Nick Moromete
0 aprobate
neaomu@yahoo.com
„Erori” permanente la Corvin Lupu, rezultând astfel,o istorie alternativă realităţii, si asta nu numai în limbaj liber, ci in texte scrise, iată!
În 24-26 iulie 1963, nu in 1964, cum scrie aici Lupu, a fost Gh. Gheorghiu-Dej la Moscova, unde s-a discutat cu totul altceva, nu despre Basarabia, fiind doar „Consfătuirea primilor secretari ai C.C. ale partidelor comuniste şi muncitoreşti şi a şefilor de guverne ale ţărilor membre ale C.A.E.R.”
In 1964, in 6-14 iulie, Ion Gh. Maurer vizitează Uniunea Sovietică, nu Dej, si nu s-a discutat nici atunci despre Basarabia cu sovieticii.
Cu totul altceva e cu Basarabia şi cu Gheorhiu-Dej în anul 1964, nu cum „mitizează“ Lupu, şi s-a petrecut la Bucureşti, nu la Moscova, în ianuarie, fără nici o dispută cu ruşii (sovieticii), ba chiar nici nu s-a spus nimic textual în acest sens, ci s-a „gândit“ în „secret“, cum vedem mai jos:
Istoricul Paul Nistor a lansat teoria cu Dej şi opoziţia acestuia la luarea Basarabiei (de la care Lupu preia teza distorsionat), Nistor referindu-se la ședința restrânsă de la Bucureşti a Biroului Politic al CC al PCR (PRM) din 20 ianuarie 1964, când Gheorghiu-Dej și-ar fi exprimat indignarea în faţa ceilarlalţi comunişti români față de Pactul Ribbentrop-Molotov, „aducând astfel problema Basarabiei în discuție într-o formă secretă“ (Paul Nistor, Basarabia, pretext de şantaj sau obiect de negociere?, în „Historia”, nr. 125, mai 2012, p. 74.).
Nu a existat nici o dispută pe această temă între Gheorghiu-Dej şi sovietici la Moscova (e încă o invenţie corvinistă), iar teoria a plecat, subţire, de la opinia fostului șef de cabinet al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Paul Sfetcu, că la Şedinţa comuniştilor de la Bucureşti din 1964, „liderul CC al PCR se gândea la Basarabia, la Tezaurul României din URSS încă din anii 1954-1958, dar în acea perioadă era foarte primejdios să înceapă discuțiile cu liderii sovietici“ (Paul Sfetcu, „13 ani în anticamera lui Dej“, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2008, p. 265.)
https://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&n=3867
Bai Moromete esti cu vrejul ciuntit da sau nu?
Tac-tau avea vreju lipsa cu totul si de aia s-a descurcat ma-ta cu ce s-a nimerit si ai iesit cum te vezi in oglinda, de fug si pasarile de tine!
Cum se face ca odata ce pe blog apare un articol al unei personalitati competente, imediat apar ca din padure tot felu de comentatori ce nu au mai fost pe blog, cel putin sub numele de acum, niciodata. Cam suspect.
Cine ii trezeste asa deodata pe acesti comentatori „obiectivi si omniscienti” sa vina repede sa arunce cu date aiurea de pe media corupta sau din burta?
Oare mai ramane ceva ne suspect pe acest blog?
Asa o fi si cu buna credinta editorului sef de clan, care-si aduna ciracii sa iasa la lupta?
Mirarea mea nu este doar retorica ci foarte reala si intemeiata.
Matrioska C.D. (ori „Radu” & alte matriosci), de pe acest blog tu esti cel mai „suspect” , ca agent ultra frenetic al Chinei comuniste ori al Rusiei si BRICS, ca si Lupu, iar Corvin Lupu este o „personalitate” in mare masura doar pentru ca isi cultiva aceasta imagine de sine, cu insistenta peste tot, dar nu este deloc competent, cum afirmi, caci falsurile istorice pe care le administreaza publicului vrac si en gros, putand fi obsearvate sau demontate la o minima verificaresi de un elev de gimnaziu mai serios, dar nu si de troli ca tine, cointeresati in propaganda pro-asiatica, sau de idioti incapabili.
@ Gelu Fraierelu
Faţă de faptul că România este o colonie economică, ceea ce au spus mulţi alţii cu mult înaintea lui, care a scris pro Occident până în 2010, aproximativ, Corvin Lupu a ales să încânte românii cu imaginea comunismului trecut şi a celui actual din China, via BRICS, mai ales după ce a fost invitata la Beijing în 2023 prin fantomaticul „Partidul Comunist Român Secolul XXI“ (o antepriză a Chinei comuniste), sabotând astfel rezolvarea problemelor de către români fără „ajutor” de la alţi străini, noi potenţiali alţi colonişti ai românilor. Ne încantă că alte mari superputeri sunt altruiste şi generoase, deşi acestea nu au dovedit asta vreodată, dimpotrivă. În scopul încântării (vrăjirii) românilor de către Lupul Vrăjitor, el aduce falsuri cu sacul plin. Dar pe unii nici descântecul cu administrarea adevărului nu vă mai trezeşte, căzuţi fiind cu totul in somnul greu al magiei negre lupucorbiniste.
Nu inteleg de ce publicati asemenea articole tot atacandu-l pe d-ul Corvin Lupu, este unul dintre putinii cei care spun adevarul pe nume cum ca Romania este o Colonie la cheremul Israelului si USA? Si tocmai de la aceasta luare de pozitie i se trage si atacul asa zisilor oameni de bine care se bat cu caramida in piept cum ca d.ul Corivn Lupu e un mincinos. Ar fi bine sa aflam ce pozitie are Moromete asta ce se da autocunascator in toate fata de transformarea Romaniei in Colonia a Israelului si USA??? E bucuros, e intristat, e revoltat .. acest Moromete?
