Stelian Gombos: Despre poetul, prozatorul
şi publicistul Mihai Eminescu
în viziunea Bisericii
Studiul operei eminesciene, şi când spunem asta nu ne gândim numai la poezie, ci la întreaga producţie literară pe care o găsim consemnată în manuscrisele sale, în articolele apărute în presa timpului, ne descoperă o personalitate cu o neostoită sete de cunoaştere, dornică de a-şi însuşi tot ceea ce oferea gândirea omenească în cele mai variate domenii de manifestare a spiritului.
„Nu e ramură de ştiinţă, afirma Ioan Slavici despre Mihai Eminescu, pentru care el n-avea, cum zicea, o „particulară slăbiciune”, şi când se înfigea odată în vreo chestiune, citea un întreg şir de cărţi privitoare la ea…” Ar fi interesant un scurt voiaj prin gândirea lui, cu accent pus pe viziunea sa asupra creştinismului şi pe perspectiva din care evalua omul.
Ion Slavici avea dreptate. Cursurile audiate de Mihai Eminescu la Viena şi Berlin sunt dovada unei preocupări pentru dobândirea unei culturi enciclopedice. Drept, economie politică, ştiinţe financiare, filologie, istorie modernă şi geografie, fizică, medicină şi filozofie sunt domeniile care pentru Mihai Eminescu prezentau un interes deosebit. Nu degeaba cartea lui Constantin Noica îl prezenta pe cel născut la Ipoteşti ca „omul deplin al culturii româneşti”.
Nu avem ştiinţă ca Mihai Eminescu să fi urmat vreun curs de teologie în anii studiilor în străinătate. Avem mărturie însă că în primul rând acasă, şi mai apoi la Cernăuţi, a făcut cunoştinţă cu biserica şi cărţile liturgice. Ceasloavele, liturghierele, mineiele, sinaxarele, cărţile de învăţătură n-au rezistat curiozităţii tânărului din Ipoteşti şi au fost cercetate cu atenţie. Chipul lui Iisus Hristos apare evocat în câteva poezii şi în articolele publicate în „Timpul”. Intuiţiile lui Mihai Eminescu asupra Persoanei Fiului lui Dumnezeu întrupat nu sunt foarte numeroase, dar compensează prin profunzimea lor. Cel mai reprezentativ text cu privire la creştinism este un articol intitulat „Şi iarăşi bat la poartă…”, publicat în ziarul „Timpul”, datat 12 aprilie anul 1881. Se pare că este vorba de Vinerea Mare sau chiar Sâmbăta din Săptămâna Mare a acelui an, pentru că autorul scrie: „Astăzi încă Iisus Hristos este în mormânt, mâine se va înălţa din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicându-şi fruntea sa radioasă la ceruri”.
Despre cea mai înaltă formă a existenţei umane
Vorbind despre Evanghelie şi mesajul ei adus lumii, Mihai Eminescu aşază creştinismul pe prima treaptă în istoria evenimentelor care au schimbat lumea. În comparaţie cu celelalte învăţături religioase apărute, mai apropiate sau mai depărtate de venirea lui Iisus Hristos, credinţa creştină propune iubirea drept cea mai înaltă formă a existenţei umane: „Sunt două mii de ani aproape de când ea (Evanghelia) a ridicat popoare din întuneric, le-a constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia fiului lui Dumnezeu e cartea după care se creşte omenirea. Învăţăturile lui Buddha, viaţa lui Socrate şi principiile stoicilor, cărarea spre virtute a chinezului La-o-tse, deşi asemănătoare cu învăţămintele creştinismului, n-au avut atâta influenţă, n-au ridicat atâta pe om ca Evanghelia, această simplă şi populară biografie a blândului nazarinean a cărui inimă a fost străpunsă de cele mai mari dureri morale şi fizice, şi nu pentru el, pentru binele şi mântuirea altora. Şi un stoic ar fi suferit chinurile lui Iisus Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie şi dispreţ de semenii lui; şi Socrate a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuţii civice a Antichităţii. Nu nepăsare, nu dispreţ: suferinţa şi amărăciunea întreagă a morţii au pătruns inima mielului simţitor şi, în momentele supreme, au încolţit iubirea în inima lui şi şi-au încheiat viaţa pământească cerând de la tată-său din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel, a se sacrifica pe sine pentru semenii săi, nu din mândrie, nu din sentiment de datorie civică, ci din iubire, a rămas de atunci cea mai înaltă formă a existenţei umane”.
Măreţia Persoanei lui Iisus Hristos nu constă doar în sublimul învăţăturii predicate de El celorlalţi, ci în împlinirea cuvintelor rostite de Iisus în propria Sa viaţă. Mihai Eminescu subliniază ideea că o doctrină, nişte principii abstracte nu vor fi niciodată de-ajuns pentru a mişca popoarele să le urmeze. Doar exemplul unei persoane reale, care face vie învăţătura pe care o propune, aduce cu sine convingerea că Iisus Hristos este Adevărul absolut: „E uşoară credinţa că prin precepte teoretice de morală, prin ştiinţă oarecum, omul se poate face mai bun. Omul trebuie să aibă înaintea lui un om ca tip de perfecţiune, după care să-şi modeleze caracterul şi faptele. Precum arta modernă îşi datoreşte renaşterea modelelor antice, astfel creşterea lumii nouă se datoreşte prototipului omului moral, Iisus Hristos. După el încearcă creştinul a-şi modela propria sa viaţă”. Întrebării retorice de ce Iisus Hristos este aşa de mare, Mihai Eminescu îi dă un răspuns simplu: „Pentru că prin iubire el a făcut cearta între voinţe imposibilă. Când iubirea este, şi ea este numai când e reciprocă, şi reciprocă absolut, va să zică universală; când iubirea e, cearta e cu neputinţă” (M. Eminescu, Fragmentarium, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981).
„De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâşiem…”
Într-un articol intitulat „Paştele”, apărut în ziarul „Timpul” din 16 aprilie anul 1878, Eminescu comentează rugăciunea patriarhului Calist al Constantinopolului, rostită pentru încetarea secetei şi pune în evidenţă bunătatea lui Dumnezeu care nu răsplăteşte răul cu rău, ci se milostiveşte de făptura sa. Textul publicat dă la iveală familiaritatea autorului cu cărţile de cult şi cu slujba pascală pentru că articolul debutează cu o stihire din canonul Paştilor: „Să mânecăm dis-de-dimineaţă şi în loc de mir cântare să aducem Stăpânului”, încheind cu Slava Laudelor de la Înviere: „Să ne primim unul pe altul şi să zicem fraţi şi celor ce ne urăsc pe noi…”
Dar să revenim la fondul afirmaţiei. Autorul deplânge faptul că, deşi „aproape de două mii de ani ni se predică să ne iubim, noi ne sfâşiem” şi că „în loc de a urma prescripţiunile unei morale aproape tot atât de vechi ca şi omenirea, în loc de a urma pe Dumnezeu, omenirea necorijabilă nu-I urmează deloc; ci întemeiată pe bunătatea lui, s-aşterne la pământ în nevoi mari şi cerşeşte scăpare” (M. Eminescu, Opere, vol. X, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1989, p. 78). „Cum suntem vrednici a lua facerile tale de bine? Că Tu eşti dirept, noi nedirepţi; Tu iubeşti, noi vrăjmăşuim; Tu eşti îndurat, noi neînduraţi; Tu făcător de bine, noi răpitori! (…) Lesne este mâniei Tale celei atotputernice ca într-o clipeală să ne piarză pe noi şi, cât este despre gândul şi viaţa noastră, cu direptul este nouă să ne dăm pierzării, prea direpte judecătoriule! Dar… îndurării cei nebiruite şi bunătăţii cei negrăite nu este acest lucru cu totul vrednic, prea iubitorule de oameni stăpâne!” Redactorul ziarului recunoaşte la finalul citării sale: „Rar ni s-a întâmplat să vedem şiruri scrise cu atâta cunoştinţă de caracterul omenesc: Tu eşti bun, recunoaştem că noi suntem răii-răilor, dar bagă de seamă că nu-i vrednic de tine să-ţi răsplăteşti asupra noastră pentru că ai sta în contrazicere cu calităţile tale de atotbun, îndelung răbdător, lesne iertător”.
