini pentru minori”. Ordinul pentru raportul autorității Senatului a fost emis pe 29 martie 1988. Berlinul era acum guvernat în negru și galben.
Senatorul de tineret responsabil Cornelia Schmalz-Jacobsen aparținea FDP. La conferința delegaților lor federali din martie 1980, Tinerii Democrați au adoptat o rezoluție care a fost reprodusă triumfător în cercurile pedofiliei: „Fără pedeapsă pentru sexualitatea voluntară și consensuală, vârsta de consimțământ” pentru homosexualii de sex masculin), 176 (sexualitatea cu copii) trebuie șters.”
Doi ani mai târziu, la ultima Conferință a delegaților federali de judo decât la asociația orientată FDP, au fost adoptate „teze de drept penal sexual”: „De vreme ce Tinerii Democrați sunt angajați pentru emanciparea grupurilor sociale asuprite – în zona sexuală acestea sunt în principal femei, homosexuali și copii – ei cer abolirea legii penale sexuale. Aceasta este o condiție necesară, deși nu suficientă, pentru umanizarea comportamentului sexual uman.”
Organizat în Uniunea Umanistă
Numeroși tineri democrați și liberali de stânga din FDP aparțineau Uniunii Umaniste (HU), care a fost fondată în 1961 ca o organizație critică pentru drepturile civile și biserica a academicilor democrați predominant radicali. Ceea ce era popular atunci în cercurile libertariene de stânga și-a găsit de obicei drum în organizațiile locale sau secțiunile Uniunii Umaniste.
Desigur, Helmut Kentler a jucat aici un rol important și ca autor, vorbitor și mai târziu membru al Consiliului de Administrație. Primele dezbateri majore despre pedofilie sau o revizuire sau chiar ștergere a paragrafelor 174 și 176 de drept penal au avut loc între 1973 și 1975. Grupul de lucru HU „Educație pentru educație” a emis declarația în 1973: „Considerăm §§ 174 și 176 ( și probabil și celelalte acte de indecență) să fie de prisos, chiar dăunătoare”. Pentru că în acest fel „sexualitatea și criminalitatea sunt practic echivalate”.
La o conferință a HU despre „ostilitatea față de copii în Republica Federală – situația unei minorități fără apărare”, care a avut loc la 3 și 4 noiembrie 1973 la Köln, grupul de lucru înființat acolo pe „ostilitatea față de plăcere în instituțiile de învățământ”. ” a cerut în cele din urmă: „§§ 174 I 1 StGB și 176 nr. 3 StGB (acte lascive cu persoane aflate în întreținere) trebuie să fie șters fără înlocuire.” Tandrețea „pe bază voluntară” este „de încurajat, nu pedepsit. Oportunitățile de extorcare și denunțare a așa-zișilor autori sunt eliminate”.
Forță nouă într-o petrecere
Când s-au constituit Verzii, ei nu doar au preluat ceea ce se formase anterior ca mișcări sociale în diferite locuri pe temele cele mai eterogene. Oamenii care au experimentat în multe privințe limitele angajamentului separat în tranziția din anii 1970 în anii 1980 ar putea acum spera să câștige mai multă putere prin regruparea politică de partid.
Verzii s-au bazat pe atitudinea față de viață și schimbarea valorilor din ultimii cincisprezece ani. Oricare ar fi ideile și proiectele care s-au răspândit în partea libertariană a tinerei burghezii vest-germane de la mijlocul anilor 1960, ea și-a găsit în mare parte drumul în programul Verzilor. Noul partid nu numai că a acordat oricărui fel de minorități o nișă din motive tactice, dar a văzut și într-un spațiu atât de separat noul loc al participării de bază elementare, nerepresive.
Tocmai aceasta a oferit minorităților din această perioadă a Partidului Verzi ocazia încercată și testată de a folosi imperativul categoric al toleranței absolute pentru a câștiga o cantitate disproporționată de atenție și prestigiu la forumurile și conferințele de partid.
