Scris de George Roncea
(…)Periodic Eminescu este atacat și terfelit în fel și chip, mai ales de către personaje de alt neam. Cum ar fi de exemplu, zilele trecute, CTP, care s-a întrebuințat în stilul său cvasi comunist pentru a-i contura lui Eminescu o imagine de ateu, anticreștin adică, rupt și diferit de romani până într-acolo încât CTP-ul l-a definit drept neromân – ca și când romanii ar fi ceva scârbos și grețos, definiție ce nu poate veni decât de la un personaj de alta etnie.
Tâmpeniile lui CTP vin din neantul minții sale înguste de evreu credincios în farfurii zburătoare, de inginer autor de insalilari și nuvelete de science fiction, cu omuleți verzi, adus de Iulian Vlad, unchiul său în presă (cel puțin așa se lauda pe vremuri CTP).
Nu înțeleg de ce foarte puțini dintre evreii din presa și din viața politică își asuma public etnicitatea. Ciutacu, Andrei Gheorghe sunt doar doi dintre aceia care și-au clarificat public evreitatea. Sunt însă mult mai mult decât doi evrei în media și în politică. Corect ar fi cånd se manifestă public să-și decline identitatea pentru ca publicul să-și poată calibra percepțiile în cunoștință de cauză. Faptul că evreii au în mod special o problemă cu Eminescu e de înțeles. Din motive întemeiate Eminescu le-a dedicat „israeliților” la vremea să, numeroase materiale de presă. Până în ziua de azi, Eminescu, deși mort de mult, este încă o țintă predilectă a comentatorilor evrei, dar și al autorităților „religioase” ale evreilor (am pus ghilimele deoarece ei nu au chiar o religie) rabinul comunist Moses Rosen. În perioada comunistă Eminescu a fost pus la index – pe partea de jurnalism politic, iar după 1989, încă mai abitir a devenit ținta politrucilor kominternisti, a urmașilor bolșevicilor evrei, concentrați in reduta lui Brucan de la GDS.
Gogomăniile proferate cu un senin imbecilism de CTP fac parte din seria de nesfârșite flegme aruncate înspre efigia lui Eminescu. CTP-ul este un supraviețuitor zelos al acelor vremuri în care comentariul despre Eminescu era tributar indicațiilor de partid, care-l transformau pe Eminescu într-un fel de profet al luptei proletare, un marxist angajat în lupta de clasă.
A-l face ateu și comunist pe Eminescu este în cel mai bun caz o probă de cretinism și analfabetism. A proclama apoi, cum o face CTP-ul, fără nicio replică publică, ca Eminescu nici n-ar fi român, (atât de diferit era el de romani, vrea să o întoarcă șmecherește CTP), arata nivelul delirului la care au ajuns detractorii lui Eminescu.
Întreaga familie a lui Eminescu era dedicată Ortodoxiei
Pentru a clarifica așa zisul „ateism” pe care i-l atribuie lui Eminescu CTP-ul, analfabetul trustului evreiesc al lui Ronald Lauder, trasam câteva coordonate și date ale vieții lui Eminescu plus fragmente dintr-o analiză a cunoscutului profesor și eminescolog Nae Georgescu, unul dintre cei mai calificați cunoscători ai „temei” Eminescu.
Familia Eminescu a avut dintotdeauna o profundă credință ortodoxă și o strânsă legătură cu Biserica neamului, biserica din Ipotești construită în 1803 fiind cumpărată de Raluca Eminovici, mama lui Eminescu, în 1847 cu 250 de galbeni de la boierul Theodor Murguleț. Biserica a fost locaș de cult pentru sătenii din Ipotești și după cumpărare salariul preotului fiind plătit de tatăl poetului, Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipotești.
Printre frații mamei lui Eminescu se numărau nu mai puțin de cinci călugări și călugărite – doi frați și trei surori ale mamei poetului, Raluca Eminovici, au intrat în călugărie: Calinic, Jachift, Fevronia, Olimpiada și Sofia. Jachift a ajuns chiar stareț iar Olimpiada a ajuns maica stareță la Agafton. Olimpiada Jurcasu a fost cea mai apropiată de poet, tot ea îndemnându-l spre studiul credinței străbune. O altă soră a mamei lui Mihai Eminescu, Safta, avea o fiică, Xenia, care s-a călugărit și ea tot la Agafton. De altfel, Mihai Eminescu, în copilărie, cum arată profesorul Nae Georgescu, mergea foarte des la Mănăstirea Agafton, unde rămânea cu săptămânile, participa la viața de obște, asculta povești, cântece și întâmplări povestite de călugărițe, iar mătușa Fevronia l-a ajutat chiar să descifreze alfabetul chirilic și i-a înlesnit accesul la cărțile și manuscrisele din mănăstire. La rându-i, maica Olimpiada Jurașcu, stareța de mai târziu a mănăstirii, l-a urmărit aproape toată viața pe poet, interesându-se la un moment dat de cumpărarea unei case în Botoșani pentru Mihai și sora să Harietta, care îi îngrijea sănătatea.
Vasile Eminovici, bunicul patern al poetului, a plecat din Blaj și s-a stabilit în Bucovina, la Călinești, prin anul 1802, unde a ridicat o căsuță și, alături, o biserică din lemn la care a slujit.