Dacă moartea are ultimul cuvânt, viaţa este lipsită de sens
„Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuşi. Adevărul este stăpânul nostru, nu noi stăpânii adevărului. Sucul învietor al gândirii este patima. Este vorba numai ca această patimă să aibă un obiect nobil şi desigur că cel mai nobil este adevărul. Adevărul este în inimă, creierul nu este decât lacheul inimii”, exprimă crezul unui neobosit călător prin scurta viaţă în aflarea sensului existenţei:
„Au e sens în lume?
Tu chip zâmbitor
Trăit-ai anume ca
astfel să mori?
De e sens într-asta,
e-ntors şi ateu,
Pe palida-ţi frunte
nu-i scris Dumnezeu”
(Mortua est, 1871, 1 martie).
Ce vrea să spună de fapt poetul în aceste versuri? Zoe Buşulenga observă într-un comentariu al său că condiţionalul dacă, în poezie prezent prin de e, precede definirea sensului de întors şi ateu. Aşadar, doar dacă moartea ar fi ţelul singur al vieţii, atunci viaţa ar primi aceste atribute. Ultimul vers exprimă conştiinţa că omului nu-i sunt proprii atributele divine. De altfel, tot Mihai Eminescu nota: „Ideea dumnezeirii s-a născut din negaţie, din ceea ce nu este spiritul nostru – atotştiutor; din ceea ce nu este braţul nostru – atotputernic; din ceea ce nu este viaţa noastră – infinită; din aceea ce nu este sufletul nostru – ubiguu”. Avem aici trasată în linii fine diferenţa între cele două condiţii, cea divină, absolută şi cea umană, mărginită. Dar pasajul de mai sus poate fi interpretat şi în cheie apofatică, a cunoaşterii lui Dumnezeu prin negaţia tuturor limitărilor omeneşti.
„Omul este oarecum naşterea eternă”
Cu toate acestea, Mihai Eminescu are convingerea că între om şi Dumnezeu există afinităţi care fac posibilă comunicarea între cei doi. „Dumnezeu. El are predicabiliile câtor trele categorii ale gândirii noastre. El este pretutindeni – are spaţiul; el e etern – are timpul; El este atotputernic – dispune de întreaga energie a Universului. Omul este după asemănarea Lui: Omul reflectă în mintea lui – in ortum – câteşitrele calităţile Lui”.
În studiul său antropologic, Mihai Eminescu consideră că omul nu rămâne niciodată la acelaşi nivel, ci în firea lui există dorinţa unui progres, a unei lupte spre desăvârşire, prin care se încearcă autodepăşirea: „Omul conţine în el o contradicţiune adâncă. Fiecare om are în sine ceea ce numim noi o destinaţiune internă. Facultatea, puterea, voinţa chiar de a dezvolta mereu, de-a produce prin sine însuşi o viaţă nouă. Nu e nici un om mulţămit de-a rămânea etern pe acelaşi punct – omul e oarecum naşterea eternă. Această devenire eternă află în om o putere numai mărginită. Din această contradicţiune a puterii mărginite şi-a destinaţiunii nemărginite rezultă ceea ce numim viaţa omenească. Viaţa este lupta prin care omul traduce destinaţiunea sa, intenţiunile sale în lumea naturei. Această viaţă întrucât are de obiect realizarea scopurilor personalităţii în obiectele naturii se numeşte lucru. Întreaga viaţă omenească este o viaţă a lucrului” (Fragmentarium, p. 153). Împotriva celor ce se declarau liber-cugetători, Mihai Eminescu a dat o replică în „Timpul” din 2 februarie anul 1879: „…a vorbi despre o religie a liberei-cugetări este ceea ce se numeşte în logică o contradictio in adjecto, este ca şi când ai zice „oţel de lemn””.
Mihai Eminescu a fost în genialitatea sa un om de o modestie greu de întâlnit în lumea contemporană. Conştient de darurile cu care fusese înzestrat, atrăgea totuşi atenţia tuturor ca „nimănui să nu-i abată prin minte c-ar fi un geniu. Pământul nostru este mai sărac în genii decât Universul în stele fixe. Homer şi Shakespeare, Rafael, geniile în arte se nasc o dată la 3, 4 mii de ani, Newton şi Galilei, Kant şi geniile în ştiinţă, o dată la o mie de ani, încât nu ştiu zău dacă de la Adam până la Papa Leo IX au existat de toţi o duzină. Încolo, suntem cu toţi nişte bieţi mizerabili cărora aceşti regi ai cugetării ne dau de lucru pentru generaţii înainte” (Fragmentarium, p. 178).
Câteva cuvinte despre „naţionalismul” lui Mihai Eminescu
Multă lume şi-a creat impresia falsă că Mihai Eminescu ar fi un naţionalist disperat, care detesta existenţa celorlalte popoare, dar ceea ce apără el în fapt sunt tradiţia neamului, limba curată, românească şi credinţa creştină: „naţionalismul este un semn rău la un popor. Nimeni nu ţine la esistenţa sa decât acela ce are să o piardă în curând şi aceasta se simte instinctiv. Nicăieri nu se manifestă voinţă de viaţă mai tare decât acolo unde viaţa este periclitată sau prin boală internă sau prin pericol estern” (Fragmentarium, p. 129). Cosmopolitismului, la modă spre sfârşitul secolului al XIX-lea, veacul constituirii naţiunilor moderne, cosmopolitism pe care Mihai Eminescu îl învinuia că ar fi introdus în estul Europei „formele costisitoare de cultură ale Apusului”, îi opunea cultura naţională în adevăratul înţeles al cuvântului.
Într-un articol, publicat în ziarul „Timpul” la 22 ianuarie anul 1880, autorul mărturisea cu nedisimulată amărăciune: „În loc de-a merge la biserică, mergem la Caffé-chantant, unde ne-ntâlnim cu omenirea din toate unghiurile pământului, scursă la noi ca prin minune. Ba pentru că limba noastră cam veche, cu sintaxa ei frumoasă, dar grea, cu multele ei locuţiuni, îi cam jena pe prietenii noştri, am dat-o de o parte şi am primit o ciripitură de limbă păsărească cu sintaxa cosmopolită pe care cineva, dacă ştie niţică franţuzească, o învaţă într-o săptămână de zile. Bietul Varlaam, mitropolitul Moldovei şi al Sucevei, care în înţelegere cu Domnii de atunci şi c-un sinod general al bisericei noastre au întemeiat acea admirabilă unitate care-a făcut ca limba noastră să fie aceeaşi în palat, în colibă şi-n toată românimea, şi-ar face cruce creştinul auzind o păsărească pe care poporul, vorbitorul de căpetenie şi păstrul limbei, n-o mai înţelege”.
Legătura dintre Biserica Ortodoxă şi neamul românesc Mihai Eminescu o considera a fi fundamentală pentru dăinuirea în istorie a poporului din care şi el făcea parte. Rolul pe care Biserica l-a avut în dezvoltarea culturii şi identităţii naţionale este incontestabil şi aceasta pentru că „Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit de înghiţirea prin poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualele ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e” (M. Eminescu,Opere, vol. X, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1989, p. 187).
„Moralitatea este pentru suflete identică cu sănătatea pentru trup!”
Pasiunea naţională şi socială a scriitorului venea din dorinţa de a vedea pe români ieşiţi din starea nenorocită în care se aflau: „Populaţia rurală în marea ei majoritate, mai ales cea depărtată de târguri, n-are drept hrană zilnică decât mămăligă cu oţet şi cu zarzavaturi, drept băutură spirt amestecat cu apă, trăind sub un regim alimentar aşa de mizerabil, ţăranul a ajuns la un grad de anemie şi slăbiciune morală destul de întristătoare. Chipul unui ţăran român, om de ţară, trăit în aer liber, seamănă cu al uvrierului stors de puteri din umbra fabricilor. Cine a umblat prin satele noastre, mai ales prin cele de câmp şi de baltă, a putut constata că de-abia din trei în trei case se găseşte câte o familie care să aibă un copil, mult doi, şi aceia slabi, galbeni, lihniţi şi chinuiţi de friguri permanente”.