De-a lungul timpului, unii Verzi s-au înfuriat cu vorbitorii adesea imperioși, uneori confuzi. Dar nu au îndrăznit să intervină pentru disciplinare, darămite să ceară ajutorul organelor de drept ale statului represiv, care era privit cu suspiciune la acea vreme.
Minorități de tot felul protejate de incriminare.
Unii dintre Verzi absorbiseră astfel acele poziții care anunțau liberalizarea fundamentală, motiv pentru care lupta împotriva „represiunii, criminalizării, excluderii” a fost, de asemenea, un element central al formării propriilor partide la începutul anilor ’80.
La acea vreme, Partidul Verzilor era un fel de amalgam de, în primul rând, ecologisti mai conservatori orientați spre durabilitate, chiar asceză și, în al doilea rând, reprezentanți ai pozițiilor libertariene, radical-democratice, de asemenea puternic hedoniste-individualiste și, în sfârșit, în al treilea rând, foste cadre sobre din spectrul colorat al sectelor comuniste maoiste din anii 1970.
Elementul pedofil nu era cu siguranță un factor constitutiv sau o trăsătură a unei ideologii ecologice și nici nu făcea parte dintr-o stângă marxistă. Pentru o vreme, a fost în primul rând sub scutul protector al democraților radicali din tradiția de stânga-liberală a forțelor de reformă din burghezia vest-germană, care doreau să păstreze minoritățile de toate felurile în felul lor, sau cel puțin să le protejeze de „ incriminare”.
Dezavantajele unei dereglementări a dreptului penal sexual au rămas inițial ascunse. Verzii, la fel ca liberalii drepturilor civile înaintea lor, au ignorat inițial diferențele structurale de putere și asertivitate dintre adulți și copii. Ei nu s-au ocupat de cât de subtil poate fi încălcată voința copiilor dincolo de utilizarea violenței și ce efecte negative trebuie să aibă aceasta asupra biografiei lor ulterioare.
Simpatia minorității susținută ideologic
Cu cât formarea de partid a progresat, mișcările sociale s-au slăbit, iar actorii alternativei îmbătrâneau și probabil și mai maturizau, cu atât răbdarea și toleranța față de revendicările politice bizare s-au diminuat. Caracteristicile esențiale ale partidului antipartid, declarat inițial a fi de neatins – deschidere în toate deliberările, rotația aleșilor, mandat imperativ, democrație de bază strictă – și-au
pierdut curând importanța și forța obligatorie.
În acest proces de transformare, Verzii au procesat și incursiunea programelor pedofile. În prima jumătate a anilor 1980, ideologii lor găsiseră libertatea la Verzi și pentru o scurtă perioadă de timp nu o puteau folosi cu stângăcie.
Mai multe umbre decât un model: Verzii trebuie să se ocupe de primul capitol înfricoșător de lipsit de glorie al istoriei lor.
Imagine: Picture Alliance
Aceasta a fost, încă o dată, consecința simpatiei minorității susținute ideologic în mediul verde-alternativ. Cu toate acestea, de la început, susținătorii sexualității pedofile au întâlnit și obiecții vehemente și contraargumente. În măsura în care publicul de partid, cu siguranță nu în ultimul rând după critica media asupra moțiunilor congresului partidului pedofil, a luat problema în serios, scuzele pedofililor au rămas în urmă. Curând, a fost lipsit de sens politic în societate în ansamblu, chiar și în părțile burgheziei libertarie, inițial cochete, tolerante.
Lumina și umbra dereglementării
Desigur, în percepția majorității germanilor, liberalizarea sexuală este pe partea pozitivă a istoriei, în ciuda tuturor deziluziilor. Renumele generației din 1968 și a culturii libertarie de stânga și succesele remarcabile ale Verzilor în alegeri din 1979 au putut să se bazeze pe această bunăvoință spre dereglementarea normelor anterior înguste și a puterilor autoritare de control.
Dar depășirea reglementărilor convenționale a creat și poveri, lăsate în urmă perdanți, da: pagube create și răniți.