Cercetătorul Nae Georgescu descrie într-unul din studiile sale un episod mai puțin cunoscut din viața lui Eminescu, care la rândul lui atestă trăirea în comuniune creștină a poetului și primirea Sfintelor Taine. Este vorba de anul 1886, când Eminescu se afla la Mănăstirea Neamț de Sfinții Mihail și Gavriil, unde a cerut să fie spovedit și împărtășit de preot. Consemnarea duhovnicului referitoare la acest moment a fost făcută cunoscută de către profesorul Paul Miron și citată de Nae Georgescu. Iată ce scria la vremea respectivă părintele duhovnic: „Pe ziua de Sfinții Voievozi în anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamțu, la bolniță, și l-am spovedit și l-am împărtășit pe poetul M. Eminescu. și au fost acolo Ion Gheorghiță, din Crăcăoani, care acum este primar. Iar Mihai Eminescu era limpede la minte, numai tare posac și trist. și mi-au sărutat mâna și mi-au spus: Părinte, Să mă îngropați la țărmurile mării și să fie într-o mânăstire de maici, și să ascult în fiecare seară ca la Agafton cum cântă Lumină lină. Cântărea de la vecernie” Lumina lina”, se regăsește și în versurile poeziei „Răsai asupra mea” în care este invocată imaginea Fecioarei Maria dar și în alte dintre poeziile sale se găsesc motive creștine cum ar fi în „Rugăciune”, „Melancolie”,” Învierea”.
Gândul călugăririi
Cercetătorul Theodor Codreanu arata în volumul „Eminescu și mistica nebuniei” ca poetul a avut în vedere chiar alternativă și gândul călugăririi – mărturisit și lui Zamfir C. Arbore, un confrate de la „Românul”, în anul 1882, când Titu Maiorescu nu-i descoperise încă semne de „alienat”. „știi ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la „Românul”, eu de la „Timpul”, și hai să ne călu¬gărim, căci nu suntem făcuți să trăim între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopisețe în cari să înșirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se știe cât amar a suferit românul, cât a trăit pe acest pământ”, îi spunea poetul. În anul 1884, repetă gândul salvării prin călugărire, ecoul lui răzbătând într-o scrisoare a lui Petre Missir către Titu Maiorescu, pus însă pe seama nebuniei și luat drept glumă. Că nu putea fi vorba doar de o simplă glumă sau de un semn al alienării, o dovedesc eroii săi din „Sărmanul Dionis”, „Cezara”, „Povestea magului călător în stele”, aflați în ipostaza cea mai grăitoare, aceea a călugărului
Eminescu a trăit relația cu Ortodoxia, sincer, cu respect și evlavie întocmai unui bun creștin. Acest lucru îl mărturisește însuși Mihai Eminescu, atunci când spune: „Istoria omenirii este desfă¬șurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mișcă un fir de păr din capul nostru fără știrea lui Dumnezeu”.
sursa: curentul.ro
Tâmpeniile lui CTP vin din neantul minții sale înguste de evreu credincios în farfurii zburătoare, de inginer autor de insalilari și nuvelete de science fiction, cu omuleți verzi, adus de Iulian Vlad, unchiul său în presă (cel puțin așa se lauda pe vremuri CTP).
Nu înțeleg de ce foarte puțini dintre evreii din presa și din viața politică își asuma public etnicitatea. Ciutacu, Andrei Gheorghe sunt doar doi dintre aceia care și-au clarificat public evreitatea. Sunt însă mult mai mult decât doi evrei în media și în politică. Corect ar fi cånd se manifestă public să-și decline identitatea pentru ca publicul să-și poată calibra percepțiile în cunoștință de cauză. Faptul că evreii au în mod special o problemă cu Eminescu e de înțeles. Din motive întemeiate Eminescu le-a dedicat „israeliților” la vremea să, numeroase materiale de presă. Până în ziua de azi, Eminescu, deși mort de mult, este încă o țintă predilectă a comentatorilor evrei, dar și al autorităților „religioase” ale evreilor (am pus ghilimele deoarece ei nu au chiar o religie) rabinul comunist Moses Rosen. În perioada comunistă Eminescu a fost pus la index – pe partea de jurnalism politic, iar după 1989, încă mai abitir a devenit ținta politrucilor kominternisti, a urmașilor bolșevicilor evrei, concentrați in reduta lui Brucan de la GDS.
Gogomăniile proferate cu un senin imbecilism de CTP fac parte din seria de nesfârșite flegme aruncate înspre efigia lui Eminescu. CTP-ul este un supraviețuitor zelos al acelor vremuri în care comentariul despre Eminescu era tributar indicațiilor de partid, care-l transformau pe Eminescu într-un fel de profet al luptei proletare, un marxist angajat în lupta de clasă.
A-l face ateu și comunist pe Eminescu este în cel mai bun caz o probă de cretinism și analfabetism. A proclama apoi, cum o face CTP-ul, fără nicio replică publică, ca Eminescu nici n-ar fi român, (atât de diferit era el de romani, vrea să o întoarcă șmecherește CTP), arata nivelul delirului la care au ajuns detractorii lui Eminescu.
Întreaga familie a lui Eminescu era dedicată Ortodoxiei
Pentru a clarifica așa zisul „ateism” pe care i-l atribuie lui Eminescu CTP-ul, analfabetul trustului evreiesc al lui Ronald Lauder, trasam câteva coordonate și date ale vieții lui Eminescu plus fragmente dintr-o analiză a cunoscutului profesor și eminescolog Nae Georgescu, unul dintre cei mai calificați cunoscători ai „temei” Eminescu.
Familia Eminescu a avut dintotdeauna o profundă credință ortodoxă și o strânsă legătură cu Biserica neamului, biserica din Ipotești construită în 1803 fiind cumpărată de Raluca Eminovici, mama lui Eminescu, în 1847 cu 250 de galbeni de la boierul Theodor Murguleț. Biserica a fost locaș de cult pentru sătenii din Ipotești și după cumpărare salariul preotului fiind plătit de tatăl poetului, Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipotești.
