Radu
288 aprobate
radu.g@yahoo.com
EVREII YAMAKAZI URĂSC ALBII MAI MULT DECĂ SE IUBESC PE EI INSISI
de Spencer J. Quinn – https://www.theoccidentalobserver.net/2024/09/05/yamakazi-jews-they-hate-whites-more-than-they-love-themselves
În timpul războiului, este adesea potrivit să ataci, în ciuda faptului că te pui în mare pericol. Dacă cineva poate da o lovitură de Knock Out, punând astfel capăt ostilităților, riscul devine justificat. În astfel de circumstanțe, victoria este totul, iar locul al doilea nu este o opțiune – chiar dacă este, evident.
Dar dacă nu există război? Ce se întâmplă dacă nu există bărbați în uniformă care să se împuște, nici avioane sau drone care aruncă foc mortal din cer, nici nave sau submarine care se depășesc unele pe altele în marea liberă – și totuși există un subset al unei populații înclinată să atace pe altul, chiar și atunci când este împotriva intereselor lor să facă asta?
Aceasta încapsulează o mare parte din chestiunea evreiască și cu ceea ce albii europeni au fost forțați să se ocupe de când minoritățile lor evreiești au fost emancipate la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Înainte de formarea Israelului, s-ar fi putut argumenta că diaspora evreiască acționa în interesul său, opunându-se nativismului gentil în America și în multe părți ale Europei.Ar fi putut fi si asta sau ura de dragul urii.
În zilele noastre, însă, cum evreii fiind cea mai bogată minoritate pe cap de locuitor din Statele Unite și cu un Israel înarmat nuclear care prosperă și primește miliarde de ajutor gratuit, acesta nu mai este cazul. A răni America și a contribui la declinul acesteia prin imigrație ilegală și politici deschise anti-albi, înseamnă a risca în cele din urmă să rănești diaspora evreiască de success de aici.
Cu toate acestea, elita evreiască continuă să facă acest lucru prin sprijinul său neclintit al Partidului Democrat.
Am un nume pentru astfel de evrei sinucigași/genociddali, Yamakazis. Asemenea evrei ignoră sau minimizează antisemitismul sau antisionismul adesea vicios al aliaților lor nealbi pentru a apăsa atacul asupra poporului alb, sau mai bine zis bête noir – sau de fapt bête blanch, dacă vreți. Este instinctul bestial al urii mai mare decat instinctul de supravietuire, sau lipseste ratiunea sănătoasă care să facă prioritătile?
Este ca și cum îi urăsc pe albii mai mult decât se iubesc pe ei înșiși.
Ei trebuie să simtă că sunt în război cu albii – în ciuda faptului că albii nu sunt în război cu ei. Îmi amintesc de modul în care compozitorul evreu de avangardă Arnold Schoenberg a evitat ca lucrările sale atone să fie interpretate în timpul Primului Război Mondial, având în vedere cât de detestate erau de publicul ceh. Dar timpul de pace era o altă chestiune. Într-o scrisoare, el a scris:
“. . .Cu siguranță, nu este laș dacă acum încerc să evit așa ceva. În timp de pace – ceea ce înseamnă timp de război pentru mine – sunt destul de pregătit să mă întorc să fiu băiatul biciuitor al tuturor și a toți cei care sunt considerați indispensabili astăzi vor fi bineveniți să atace orice parte din mine crede că este mai vulnerabilă. Dar pentru prezent – mai mult ca oricând – aș dori să mă feresc de lumina reflectoarelor”.
Mai bine spus ar putea fi ceea ce a spus odată bancherul evreu și finanțatorul bolșevic Jacob Schiff, după întâlnirea sa din 1911 cu președintele William Taft, în care a încercat să-l convingă pe Taft să abroge un acord comercial cu Rusia. Schiff a vrut să pedepsească Rusia pentru tratamentul discriminatoriu al evreilor. Când Taft a refuzat, Schiff i-a declarat unuia dintre aliații săi – în mod clasic Duck Daffy – „Asta înseamnă război!”
O asemenea truculență consumatoare a fost expusă recent în timpul Convenției Naționale Democrate de la Chicago, când membri ai elitei politice evreiești, cum ar fi senatorul de la New York Chuck Schumer, guvernatorul Pennsylvaniei Josh Shapiro, soțul vicepreședintelui Kamala Harris, Doug Emhoff, stăteau în fața camerele de luat vederi și și-au proclamat loialitatea față de un partid politic care devine tot atât de antisemit, pe cât este deja anti-alb.