Practic, discuția despre pedofilie indică aporia recurentă a valurilor de modernizare și emancipare. Extinde spații, multiplică opțiunile, deschid noi oportunități. Aceasta este o parte care este pe bună dreptate apreciată de multe ori. Pe de altă parte, însă, există distrugeri și pierderi inevitabile.
Nu există nimeni fără celălalt.
Fazele dereglementării radicale sunt de obicei urmate de momente mai lungi în care sunt luate în considerare noi granițe. Anul 2013 a fost un astfel de moment. Nu ar trebui să se termine încă. Procesul dialectic al eliberării tradiționale critice și al reconectarii înglobate continuă. Această evoluție nu are loc pe spatele actorilor politici și sociali. Mai degrabă, ei sunt responsabili pentru direcția și scopul unor astfel de procese, nu numai pentru lumină, ci și pentru umbrele care sunt proiectate ca urmare.
Partidele, dar nu numai ele, tind să renunțe în liniște la responsabilitățile istorice de acest fel. Dar, la un moment dat, sunt prinși de ceea ce credeau că a fost îngropat adânc și au vrut să-și ștergă din amintiri. Verzii au trebuit în sfârșit să învețe această lecție, clar împotriva voinței lor.
La conferința lor de partid din weekendul Totensonntag din noiembrie, trecutul despre care s-a scris aici urmează să fie discutat acum la cel mai înalt nivel de luare a deciziilor ecologice.
Franz Walter, născut în 1956, predă științe politice la Universitatea din Göttingen din 2000, inițial concentrându-se pe cercetarea de partid. Institutul Göttingen pentru Cercetare în Democrație, fondat de Walter în 2010, formează acum o intersecție unică a societății și științe politice și sociale. Săptămâna trecută, institutul a prezentat rezultatele cercetării sub titlul „Verzii și pedosexualitatea” pe care oamenii de știință fuseseră comandați în iunie 2013 de Comitetul Executiv Federal al Verzilor. (FAZ)
Sursa: F.A.Z.
SCOALA ODENWALD
-Adevarul si Hartmut von Hentig
De Philip Eppelsheim – Actualizat la 23.10.2011-00:10 FAZ
Hartmut von Hentig Imagine: Cornelia Sick
Hartmut von Hentig a numit strategia sa în scandalul de abuz de la Școala Odenwald. Vineri trebuia să țină o prelegere la Frankfurt.
De fapt, Hartmut von Hentig, decan al educației reformiste germane și partener de multă vreme al agresorului de copii Gerold Becker, care a murit în iulie 2010, ar fi trebuit să țină vineri o prelegere la Biblioteca Națională Germană.
Hentig, în vârstă de 86 de ani, a fost invitat de „Societatea Golo Mann” să vorbească despre prietenul său Golo. „Adevăr, melancolie, inteligență. Așa cum a fost Golo Mann” – așa a fost anunțată prelegerea lui. Chiar dacă veridicitatea se referea la Golo Mann, era remarcabil că Hentig dintre toți oamenii intenționa să vorbească despre ea.
O privire în urmă: în martie 2010, scandalul abuzurilor de la Școala Odenwald a devenit public. Gerold Becker, care a condus școala din 1972 până în 1985, și alți profesori au abuzat și violat elevi. Școala de reformă model a fost un paradis pentru molestatorii de copii – care se întoarce la începuturile școlii și începuturile educației reformiste.
Klaus Mann, fratele lui Golo, a urmat aproape un an la școala din Odenwald în 1922 și apoi a scris povestea „Der Alte”, în care directorul a abuzat pe fete. Paul Geheeb, fondatorul Școlii Odenwald, s-a plâns apoi tatălui său, Thomas Mann.
În 1929, Erich Ebermayer a scris „Bătălia pentru Odilienberg”. Este vorba despre relații amoroase dintre profesori și elevi. Un fel de manual pentru pederasm, dedicat lui Gustav Wyneken – fondatorul comunității școlare libere Wickersdorf, condamnat pentru curvie cu băieții.
Modelul pentru școala fictivă Odilienberg a fost Școala Odenwald, unde cartea se afla zeci de ani mai târziu în mai multe ediții.