Printre frații mamei lui Eminescu se numărau nu mai puțin de cinci călugări și călugărite – doi frați și trei surori ale mamei poetului, Raluca Eminovici, au intrat în călugărie: Calinic, Jachift, Fevronia, Olimpiada și Sofia. Jachift a ajuns chiar stareț iar Olimpiada a ajuns maica stareță la Agafton. Olimpiada Jurcasu a fost cea mai apropiată de poet, tot ea îndemnându-l spre studiul credinței străbune. O altă soră a mamei lui Mihai Eminescu, Safta, avea o fiică, Xenia, care s-a călugărit și ea tot la Agafton. De altfel, Mihai Eminescu, în copilărie, cum arată profesorul Nae Georgescu, mergea foarte des la Mănăstirea Agafton, unde rămânea cu săptămânile, participa la viața de obște, asculta povești, cântece și întâmplări povestite de călugărițe, iar mătușa Fevronia l-a ajutat chiar să descifreze alfabetul chirilic și i-a înlesnit accesul la cărțile și manuscrisele din mănăstire. La rându-i, maica Olimpiada Jurașcu, stareța de mai târziu a mănăstirii, l-a urmărit aproape toată viața pe poet, interesându-se la un moment dat de cumpărarea unei case în Botoșani pentru Mihai și sora să Harietta, care îi îngrijea sănătatea.
Vasile Eminovici, bunicul patern al poetului, a plecat din Blaj și s-a stabilit în Bucovina, la Călinești, prin anul 1802, unde a ridicat o căsuță și, alături, o biserică din lemn la care a slujit.
Cercetătorul Nae Georgescu descrie într-unul din studiile sale un episod mai puțin cunoscut din viața lui Eminescu, care la rândul lui atestă trăirea în comuniune creștină a poetului și primirea Sfintelor Taine. Este vorba de anul 1886, când Eminescu se afla la Mănăstirea Neamț de Sfinții Mihail și Gavriil, unde a cerut să fie spovedit și împărtășit de preot. Consemnarea duhovnicului referitoare la acest moment a fost făcută cunoscută de către profesorul Paul Miron și citată de Nae Georgescu. Iată ce scria la vremea respectivă părintele duhovnic: „Pe ziua de Sfinții Voievozi în anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamțu, la bolniță, și l-am spovedit și l-am împărtășit pe poetul M. Eminescu. și au fost acolo Ion Gheorghiță, din Crăcăoani, care acum este primar. Iar Mihai Eminescu era limpede la minte, numai tare posac și trist. și mi-au sărutat mâna și mi-au spus: Părinte, Să mă îngropați la țărmurile mării și să fie într-o mânăstire de maici, și să ascult în fiecare seară ca la Agafton cum cântă Lumină lină. Cântărea de la vecernie” Lumina lina”, se regăsește și în versurile poeziei „Răsai asupra mea” în care este invocată imaginea Fecioarei Maria dar și în alte dintre poeziile sale se găsesc motive creștine cum ar fi în „Rugăciune”, „Melancolie”,” Învierea”.
Gândul călugăririi
Cercetătorul Theodor Codreanu arata în volumul „Eminescu și mistica nebuniei” ca poetul a avut în vedere chiar alternativă și gândul călugăririi – mărturisit și lui Zamfir C. Arbore, un confrate de la „Românul”, în anul 1882, când Titu Maiorescu nu-i descoperise încă semne de „alienat”. „știi ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la „Românul”, eu de la „Timpul”, și hai să ne călu¬gărim, căci nu suntem făcuți să trăim între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopisețe în cari să înșirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se știe cât amar a suferit românul, cât a trăit pe acest pământ”, îi spunea poetul. În anul 1884, repetă gândul salvării prin călugărire, ecoul lui răzbătând într-o scrisoare a lui Petre Missir către Titu Maiorescu, pus însă pe seama nebuniei și luat drept glumă. Că nu putea fi vorba doar de o simplă glumă sau de un semn al alienării, o dovedesc eroii săi din „Sărmanul Dionis”, „Cezara”, „Povestea magului călător în stele”, aflați în ipostaza cea mai grăitoare, aceea a călugărului
Eminescu a trăit relația cu Ortodoxia, sincer, cu respect și evlavie întocmai unui bun creștin. Acest lucru îl mărturisește însuși Mihai Eminescu, atunci când spune: „Istoria omenirii este desfă¬șurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mișcă un fir de păr din capul nostru fără știrea lui Dumnezeu”.
sursa: curentul.ro
_________________
….Pe o strada din Deva,spre Cetate, jud. Hunedoara, deci Ardeal…exista o placa pe care e consemnata poposirea lui Mihai Eminescu in acea locuinta, venind de la Blaj. De aflat ce cauta la Deva, sigur nu ca simplu turist.
Gândul ascuns al celor ce îl admiră pe Eminescu este să fie ca el sau mai mult decât atât. Eminescu nu s-ar bucura dacă cineva ar vrea să fie ca el. El însuși suferea fiind nemulțumit de el însuși. Prin urmare cel ce vrea a fi ca Eminescu greșește. Cel ce vrea ca Eminescu să se bucure trebuie să aibă spiritul ce l-a condus pe Eminescu. Spiritul acesta însă venea din vechime și Eminescu a fost unul oamenii care l-au simțit și asimilat. Dar cum vin cu drum de fier și toate cântecele pier spiritul românesc s-a retras în suflete izolate. Spiritul românesc actual este în suferință. Leacul său este eliberarea României și apoi revenirea la Dacia.
M-a surprins precizarea dv referitoare la Adrian Paunescu (nu si la Pruteanu). Din curiozitate strict stiintifica, din dorinta de a cunoaste genealogia unei personalitati de talia lui AP, va rog sa dati detalii. Ambii sai parinti au fost invatatori. Or, dupa cate stiu eu, pe vremea burgheziei la scolile normale, ca si la Teologie, nu erau admisi decat etnici romani.