Educaţia poporului constituia în gândirea eminesciană un pilon de sprijin pentru societatea românească. Instrucţia publică are în vedere şi integritatea morală a cetăţenilor pentru că „moralitatea e pentru suflete identică cu sănătatea pentru trup. Un popor imoral este fizic nesănătos sau degenerat”. Faţă de calamităţile fizice cu care se confruntă adeseori ţara întreagă, dar care se răsfrâng mai cu seamă asupra celor săraci, pericolele pe care le reprezintă oamenii corupţi, vicleni, superficiali sunt mult mai mari şi descurajatoare pentru contribuabilul român: „Între caracter şi inteligenţă n-ar trebui să existe alegere. Inteligenţe se găsesc foarte adesea, caractere, foarte arare. Ceea ce trebuie încurajat într-o societate omenească sunt oamenii de caracter. Energia centrului lor de gravitate şi dreapta ascensiune a liniei lor de mişcare trebuie descărcată de greutăţi prea mari. Precum Arhimede cerea un punct fix, pentru a ridica cu pârghia lumea din ţâţâni, astfel caracterele tari şi determinate sunt (ilizibil) împrejurul căreia se-nvârt lucrurile lumii. Este drept că ele adeseori sunt rezultatul mişcării sociale”.
Schimbând acum, registrul discuţiei noastre, mă întreb şi vă întreb: Cum mai este receptat, tratat şi abordat astăzi Mihai Eminescu? Aşa cum spunea într-un interviu criticul literar Felix Nicolau, Mihai Eminescu este respectat şi amintit doar de zilele naşterii şi morţii sale, dar mai rău decât atât este faptul că în ultimii ani s-a pus accentul pe omul Mihai Eminescu mai mult decât pe opera sa. Ce mai ştie generaţia de azi despre cel numit şablonard „poetul nepereche al literaturii române” şi „poetul naţional al românilor”? Citeam recent nişte păreri ale unor tineri prin unele spaţii virtuale de dezbatere – deloc de neluat în seamă – potrivit cărora Mihai Eminescu ar fi mult mai preţuit ca scriitor dacă nu li s-ar băga „pe gâtul elevilor” prin programa şcolară. Dacă ar fi să luăm de bun faptul că tot ceea ce este obligatoriu este automat şi rău, probabil ar trebui să trecem tot ce este de învăţat în şcoală la capitolul „facultative”, că doar la ce bun atâta efort! Nu părerile acestea sunt motiv de îngrijorare, ci rolul dascălilor. Cât de fără vocaţie trebuie să fie nişte profesori de limba şi literatura română pentru ca Mihai Eminescu să le devină indezirabil şi nesuferit elevilor? Când astfel de profesori nu au ştiinţa de a provoca dragostea de lectură la cei tineri, chiar în condiţiile ispitind la a nu citi din lumea de azi, ar fi de preferat ca din mâinile lor să iasă nişte elevi care să vorbească şi să scrie corect în limba română. Dar ştim că nu e chiar aşa. De aceea, trecând peste orice vină de o parte ori de alta a catedrei, este important ca Eminescu să fie citit, pentru că are meritul mai presus de orice de a fi turnat în cele mai frumoase forme limba noastră.
Prin urmare, altfel, s-ar cădea să ne amintim de Mihai Eminescu, nu doar într-un mod şi într-un cadru festivist, de ziua lui, ci recitindu-i o poezie pentru a ne da seama de ce este un geniu. Iar dacă, de bine, de rău, opera sa poetică încă este cunoscută, în schimb, articolele de ziar îi sunt ştiute mai mult de specialişti, de criticii literari şi de o mână de oameni pasionaţi. Interesant ar fi să mai facem un salt: de la cunoaşterea doar a „Luceafărului” şi a „Scrisorii III” la articolele lui de presă. Poate ne va fi mai greu să facem acest lucru, publicistica sa fiind strânsă în volume uriaşe pe care nu le are oricine în casă, dar cu siguranţă le-am găsi în orice bibliotecă, iar efortul ne-ar fi răsplătit de însăşi lectura textului.
Prezentându-şi ideile polemic, ca expresie a unui spirit dinamic, Mihai Eminescu arată o cuprinzătoare privire de ansamblu asupra lumii, fiind mereu preocupat de evoluţia societăţii moderne româneşti. Printre tezele fundamentale ale gândirii eminesciene cu privire la naţiunea română, exprimate în articole de ziar, se află chestiunea unirii, situaţia păturilor sociale în procesul de trecere la o societate modernă, dar şi evoluţia noastră istorică privită în raport cu aşezarea străinilor în teritoriile româneşti. Mihai Eminescu a iubit România şi, ca orice romantic, totdeauna trecutul i-a părut mai frumos, mai plin de oameni mari, de figuri aureolate de vitejie şi eroism. De aceea, vorbind despre poporul român se vede în textele lui totdeauna o undă de durere când se raportează la prezent şi o înflăcărare când îşi aminteşte de marii bărbaţi ai istoriei noastre: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul.
Uimit de vastitatea unei minţi atât de sclipitoare, Nicolae Iorga scria în anul 1934: „Mihai Eminescu stăpânea cu desăvârşire cunoştinţa trecutului românesc şi era perfect iniţiat în istoria universală, nimeni din generaţia lui n-a avut în acest grad instinctul adevăratului înţeles al istoriei, la nimeni până la el nu s-a prefăcut într-un element permanent şi determinant al întregii lui judecăţi”.
Trecând acum, într-un alt registru al dezbaterii noastre, vom susţine şi remarca că „în cultura lumii, locuim eminescian”, spunea profesorul de limba română Costel Zăgan, iar poetul Mihai Robea ne atenţionează că „vom exista atâta timp cât îl vom apăra pe Mihai Eminescu”, subliniind esenţial necesitatea raportării noastre identitare şi la dimensiunea Eminescu. În această dimensiune este cuprinsă şi relaţia marelui poet cu Ortodoxia, cu Biserica, contestându-i-se nejust sau, dimpotrivă, exagerându-i-se deseori legătura, preocuparea pentru religie, pentru credinţa ortodoxă. Dincolo de toate aceste opinii, până la urmă fireşti când discutăm de un geniu, străluceşte imperial adevărul: Mihai Eminescu şi familia lui au trăit credinţa ortodoxă.
Numai zelul sincer şi iscoditor al unor cercetători responsabili au scos la lumină, după lungi şi multe decenii de ignorare sau interesate omiteri, adevăruri nespuse despre poetul nepereche, scos programatic din conştiinţa multor generaţii de români. Lor trebuie să le mulţumim pentru faptul că astăzi putem afirma, cu probe, că familia Eminescu a avut dintotdeauna o profundă credinţă ortodoxă şi o strânsă legătură cu Biserica neamului, poetul însuşi reflectându-le cu scânteierea geniului în multe din creaţiile sale.
Despre unchii şi mătuşile din mănăstire ale lui Mihai Eminescu
Aflăm aşadar din studiile unor eminescologi, precum profesorii Nae Georgescu sau Theodor Codreanu, ca să-i pomenim acum doar pe cei din ale căror cercetări am extras informaţiile ce urmează, că, de pildă, din familia poetului Eminescu au ales drumul slujirii lui Dumnezeu mai mulţi membri. Astfel, doi fraţi şi trei surori ale mamei poetului, Raluca Eminovici, au intrat în călugărie. Este vorba despre Calinic şi Jachift, ultimul fiind chiar stareţ, şi de Fevronia, Olimpiada şi Sofia, toate călugăriţe la Mănăstirea Agafton, iar o altă soră a mamei lui Mihai Eminescu, Safta, avea o fiică, Xenia, care s-a călugărit şi ea tot la Agafton. De altfel, Mihai Eminescu, în copilărie, cum arată profesorul Nae Georgescu, mergea foarte des la Mănăstirea Agafton, unde rămânea cu săptămânile, participa la viaţa de obşte, asculta poveşti, cântece şi întâmplări povestite de călugăriţe, iar mătuşa Fevronia l-a ajutat chiar să descifreze alfabetul chirilic şi i-a înlesnit accesul la cărţile şi manuscrisele din mănăstire. La rându-i, maica Olimpiada Juraşcu, stareţa de mai târziu a mănăstirii, l-a urmărit aproape toată viaţa pe poet, interesându-se la un moment dat de cumpărarea unei case în Botoşani pentru Mihai şi sora sa Harietta, care îi îngrijea sănătatea.
