CD
92 aprobate

cdimulescu@att.net
75.57.36.95

 

Religie IV
V – Adnotari, agregate de CD

Evreii din Europa, evacuările si Renasterea

Îi găsim pe primii evrei care se infiltrează în Europa cu ceva timp înainte de epoca creștină, în special în regiunea Greciei. Grecii antici vorbeau despre acești invadatori asiatici cu o desconsideratie totala. Foarte repede s-au răspândit în imperiul roman și în Europa propriu-zisă. Negustorul evreu, artizanul și negustorul de sclavi apar pe scena romană cu o frecvență din ce în ce mai mare după secolul al II-lea d.Hr. și nu există nicio îndoială că poziția lor în lumea romană a fost una de importanță crescândă, chiar și în timp ce Imperiul a deviat spre distrugere.

Sub Justinian, se spune ca acceptarea evreilor care și-au asumat toate datoriile unui cetățean față de stat era un fapt curent. Doar sinagogile erau scutite de datoria soldaților. Comerțul cu sclavi a constituit principala sursă de trai pentru evreii romani, iar decretele împotriva acestui trafic au fost emise fara succes în 335, 336, 339, 384, etc.” ~ Enciclopedia Evreiască Funk & Wagnall, pagina 460, vol. 10

Seneca, în scrierile sale, i-a atacat cu amărăciune pe romanii din zilele sale pentru ca-i imitau pe evrei, iar unii istorici, în special Gibbon în monumentala sa opera “Declinul si caderea Imperiului Roman” a atribuit căderea Romei influenței lor corupatoare.

Soția lui Nero, Poppaea, a fost o evreică convertită. Pe măsură ce Roma s-a prăbușit în declin și în colapsul final, și în timp ce Evul Mediu a coborât peste civilizația occidentală, îi găsim pe evrei care si-au asigurat controlul asupra a ceea ce a mai rămas din comerțul european.
Scrie Enciclopedia Britannica:
„. . . a existat o tendință inevitabilă pentru ei să se specializeze în comerț, pentru care acuitatea și omniprezența lor le-a dat calificări speciale. În evul mediu, comerțul europei occidentale era în mare parte în mâinile lor, în special comerțul cu sclavi, iar în cartularile carolingiene evreii și negustorii sunt folosiți ca termeni aproape interschimbabili.” ~ Enciclopedia Britannica, pagina 57, vol. 13-1947

Evacuările
Spațiul nu permite o discuție detaliată a tuturor evacuărilor care au avut loc și care au dus la alungarea evreilor din aproape fiecare țară din Europa de Vest, dar aici este, în ordine cronologică o listă a evacuărilor:

ANGLIA: Evreii expulzați în 1290 de către Eduard I. Nu este permisă revenirea până în 1655

FRANŢA: Evreii expulzați în 1306 de Către Filip Cel Frumos. Câțiva au fost autorizați să se întoarcă, dar au fost evacuați din nou în 1394. Așezările evreiești au rămas în Bordeaux, Avignon, Marsilia (de unde au fost evacuati în 1682) și în provincia nordică Alsacia.
SAXONIA: Evreii expulzați în 1349.

UNGARIA: Până în 1092, evreii controlau încasările fiscale din Ungaria. Evrei expulzați în 1360, dar mai târziu s-au întors. În 1582 au fost expulzați din nou din partea creștină a Ungariei.

BELGIA: Evreii expulzați în 1370. Câțiva s-au stabilit acolo din nou în 1450, dar niciun număr mare nu a venit până în 1700.

SLOVACIA: Evreii expulzați în 1380. Mulți s-au stabilit acolo din nou după 1562. În 1744 Marie Theresa i-a expulzat din nou.

AUSTRIA: Evreii expulzați în 1420 de Albrecht V.

ȚĂRILE DE JOS: Evreii expulzați în în 1444.

SPANIA: Evreii expulzați în 1492.

LITUANIA: Evreii expulzați în 1495 de Marele Duce Alexandru.

PORTUGALIA: Evreii expulzați în 1498.

PRUSIA: Exmatriculat în 1510.

ITALIA: Expulzat din Regatul Napoli și Sardinia în 1540.

BAVARIA: Interzis permanent în 1551.

Evreilor nu li s-a permis să intre în SUEDIA până în 1782.
Niciunul nu a fost permis să intre în DANEMARCA înainte de secolul al XVII-lea și nu a fost permis în NORVEGIA după 1814.
Astăzi, doar o mână locuiesc în toată Scandinavia, dar o stapanesc financiar 80%.

Renașterea – Dupa plecarea evreilor
Perioada marcată de evacuări 1300 – 1650 – marchează, de asemenea, perioada Renașterii care a erupt peste Europa pe măsură ce evreii au plecat.
Începând de la orașele comerciale din nordul Italiei în jurul anului 1300, a început o mare renaștere a culturii și a învățămantului, care la început s-a bazat aproape în întregime pe scrierile grecilor și romanilor antici.
Sa nu uitam ca in Nordul Italiei se refugiasera o mare parte a nobilimii bizantine de frica pericolului Otoman. Aceste familii, cu tot anturajul lor fastuos si cu ritualuri sophisticate au adus in afara bogatiei in aur si nestemate, lucrate de cei mai mari artisti bijutieri ai Levanyului si o cultura deosebita ce a influenta favorabil si a constituit si un element al concurentei mestesugaresti renascentiste.