CTPun agent strain si asta care la comanda parca ataca ,latra si musca.Eminescu nu era anticrestin ,ateu.Dar nici tampit prefacut sau parsiv.Iar cat despre antiromanismul lui de unde pana unde?Era si a fost un mare ROMAN.Demn cu onoare si fara frica.Nu la curatat oua nimanui.A sus ce a vrut sa spuna .Realitatea acelor vremir.Pai daca dorea unirea Romaniilor,dorea Dacia Mare .Dar era anti-roman.Ca i-a deranjat pe unguri si evrei ?.
Stimate domnule profesor
Ma onoreaza solicitarea dvs.si increderea pe care mi-o acordati.Detest sa fac promisiuni,angajamente pt a nu dezamagi,a nu-mi incalca cuvantul dat in caz de esec ulterior si a-mi pierde respectul de sine.O persoana apropiata a cunoscut prin anii’80 pe medicul Stanislav Emil de la policlinica din Predeal a carui sotie pretindea ca este o stranepoata a poetului Eminescu si ca e originara din satul Vad unde mai traiesc urmasii unor familii cu numele Iminovici(nu Eminovici). Tot in acei ani,o prietena din anii tineretii(pe care n-am mai reintalnit-o,originara din Vad)imi relata ca in familia ei si in sat se discuta acest subiect iar cei batrani afirmau ca au vazut acele”lespezi”vechi,deteriorate inscriptionate cu numele Iminovici.Aceste discutii se purtau urmare cercetarilor facute la fata locului de o echipa de cercetatori care au verificat si registrele parohiale.Din echipa facea parte si academicianul Dimitrie Vatamaniuc care a studiat registrele de stare civila si in Blaj,Rasinari si Cisnadie unde a regasit familii cu patronimul Iminovici.Academicianul a studiat arhiva parohiala din Vad avand tot sprijinul oferit de preotul Grigore Vuta care a administrat parohia patru decenii 1948-1988.Deasemenea profesorul Ion Funariu din Fagaras sustine ca in perioada in care preda la liceul”Radu Negru”avea mai multi elevi cu numele Iminovici si toti aveau domiciliul in satul Vad.Toate aceste informatii le-am procurat de pe internet tastand”iminovici,sat vad”si prin link-uri succesive.Voi reveni in caz de obtinere a unor informatii noi.
„Eu nu cred nici in Yehova ,nici in Budha Sakya Muni ,nici in viata nici in moarte ,nici in dragoste ca unii ……..Domnilor Eminescu a fost enigmatic ,nu degeaba ii zicem geniu.Fiecare avem dreptul la o parere. Eu zic ca Eminescu a fost un mare initiat intr-ale Cunoasterii.Nu pot sa estimez fiind novice .Pai ia cititi : La steaua care a rasarit e cale atit de lunga ,ca mii de ani ia trebuit luminii sa ne ajunga …..Poate de mult s-a stins in drum in departari albastre…….Icoana stelei ce-a murit incet pe cer se suie ,Era pe cind nu s-a zarit ,azi o vedem si nu e…Pai cred ca si Einstein si Lorenz ar fi fost gelosi pe Eminescu ,care a anticipat viteza luminii inaintea lor.Sintem prea mici pentru al evalua pe Eminescu.
Pt dl Coja,
Dle profesor,
În chestiunea cu Eminescu din Fagaras. Din cate stim de la parinti… arhivele bisericilor ortodoxe din Ardeal – in majoritate – au fost confiscate de aut. unguresti in cel putin doau randuri in mod oficial. Catre 1890 si mai cu furie in 1917 cand au si luat de la aceleasi biserici si clopotele (unele cu inscriptii de la donatori inca din sec. XVI sau XV; cazul inaintasilor mei, care donasera bisericii din sat un clopot inainte de sistematizarea satelor de catre austrieci, adica dupa 1700; a existat multe „sistematizari” – citeste deposedari. Romanii din multe zone deluroase şi muntoase din Ardeal traiau la „taraina” lui, ca americanii la „ranci” si aveau pamant cam cât isi luasere de-l puteau munci; austrieci au „sistematizat” satele si apoi au colonizat etc. sunt multe de scris pe tema)
Pentru dl DIOCLETIAN
Dacă în satul Vad din Făgăraș au existat „lespezi” funerare cu numele Eminovici, așa cum susțineți dumneavoastră, înseamnă că acest nume poate fi găsit și în arhiva bisericii, a localității. Vă invit să mergeți până la capăt cu această informație, deosebit de importantă, privind originile arelenești ale Eminovicilor. Cu gândul la aceste origini a făcut Eminescu drumul la Blaj? Și așa se explică oare și dragostea ce aveau unul de altul Eminescu și Ion Creangă, de asemenea la origine ardelean după unul dintre bunici!…
Cu alte cuvinte, sunteți persoana cea mai potrivită să facă câteva cercetări în arhiva localității Vad. V-ar fi greu?
Am de la bunicul meu un act semnat de rege prin care i se atesta originea curat romaneasca. Avand in vedere coruptia de azi, daca s-ar face acum astfel de acte oricine si-ar putea cumpara asa ceva. Stiam ca in democratie fiecare are nationalitatea pe care si-o declara. De fapt este o chestie isteata …
Radacinile strabunilor lui Eminescu sunt infipte chiar in inima geografica a Romaniei,la poalele muntilor Fagaras,in satul Vad unde batranii isi aminteau pana mai ieri de lespezile funerare gravate cu numele Eminovici,in cimitirul satului,paraginit de vitregiile vremurilor.Inscrieti Romania cu Basarabia intr-un cerc,trasati o cruce si veti vedea ca centrul,inima crucii se suprapune acestui loc sacru al romanismului.Nu intamplator voievodul legendar Negru Voda,intemeietorul Tarii Romanesti a descalecat cu oastea lui venind din Tara Fagarasului peste care domnea cu titlul de”mare herteg”.Nu intamplator satul Vad se invecineaza cu satul Ohaba,nume cu rezonanta medievala insemnand mosie ereditara,inalienabila,scutita de orice impozite si alte impuneri. Cand domnii tarilor romane improprietareau vreun supus,ostean pt merite,vitejie in lupta,credinta,pronunta formula sacrosancta:”Sa-ti fie de ocina si de OHABA”,adica lui si urmasilor lui sa-i ramana pamantul dat de voievod,in vecii vecilor.Sa nu uitam ca din Tara Fagarasului se trag o multime de mari patrioti romani si luptatori cu arma in mana pana la ultima picatura de sange varsat pt romanism si libertate. Marele patriot si scriitor Octavian Paler tot de aici isi trage obarsia.