Unde sunt raspunsurile date si trimise aici de domnul profesor Corvin Lupu ???
Domnul profesor nu a trimis niciun răspuns, din păcate. Eu am publicat aceste comentarii care îl atacă pe domnul profesor în ideea de a-i face cunoscute calomniile care circulă pe seama domniei sale. Eu prețuiesc opera și acțiunile domnului profesor și-l consider un veritabil camarad.
Am și eu o întrebare pentru Moromete…când au restituit rușii o parte din Tezaur și care a fost motivul pentru care Lenin a confiscat Tezaurul?
Cât privește „problema” Basarabiei, după cum a spus și Stalin, „România folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei bolșevice a desfăcut de la aceasta Basarabia călcând prin aceasta uniunea seculară…”
Deci, ce putea spune Gheorghe Gheorghiu Dej sau Ceaușescu cu privire la acest lucru „când slăbiciunea militară a URSS a trecut în domeniul trecutului” (ultimatumul sovietic).
Stimate domnule profesor Ion Coja,
Domnul profesor Corvin Lupu V-a scris un comentariu în care a asigurat cititorii că informația este corectă și că Dej a fost la Moscova în 10 iulie 1964.
„Nu cred că mi-l publică, ptr. că nici pe cel anterior nu mi la- publicat.” declara domnul profesor Corvin Lupu !!!
Asteptam sa-i publicati toate comentariile, in qui-pro-quo de buna credinta !
Altfel Va ‘demonetizati ‘blogul !
Oder ?
Dl profesor nu mi-a trimis acel comentariu, l-aș fi publicat. Am mai publicat niște texte de ale dlui profesor luate de la ARTEMIS. Dacă aveți acel răspuns, mi-l puteți trimite?
Dovada ca Lupu are un betesug (dovezile ca fabuleaza sunt uluitor de multe pentru istoricii adevarati) este chiar acum tocmai faptul ca sustine in continuare că Dej a fost la Moscova în 10 iulie 1964.
Ultima oara in vaita lui, Dej a fost in Uniunea Sovietica in 1963, la intrunirea CAER.
Sunteti incapabili sa faceti o minima verifcare, banala, in istorie?
„Informatiile” Lupului sunt plasmuiri in proportie de peste 50%.
Inclusiv privind carirea sa, fiind binecunoscut ca „istoricul fara CV”, cacxi nu exista nicaieri un Curriculum Vitae ofical al sau, desi a fost omul sistemului. A predat si condus, pe pile, fara a fi profesor universitar plin pana in 2002? Asa se stie. Si altele. Pregatirea precara o vad toti istoricii la el si atunci va cauta pe voi, cat mai nepriceputi, sa va incante si manipuleze
Abia în 3-11 septembrie 1965, mai are loc o vizită oficială în U.R.S.S., la Moscova, condusă însă de Nicolae Ceauşescu, noul lider al P.C.R., căci Dej murise. „Delegaţia de partid şi de stat“ (guvernamentală) condusă de Ceauşescu a purtat discuţii cu L.I. Brejnev, A.N. Kosîghin, N.V. Podgornîi, M.A. Suslov şi I.V. Andropov, „în cadrul cărora sovieticii îşi doreau să atragă partea română alături de P.C.U.S. în conflictul chino-sovietic. Comuniştii români au optat pentru neutralitate“.
https://www.comunismulinromania.ro/index.php/politica-externa-repere-cronologice-ii-1961-1970/
.
Iar Ceauşescu abia în 1977 se afirmă că „îl atenţiona pe Brejnev că nu e cazul să insiste pe existenţa unei naţiuni moldoveneşti distincte“, ceea ce ar însemna şi că nega trecerea Basarabiei la Uniunea Sovietică.
„Continuarea apărării intereselor româneşti în Basarabia chiar şi după includerea acesteia între frontierele URSS a constituit un mare mit care părea neelucidat în anii ’90, la căderea comunismului. Un mit care exercita însă o fascinaţie crescândă nu atât din orgoliu naţional, cât din cauză că reprezenta o replică contemporană la disputa inegală dintre David şi Goliath. Mai întâi, memoriile unor foşti demnitari comunişti români, apărute în primul deceniu de după ’89, au dat un contur mai clar „obrăzniciei” româneşti faţă de temutul „frate mai mare”. În primă fază însă, atribuirea de sentimente patriotice şi gesturi antisovietice curajoase, în anii ’50 şi ’60, unor lideri precum Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu, a ridicat destule semne de întrebare. Mai curând se considera că era vorba de o cosmetizare post factum a memorialiştilor, pentru a evidenţia patriotismul şi importanţa regimului comunist. După anul 2000, însă, o mare parte dintre documentele din arhiva CC al PCR au confirmat amintirile depănate de Ioan Gheorghe Maurer sau Paul Niculescu-Mizil (Paul Niculescu Mizil, „O istorie trăită“, vol. II, Bucureşti 2003; Lavinia Betea, „Maurer şi lumea de ieri“, Cluj 2001), care susţinuseră cu dezinvoltură că se implicaseră în discuţii cu ruşii, pentru a le reaminti acestora de rădăcinile româneşti ale Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti. Totuşi, unele opinii par şi azi exagerate, precum cele ale lui Paul Sfetcu: el susţine că Dej se gândea la Basarabia încă din anii ’50, fiind însă conştient că nu putea deschide efectiv subiectul.“
.
https://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Comitetul-Central-al-Partidului-Comunist-Roman.-Sectia-Relatii-Externe.-1958-1965.-Inv.-3155.pdf
.
https://historia.ro/sectiune/general/basarabia-pretext-de-santaj-sau-obiect-de-582069.html