Despre spovedirea şi împărtăşirea de la Mănăstirea Neamţ
Tot cercetătorul Nae Georgescu vorbeşte într-unul din studiile sale despre un episod mai puţin cunoscut de lume din viaţa lui Eminescu, care la rândul lui atestă trăirea în comuniune creştină a poetului şi primirea Sfintelor Taine. Este vorba de anul 1886, când Eminescu se afla la Mănăstirea Neamţ de Sfinţii Mihail şi Gavriil, unde a cerut să fie spovedit şi împărtăşit de preot. Consemnarea preotului referitoare la acest moment a fost făcută cunoscută de către profesorul Paul Miron şi citată de Nae Georgescu. Iată ce scria la vremea respectivă preotul: „Pe ziua de Sfinţii Voievozi în anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamţu, la bolniţă, şi l-am spovedit şi l-am împărtăşit pe poetul M. Eminescu. Şi au fost acolo Ion Gheorghiţă, din Crăcăoani, care acum este primar. Iar Mihai Eminescu era limpede la minte, numai tare posac şi trist. Şi mi-au sărutat mâna şi mi-au spus: Părinte, Să mă îngropaţi la ţărmurile mării şi să fie într-o mânăstire de maici, şi să ascult în fiecare seară ca la Agafton cum cântă Lumină lină. Iar a doua zi…” Aici textul se întrerupe pentru că pagina următoare a cărţii de rugăciuni pe care îşi făcuse însemnarea preotul s-a pierdut. Au rămas vii în schimb ecourile vibrante ale trăirilor din mănăstire ale poetului în sonetul „Răsai asupra mea”, de pe la anul 1879, din zona manuscris a cunoscutei „Rugăciuni”, cum spune Nae Georgescu: „Răsai asupra mea, lumină lină,/ Caân visul meu ceresc dâodinioară…”
Poetul a gândit serios şi sincer să se călugărească
Un alt aspect mai puţin cunoscut de către publicul larg se referă la faptul că la un moment dat Eminescu pare a fi dorit sincer să se călugărească. Despre acest lucru a vorbit cercetătorul Theodor Codreanu în volumul „Eminescu şi mistica nebuniei”. Această alternativă a mărturisit-o poetul în perioada epuizantă de la „Timpul”, în luna iunie anul 1883, când era „stricat cu toată lumea”, iar Titu Maiorescu şi Simion cloceau o viitoare internare „salvatoare” a lui Mihai Eminescu. Iată ce nota criticul referitor la intenţia poetului: „Foarte excitat, sentiment al personalităţii exagerat (să înveţe albaneza!), vrea să se călugărească, dar să rămână la Bucureşti”. De ce dorea el o călugărire la Bucureşti? Ne explică profesorul Codreanu: pentru că dorea avantajul „păstrării contactului cu marele centru cultural al ţării”.
De altfel, gândul călugăririi l-a mărturisit şi lui Zamfir C. Arbore, un confrate de la „Românul”, în anul 1882, când Titu Maiorescu nu-i descoperise încă semne de „alienat”. „Ştii ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la „Românul”, eu de la „Timpul”, şi hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuţi să trăim între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopiseţe în cari să înşirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se ştie cât amar a suferit românul, cât a trăit pe acest pământ”, îi spunea poetul. În anul 1884, repetă gândul salvării prin călugărire, ecoul lui răzbătând într-o scrisoare a lui Petre Missir către Titu Maiorescu, pus însă pe seama nebuniei şi luat drept glumă. Că nu putea fi vorba doar de o simplă glumă sau de un semn al alienării, o dovedesc eroii săi din „Sărmanul Dionis”, „Cezara”, „Povestea magului călător în stele”, aflaţi în ipostaza cea mai grăitoare, aceea a călugărului, cum susţine profesorul Codreanu.
Tatăl poetului, fiu de dascăl, cu biserică lângă casă
Încheiem această succintă prezentare şi abordare, citându-l şi pe Corneliu Botez, cel care a avut iniţiativa omagierii lui Mihai Eminescu, pentru prima dată de la moartea sa, la Galaţi. Iată ce scria acesta despre tatăl lui Eminescu, Gheorghe Eminovici, în lucrarea sa, „Omagiu lui Eminescu”, scrisă la 20 de ani de la moartea gânditorului, în anul 1909: „…obijnuia să-şi invite rudele şi prietenii la Ipoteşti, unde-i primea şi ospăta bine, mai ales la sărbători mari, cum este la Paşti ori la Sfântul Gheorghe, când îşi sărbătorea ziua numelui. Îi ducea la biserică, unde asculta slujba cu multă evlavie, căci atât dânsul cât şi mama poetului erau religioşi, nu lipseau duminica şi în zi de sărbătoare de la biserică şi se supuneau obiceiurilor religioase în mod strict”. Iar Nae Georgescu aminteşte şi el că „tatăl poetului avea bisericuţă lângă casă” şi chiar „că era fiu de dascăl de biserică. Iar tatăl său, Vasile Eminovici, bunicul patern al poetului, a plecat din Blaj şi s-a stabilit în Bucovina, la Călineşti, prin anul 1802, unde a ridicat o căsuţă şi, alături, o biserică din lemn la care a slujit. În Bucureşti, Gheorghe Eminovici trăgea la o adresă din Strada Biserica Enei nr. 1, unde şi Mihai Eminescu a locuit un timp”. Iată aşadar adevărul despre modul în care familia Eminescu, poetul însuşi, a trăit relaţia cu Ortodoxia, sincer şi evlavios, cu speranţă şi respect, întocmai unor buni creştini. Şi ca să nu mai fie nici un dubiu, acest lucru îl mărturiseşte însuşi Mihai Eminescu, atunci când spune: „Istoria omenirii este desfăşurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mişcă un fir de păr din capul nostru fără ştirea lui Dumnezeu”…
O analiza de Stelian Gomboş
NICADOR TALPES
18.01.2013 la 7:06 am
Lasă drogurile băiete, că te-ai sclerozat de tot. Sau ești doar beat? Și nu mai scrie sub atâtea pseudonime… Dacă ceva trebuie interzis, atunci asta trebuie interzis, anume să scrii cu mai multe pseudonime. Și mai lasă-i naibii pe popii ăștia blasfemici și anti-români ce dintotdeauna au asuprit poporul și l-au îndepărtat de Biblie, că numai tâmpenii anti-creștine îți bagă în cap, de nu mai știi cum te cheamă și despre ce trebuie să dezbați. Toate instituțiile statului român, în speță bisericile ortodoxe și catolice reprezintă semito-masoneria și se sprijină reciproc în a incumba poporului ideea că trebuie să asculte fără crâcnire de stăpânirea laică și clerică ce astăzi ne trădează pe noi românii mai mult ca oricând în istoria noastră, și nu întâmplător odată cu revenirea în forță la putere a bisericii ortodoxe, o biserică de esență masono-semită și anti-creștină, soră întru rele cu biserica eretică de tip catolic. Numai ralierea în jurul principiilor Luminii a tuturor oamenilor, indiferent de religia oficială, sau mai exact spus indiferent de biserica oficială, mai poate salva poporul român, și lumea-ntreagă. Principiile Luminii sunt clare, Calea de ajunge în Rai e clară, și nu constă în a nu-ți arde trupul după moarte sau a face slujbe blasfemice de tip ortodox, catolic, mormonic, la înmormântare sau nuntă, sau cu orice altă ocazie, nu constă în a găsi alt duhovnic în afara lui Hristos (din contră, Hristos e singurul duhovnic al fiecărui om în parte, singur, în întuneric, în odaia lui), ci în urmarea Principiilor Luminii:
/ ESTE UN SINGUR DUMNEZEU ȘI UN SINGUR MIJLOCITOR ÎNTRE DUMNEZEU ȘI OAMENI, ANUME OMUL ISUS HRISTOS: 1 TIMOTEI 2.5 / IISUS SPUNE CE SĂ FACI CA SĂ AJUNGI ÎN RAI, ANUME SĂ NU UCIZI, SĂ NU PREACURVEŞTI, SĂ NU FURI, SĂ NU MĂRTURISEŞTI STRÂMB, SĂ NU ÎNŞELI PE NIMENI, SĂ-ŢI CINSTEŞTI PĂRINŢII: MARCU 10.19 /
dumneata vorbesti de scleroza?!?!?!?!??!?! :)))) tu si Baba vanga.Hai ca-i buna! ma faci sa rad!
Pe Ceausescu l-a dat jos conspiratia lui ION ILIESCU,deci nu putea veni la putere radu campeanu cu alegeri libere,agent de spionaj al Frantei,pentru simplul motiv ca el chiar nu avea nici un merit in acest razboi din Decembrie 1989.