Imi cer scuze, in interventia mea am comis din neatentie doua erori.
1) Migrarea romanilor din Ardeal din cauza catolicizarii fortate s-a petrecut in secolul XVIII. Oamenii, sate intregi, treceau si in Moldova si in Tara Romaneasca. In nordul Olteniei si Munteniei se vad si azi taranii imbracati exact ca in Marginimea Sibiului, cu aceleasi obiceiuri neschimbate, cantece, jocuri, grai.
2)Creanga spune ca inaintasii lui au venit din Ardeal „din pricina papistasiei”, nu „din cauza…”, cum l-am modernizat eu.
Felicitari d-lui Roncea,pentru atitudinea manifestata fata de acesti alogeni,care incearca sa demoleze valorile neamului,ca sa nu mai avem noi cei de azi,la ce ne raporta.Ar fi fost de asteptat,ca presa,media in general sa ia atitudine fata de acesti nemernici care ne umilesc la noi acasa.Din pacate se adevereste inca odata ca,”banii n-au miros”
Pentru dl Miron SCOROBETE
Ca de obicei, faceți dezvăluiri și oferiți informații extraordinar de importante. Un Eminovici martor în procesul lui Samuil Micu?! Este extraordinar! Ca și celelalte. Insistent vă rog să adunați aceste informații într-un text de sine stătător, pe care să-l punem în circulație cu toate mijloacele posibile.
Patria recunoscătoare!
Pentru VASILE ROAITĂ
Domnule, te suspend pentru o săptămână! Nu-ți mai public niciun comentariu drept pedeapsă pentru prostia spusă în ultimul comentariu, despre Eminescu! Nu pretind de la comentatori să fie erudiți, dar măcar să-și cunoască limitele, iar atunci când se îndoiesc de ceva, mâna pe carte! Mâna pe carte, domnule Vasile! Mai citește o dată Împărat și proletar PÂNĂ LA CAPĂT, și lâmurește-te cum e cu ateismul lui Eminescu! Ateu este proletarul, ca personaj imaginat de Eminescu, iar nu autorul! Nu Eminescu este ateul!
Te-am lăsat pe blog să dai fel și fel de lecții altora, dar de data asta ai depășit măsura: Nu l-ai citit ca lumea pe Eminescu, dar te apuci să-i corectezi pe alții! S-a umplut paharul. Ia-ți o scurtă vacanță și, cum spuneam, mâna pe carte! Nu vei mai fi acceptat la comentarii decât după ce faci dovada ca ai citit și ai înțeles poezia Împărt și proletar. Așadar, te rog să-mi trimiți, peste o săptămână sau un an, „rezumatul” poeziei menționate, ca să văd ce ai înțeles!
George Roncea isi face lui insisi un deserviciu si face si romanilor un deserviciu.
Dansul omite sa aminteasca poezia „Imparat si proletar” pe care tot romanul, zic eu, o stie. Tot romanul stie versurile „Religia o fraza de dansii inventata…”. Si ca sa afirmi in mod absolut ca Eminescu a fost numai crestin din nastere pana la moarte, fie te faci de ras fie se departeaza lumea de tine fiindca isi da seama ca incerci manipularea. Ar fi bine ca romanii sa nu mai fie manipulati in asemenea hal. O privire critica nu subiectiv fanatica ar fi mult mai buna pentru neamul romanesc.
Si apoi ce daca nu era roman. Multi s-au impamantenit. Si Nicolae Steinhardt s-a crestinat si s-a calugarit. Multi straini s-au impamantenit mai ales calugari si preoti, din lumea slava, care ne-au invrednicit la ridicarea noastra culturala, esecul lor fiind doar ca nu au reusit impunerea limbii slavone si a alfabetului chirilic. In rest tot le-a reusit. Vezi pe Antim Ivireanu. Si nu numai. Nimeni nu arunca „flegme” pe Antim Ivireanu. Dl. prof. Ion Coja mereu ne amintea de evreii care s-au impamantenit si care au ajutat la ridicarea neamului romanesc. Si nimeni nu a aruncat cu „flegme” nici spre acestia. Vezi cazul lui Andrei Saguna, machidon venit din sudul Dunarii si care a ajuns Mitropolitul Ardealului. Cine credeti ca o trateaza pe Marina Voica drept rusoaica? Nimeni. Atasata neamului romanesc, nu este identificata ca rusoaica. Poate ca bunicul lui Eminescu a venit din Serbia in Ardeal cum a venit si Andrei Saguna, sa asigure ortodoxia pe pamant romanesc.Nu vad de ce ar fi o problema daca Eminovici ar fi sarb sau bulgar sau aroman sau evreu sau rus. Este de-al nostru si tot romanul il iubeste indiferent daca a scris Imparat si proletar, La Steaua sau Sarmanul Dionis sau este de origine evreu. Este al nostru pe vecie indiferent ce ar zice Patapievici, CTP, Roncea sau Mozes Rozen.
_@ …[*Tot romanul stie versurile “Religia o fraza de dansii inventata…”*].