„Cine a umblat vreodată în jurul flăcării”
Școala Odenwald a fost protejată de o rețea de clase de mijloc educate și nobilime. Chiar în mijloc se afla Hartmut von Hentig, care l-a descris pe Geheeb drept „sfântul școlii” și pe Wyneken ca „carismaticul școlii”.
Ralf Dahrendorf a inventat termenul „Mafia protestantă”.
Un grup ilustru: Hellmut Becker, unul dintre cei mai influenți cercetători și politicieni educaționali din tânăra Republică Federală, l-a recomandat pe Gerold Becker drept director și chiar și-a ținut mâna protectoare asupra lui atunci când nașul său i-a raportat abuzul lui Gerold Becker. Richard von Weizsäcker și-a trimis fiul Andreas la școală – în ghearele lui Gerold Becker. „Cine a umblat în jurul flăcării / rămâne tovarășul flăcării!” – asa a scris Stefan George.
Idilă înșelătoare: OdenwaldSchool: Imagine: SWR/zeroone
În 2010, foști studenți l-au acuzat și pe Hentig. L-au acuzat că a intrat și ieșit din Școala Odenwald și că a stat la Becker cu cel puțin unul dintre „preferații” lui Becker.
În cartea sa „Cât de tare ar trebui să țip în continuare?”, Jürgen Dehmers descrie modul în care l-a cunoscut pe Hentig în copilărie: „În timpul unei vizite a lui Becker, stătea într-unul dintre fotoliile plate din piele din sufrageria lui Becker… Am trecut scurt prin apartamentul lui Becker, poate ca să-mi fac niște pâine cu ceva, sau să-mi iau ceva de băut, când Hentig mi-a aruncat o privire pătrunzătoare, aproape lacomă, s-a uitat la mine, s-a uitat la Becker, s-a uitat înapoi la mine și a spus: „Deci asta e unul din acei băieți!”
De atunci, Hentig a susținut că nu a făcut nimic și nu a știut nimic. În martie 2010 l-a întrebat pe „Zeit”: „Ce treabă am cu asta?” În calitate de partener al lui Becker, el a fost luat în „custodie de rudenie”. „Prietenul meu rămâne prietenul meu”, a continuat Hentig. Și: „Vreau să spun: în niciun caz nu ar trebui să existe acte sexuale între educatori și elevi”.
Cu toate acestea, el a fost citat anterior spunând că Becker, dacă este posibil, a devenit obiectul seducției copilărești. Copilul ca făptuitor. Acest punct de vedere poate fi găsit și în memoriile lui Hentig intitulate „Viața mea – considerată și aprobată”. De asemenea, scrie acolo despre timpul petrecut la Birklehof, o instituție de învățământ reformată. Directorul internatului îl arată către un băiat, „unul dintre cei mai interesanți, mai drăguți și mai instabili copii ai noștri. Predecesorul tău i-a căzut victimă”.
În aprilie 2010, Hentig și-a prezentat gândurile despre afacerea abuzului unui grup închis. El a repetat că actele sexuale asupra copiilor sunt greșite. Cu toate acestea, „există posibilitatea ca un copil să seducă un adult”. În plus, Hentig s-a plâns din nou că credibilitatea lui era distrusă de jurnalişti. „Cui i s-a întâmplat asta trebuie să se pensioneze și nu poate decât să spere, dacă nu sunt prea bătrâni, că totul va fi uitat în patru sau cinci ani”.
În mai 2010, Hentig le-a scris confidenților despre cum intenționează să facă față scandalului de abuz. „Strategia lui (care nu este ușor de urmat)” a fost „să stea afară”. Și Hentig a făcut același lucru ca și Gerold Becker după ce acuzațiile de abuz au devenit cunoscute pentru prima dată la sfârșitul anilor 1990 – dar fără ca publicul larg să fie interesat.
Adevarul
A apărut pentru ultima oară: După moartea lui Gerold Becker, care descrisese abuzul drept „abordări și acțiuni”, Hentig și rudele lui Becker au plasat un anunț necrolog cu un poem de Goethe ușor modificat. Era ca o batjocură finală a victimelor. Jürgen Dehmers a scris în acest ziar: „Becker nu a primit nimic până la moartea sa, iar nici Hentig nu a primit nimic”.