Sa presupunem totusi ca ajungea ION RATIU,CAMPEANU presedinte in 1990.Ce se alegea de Romania? venea mai repede PRIVATIZAREA restructurarea,adica somajul si asasinatul economic pentru romani.Ocupatia ONU si FMI era mai devreme cu sase ani.
Cu ce o duceam mai bine azi? cu un singur lucru probabil: noi nu eram 19 milioane in Romania,ci vreo 15,ca in sase ani se putea privatiza totul,fara sa mai existe macar un loc de munca.Statul nu mai avea deloc resursele comunismului inca din anii 90.
Adica venea ION RATIU in 1990,cu somajul si privatizariile,in stilul cu care a venit emil constantinescu,si astfel noi chiar o duceam bine,insa IMIGRANTI in Germania probabil,mai devreme sau mai tarziu.Daca asta e patriotismul lui EMINESCU,inteles de ordinarii de azi,nu imi ramane decat o mare greata!!
Cica ,,SAHARA POPULATA,, inainte de Codreanu exista un EMINESCU,un BALCESCU,nu s-a inventat poporul roman odata cu Zelea Codreanu,cu meritele sale.Romanii citeau gazeta lui Mihai Eminescu,si stiau exact cine le e dusman la fel ca in anii lui Codreanu.
http://nicadortalpes.blogspot.ro/
Hai ca aici ai nimerit-o!
Cristi,
Imparatul si ploretarul a fost o poezie foarte apreciata de comunisti si exploatata.
Noi chiar ,,NU NE VINDEM TARA,, slogan care a fost real atunci.Dupa 1996 cand a venit derbedeul TAP emil,cu amanta evreica, a venit cu privatizare restructurare,si ce a iesit?o mare crima economica,un asasinat massa: romanii au pierdut fabricile si locurile de munca cu milioanele.Deci sloganul NU NE VINDEM TARA a fost bun!
Vine unul din Franta RADU CAMPEANU sa ne invete democratie.Dupa razboi multi viteji se arata,ca daca era dupa CAMPEANU,Ceausescu statea pe tron inca 20 de ani.Revolutia nu se face in patru ore,cum zicea Magureanu,ci in cinci ani.Romania are nevoie de pace,de investitori straini din Asia,pentru a prospera economic.Daca economicul se va ridica cat de cat,si speranta si dragostea de Tara va creste.
http://nicadortalpes.blogspot.ro/
Citate din ”Împărat și proletar”, de Mihai Eminescu, un creștin adevărat ce a înțeles diferența dintre credința creștină și biserica oficială ce slujește nomenclatura masono-semită:
”…
Şi flotele puternice ş-armatele făloase,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
Ş-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
Şi-s supte din sudoarea prostitului popor.
Religia – o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?
Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi…
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea –
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.
Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,
Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân’. …”
Genial ,monumental ,universal valabil !
Haideti in Piata Universitatii,tara arde si baba se clatina. Ridicati-l pe domnul Coja in sondaje,luati porta-vocea si iesiti.Azi 20,30,vine presa,vine Antena 3,vine RTV,vine OTV,vine toata lumea, nu dati Rosia Montana la straini, jos tandemul Basescu-Ponta,tradatorii si infractorii,securisti borati.Maine vor iesi doua zeci de mii.Mai ales ca vin tinerii aia protestatari,cei care au fost batuti de jandarmi acum un an.
ce de nebuni,smintiti si satanizati pe forumul asta
Vorbesti aiurea-n tramvai.Ce acuzatii sint astea.Ce rau am facut noi?Ne-am spus punctul de vedere. A fi cum ai zis tu, sint aia care au torturat ,au ars pe rug ,au tras pe roata (Vaticanul ,Francisco de Loyola,Torquemada),cei care au asasinat oameni fara garzi ,fara aparare (nicadorii ,decemvirii si alti indoctrinati de teapa lor),cei care inpuiaza oamenii cu minciuni in numele credintei ,sa taie ,sa jertfeasca ,sa de-a foc ,ca asa ii place lui Yehova ,Elohim,Adonai fumul ,plinsul,tipetele si moartea in chinuri a animalelor nevinovate ,”jertfa placuta ” ,”miros placut”.Aia ba sunt satanici ,indoctrinatule.
Biserica răsăriteană, sora masono-semită a bisericii apusene, este nu de optsprezece secole impusă asupra poporului român de către Imperiul Roman, ci de la 1054 când a fost înființată în tandem cu biserica catolică. Acum 2000 de ani unul din apostoli, Andrei ne-a adus creștinismul, și nu cu decrete imperiale sau legi oficiale, ci prin viu grai, prin dezbateri și fapte individuale, proprii, sub permanenta amenințare a oficialilor imperiali. Odată oficializat, creștinismul a fost infiltrat și eludat de dregătorii ce s-au pretins creștini doar pentru a avea justificare pentru sclavagism. Până la această schismă a fost, cu chiu cu vai, biserica CREȘTINĂ ce a avut o singură Lege în tot Imperiul Roman, de la Marea Neagră la Atlantic, biserică creștină acceptată cu chiu cu vai de împăratul Constantin care conducea tot ce mișca de la Londra la țărmul trac al Mării Negre. Haideți să fim serioși, să dezbatem realitatea, nu chestii superficiale și ireale. Odată cu oficializarea de către Constantin a bisericii creștine, biserica creștină a fost infiltrată de dregătorii puternici ai vremurilor, care au făcut totul pentru a eluda legile creștine ce vin cu Dragoste și Egalitate în drepturi pentru toți creștinii, nu cu clase sociale în care 1% din populație, majoritari semiți să țină în sclavie restul de 99% a populației Imperiului Roman, majoritar ne-semiți, imperiu ce a devenit acum Imperiul Global Masono-Semit unde de la New York la Moscova, de la Paris la București, din Africa în Australia și din Japonia în Canada semito-masonii țin în sclavie tot mai dură popoarele ne-semite, ruși sau americani, africani sau japonezi, români sau francezi, etc… Chestia cu singura apărătoare a poporul român ca fiind ortodoxia, este cea mai mare minciună, căci în toată istoria ei biserica ortodoxă a trădat nația română, pe Horea, pe legionari, pe românii din Transilvania pe care i-a dat pe mâna ungurilor prin însuși patriarhii ortodocși ai României, pe românii din Moldova pe care i-a dat pe mâna rușilor, iar această realitate este DOVEDITĂ cu nume și fapte. Restu”-s bârfe de țațe ofticoase ce se dau una mai patriotă ca alta ca să aibă funcții bine plătite de la obiditul popor român.
Cine ti-a povestit tâmpeniile astea? Pastorul vostru (la betzie) sau colegii dela AAA (Asociatia Alcoolocilor Anonimi)?
Thalex
17.01.2013 la 7:30 am
Ia de citește istorie adevărată, cu fapte și nume prietene, citește Impărat și proletar a lui Eminescu, unde Eminescu arată clar și fără echivoc caracterul sclavagist al bisericii, nu veni cu jigniri. E atât de ușor să înjuri și să jignești, a atât de ușor să arunci cu piatra prietene. De-aia te închini la popi securiști și te miri dup-aia de-unde dracu” știu autoritățile tot ce faci tu…GÂNDEȘTE, NU ÎNJURA!
Ortodoxia în Ardeal, în procesul de afirmare ca naţiune, s-a comportat execrabil şi dezonorant. În timpul Răscoalei lui Horea, preoţii ortodocşi din Ardeal îl blestemau în biserici pe acesta şi pe ai săi, iar cei 2 episcopi care existau, cutreierau munţii ca să-l ademenească să fie prins, lucru ce s-a întâmplat şi a fost tras pe roată. Ultima dezlegare i-a făcut-o preotul unit Basiliu Raţiu.