Nu au făcut nicio mențiune despre războiul Israelului din Gaza și despre reacția violentă cu care evreii le-au confruntat din partea stângă – în special a stângii musulmane. Cu toate acestea, în timpul procedurilor de la Chicago, acest lucru a fost imposibil de ignorat.
Potrivit Washington Free Beacon:
“Marți, agitatorii pro-Hamas au întrerupt un eveniment DNC cu familii ale ostaticilor găzduit de “Agudath Israel of America”, un grup evreiesc ortodox. Protestatarii au strigat: „Sionismul trebuie să cadă” și „Să vă fie rușine” la participanți.
Zeci de protestatari anti-Israel au fost, de asemenea, arestați după ce s-au ciocnit cu poliția în apropierea convenției de marți seara.
Între timp, sa manevrat ca să nu vezi răul și să nu auzi răul din partea elitei evreiești, reprezentată de Schumer, care și-a arătat insigna albastră[a Partidului Democrat] de la rever și a susținut că o poartă pentru a „face față antisemitismului”. Dar, desigur, se uita în direcția greșită. Afară, o mulțime de antisemiți înfuriați țipa practic o crimă sângeroasă împotriva Israelului și a evreilor, totuși Schumer și-ar fi exprimat mai degrabă mânia față de aliatul afirmat al Israelului și filosemit Donald Trump:
“Fiind cel mai înalt oficial ales evreu din istoria Americii, vreau ca nepoții mei și toți nepoții să nu se confrunte niciodată, niciodată, să fie discriminați din cauza a ceea ce sunt. Dar Donald Trump – este un tip care a comercializat stereotipuri antisemite. A invitat chiar și un supremacist alb la Mar-a-Lago.”
Și conform lui Daniel Greenfield de la Front Page, nimeni de la DNC nu i-a denunțat pe cei care urăsc evrei indisciplinați, fie pentru că sunt indisciplinați, fie pentru că îi urăsc pe evrei.
Joe Biden a recunoscut chiar că are si el un asemănător punct de vedere. De asemenea, American Free Thinker a profitat la maximum de ipocrizia lui Schumer când s-a plâns de antisemitism, rămânând în relații excelente cu renumitul antisemit Al Sharpton.
De parcă acest lucru nu ar fi fost suficient de remarcabil, totuși, la CDN din acest an sa întâmplat ceva nemaiauzit: evreii trebuiau să se întâlnească în secret pentru propria lor siguranță. Atât de periculos a devenit pentru ei în partidul politic pe care îl finanțează și trage spre stânga, mereu spre stânga. Potrivit “Washington Free Beacon”, grupurile evreiești care acționează la periferia DNC au trebuit să acționeze într-adevăr foarte atent:
“Consiliul Democrat Evreiesc al Americii a purtat discuții cu fostul ambasador al SUA în Spania Alan Solomont și reprezentantul Debbie Wasserman Schultz (D., Fla.), dar participanții au fost obligați să se înregistreze înainte de a primi locația. La ambele evenimente au fost prezente securitatea privată și detectoare de metale.
Consiliul Israelo-American a dezvăluit participanților locația discuției sale „Piața ostaticilor” doar cu câteva ore înainte de începerea acesteia, a informat miercuri “Times of Israel”.”
Așa că să înțelegem bine: antisemitismul real ce are loc la DNC din 2024, care îi obligă pe evrei să se întâlnească în secret pentru a evita întâlnirile violente cu antisemiți cărora propriul lor partid îi răspunde în mod deschis, iar evreul cu cel mai înalt rang din guvernul SUA nu poate să găsească nimic mai bun de plâns decât felul în care Donald Trump a avut odată o cină la el acasă cu un presupus „supremacist alb”.
Cu alte cuvinte, eu, Spencer J. Quinn, în virtutea faptului că am scris acest eseu pentru acest site, sunt o amenințare mai mare pentru evreimea din lume decât oamenii care sunt dispuși să meargă la închisoare pentru că au protestat violent împotriva faptului că Israelul există.
Consecvența internă a argumentelor mele, cantitatea de dovezi verificabile pe care le aduc la masă, faptul că mă cert cu bună-credință — toate nu înseamnă nimic pentru oameni ca Schumer.