…………
…………
-1) “Religiile” si “Bisericile”, …*oricare ar fi acelea, au fost inventate de oameni* _ Matei 15/14; _ Luca 6/39; _ Ioan 3/19; 10/8; _ Romania 3/19, …{din pricina necunoasterii Adevarului _ Daniel 12/4,9,[13]}, …*rezultate* in urma cautarilor / cercetarilor implicand *incercarile de a descifra “pildele”* _ Matei 13/13-15; _ Ioan 16/25, {implicit[e]} _ Ev.1/1; _ 2 Petru 1/[19],20,[21], …si care, cu toate ca nu au inteles “Cartea pecetluita” _ Daniel 12/4,[9], …ca “sa-si justifice activitatea, …pentru control si dominatie peste semeni”, …[si pentru castig fara munca _ Romania 3/13-18; 16/18; _ 2 Petru 2/1-3 ], … „au imbalsamat nestiinta” -cu „povesti si basme lumesti si babesti” _ 1 Timotei 4/7; 6/4,5, …[povesti si povestiri] despre si din Scripturi, …[povesti] din care …”s-au nascut Religiile”, ducand lumea in ratacire _ Isaia 6/[8],9; _ 2 Timotei 3/1-6,[7],8,[9], …ratacind poporul de la Calea Mea _ Isaia 9/[14,15],16; _ Matei 23/1,2,[3-7],8-10,13-14,[15];
-2) “Scripturile” …*in fond*, contin si [re]constituiesc Stiinta Creatiei / Stiinta Creatorului, …”pecetluita” _ Daniel 12/4,[9,13], “in pilde” _ Matei 13/13-15,[16,17],33,34,[35]; _ Marcu 4/33,[34], …[implicit(e) _ Ev.1/1; _ 2 Petru 1/20,21], …de aceea este scris _ Matei 22/29; _ Marcu 12/24, …pana la invierea din morti _ Ioan 20/9; _ Romania 5/14, …[si] _”Iesirea”/*Trimiterea*/(Ex.) 3/14; 4/1,[10],11, 2012,2013, …ca sa [va] spun toate lucrurile _ Ioan 4/[25],26, …potrivit cu descoperirea Tainei lui Dumnezeu _ Apocalipsa lui Ion 1/1; 10/7, …”care a fost tinuta ascunsa timp de veacuri” _ Romania 16/25; _ Coloseni 1/26.
-3) Incepand cu sfarsitul lui 2012, …[vezi, implicit, Sfarsitul Calendarului Mayas], …si continuand cu 2013, …a inceput o noua Era Astrala /”Era Luminii / Era Adevarului”, …pana la care, a fost, …{_ 2 Petru 1/19,[20,21]}, …[si], inca este „intuneric / noapte” _ Isaia 9/1,2,[6]; 21/11, 2012, 2013,14; _ Ev.1/2, …[notiunea „prorocie” implicand „viitorul”/ ca previziune despre cum, si ce va fi, in viitor /”nu in trecut”], …adica „la venirea Fiului Omului”, …{*In Adevar …nu au stiut nimic …pana la venirea Mea* _ Matei 24/38,39; _ Isaia 9/[1,2],6}, …*inca este noapte / intuneric* / „Era Noapte” _ Ioan 13/30,[31,32], …ceea ce inseamna, {pentru cine poate intelege _ Matei 19/11}, …ca, acum [abia] este „Inceputul Sfarsitului Tainei lui Dumnezeu” _ Apocalipsa 1/1; 10/7, …semnificand „Inceputul Sfarsitului Legii” _ Romania 10/4, …”Sfarsitul”/[_ Matei 24/14], …in sensul de *Implinire / Savarsire a Legii Facerii Omului* _ Geneza 1/31.
_ Cititi, cercetati _ Ioan 5/39; _ 1 Tesaloniceni 5/20,21,[22]; _ Isaia 53.
= Cu stima. –Mesia _”Cel trimis”/*Trimiterea*/[Ex.] 4/1,[10],11, 2012, 2013,14; …-*Cine are urechi de auzit sa auda* _ Luca 8/[5-7],8; 16/29,31; 18/[2-7],8; _ Eu, cel care vorbesc cu tine, sint Acela _ Ioan 4/[25],26; 7/37; 8/21,23,24,29,43,45-47; 10/8,11, 2012, 2013, 2014; …-Cel fagaduit _ Deuteronom 18/15,18; _ Faptele Apostolilor 3/22; _ Romania 5/14; 10/14-?!_ Moise Gheorghe,17; _ Isaia 6/[8],9-11, 2012,[2013]; 9/1,2,[6]; 52/6 – Moise Gheorghe _*Iata-Ma !*; 65/1; _ Romania 10/18,[20]; …-Va rog sa cititi Cartea, chiar daca este „pecetluita” _ Daniel 12/4,[9]; _ Ioan 5/39; …-Vine dimineata _ Isaia 21/11, 2012, 2013, 2014; -“Toate religiile” / *Toate popoarele chemate …[fara bani si fara plata]* _ Isaia 55/1,6-9,[10],11, 2012, 2013, …[chemate] la “masa / hrana” _ Matei 4/4, …[“masa”] / praznicul zilei mari [aceasta] de pe urma _ Ioan 7/37; [20/9], …[zi] care *nu a mai fost …[niciodata]* _ Daniel 12/1; _ 1 Corinteni 14/21; _ Matei 13/[34,35],16,17,[13-15]; _ Ioan 16/25, …
…_ *Si va fi Lumina !* _ Isaia 9/1,2,[6]; _ Ioan 1/1,5,[11],14; 8/[28],{29},21,23,24; 10/8,11, 2012, 2013, 14; _ Isaia 55/1,6-9,[10],11, 2012, 2013.