Daca recurgem la istorie ne vom convinge că nu doar Biserica Greco-Catolică este Biserica puterii politice, ci și cea Ortodoxă, indiferent dacă această putere a fost ungurească, austriacă, rusească, fanariotă sau comunisto-ateistă, pe toate le-a slugărnicit împotriva intereselor națiunii române. Nu greco-catolicii l-au vandut pe Horia, ci Episcopul ortodoxo-semit Ghedeon Nichitici de la Sibiu, împreună cu cel de la Arad, Petru Popovici, și cu protopopul ortodoxo-semit de la Abrud, Iosif Adamovici, pentru care toți trei au fost premiați în zi de târg la Zlatna cu arginții lui Iuda, ca “recompensă pentru potolirea răscoalei”. Nu greco-catolicii au așteptat în 1842 introducerea limbii maghiare ca limbă “oficială” în administratia bisericească și școlile confesionale, ci Episcopul ortodox Vasile Moga de la Sibiu, pe când greco-catolicii de la Blaj, Simion Crainic, vicar general episcopesc, și Simion Bărnuțiu, secretar consistorial, au răspuns că așa ceva nu vor face “în vecii vecilor”. Nu greco-catolicii au arestat-o pe Ecaterina Varga, “doamna”, sfătuitoarea și apărătoarea moților, ci vicarul ortodox de la Sibiu, Andrei Șaguna în colaborare cu Pogán György, vice-comitele de la Alba Iulia, și au predat-o temniței din Aiud. Același Șaguna, ajuns Episcop, Împreuna cu Mitropolitul sârb de la Carlovitz și cu Episcopul de la Varset, au blestemat “Gazeta Transilvaniei” a lui George Barițiu și alfabetul latin în care a apărut în 1855, și i-a oprit pe credincioși să puna copiilor la Botez nume latinești, iar împotriva Partidei Naționale care a declarat pasivismul și refuzul colaborării cu puterea opresoare, Șaguna a promovat activismul și deci colaborarea cu prigonitorii, ceea ce i-a adus debarcarea de la presedinția ASTRA, izolarea de intelectualitatea româneasca de ambele confesiuni, stingându-se din viață părăsit de toti.
Despre episcopul ortodox Vasile Moga, Nicolae Iorga scrie: „Vlădica Moga şi preoţii săi, Dumnezeu să-i odihnească, ca sămânţa lor să piară din Ardeal”. Şaguna a fost, pentru acelaşi lorga, „un austriac şi habsburg… De el naţiunea română n-a avut nevoie sub nici un motiv”. Urmaşul său în scaun, Miron Romanul, în momentul în care a luat fiinţă Partidul Naţional Român, partid care milita pentru unirea cu Ţara, şi-a fondat în contra-partidă un Partid Moderat Constituţional, care se declara împotriva acestei uniri şi colaborator fidel al coroanei maghiare. Înainte de a începe luptele de la Mărăşeşti când, Muntenia era sub ocupaţie, Mitropolitul Primat Conon a cerut trupelor române să depună armele. Viitorul mitropolit Ion Meţianu a cerut preoţilor să susţină „coroana maghiară”. Alt ajuns mitropolit, Nicolae Bălan a scris, în ziarul „Peşti Loyd”, că naţiunea română nu vrea să plece, simţindu-se bine sub conducerea austro-ungară ce există, iar un alt vicar, Cornel lvan, ce va ajunge episcop, îi ponegrește pe părintele Lucaciu şi pe 0. Goga care trecuseră în Regat, numindu-i agenţi ruşi şi trădători, adăugând că monarhia austriacă va dăinui o mie de ani şi că această monarhie, dacă n-ar exista, ar trebui inventată. În 1913 episcopul Vasile Mangra a candidat pe lista primului ministru Tisza şi a fost ales, la concurenţă cu candidatul Partidului Naţional. Preoţimea ortodoxă s-a declarat total loială Ungariei! În timp de război, în 1916, în momentul în care trupele române au intrat în Ardeal ca să-l dezrobească, acelaşi Mangra, ajuns mitropolit, împreună cu episcopii Miron Cristea (cel care a participat de facto la asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu prin simpla preluare a conducerii guvernului din mâinile legiunii) şi I. Papp, a trimis o „cerculară” în care, îi declară pe românii din Regat „ucigători de fraţi şi cei mai păgâni duşmani”.
La 3 zile după 23 August 1944, mitropolitul Nic. Bălan din Sibiu, i-a telegrafiat mitropolitului Alexei al Moscovei, declarând că „românii au atacat, intrând în Basarabia, numai datorită faptului că în ţară exista o biserică ce asculta de Roma”. în sfârşit, datorită colaborării totale a Bisericii Ortodoxe Române cu regimul comunist, „Credinţa neamului a fost aruncată în balta din mijlocul drumului, ca să nu poţi trece prin viaţă decât călcând-o în picioare”.
Aceasta este „esenţa ortodoxiei” şi felul în care „bucuroasă le-a dus pe toate”. Nici măcar un gest de împotrivire în faţa duşmanului şi a vremurilor. Colaborare totală cu stăpânirea masono-semită, servilism, lipsă de demnitate, îngenunchere, ocultism, închinare la morți, la lucruri făcute de om, închinare la oameni ce se pretind peste Dumnezeu, scrieri eretice ca Patristica și Filocalia care vin în sfidare TOTALĂ a Bibliei Creștine care spune clar că numai Vechiul și Noul Testament sunt Scriptura cea Adevărată, ca să numim numai câteva pasaje ce spun asta în Biblie: Epistola lui Pavel către Galateni 1.8, Apocalipsa 22.18-19…
Ca ne place, ca nu ne place ,omul asta a spus adevarul.Biserica crestina ortodoxa a fost in permanenta un instrument de control si manipulare al maselor ,respectiv al poporului ignorant roman.Ei trebuiau sa indoctrineze plebeea,sa munceasca ,sa se supuna stapinirii,sa plateasca TAXE,adica sa accepte sa li se confiste rodul muncii lor ,sa intretina parazitii si familiile lor .De fapt popii de la Roma si Costantinopol au confiscat si falsificat invataturile rabinului Yeshua ben Yosef ,le-au mai mutilat pe ici pe colo ,si au pus jugul pe oameni.
„Biserica crestina ortodoxa a fost in permanenta un instrument de control si manipulare al maselor ,respectiv al poporului ignorant roman.Ei trebuiau sa indoctrineze plebeea,sa munceasca ,sa se supuna stapinirii,sa plateasca TAXE,adica sa accepte sa li se confiste rodul muncii lor ,sa intretina parazitii si familiile lor” e un panseu genial: l-ai scris singur, sau ai dat doar un copy-paste din Cuvântarea la Plenara lärgitä cu Activul si cu Pasivul de Partid si de Stat?
Sunt sigur cä tov. Nicolae Comunescu e, de acolo jos, mândru de tizul säu.
Deschide si tu ochii ,studiaza piramida sociala.
“Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre.Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu- zise ; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre.
Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.”
(M. Eminescu, Liber-cugetător, liberă-cugetare, “Timpul”, 2.02.1879, în « Opere », 1989, vol.X, p. 187).
Yofe,yofe ,dragutz ,ai pus punctul pe i.Cel putin eu nu ma consider roman si nici roman si neg orice legatura a mea cu criminala Roma care l-a ucis pe strabunul nostru Decebal .Eu sunt TRAC si tara mea se numeste Tracia .Tara libera ,unde toti oamenii erau egali .Tracii nu aveau sclavi.I-a sa gandim asa cu totii ,sa vezi cum conspiratorii mondiali ,ar intra in panica.
Te referi, cred, la RSMT (Republica Socialista-Muncitoreascä Tracia) al cärei popor fäurea „socialismul într-o singurä tzarä” si „unde toti oamenii erau egali” (si anume probabil cu zero), nu?
Asa e, e evident cä „tracii nu aveau sclavi”, cäci altminteri säar fi nimerit cu sigurantä printre ei si vreunul care sä stie sä scrie.
Încolo, îmi închipui cä e cam nasol sä träiesti ca trac printre români … Dacä ati fi mai multi, ati putea face si voi ca secuii o „Regiune Autonomä Tracä” (RAT) sau asa ceva, nu?
Republica aia Socialista de care pomenesti este Comunitatea Europeana ,in care in curind vei fi sclav marcat cu un micro-chip ,pe mana dreapta sau direct in cap.De ai sa zici:bai da multa libertate mai aveam pe timpul lui Ceausescu.
Mai adaug ceva :Nu e nasol,pentru ca asta e pamintul nostru si traiesc ca trac printre traci .Tu nici nu sti cine esti si cine sunt stramosii tai .Eu sunt osean dupa mama (din Camarzana ,Tara Oasului) si noi sintem constienti cine sintem , urmasii dacilor liberi ,cei mai drepti si mai viteji dintre traci(Herodot).Deci unul din triburile trace .Carpii ,Getii ,Scitii ,Sarmatii (si altii )faceau parte din marele neam al tracilor.Roman este un termen fals ,cum i-ai numi pe pieile rosii americani.Tu nici nu-ti dai numele de las ce esti ,eu mi-am dat si numele adevarat si adresa .