Nu există nicio credibilitate aici, ca de obicei. Dar acest DNC trecut a dus-o la cu totul alt nivel. Niciodată până acum natura sinucigașă a elitei diasporei evreiești nu a fost mai acută.
Chuck Schumer este un evreu kamikaze. El este un Yamakazi. El știe un singur lucru: să atace, indiferent de ce va face acest lucru propriului său popor. Când vine vorba de aleph și tau ale chestiunii evreiești, oamenilor ca Shumer puțin le pasă de antisemitismul real, așa cum le pasă puțin de bunăstarea altor evrei. În primul rând, le pasă să urască oamenii albi. Și din moment ce Donald Trump a devenit avatarul Americii Albe, își descarcă toată muniția spre el.
La urma urmei, asta este ceea ce faci în timpul unui război. Dar acesta este un război laș, perpetuu si nedeclarat. Mă întreb dacă Chuck Schumer rezistă cu mândrie în fața antisemitismului de dreapta doar pentru că acolo este într-adevăr cel mai slab. Dar acolo unde este cel mai puternic, adică în Stânga Democratică și chiar sub nasul lui cârlig, tăce ca un șoarece.
E o lecție aici pe undeva, oameni buni.
Atentionare:V-am scris in repetate randuri ca nu toti ne-pomenitorii din Romania au devenit schismatici,adica stilisti.V-am scris si v-am atentionat ca o parte dintre ne-pomenitori,din exces de zel si dorinta de separare de Biserică si-au facut altare proprii,cum spunea Sf.Atanasie cel Mare in canonul 3.Parintele Macarie de la Schitul Oituz,nu e schismatic cum barfesc ecumenistii prosti;el nu e nici cu preotul Ciprian Staicu si toti „ne-pomenitorii” lui si nici cu Mihai Silviu Chirila care nu e schismatic nici el si nici cei dimpreuna cu el.Preotul Ciprian Staicu,monahii de la manastirea Rădeni si alti nepomenitori din grupul lor schismatic au trecut la „Mitropolia Muntenegrului” sub „obladuirea” unui zis „episcop” pe nume Lucka Prevalitul cu sediul in orasul Gherla din Cluj.Aceasta „Mitropolie” a fost infiintata in Serbia de fostul mitropolit Artemie de Kosovo care din 2015,cred a fost caterisit de sinodul Patriarhiei Sarbe pentru ca a cazut in schisma si a inceput sa isi „hirotoneasca” proprii ” episcopi” printre care pe zisul ” mitropolit” de Muntenegru pe nume Boris si pe acest zis ” episcop” Lucka.Redam aici datele de infiintare ale vicariatului acestei zise”mitropolii” care e de fapt pe stil vechi,stilista si ea. LegalFirme
Autentificare
HOME CLUJ Mun. Gherla ASOCIATIA RELIGIOASA VICARIATUL MITROPOLIEI ORTODOXE MUNTENEGRU DIN ROMANIA
ASOCIATIA RELIGIOASA VICARIATUL MITROPOLIEI ORTODOXE MUNTENEGRU DIN ROMANIA
Nume firma:ASOCIATIA RELIGIOASA VICARIATUL MITROPOLIEI ORTODOXE MUNTENEGRU DIN ROMANIACod fiscal:50139235Nr. reg. comert:Data infiintarii:27-05-2024Stare firma:INREGISTRAT din data 27.05.2024Ultima actualizare a datelor:22-07-2024Sediul principal al ASOCIATIA RELIGIOASA VICARIATUL MITROPOLIEI ORTODOXE MUNTENEGRU DIN ROMANIA se afla in judetul CLUJ, localitatea: Mun. Gherla, a fost infiintata la data de: 27-05-2024, si are ca obiect principal de activitate: – Fara activitate economica.
Nu dati crezare barfelor curvesti ale ecumenistilor cum ca nepomenitorii sunt schismatici,sunt in afara Bisericii.V-am aratat care nepomenitori sunt in afara Bisericii.O sa pun si Canonul 15 I-II al Sfantului Fotie cel Mare pentru a fi clar pentru toti ca ecumenistii (si ei,nu numai cei pe stil vechi,schismaticii) de la Patriarh pana la opinca sustinatoarea lor sunt in afara Bisericii. Acrivie și iconomie în aplicarea
Canonului 15 I-II Constantinopol
Nu poți să faci pe altul mai bun, dacă nu te faci tu mai bun. Mare dezamăgire cu
creștinismul nostru de carton. Hristos nu are nevoie de milogi, ci de eroi. Ne
plângem toată ziua că suntem prigoniți, că vorbește mass-media de noi. În schimb
noi ce facem? Trăim creștinismul așa cum ne spune Hristos? Cine este dispus să
renunțe la ceva din ce are, la faimă, la cinste, la bunuri pentru Hristos? Puțini.
