CD
denitsoc@gmail.com
66.71.243.134
EUROPA, CARE EUROPA?

Marea spaima a populatiei europene cu privire la emigratia populatiilor din afara Europei a fost abil amortita de mass-media si acoperita cu noile spaime/terorisme sanitaro-pandemice.
Dupa o perioada ce cca. 25 de ani de emigrare masiva sociologia prin sondajele ei ajunge la concluzii dure ce nu sunt insa facute publice si doar anumite scapari mai reusesc sa ajunga in articolele curajoase ale jurnalistilor patrioti.

Un astfel de articol este si “Marea Înlocuire” scris de Guillaume Durocher, journalist si scriitor francez specialist in biopolitics si sociopolitics.

Schimbarile prin care trece societatea vest europeana cu imersiunea masiva de populatii ne europene, ne dispuse sa se integreze dupa modelul trasat de emigratia askenaza, conduc in mod evident la urmari catastrofale in planul culturii si al balantei valorilor morale in occident.

Seneca remarca ca “Acolo unde nu opreste legea opreste morala”, dar cu noii emigranti extraeuropeni cu legile si valorile lor morale care sunt total diferite si nu pot fi articulate pe cultura europeana, nu exista opreliste, de unde si conflictele curente.

Cine a mai ramas in occident sa pastreze si sa apere cultura europeana?
Guvernele toate, fara exceptie, chiar la nivelul UE sufera de amoralitate politica, incultura si neprofesionalism, iar biserica si-a pierdut autoritatea necesara sa mai educe si sa indrume generatiile tinere atat de derutate si spalate la creier.

A ramas Rasaritul Ortodox ultima reduta sa pastreze Crestinismul si cultura Europeana, mai putin infectat de necivilizatia occidentala, mai conservator si inca Crestin.
Suntem noi romanii pregatiti pentru nobila si onoranta misiune istorica, suntem noi capabili sa arestam momentul si sa aparam biruitori Crucea si Drapelul?

CD

MAREA ÎNLOCUIRE
– Jumătate dintre nou-născuții din Belgia au mame de origine străină,
De Guillaume Duroch

https://www.theoccidentalobserver.net/wp-content/uploads/2021/12/GD.jpg-1.png
Prima bară: nașteri în 2020 după originea mamei.
A doua bară: femeile de vârstă fertilă în funcție de origine.
Portocaliu: belgieni nativi;
albastru: cetățeni belgieni de origine străină;
gri: străini.

Marea înlocuire este o „teorie a conspirației”, dar este și o realitate empirică, [1] oriunde guvernele și agențiile consideră de cuviință să publice cifrele relevante.
Franța a fost mult timp tentată să publice astfel de statistici, dar Belgia vecină – care are o istorie similară a imigrației recente – nu este atât de circumspectă.

Biroul Federal belgian pentru Planificare a publicat recent o fișă informativă extrem de interesantă privind originea națională a mamelor în Belgia.
Cifrele pentru 2020 arată că Belgia are acum o rată a fertilității totale scăzută din punct de vedere istoric, de 1,58 pe femeie. Dintre acestea, abia jumătate dintre nașteri (52,3%) sunt pentru mamele belgiene native. Restul sunt împărțite mai mult sau mai puțin uniform între mamele care sunt cetățeni belgieni de origine străină și mamele străine.
Ratele fertilității diferă drastic în funcție de origine, cu o femeie belgiană nativă la doar 1,38 și femeile străine la 2,05 (cu 48,5% mai mare).
Proporția în funcție de origine și vârstă a femeilor de vârstă purtătoare de copii, (portocaliu: belgieni nativi, albastru: cetățeni belgieni de origine străină, gri: străini).

Statisticile belgiene sunt frustrant de neclare în ceea ce privește originea națională a mamelor în Belgia. „Cetățenii de origine străină” și „străinii” includ fără discriminare sud-europenii, est-europenii, musulmanii din Orientul Mijlociu și africanii. A existat o imigrare europeană substanțială în Belgia din Italia, România și din alte părți.
Se pare foarte probabil ca mamele de origine europeană vor avea rate de fertilitate mai mici decât africanii și musulmanii, deși, probabil, acestea din urmă converg oarecum în fertilitate cu nativii de-a lungul timpului.

Cifrele agenției belgiene de statistică au arătat că, în 2021, proporția belgienilor nativi a scăzut la doar 67,3% din populație (de la 74,3% în 2011 și 81,8% în 2001).

Prăbușirea belgienilor nativi este reală, drastică și în curs de desfășurare.
În rândul cetățenilor belgieni de origine străină și al străinilor, 48,3 % provin din țări vecine sau din alte țări ale UE și 51,7 % din țări din afara UE (majoritatea din Maghreb, Turcia și Africa Neagră). Proporția țărilor din afara UE a crescut, fiind de 38,4 % în 2001 și de 47,6 % în 2011.

Astfel, persoanele de origine străină din Belgia reprezintă o treime din populație, aproximativ împărțită în mod egal între europeni și non-europeni. Se pare că non-europenii reprezintă aproximativ o treime din nașterile din Belgia, similar cu Franța.
Oricare ar fi toate acestea, populația belgiană este transformată ireversibil dincolo de recunoaștere într-o singură generatie de viață.

În timpul unui proces al analistului franco-evreu Éric Zemmour pentru „discurs de incitare la ură”, politicianul socialist Jean-Pierre Chevènement a venit în apărarea lui Zemmour. El a mărturisit că, în calitate de ministru de interne, a primit o listă zilnică de crime în Franța, iar majoritatea criminalilor aveau nume de familie africane sau musulmane. [1] Rețineți că Chevènement a fost ministru de interne între 1997-2000! Situația este, fără îndoială, și mai puternică astăzi.

Dincolo de declinul capitalului social și al bunăstării, există, de asemenea, o mulțime de semne că schimbarea populației duce la o prăbușire a oricăror valori comune din societate. Un sondaj recent realizat de respectata agenție IFOP a constatat că 65% dintre tinerii liceeni musulmani din Franța au considerat că „normele și regulile” islamului „sunt mai importante decât legile Republicii”.

Cel mai extraordinar curaj politic va fi necesar pentru a reține valul, cu atât mai mult pentru a-l răsturna. În orice caz, conflictele etno-religioase între europeni, negri și musulmani vor continua să fie fapte de viață în Europa de Vest pentru viitorul apropiat. Există toate șansele ca aceste probleme să se agraveze și, dacă nu se face nimic, să devină într-adevăr o catastrofa cultural-sociala.

NOTE:
1. termenul de empiric se refera la modalitatea de verificare experimentala si nu rationala a valorilor apreciate.
2. Éric Zemmour, La France n’a pas dit son dernier mot (Rubempré, 2021), p. 127

Sursa: https://www.theoccidentalobserver.net/2021/12/23/great-replaced-half-of-newborns-in-belgium-have-foreign-origin-mothers

Traducerea Intro si Note de: CD