Aha, deci sunteti mai multi traci (si toti protestanti). E fantastic!
Când o fi sä dati spectacole cu saritul în sulitze si cu datul cu cutitul (de dorit) printre degete, atunci sä dai de stire si-ti fac reclamä gratuitä! Ati putea organiza si reprezentatii itinerante (ceva de genul tracocircurilor).
Deci unul din triburi, zici … Aveti si un sef de trib adevärat?
Îmi cer scuze cä sunt lash si nu mi-am dat numele, desi mi-l-au dat altii. Dar nici tu nu ti-l-ai dat pe cel adevärat (pe cel de taraboctes) nu? Nicu e scit, iar Constantin e cam grecesc, asa-i?
Se pare ca n-ai citit .Care protestant? Eu am mai spus ca n-am nici o religie.( Genialul Eminovici ,a spus-o :Religia o fraza de dinsii inventata………)Sunt simplu observator.Vreau sa aud de la tine ceva inteligent in afara de bascalie de doi bani.
“Biserica Răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră (…)” reprezintä o colectie de afirmatii riscante, care nu prea au cine stie ce legäturä cu adevärul, chiar dacä vin din gura lui Eminescu, nu?
În realitate Biserica noasträ a început sä vorbeascä rumâneste (anume cu tzârâita) deabia acum vreo 300 de ani si sub presiune calvinä, nu-i asa c-asa e?
Daca zici ca biserica ortodoxa ne-a pastrat latinitatea, de ce sute de ani s-a tot straduit sa ne chiriliceasca ?
Noroc cu Scoala Ardeleneana, cu revolutionarii de la 1848 si cu masonii lui Cuza ca am revenit la grafia latina. Daca nu erau ei, acum graiam ruseste si foloseam alfabet chirilico-glagolitic.
Dle Talex, daca sunteti atat de instruit in ceea ce priveste istoria si cu atata afinitate pentru ortodoxie, puteti spune de ce bolsevicii veniti pe calare pe tancurile sovietice au confiscat biserica greco-catolica si au darut-o bisericii ortodoxe ? Dvs chiar credeti ca-i „freca” grija pe bolsevici de pastrarea elementului latin prin biserica ortodoxa ? Ce grija aveau bolsevicii de latinitatea noastra si cum s-au ingrijit ei sa ne-o pastreze, mm vazut in Basarabia. Mai aveau putin si ii slavizau de tot pe basarabeni, cu biserica ortodoxa cu tot.
Biserica ortodoxa este condusa de a treia Roma. Chiar daca aceasta chestie nu este transparenta. Este bine sa se stie.
PS. Ca si Nicu Constantin nu ma consider un credincios si mai ales dintre cei fanatici si radicali precum islamistii. Si nu-mi place nici Papa si nici biserica Catolica. Pot zice ca sunt liber cugetator precum Ion Iliescu. Pe mine poti sa ma injuri ca nu patesti nimic dar despre Dl Ion Iliescu ai grija cum vorbesti.
Bine, dar cam acelas lucru l-am spus si eu, nu? Ia mai cititi odata!
Afirmatia din citatul pe care îl combateti e a lui Eminescu si NU a mea.
Am uitat sa mentionez efectele luminoase ,foc,scintei ,fum ,vuiet …….Spielberg curat…
Ma refeream la intilnirea lui Moise cu Dumnezeu pe munte !?! Aoleuuu.Inca Dumnezeu a scris tablitele in evreieste ,Moise le-a spart ,Dumnezeu a mai scris odata ..Ca la opereta.
Hai sa va mai zic una.Cica ,in legea evreiasca pentru orice tranzactie sau intelegere ,e nevoie de unul sa doi(trei) martori ,pentru a dovedi ,validitatea operatiunii.Pai atunci daca pentru o capra vinduta e nevoie de martori ,cum se face ca pentru a dovedi cel „important eveniment din istoria umanitatii” Moise nu a avut nevoie de nici un martor? Inteleg ca ,poate aia nascuti ,crescuti in pustiu erau mai usor de influentat ,dar si voi acum ,cu atitea informatii nu deschideti ochii ? Miza jocului sinteti voi ,dominatia si controlul mintii voastre.Trebuie sa fiti controlati.Nu sunteti capabili sa existati fara sistem( biserica,stat ,partid etc)
Excelent articol. Felicitäri cerlui responsabil de publicarea lui aici.
NICADOR TALPES
16.01.2013 la 11:33 am
Am un verișor preot; ortodox. Același lucru mi-l spune și el, este o cutumă de spălare a creierelor preoților ortodocși: cine nu-i cu biserica și patristica ortodoxă este eretic, este scientolog, este papistaș, este Benny Hill, este de la Satan, are demon. Atâta i-am replicat: eu mă ghidez DOAR DUPĂ BIBLIA CREȘTINĂ, DUPĂ VECHIUL ȘI NOUL TESTAMENT, DUPĂ CE SPUNE IISUS HIRISTOS, IAR IISUS HRISTOS SPUNE SĂ NU MAI MERGEM LA BISERICĂ, DECI IMPLICIT NICI LA PROTESTANȚI SAU ALTCEVA (MATEI 6.5). Legea bisericească a fost valabilă până la Ioan Botezătorul, iar odată cu el Legea(adică religia este atâta: credință personală, proprie) devine ceva personal la care se ajunge prin luptă; nu eu spun asta, ci Biblia: MATEI 11.12-13… Iisus Hristos spune Clar că EL este duhovnicul la care ne spovedim, NIMENI ALTCINEAVA, nu omul muritor, nu cine știe ce popă securist ce dă cu subsemnatul la secu” și tu-i pupi mâna cu servilism. Nu eu spun asta Nicadorule, legionarule și ce te mai dai tu, ci BIBLIA CREȘTINĂ, ADICĂ DUMNEZEU. Nu mă critica pe mine, un simplu păcătos, că spun asta, critică Biblia de ești bărbat:
RUGĂCIUNEA NU SE FACE ÎN PUBLIC, NU LA BISERICĂ SAU LA COLŢUL STRĂZII CA SĂ TE
VADĂ LUMEA, CA SĂ NU FII FĂŢARNIC ŞI SĂ TE ROGI DE OCHII LUMII, UNDE RĂSPLATA CELUI CE SE ROAGĂ ÎN PUBLIC VA FI A OAMENILOR CE-L VĂD, NU A LUI DUMNEZEU: MATEI 6.5 / ADEVĂRATA RUGĂCIUNE SE FACE SINGUR, ÎN ODAIA TA: MATEI 6.6 / ADEVĂRATA RUGĂCIUNE NU CONSTĂ ÎN VORBE BOLBOROSITE ŞI NENUMĂRATE, CĂCI DUMNEZEU ŞTIE CE AI NEVOIE: MATEI 6.7-8 / RUGĂCIUNEA CREŞTINĂ ESTE UNA, ANUME TATĂL NOSTRU: MATEI 6.9-13 / ESTE UN SINGUR DUMNEZEU ȘI UN SINGUR MIJLOCITOR ÎNTRE DUMNEZEU ȘI OAMENI, ANUME OMUL ISUS HRISTOS: 1 TIMOTEI 2.5/
Și-apoi, dacă Biblia spune CLAR să nu te iei după alte scrieri, de ce ortodocșii, mormonii, scientologii, catolicii, iudaicii, islamicii, hindușii vin cu alte scripturi? Prietene , toate acestea sunt erezii, dar asta nu înseamnă că toți oamenii sunt condamnați pentru asta, căci Iisus îi salvează prin principiile Luminii, care pot fi urmate de oricine are duh curat în el, indiferent de religia oficială căreia-i aparține fără voia sa, ci prin naștere biologică. Iar aceste principi ale Luminii ce ne scoate din întuneric, ce ne salvează de iad sunt expuse Răspicat de Singurul Duhovnic al omului, Iisus Hristos: IISUS SPUNE CE SĂ FACI CA SĂ AJUNGI ÎN RAI, ANUME SĂ NU UCIZI, SĂ NU PREACURVEŞTI, SĂ NU FURI,
SĂ NU MĂRTURISEŞTI STRÂMB, SĂ NU ÎNŞELI PE NIMENI, SĂ-ŢI CINSTEŞTI PĂRINŢII: MARCU 10.19.