Toți suntem filozofi, toți învățători, dar puțini cu adevărat trăitori! Dar totuși când
e vorba de o erezie, trebuie să fugi de eretic cât mai departe pentru a nu te
îmbolnăvi de erezia lui. Spune Sfântul Simeon Noul Teolog, că vor veni vremuri,
când unii vor spune că nu mai sunt vremile Sfinților Părinți ca să putem să ne
nevoim și noi ca ei sau să facem faptele lor, și așa se vor lenevi de a urma pe
Sfinții Părinți spunând că această cugetare este eretică. Într-adevăr acum
vremurile sunt mult mai grele și viclene, dar asta nu înseamnă să renunțăm în a
ne lupta. Câți se înșală cu gândul că Dumnezeu le va fi milostiv și nu le va cere
socoteală pentru viața lor, să ia aminte la cuvântul: Hristos este același, și ieri și
azi și-n veci. Amin.
Ispitele sunt mult mai perfide acum și de aceea nu le pricep mulți și se pierd sau
le pricep dar nu vor să riște. Credința este un risc permanent al omului pentru
Dumnezeu. De aceea este atât de frumoasă încât cei slabi în credință sau
necredincioși nici nu vor să audă de ea. Petrecerea cu cei cu cuget eretic este mai
vătămătoare decât a petrece în mijlocul multor păcate trupești (din care te poți
ridica mai ușor) fiindcă erezia îți adoarme discernământul duhovnicesc, făcându-
te ușor să zici că poate și aceia au dreptate, adică ereticii sau, ceea este la fel de
rău, să fii indiferent la ce spune el (motivând că nu te vătăma direct pe tine).
Prima este lepădare tacită de Hristos, iar a doua este lepădarea poruncii
dragostei duhovnicești față de aproapele, care ne spune să mustrăm pe fratele
care este în greșeală. Deci oricum este rău, ori să stai în această amorțire
duhovnicească, ori să nu-ți pese de fratele tău. Dacă pe fratele care ne greșește se
cade a-l mustra, cu atât mai mult pe cel ce greșește întru credință. Desigur,
aceasta trebuie făcută cu dragoste, nu cu ură și răutate, iar în cazul în care
stăruie în greșeală, să-l spui Bisericii sau Soborului, și apoi, doar după ce va fi
judecat și osândit de un Sobor (Biserică), să-ți fie ca un păgân și vameș. Nu trebuie să osândim și să judecăm noi înainte de vreme, ci doar să mustrăm spre
îndreptare. Oprirea pomenirii arhiereului este tocmai o astfel de mustrare, nu
osândire (cum greșit este tradus în românește), adică este modul de a-l da pe
arhiereu în judecata Soborului sau a Bisericii. Aceasta nu este însăși osândirea
lui, cum greșit au înțeles-o unii, grăbindu-se să osândească și pe cei ce nu au
întrerupt pomenirea după modelul lor (al vaselor comunicante), considerându-i
eretici și pe cei ce au încă comuniune cu cei care propovăduiesc o erezie, dar au o
poziție publică ortodoxă antisinod.
Sunt două extreme care trebuie evitate: tocirea discernământului duhovnicesc
prin îndreptățirea rea, că trebuie să ascultăm de cei mai mari chiar și când învață
erezii, și râvna peste măsură de a osândi și a judeca înainte de judecata Bisericii
și a Sinodului pe un arhiereu sau patriarh și pe toți cei care încă sunt în
comuniune cu ei. Noi nu putem judeca cugetele oamenilor, asta o face doar
Hristos și Biserica, iar Hristos ne spune că de omul eretic, după prima și a doua
înfruntare să fugim, iar Biserica ne dă și un Hotar, îngrădirea de eretic prin
nepomenire lui la SFÂNTA LITURGHIE, iar mai apoi judecata Sinodului. Așadar,
noi nu trebuie să facem nimic mai mult. Nu suntem judecătorii cugetelor omenești
și de aceia trebuie să facem numai ceea ce ne-au învățat Sfinții Părinți și Biserica.