Pedagogul reformist von Hentig a vrut să „stea afară” de scandalul abuzurilor de la Școala Odenwald: Imagine: dpa
S-a făcut liniște în jurul lui Hentig, deși a publicat o scriere maudlin teatrală la începutul acestui an. Se intitulează „Este utilă educația?” Hentig scrie despre un bărbat pe care îl numește NN. „Reușise ceva – să-și câștige existența și să fie cunoscut – și s-a văzut dintr-o dată atras într-o calomnie publică care creștea în severitate și neplăceri și în orice caz nu voia să se atenueze”.
Se pare că Hentig scrie despre el însuși și despre sinceritatea lui. Există două pasaje notabile. Într-unul, Hentig descrie că NN intră în Pasiunea Matei. „Oamenii care l-au aplaudat pe Isus ieri cer acum ca el să fie răstignit… Pentru o clipă NN este copleșit de paralelele cu „căderea” lui…”.
A doua secțiune este despre adevăr. Hentig își amintește de un eseu al lui Dietrich Bonhoeffer intitulat „Ce înseamnă să spui adevărul?” și „povestea începe așa: „Un copil este întrebat de profesorul său în fața clasei dacă este adevărat că tatăl său este adesea beat cand vine acasă. Este adevărat, dar copilul neagă”.
S-ar putea, scrie Bonhoeffer, să numească răspunsul copilului minciună; totuși, această minciună conține „mai mult adevăr” decât dacă copilul ar fi dezvăluit slăbiciunea tatălui în fața clasei.” O recunoaștere a vinovăției? „Într-o scrisoare… NN spune: „Adevărul” nu înseamnă că tot ceea ce este trebuie să fie dezvăluit”.
Pentru Hentig, victimele sunt de vină.
Asta ne readuce la „adevăr” și la prelegerea pe care Hentig a vrut să o susțină vineri la Frankfurt. El nu a făcut-o. În schimb, a scris o „Declarație publică” pe care a dorit să fie citită la convenția Golo Mann. „În „literal ultimul minut” a aflat de la un prieten că asociația victimelor „Spatrul de sticlă” „protesează pe internet împotriva apariției mele astăzi la conferința Golo Mann de la Frankfurt, că intenționează să demonstreze în fața lui. locul de desfășurare și cu mine vrem să ne adresăm apoi la prelegerea mea.
Îmi anulez participarea la conferință în speranța de a scuti organizatorii și invitații de o întrerupere sensibilă a întâlnirii lor.” Această parte a fost citită public. Hentig a scris și mai mult: „Victimele abuzului nu m-au abordat niciodată. Odată cu demonstrația și interogatoriul amenințat despre rolul meu în scandalul școlii din Odenwald, ei folosesc o conferință fără legătură pentru a obține o atenție mai mare a publicului.
Afirmația că trebuie să fi știut și să fi acoperit de zeci de ani tot ceea ce este acuzat Gerold Becker s-ar întâlni cu negarea mea hotărâtă și bine întemeiată chiar și în fața acestui public violent.”
În memoriile sale, Hentig descrie o prelegere susținută de Martin Niemöller în Germania postbelică. A constat în „acuzația îndrăzneață și controversată: afirmația că nu a știut nimic este „neadevărată în cazul oricărei persoane adulte””. Puteți ridica și această acuzație când vine vorba de Hentig și scandalul de abuz de la școala Odenwald?
În declarația sa, Hentig a numit intenția celor afectați de a-l confrunta cu întrebări o „constrângere”. Societatea Golo Mann nu ar trebui să fie „abuzată pentru jaful in ziua mare”. Din nou, Hentig transformă victimele în autori: “Ei interoghează, constrâng, jefuiesc, abuzează. Tu esti vinovatul.”
Aceasta este viziunea lui Hentig asupra lucrurilor.
AVIZ:
Philip Eppelsheim
Redactor-șef adjunct pentru Știri și Politică online FAZ.
Gratie lui Al