Când ne vom închina acestor principi va însemna că ne închinăm Slavei lui Dumnezeu, iar până atunci rămânem niște barbari ce se pretind civilizați în timp ce se închină la morți, fac vrăji și trăiesc prin furt, minciună, corupție, crimă și trădare, care apropo, sunt fenomene în masă în România, mai ales în rândul înalților dregători, majoritatea semito-masoni.
Ai duhuri necuratece te bântuie prietene, de la închinarea la morți, de la cei care se închină la morți și popi cu ifose de peste Dumnezeu după cum blasfemic se auto-intitulează cu nerușinare și falsă pioșenie, iar aceste duhuri demonice fac omul să nu mai gândească rațional, cu sufletul propriu, ci prin prisme ale intereselor social-materiale pe care Satan le guvernează și i le impune. Eu nu spun asta cu plăcere, suntem de-un neam, românesc, dar văd cum poporul român dispare după tiparul Titanicului în care fanfara le zice zgomotos de bucurie în vreme ce oamenii se-neacă. Eu nu vreau să ne-necăm în fanfare vesele, ci să ne agățăm de plutele de salvare, care sunt de un singur fel: tip Iisus Hristos, nimeni și nimic altceva. Încearcă să nu mai înjuri, încearcă să nu gândești rasist, nu mai folosi expresii peiorative la adresa evreilor, comportă-te civilizat și decent cu oricine fie și pentru motivul că din 100 de judecați, măcar unul poate fi cinstit, iar pentru acel 1% nu trebuie să îi judeci pe toți la fel. Înjurând la grămadă, folosind un limbaj obscen și rasist compromiți ideea de patriotism aidoma trădătorului Vadim Tudor ce stă bine mersi în Bruxellul controlat de evrei și se dă mare patriot în țară.
http://www.logosfera.ro/2009/02/biserica-ortodoxa-romana-una-zodiacala-si-astrologica/
http://www.zelea-codreanu.com/Cuvantul_Legionar/2012/05/Actualitate-Ce-ati_pierdut_din_vedere-Parlamentul_Evreiesc_European.htm
Cristi, cind Iisus a indecat cei zece leprosi, mai inainte le-a spus ,”daca este cineva bolnav , sa se arate preotilor”. Ce anume citesti din biblie? Nu e nimeni perfect. Apoi ,in vechiul testament, Domnul Dumnezeu l-a invatat pe Moise sa puna sefi peste zeci sau peste sute de oameni , ptr ca singur nu putea rezolva toate pricinile dintre membrii poporului evreu. Nu e nevoie ca la fiecare artticol, sa repeti ca papagalul acelasi refren.
Moise combina religia cu politica .Organizatoric e bine dar religia a inventat-o (Moise sau Moisii) sa-i tina in friu pe evrei .Nu era usor .Trezitiva la realitate.
Apropo,si in ziua de e acelasi lucru dar aplicat la voi .
Dle Cristi,
Mereu ti-am dat nota 10 pentru cum scrii ceea ce gandesti. Pacat ca sunt asa putini sau deloc in Romania astfel de oameni. Daca te laud vezi sa nu-ti cresca cornite. Dar nici nu doresc sa te dezarmez zicandu-ti ca nimic nu mai este de facut. Neamul romanesc a apucat pe drumul pierzaniei, stabilit mai degraba in decembrie 1989 decat in august 1944. Nu vad nimic si pe nimeni care sa readuca neamul romanesc macar pe linia de plutire. Eu cred ca toate cultele religioase lucreaza pentru conducatorii de azi ai Romaniei, poate cu exceptia cultului religios mozaic ce se subordoneaza altor comandamente. Asa ca nu mai este nimic de facut. Si cu cat te vei exprima mai mult cu atat ii legitimezi mai mult. Si le dai satisfactia sa te jignesca si sa te injure. Ce rost are ? Ei au puterea si fac cum vor muschii lor. Asa cum ii legitimeaza romanii pe cei ce ne conduc cand se duc la votare. Si pe urma se plang de ce o duc asa de greu.
Iti doresc sa scapi de dorinta de a arata oamenilor adevarul biblic pentru romanii nu-l vor intelege niciodata. Ei inteleg numai adevarul care li se predica.
Cu stima,
Toma Necredinciosul
ce-ar fi sa mergeti voi astia comentatori d-alde cristi constantin et co , la secta voastra mormono-baptisto-penticostalo-yehovisto,sa-l luati pe Traian Ioan de manuta ori sa scrieti ce trebuie? acolo va e locul,in sectele astea fara cruci,fara icoane,fara Sfanta Impartasanie,Sfanta spovedanie, fara Sfanta treime,fara preoti,dar cu politicieni-pastori afaceristi,care-si fac din Biserica o afacere imobiliara,a hainelor gratis din america,primite,apoi vandute pe sub mana? acolo va e locul,hai in America cu voi!
Ce ma trimiti pe mine la secte ?Eu n-am nici o legatura cu ele.Eu nu am nici o religie ,sunt agnostic ,sunt observator.Incerc si eu sa culeg informatii adevarate .
vai de capul tau.
Binenteles ca se pot observa si invata multe pe acest forum.Continua sa o faci,dar fii mai selectiv.
Cred ca ai observat si tu ca sunt unii care doar zboara din mesaj in mesaj..fara a avea nimic a spune, doar ”capuseaza”.Alteori se intra la fel ca taurul intr-un magazin de portelan.Vitrina cu bibelouri este tinta predilecta. Dar tu invata a jongla intre taurasi,babe cu moruni si capuse furioase(am glumit!)
haideti la scientologi,va dau zmeura gratis.Carti ale lui Tom Cruise care se viseaza Mesia,dupa modelul lui Traian ioan,sau Traian ioan din america a luat model pe Tom cruise.Haideti fratilor la mamaliga gratis,haine,frigider gratis de la scientologi.
Ciudat bagaj de „cunostinte”!
Nu serveste la nimic..
Multumesc dlui. Gombos Stelian pentru analiza documentata asupra lui EMINESCU,iar detractorilor lui Sictir!Doamne,Ajuta…
Cu atât mai mult trebuie să ținem cont de părerile erudite ale lui Mihai Eminescu referitor la biserica ortodoxă română, care, ținând cont de faptul că Eminescu era un creștin convins, deduce și un copil de clasa I că este o biserică anti-creștină, lucru pe care-l spune Eminescu FĂRĂ ECHIVOC în ”Împărat și Proletar”, fapt pentru care și acum această instituție masono-semită, soră a bisericii masono-semite de rit catolic, continuă să-l blameze indirect pe Eminescu, ascunzând poporului român faptul că Mihai Eminescu a fost asasinat de semito-masonerie. Ioan Slavici, cam toată clasa cultural politică a României a participat la acest asasinat masonic. Iar faptul că patrioții noștri de mucava tac mâlc vizavi de acest asasinat, spunând în frunte cu trădătorul Vadim Tudor că Eminescu era un sifilitic și-un dement, demască fără putință de tăgadă faptul că tot ce mișcă în spațiul oficial al puterii cultural-politice românești sunt masono-semiți trădători și dușmani ai poporului român. Închei cu demascarea ereziilor ortodoxe, catolice, islamice și nu numai, făcută chiar de Eminescu în ”Împărat și proletar”:
”Religia – o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,…
Nu vreau sa supar ,dar Eminescu era prea destept sa fie orthodox.Geniul lui nu suporta maimutarerile si balivernele.Ca sa nu lungesc vorba, sint de acord cu ce a afirmat Cristi.
Cred ca Eminescu a fost prea credincios pentru a ramane plafonat la ortodoxie.
Dupa cum este scris, „ca celui ce are(adica e credincios in cele mici, in bogatiile nedrepte)aceluia i se va da si mai mult”
Si a mai zis :
Eu nu cred nici in Yehova,
Nici in Budda-Sakya-Muni,
Nici in viata nici in moarte,
Nici in stingere ca unii.
Deci clar nu avea convingeri crestine, cu viata de apoi, cu raiul si iadul, nu credea nici in Dzeul biblic.
EMINESCu a fost MARE, MARE de tot, inteligent si cult, peste elita culturala a timpului sau.
Daca unii ma pun sa-l cred cand ii critica pe unii evrei, de ce sa nu-l cred ca nu crede in crestinism, indiferent daca este catolicism, ortodoxie sau protestatism si sa nu fac si eu la fel.