Pe Arhierei și pe cei ce nu au întrerupt încă pomenirea îi va judeca Hristos și
Biserica. Noi trebuie să ne judecam pe noi dacă stam bine, în hotarele Sfintelor
Evanghelii, a Sfinților Părinți și a Sfintelor Canoane. Nu trebuie să judecăm noi
înainte de vreme pe alții, deoarece vedem că nici Sfinții Părinți nu au judecat și
osândit decât în Soboare, nu în particular (decât cu rare excepții). Dar toți ne-au
învățat să fugim de păcate și mai ales de erezii și de schisme. Căci și erezia și
schisma sunt la fel de rele.
A face schismă este a pune accent pe un amănunt mai mult decât pe o lege, pe o
excepție, decât pe o regulă. Oprirea pomenirii înainte de judecarea episcopului
nu este regula în Biserica, ci o excepție. O excepție fericită căreia, dacă i-ai
aplicat obligativitate, a-i lipsit-o de frumusețea mărturisirii. Regula este neoprirea
pomenirii pentru alte delicte decât erezia. Excepția este erezia și ea e valabilă
doar pe vreme de erezie. Sinodul este însă cel ce aplică regula și recunoște și
excepția. În aceasta stă frumusețea Canonului 15 I-II Constantinopol (861)
deoarece oprirea pomenirii este și mărturisire de credință în același timp și de
aceea nu are nevoie de Canon pentru a fi impusă, ea se impune de la sine. Ea
doar trebuie apărată, ceea ce face Canonul 15, dându-i caracter legal, dar nimic mai mult. Ea nu poate fi impusă, ci se impune, de aceea are și laudă. Și nu este
obligatorie. Nu obligă, deoarece au fost multe opriri ale pomenirii în Biserică
care se pretindeau a fi pentru Credință, iar ele erau pentru alte motive de mai
mică importanță, și au apărut multe schisme în Biserică și dezbinare, așa cum de
pildă, donatiștii din sec. III care puneau accent mai mult pe neprimirea la
pocăință a celor lepădați de Hristos sau a celor care aveau două cununii; sau
cum erau eustațienii din sec. IV, care puneau prea mult accent pe asceză și pe
aspectul dinafară al nevoinței decât pe smerenia lăuntrică.
La fel și acum, dacă se face prea mult caz de oprirea pomenirii ca pe o măsură de
îngrădire și de mustrare ( sau osândire în înțelesul simplu al cuvântului, nu
condamnare), și nu se pune accentul mai mult pe mărturisirea de credință și lupta
împotriva ereziei în vederea condamnării ei de către un Sinod, putem cădea în
schismă, considerând că e de ajuns ca să oprim pomenirea pentru a ne îngrădi de
erezie sau ca ereticul să fie condamnat, ceea ce este o eroare.
Canoanele nu lucrează de la sine, ele trebuie puse în lucrare de Biserică, adică de
un Sinod, dar și de credincioși. Altfel ele sunt literă moartă. Dacă le aplică numai
Sinodul duc la erezie, dacă le aplică numai credincioșii, duc la schismă.
Îngrădirea de erezie înainte de Sinod este una și nu trebuie confundată cu cea de
după Sinod care este alta. Prima are laudă, a doua nu are laudă deoarece este sub
Canon. Prima este sub Har, iar a doua este sub Lege, iar legea se aplică pentru
păcat. A confunda pe cei ce sunt sub Har cu cei ce sunt sub Lege, este o mare
greșeală. A închide Harul sub Lege este ca și cum a-i impune Bisericii, tăierea
împrejur. Cei ce vor să se întoarcă la litera legii n-au decât să o facă, însă, noi
vrem să rămânem sub Har, adică sub legea HARULUI. Iar Harul este libertate în
Hristos. Cei ce vor să ne impună legea, vor ca noi să ne tăiem împrejur, adică sa
ne îngrădim de erezie și atât, iar aceasta pentru ca ei să se laude cu îngrădirea
noastră, adică în trupul nostru. Vor să ne lipsească de suflet, care este
mărturisirea, pentru ca ei să se laude în trupul nostru. La fel cum și ereticii caută
să ne robească libertatea noastră și Harul, prin impunerea forțată a unei
învățături străine, sub pretextul ascultării oarbe de Lege, adică tot de aceleași
Canoane aplicate strâmb și după o înțelegere trupească, nu duhovnicească; după
Om, nu după Dumnezeu. Așadar, Canonul 15 este o măsură de îngrădire de
erezie, dar are caracter și de Mărturisire a credinței care prevalează asupra