Domnule”Vasile Roaita”,nu va contest dreptul la opinie ci vehementa afrmatiilor,siguranta de sine in special cand sunteti in eroare. Ori poate aveti o misie ascunsa?!Incluzandu-i pe aromani/machidoni printre sarbi,bulgari,evrei,rusi dovediti lacune culturale elementare ori incercati o diversiune ordinara. Orice intelectual mediocru cunoaste ca neamul romanilor”pastores Romanorum”,blaci,blahi,vlahi,volohi,valahi,olahi(denumiri din cronici medievale) ori romani,aromani,meglenoromani,istroromani etc. reprezinta unul si acelasi popor preexistent migratiilor stavilite de imperiul roman si reluate dupa prabusirea acestuia.Insusi populatia”romanche”,60,000 de suflete din cantonul elvetian Grisons provin din”pastores Romanorum”,asezati intr-o zona ferita,ocupandu-se de pastorit,vorbind o limba retho-romana,ca si istroromanii,adica latina vulgata,limba originara a poporului roman.Astfel aromanii/machidonii prin izolarea geografica in zone ferite ca si romanii din Tara Motilor,tara lui Horea si Avram Iancu se pot lauda cu cel mai curat sange romanesc/vlah,ferit de amestecul slav,peceneg si cuman,de unde si mandria afisata uneori ostentativ fata de restul romanilor.Desigur toti care au inima romana,indiferent de picatura slava,ruteana,khazara/evreiasca etc. din sangele lor sunt romani adevarati. Putini romani contemporani pot fi alaturati marilor patrioti ai neamului romanesc care au fost Adrian Paunescu si George Pruteanu(cu mici defecte caracteriale,ca tot omul),desi aveau si sange iudeo-khazar/ashkenazi. Insusi regele Arpad,intemeietorul regatului ungar avea sange khazar,aspect fara relevanta istorica,nationala. Asa ca nu contest romanitatea lui C.T.Popescu,neavand relevanta”grupa sanguina”,fiind posibil ca omul sa fie afectat de canicula si de exploziile solare fara precedent. Deasemenea nu-i contest inima de roman nici lui Patapievici care posibil,asemeni lui Cioran sa fi fost dezamagit de poporul roman caruia i-ar fi dorit un destin glorios.Le contest insa inima de roman tuturor vanzatorilor de tara si neam,diversionistilor de tot soiul care infometeaza si-i alunga pe fratii lor pe meleaguri straine unde nu vor depasi conditia mizera a veneticului.
CTP face senzatie cu EMINESCU,doar ca sa fie bagat in seama.
CTP este nepotul lui Iulian Vlad.S-a comportat execrabil in cazul ,,VISINESCU,, un batran fost comunist acuzat de tortura.
A inceput sa se bucure el CRISTIAN TUDOR POPESCU de arestarea lui Visinescu.Nu dupa mult timp s-a propus prin DAN VOINEA arestarea lui IULIAN VLAD,unchiul lui CTP!Cine sapa groapa altuia cade singur in ea! cine sapa groapa lui VISINESCU,cade unchiul IULIAN VLAD in ea!
Arestarea lui IULIAN VLAD,fost sef al Securitatii dupa 1987,ar fi o crima anti-romaneasca.Acest IULIAN VLAD a stat in Romania si la bine si la greu,nu ca si PACEPA dezertorul.Pe LIVIU TURCU il mai inteleg,ca a plecat chiar in 1989 la sfarsit.Dar sa pleci in 1978 ca PACEPA nu se mai poate ierta.
http://ronkuk.blogspot.ro/
Luceafărul- Varianta actualizată
A fost odată ca-n povești,/ A fost, de-ar mai fi iară,/ Din neamuri tracice, regești,/ O prea frumoasă țară./ Si era una pe pământ /Si mândră-n toate cele/ Cum e icoana unui sfânt/ Si Luna intre stele./ Mă doare-n suflet când privesc/ La tot ce se intamplă, /Si in mormânt mă răsucesc/ Si cuie-mi intră-n tâmplă./ Eu nu mai simt miros de tei/ In viața mea postumă,/ Nu văd nici vajnici pui de lei,/ Doar mucegai si ciumă./ Luceferi nu mai strălucesc/ Când țara-i o ruină,/ Copii și mamele bocesc,/ Că n-au in blide hrană. /Cântat-am graiul românesc,/ Această dulce limbă. /Dar astăzi, cei ce-o mai vorbesc/ Prin alte țări o schimbă. /Degeaba v-am lăsat cu dor/ O „Doină”, să tresară !/ Trecutul nu e viitor/ Si viața ni-i amară. /Nici harta nu-i ca-n alte dăți, Din Nistru până-n Tisa./ Moldova-i astăzi jumătăți. /Cât rău făcutu-ni-s-a!/ Degeaba scris-am eu scrisori/ Din vremuri de urgie, /Si m-am rugat de-atâtea ori /Mai bine să ne fie./ Avut-am piatră la hotar/ Si-n țara noastră liberi/ Cules-am holde din brăzdar./ Acum n-avem nici linguri…/ O, biet popor român sărac/ C-o țară prea bogată ! /Tu vino-i răului de hac/ Să nu ți-o vândă toată !/ Si dă-i afară pe străini/ Pe toți inburgheziții,/ Să nu-ți mai fie-n alte mâini/ Guverne si Poliții !/ Cu trupe de comedianți /Numindu-se partide,/Suntem românii emigranți/ Din Rai in țări aride./ Pierdut-au banii țării-n vânt/ Si-i goală visteria. /Mai dați și ape si pământ/ Si vindeți România. /Mihai Viteazu ne-a lăsat /O țară tare mândră./Ei azi au scos-o la mezat,/ Străinii ne inundă. /Avem intinsul Bărăgan, /Si nu avem o pâine. /Avem si turme si ciobani, /Dar ducem vieți de câine./ Avem bogații munți Carpați/ Si dulcea Mioriță, /Păduri de brazi ce ne sunt frați,/ Si flori in poieniță./ Avem o deltă ca-n povesti,/ Vedeți să nu ne-o fure,/ Atâtea ape, atâți pești/ Si nu mâncăm nici mure…/ Nici vii pe deal nu mai zărești, /Livezile s-uscară,/ Când mărul Tării Românești/ Este adus de-afară./ Nu vine Mircea cel Bătran, /Nici Stefan de la Putna,/ Să ni-l alunge pe păgân/ Când noi lăsat-am lupta !/ Albastrul cerului senin /Se-ntunecă mai tare/ De-atâția nouri de venin,/ De-atâta delăsare./ Nu voi a vă-nvața de rău/ Si-ncerc a vă-nțelege./ De ani si ani cădem in hău,/ Nimic nu ne mai merge./ Rușine să ne fie-n veci/ Că ne-am trădat străbunii/ De parcă n-am fi pui de dac/ Si rude-am fi cu hunii !/ Lăsați pe-ai vostri guvernanți/ Să vă inece-n smoală,/ Să fiți doar simpli figuranți/ In țara voastră goală…/ Un singur lucru eu voi ști/ In lumea care trece:/ Urmașul meu român va fi/ Si muritor și rece./ Eu nu mai am ce să mai sper./ Vă văd de-atata vreme/ Târându-vă in trai mizer/ De griji si de probleme./ Si nici nu pot a mai privi/ A voastră neputință./ Mă-ntorc la starea mea dintâi./ Mă-ntorc in neființă.”