În spațiul vacant s-au acomodat de minune si binefacator acesti emigrant emigranți din înalta societate bizantină, aducând cultura greacă, un nou mod de comerț și un gust sofisticat pentru lucruri valoroase. Foarte repede această cultură renascentistă s-a răspândit în Europa și când epoca s-a încheiat, în jurul anilor 1650, Europa a fost declarata cu statut de luminată și civilizată. Evident, toate acestea nu ar fi putut avea loc dacă nu ar fi fost o mare creștere a activității comerciale care a avut loc simultan cu Renașterea și ca adjuvant al acesteia. Până când națiunile Europei nu s-au smuls de sub controlul comercial din ghetou, această renaștere a civilizației occidentale nu a avut loc.

Ghetourile
„Ori de câte ori evreii s-au stability in alte tari, de la începutul Diasporei, au procedat la crearea propriilor organizații comunale. Diverși factori de caracter intern – religios, cultural, social și economic – precum și factori externi, au contribuit la acest factor” – articol publicat de către Central Yiddish Culture Organization (CYCO), Pagina 201, New York.

Este practic imposibil să înțelegem caracterul iudaismului fără o anumită cunoaștere a naturii comunității evreiești medievale.
Kahal; Ghetou
Probabil una dintre cele mai comune inselatorii existente astăzi se referă la adevărata origine a ghetoului. Majoritatea cărților de istorie se supun sensibilităților/pretentiilor evreiești dând versiunea evreiască, și anume că poporul evreu a fost timp de secole forțat să locuiască într-un cartier special al orașului ca urmare a bigotismului și intoleranței majorității creștine.
Acest lucru nu este adevărat, și nici un savant al iudaismului crede că este.

Enciclopedia Evreiască descrie originea ghetoului după urmează: “În orice caz, cuvântul a devenit general pentru un cartier de evrei. Deja în antichitate evreii au ocupat în mod voluntar cartiere speciale; În Evul Mediu, străzile evreilor urmau să fie găsite de la sfârșitul secolului al XI-lea in central orasului, dar motivul concentrării lor nu era nu mai religios sau social: comerțul i-a făcut să se stabilească în apropierea pieței, sau pericolul i-a făcut să caute protecția prințului domnitor, protectorul dorind, de asemenea, să-i aibă împreună pentru colectarea mai ușoară a taxelor. Abia în secolul al XIII-lea, cartierul evreilor a fost transformat într-un ghetou obligatoriu. … Concentrarea evreilor în ghetouri, deși neintenționată, a avut un rezultat bun. A păstrat sentimentul comun și cultura evreiască tradițională.” ~ Valentine’s Jewish Encyclopedia – p 589

De fapt, aceste ghetou-comunități au existat doar pentru că evreii au vrut ca acestea să existe- au reprezentat o dorință din partea evreilor să rămână la distanță și separati, exclusiv de societatea creștină. „De regulă, în comunitățile evreiești din Europa au existat autorități recunoscute oficial pentru a-și reglementa propriile afaceri și pentru a le trata ca un organism cu guvernul civil. Chiar și cu nici un alt stimulent, dar pentru a trăi până la cerințele iudaismului evreii dintr-o localitate au fost obligați de traditiile lor să se organizeze într-o comunitate (Kahal; Kehilla), în scopul de a reglementa ritual, instituții educaționale și caritabile. Tribunalele erau, de asemenea, o necesitate, deoarece justițiabilii evrei erau așteptați să se supună codului civil al Talmudului.” Spune Valentine’s Jewish Encyclopedia – p 589

Ghetoul a fost singura modalitate pentru evrei să rămână evrei, în cazul în care s-ar fi integrat în societatea medievală si-ar fi pierdut caracteristicile lor, religie și oomph-ul/mofturile etnice.
Ghetoul nu era doar un loc de reședință; a fost în cel mai deplin sens o comunitate într-o comunitate. Aici evreii și-au menținut cultura, religia și tradiția solidarității. Aici și-au îngrijit si cultivat eficient ura pentru civilizația creștină.

„Toate aceste activități au necesitat o buna legislație și în acest sens comunitatea evreiască autonomă a primit cea mai largă libertate. Rânduielile au fost adoptate de evrei care isi guvernează fiecare etapă a vieții: de afaceri, prezența sinagoga, morala socială, de poliție, prescripții pentru rochie, și o regimentare detaliată de distracții … Caracteristica comună comunității evreiești medievale au fost: disciplina autoimpusă, luarea în considerare a tuturor problemelor religioase, filantropice, educaționale și de autoapărare ca preocupări comune, și un puternic sentiment de solidaritate întărită de un mod uniform de viață.” Enciclopedia Britannica, p 59, vol. 13 – 1947.