îngrădirii, până când se va face un Sinod și se aplică doar împotriva celor care
„propovăduiesc cu capul descoperit o erezie”, dar nu și asupra celor care nu propovăduiesc erezia sau o combat și se păzesc să nu se împărtășească direct cu
ereziarhul, chiar dacă îl pomenește din frica, asa cum spune Sfântul Teodor
Studitul în Scrisorile sale. Fiindcă noi nu putem judeca mai mult înainte de un
Sinod, ci doar ceea ce ne îngăduie Canonul și Biserica. Mai mult este de la
diavolul și este schismă și despărțire de Biserica, așa cum spune același Sfânt,
Teodor Studitul. Orice întrece măsura este de la cel rău și al oamenilor care își
iubesc voia lor. Cel ce stă să nu judece pe cel ce cade, căci celor ce merg pe
piscuri, cu anevoie le va fi să se uite în dreapta și-n stânga, deoarece vor cădea în
prăpastie. Vedem că nici Sinoadele nu au judecat la fel pe cei ce au fost părtași la
erezie sau au căzut și s-au pocăit, iar noi cine suntem ca să judecam atât de aspru
pe frații noștri căzuți sau mai leneși? Dumnezeu vrea ca toți oamenii să se
mântuiască și la cunoștință adevărului sa vina.
Nici pogorământul înainte de vreme nu este bun, așa cum a făcut Sinodul din
Creta, fără ca să fi participat toată Biserica la Sinod (și iată că a ieșit o schisma cu
Biserica Rusiei, dar poate asta s-a și vrut), dar nici judecata fără discernământ
înainte de vreme nu este buna deoarece duce la schismă. Dar oprirea pomenirii
nu este o problema de dogmă? Da, este, deoarece la Sinodul din Creta s-au călcat
toate dogmele în picioare, dar oprirea pomenirii nu are caracter obligatoriu, nici
permanent pentru toată Biserica, altfel pentru ce ar mai fi nevoie de Sinod?!
Aceasta măsură se ia înainte de Sinod, care va hotărâ adevărată îngrădire de
eretici și erezie prin condamnarea lor, iar după condamnare, orice comuniune cu
ereticul este pedepsită canonic și devine obligatorie. Aceasta reiese din Canonul
15, pentru că dacă era obligatoriu trebuia să prevadă și epitimia celui care nu
oprește pomenirea (caterisirea sau afurisirea), dar canonul spune dimpotrivă că
nu ești caterisit, nici afurisit dacă oprești pomenirea și atât. În cazul acesta, nu
este vorba de un eretic condamnat sau de o erezie condamnată, ci de un eretic
necondamnat, iar în acest caz Biserica lucrează cu iconomie. Oprirea pomenirii
este și acrivie, dar și iconomie a Bisericii. De ce? Deoarece ereticul se poate
îndrepta prin oprirea pomenirii, înainte de un Sinod, în care caz nu mai este
judecat, ci rămâne în drepturile lui de episcop. În baza acestei iconomii Sfinții
Părinți au adunat Sinoadele, pentru îndreptarea celor rătăciți și a ereticilor pe
care îi îndemnau să se pocăiască și nu-i osândeau decât dacă stăruiau în greșeală.
Deci greșesc cei ce spun că, înainte de Sinoade, Biserica nu a lucrat cu iconomie
ci doar cu acrivie, devreme și la Sinoadele ecumenice au aplicat prea mare
iconomie pentru ca ereticii să se poată întoarce la Ortodoxie! Cine este atât de
orb ca să nu vadă aceste lucruri? Deci a atribui unui Canon obligativitate în ceea ce nu te obliga, ci doar te motivează și te încurajează în mărturisirea credinței
este tot atât de rău ca a spune că, după un Sinod, ruperea comuniunii cu un
eretic nu este obligatorie, de vreme ce a fost condamnat și este de ajuns. Dar
Canoanele vorbesc de obligativitate doar din momentul aplicării unei sentințe nu
și înainte de aplicarea ei. Un hoț este hoț și înainte de prinderea și pedepsirea
lui, dar numai în momentul când este condamnat și închis, i se taie orice
comuniune cu cei din libertate. Așa și în cazul episcopului eretic, nefiind încă
judecat, nu i se aplică oprirea pomenirii obligatorie de către credincioși, preoți
sau alți episcopi, deoarece numai Sinodul poate face aceasta. Pentru aceasta îl
laudă pe cel ce face aceasta înainte de un Sinod, ca pe un apărător al credinței,
dar nu îl pune deasupra Sinodului.