Luceafărul vorbi profet /Spre neamul lui, spre țară./ Si, lăcrimând, se stinse-ncet./ Muri a doua oară…
Pentru că nu îți ai pus numele consider că este poezie populară și o voi mai cizela ca să fie a mea.
eminescu este adorat de catre romani.toate criticile aduse la adresa acestui mare poet sunt resimtite in toate sufletele romanesti.gm
Am avut in mână Dosarul juridic al lui Samuil Micu, un tom elegant, compactat asemenea incunabulelor, care cuprindea stenogramele şedintelor prin care ilustrul intelectual şi desăvârşitul patriot era târât.
Volumul aparţinea profesorului meu de istorie, Constantin Sturzu, colaborator al lui Nicolae Iorga. Soţia sa era verişoara primara a lui Alexe Mateevici şi păstra originalul antologicei ode „Limba noastră”.
Domnul profesor Sturzu a făcut ani grei de temniţă pentru o singură vină: când bogatele Arhive ale districtului Hunedoara erau împachetate şi date la topit sau chiar arse, dânsul a salvat din ele cât a putut, iar aceasta a fost interpretată ca o dosire a documentelor burghezo-moşiereşti. Printre aceste „dosiri” s-a aflat şi Dosarul judecătoresc al lui Samuil Micu, care astfel a supravieţuit ca prin minune (din păcate, nu până azi).
Domnul Sturzu mi l-a împrumutat să-l studiez. Eu, conştiincios, i l-am înapoiat. La decesul său, cum nu avea urmaşi şi locuia chiriaş într-un imobil al statului, ce era prin casă – inclusiv Dosarul Samuil Micu – a fost măturat şi aruncat la gunoi. Păcat că în acea împrejurare am fost prea corect. Bine ar fi fost să nu i-l restitui; azi nepreţuitul document ar exista.
Stenogramele notate de grefieri erau în limbile latină, germană şi maghiară.
Printre martori, era interogat la un moment dat şi un Eminovici.
Era una din rudele lui Eminescu.
Familia Poetului provenea din Ardeal. A migrat în Moldova în secolul XVII, asemenea multor altora, – a fost atunci un adevărat exod, – din cauza presiunilor pentru trecerea la catolicism. Printre cei plecaţi în bejenie se aflau şi ascendenţii lui Creangă, despre care genialul povestitor spune clar că au fugit „din cauza papistăşiei”.
Or, nişte gospodari înstăriţi care-şi părăseau rosturile şi se refugiau peste munţi numai din cauza că erau forţaţi să-şi lepede credinţa înseamnă că erau legaţi trup şi suflet de acea credinţă.
Asta, ca un argument în plus pentru a se demonstra cât de legată era familia lui Eminescu de Biserica Ortodoxă, „Mama neamului românesc”, cum însuşi a defint-o. Şi, ca să revenim la punctul de pornire al articolului, o dovadă de cât de „ateu” putea fi Eminescu.
Dacă știați că Sturzu moare de ce nu vă ați dus să luați lucrurile lui sau să fi discutat cât a trăit, ce face cu moștenirea? Dumnezeu are minte puțină căci dă minte celui slab și prostie celui puternic.
Definitita data de profesorul filosof Petre Tutea: „…Eminescu este romanul absolut!” (poate venita un pic cam tirziu) NU o mai poate demola nici 1000 de CTP-isti si / sau frati de-ai lui de aiurea sau de peste ocean.
NU orice semintie – cu atit cea a „poporului ales” – poate sa inteleaga opera lui Emineswcu asa cum o intelegem si simtim noi!
De-a lungul anilor am observat ca toti acesti detractori (cum bine arata articolul) NU au facut altceva decit sa ne faca sa-l iubim si mai mult pe ROMANUL ABSOLUT! Prostiile si mai ales speculatiile aduse de alogenii jidani, put de la o distanta asa de mare, incit nici macar nu pot „gustate”…rautatea acestora NU este o rautate intelectuala – de cele mai multe ori – ci este urmarea idiologiei mozaice (ei ii spun „religie”) din care Talmudul (o blasfemie abominabila) este cartea lor de capatii!
Cu cit ii vom baga mai mult in seama, cu atit se vor crede mai importanti!