Altă interpretare a acestui Canon 15 este o deturnare a canonului și o aplicare a
lui greșită, ceea ce duce la confuzie și schismă. Deoarece, a da caracter
obligatoriu unui Canon, a cărui obligativitate nu cade pe osândirea preotului sau
episcopului care nu oprește pomenirea, ci pe neosândirea celui ce oprește
pomenirea, este o deturnare fină de la frumusețea și cinstea care se cuvin celui
ce apară credință. Este spre frica și crisparea care o insuflă diavolul că dacă nu ai
oprit pomenirea ești eretic sau dacă a-i oprit-o ești deja mântuit, fără nici o fapta
bună, socotindu-te doar pe tine singurul ortodox sau doar pe cei ce au oprit
pomenirea. Aceasta este cea mai mare viclenie a diavolului și schismă, nu în
faptul de a opri pomenirea canonic și cu discernământ și a aștepta judecata unui
Sinod, chiar dacă falsul episcop sau Sinod te judeca sau te caterisește.
Altfel îngrădirea de erezie devine un chin înainte de chinul cel veșnic, deoarece
tot binele care nu se face bine este rău. Acrivia peste măsură, ca și iconomia rău
înțeleasă, duc în același punct: osândă veșnică. Trebuie să fugim de amândouă
extremele. O acrivie peste măsură te face dur, ironic, fanatic, răutăcios, îndrăzneț
etc. Iconomia rea te face laș, delăsător, fricos, batjocoritor al Sfinților, mândru
etc.
Modul de a scăpa de aceste extreme este studiul neiscoditor și nepărtinitor al
Scripturilor, smerenia și sfatul celor încercați, rugăciunea osârduitoare și cu
durere pentru cei căzuți și pentru tine, și nejudecarea și neosândirea lor,
judecarea doar a păcatului în sine și a ereziei; părerea că tu ești cel mai înșelat
decât cei înșelați, fiind plin de mândrie și de părerea de sine și peste toate,
dragostea care poate acoperi mulțime de păcate. Așa ne-au învățat toți Sfinții,
înainte de a judeca și a osândi pe alții. Dacă am face așa, sunt sigur că ar dispărea toate ereziile și schismele din Biserica și toată lumea ar deveni creștină. Dar
aceștia au fost doar Sfinții și cei care vor să urmeze credința lor. Să facem și noi
asemenea lor și vom fi proslăviți împreună cu ei. Doamne miluiește.
Ieroschimonah Paisie
11 noiembrie 2018.
Iata textul Canonului 15 III:” Cele ce sunt rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot sau episcop sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh și nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât și rânduit în dumnezeiasca slujbă tainică, ci mai înainte de înfățișarea înaintea sinodului și de osândirea definitivă a acestuia, ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoția, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Și acestea s-au hotărât și s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovății se depărtează de întâii lor stătători și fac schismă și rup unitatea Bisericii. Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți, firește, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt prin schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări”.
Acest canon are caracter juridic care este linia,sau indicatorul de mers trasat ca o conduita ,regula de maniere,de conduita in situatii exceptionale.Insusi acest canon este unul care avand caracter juridic apara ca un excelent avocat crestinatatea ortodoxa,crestinii ortodocsi nepomenitori de orice acuzatie cum ca ar fi in afara Bisericii venita de la eretici si de la cele doua categorii de clerici si credinciosi care sunt bolnavi de SINDROMUL DALTONISMULUI DUHOVNICESC.DALTONISMUL DUHOVNICESC ESTE O AFECTIUNE legata de perceptia situatiei actuale de erezie in culori diferite de cum este ea in realitate.Tu spui ca la sinodul din Creta s-au schimbat dogmele integral iar daltonistul vine si te contrazice ca nu s-a schimbat nimic la sinodul din Creta si ca tu ai o problema,adica la tine de fapt e problema,tu nu te raportezi „corect politic””realitatilor lumii de azi”.Deosebirea dintre fanaticul sustinator al sinodului din Creta si daltonist este ca fanaticul intelege si e constient de erezie iar daltonistul nu e activist pro-Creta ci pur si simplu el vede fenomenul Creta intr-o nota discordanta fata de linia atitudinală corectă trasată de Biserică prin Canonul 15 I-II pentru astfel de situatii cu care s-a mai confruntat Biserica si in trecut.Daltonistul nu vede ca exista o experienta clara,viabila a Bisericii la capitolul intreruperii pomenirii ereticului si tocmai din acest motiv pentru el nepomenitorii sunt „schismatici”,”in afara Bisericii”.Daltonismul acesta duhovnicesc poate fi asimilat corespunzator cu a fi obtuz sau a „fi cu ochelari de cal”, motiv pentru care cel in cauza vede numai asa ,ca rigla,oblu,drept fara a lua in calcul si alte posibilitati de procedeu mai convenabile,mai eficiente,rezolvabile la indemana langa tine.Daltonistul in obtuzenia lui,in viziunea lui limitata vede intreruperea pomenirii episcopului ,chiar daca e corect argumentata teologic si canonico-juridic drept iesire din Biserica,schisma,razvratire,”hula impotriva Duhului Sfant”,”impotrivire la voia lui Dumnezeu” numai pentru ca cel,cei in cauza nu mai pomenesc episcopul lor din motive de erezie si atat.Pentru daltonist episcopul e Biserica si nu Adevarul de credinta care primeaza in fata calitatii de episcop cand acesta e in erezie.Atentie.
nu,
nu e asa:
-jidanii acum considera ca nu mai au nevoie sa tipe „antisemitism!” la cea mai mica critica sau opozitie,
„ne-au dat” (si-au dat) legile care incrimineaza „incitarea la ura”
si au inventat poponarii zgomotosi,feminismul,etc
cat sa arate ca fenomenul „incitarii” e mult mai larg,ca „ura” e mai diversificata(!!!!)
ca au descoperit (stiintzific!) un pericol social mult mai mare decat „simplul” antisemitism……
reamintim de recenta condamnare a lui „deveghepatriei” Catalin Danoiu in dosar 99/302/2024
fix pe art. 369 „incitarea la ura”
articol neconstitutional in raport cu Decizia CCR 561/2021 dar prilej de abuz …pentru ca exista scris!
cu alte cuvinte:
-mult mai multi vor infunda pushcariile
si nimeni nu va spune ca e din cauza jidanilor….
evident,
hamas nu exista,
7 octombrie e un „incident misterios” ca la 11 septembrie,
demonstratia lu Spencer J. Quinn este de natura dubioasa….
Evrei proveniti din Israel, apusul sau rasaritul Europei, Africa,
etc. se considera un popor unic, desi din punct de vedere
etnic nu sunt, fiindca au aceeasi religie. Ar fi momentul ca si grecii
bulgarii, sârbii, romanii si rusii sa procedeze lafel ! Uau !!!
De ce credeti ca toti conducatorii nostri de dupa 1989 ii pupa-n dos pe evrei? Si acestia au introdus tot felul de aberatii pro-evreiesti in Legistratia Romaneasca? Acordarea in masa a cetateniei romane, evreilor din Israel si introducerea istoriei evreilor in Programa Scolara din Romania. V-ati prins de ce a fost introdusa istoria slujitorilor Satanei in Programa Scolara din Romania de catre jivinele aflate in fruntea statului roman? Dupa 2-3 generatii de copii romani trecuti prin aceasta istorie predata la scoala va fi inculata in mintea lor, adevarul cum ca noi romanii suntem in fapt tot evrei? §i de aceea toti evreii din lumea asta au dreptul sa se repatrieze in tara noastra care se va numi Noul Israel. Dupa care in inca 2-3 generatii, toti romanii adevarati vor fi eliminati prin diferite metode de Covid, pesticide si E-uri alimentare introduse in produsele agricole si mancare. Bisericile si manastirile vor fi darmate iar in locul lor se vor construi sinagogile lor la care se proslavesc la Satana. De aceea au construit slujbasii Satanei sinagoga lor cea mare de la Sighetul Marmatiei cu apropabare tradatorilor de neam si tara si alogenii ce au pus mana pe putere dupa ce slujitorii mondiali ai Satanei au dat Lovitura de Stat din Dec. 1989. Si nu utiati ca toate datele electronice ale evidentei populatiilor statelor din UE se afla stocate in tara lui Satana. Odata aflati in posesia acestor data, slujitorii Satanei ne pot elimian in 2-3 genratii in tacere si pe tacute pe toti romanii. Si urmand aceiasi pasi si pe toti europenii din UE.