Invit pe onor vizitatorii acestui site să comenteze acest text, al unui autor atât de deosebit și de celebru în toată lumea. Eu, unul, citind azi acest text pe care nu-l știam, mi-am adus aminte de o replică din Harap Alb. La curtea lui Roșu împărat ne aflăm așadar, iar acesta îi avertizează pe „golanii” din ceata lui Harap Alb: „Îndată vi s-a aduce și demâncare și băutură, numai de-ați putea dovedi cât vă voi da eu; că, de nu-ți fi mâncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine, nu vă pară lucru de șagă!” Și ce-i răspunde Setilă? Un răspuns cu totul memorabil: „Să ne dați cât se poate de multă mâncare și băuturică, zise Setilă, că din mâncare și băutură, las dacă ne-a întrece cineva; numai la treabă nu ne prea punem cu toți nebunii.”
Cred că lui Cioran i-ar fi plăcut această replică, atât de consonantă cu textul și considerațiile sale asupra muncii. De memorat așadar: „La mâncare și la băutură nu ne întrece nimeni. Numai la muncă nu ne punem cu toți nebunii!”
Să fie aceasta o posibilă definiție a românului, în ipostaza sa de chefliu? Îmi aduc astfel aminte de o vorbă din tinerețe, auzită într-o cârciumă din Obor: „Fraților, viața este scurtă, n-o putem lungi!… Măcar s-o facem lată!”
Nu-mi dau seama: în Țara asta lumea mai chefuiește?… Mie, în decembrie 1989, mi-a pierit tot cheful…
Ion Coja
Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si neinteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza. Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr- un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza… Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.
Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi – nu in sens de egoism, ci de crestere interioara – a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara.
Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat
contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni. Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pt a o putea lua de la cap a doua zi… Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel
mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala. In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabuinta sa munceasca pentru a avea banii pt respectiva distractie.
Emil Cioran
Interesant articolul si ma bucr ca l-am citit.
Interesante si parerile.
Oricat de paradoxal ar parea, Cioran avea mult umor.
Era celebru (si) pentru placerea cu care ani de-a randul „se bucura” de ospitalitatea totala a francezilor. Ii parea comic sa beneficieze de generozitatea celor fermecati de spiritul sau excentric-speculativ, mai aplecati spre munca fizica decat spre cea intelectuala.
Nu cred ca trebuie acuzata natia de feneantism. Dupa cum se vede, dupa distrugerea programata a economiei, romanii si-au luata lumea in cap si au continuat sa munceasca , cum faceau inainte de ’89. Capsunarii,zidarii,asistentele medicale, bonele au un bun renume peste tot. Cat despre intelectuali, numai in Europa de vest muncesc mii de medici, profesori, cercetatori.
Stiu ca multi vor sa ne arate lumii drept lenesi si incompetenti, dar este un neadevar si o injustitie.
Sigur ca exista un segment al populatiei care nu se omoara cu firea muncind, dar in tari ca Franta si Belgia, cateva milioane de persoane traiesc din ajutoare sociale nejustificate si profita de generozitatea inconstienta a Statului.
E de prisos sa comentez pe marginea articolului…..Dar sa multumim lui Dumnezeu ca ni l-a dat pe Tutea si sa ne rugam pentru mintuirea si iertarea bietului Cioran
Trebuie pastrata masura in toate.Important este ca atunci cand muncesti sa muncesti cu interes si motivatie iar apoi cu acelasi interes sa-ti sporesti cultura.Gresit nu este sa muncesti ,gresit este ca dupa ce ai terminat lucrul sa nu-i multumesti lui Dumnezeu pentru tot ce ai si sa nu incerci sa cunosti din intelepciunea lumii.Un om intelept este cel care stie ce este munca si reuseste sa o prfectioneze datorita inteligentei.Oricum lumea a fost lasata de Dumnezeu cu o mare diversitate de oameni care desi nu au aceleasi preocupari reusesc sa se completeze si sa se ajute in mod minunat.SA NE IUBIM MAI MULT POPORUL SI SA-I RELIEFAM CALITATILE,de ponegrit sunt destui care o fac. Dumnezeu sa ne ajute!
Da, munca este un blestem! Dumnezeu l-a blestemat pe Adam, si prin acesta intreaga umanitate: ” … Ptc. ai ascultat vorba femeii tale si ai mancat din pomul din care ti-am poruncit: <>, blestemat va fi pamantul pt. tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate zilele vietii tale!… In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat…”.
Revolutia neolitica a insemnat trecerea omului de la stadiul de vanator/culegator la cel de agricultor si crescator de animale,altfel spus, reprezinta paradisul pierdut de Adam si Eva. Faptul ca cei doi au „mancat” din „pomul cunoasterii” inseamna trecerea la un nivel superior de constiinta. Aceasta „transformare” (opera lui Satan) a facut posibila adoptarea noului stilu de viata specific neoliticul.
Probabil ca si marele nostru Emil Cioran avea momente de minim ale bioritmului, ceea ce nu face mai putin valoroasa idee ca munca nu este un scop in sine al vietii ci ceea ce ne poate ridica, pana la urma chiar a ne duce spre mantuire, rostul vietii din punctul de vedere al religiei crestine..,
Nu putem sa fim adevarati stapani ai lumii inconjuratoare fara scoala, fara abnegatia de a ne depasi prin efort, imaginatie, inventivitate , predecesorii!
Revenind la Romania noastra, ultimii douazeci si … de ani au pus in antiteza nu munca cu nemunca ci munca cu furatul!Din pacate, nu numai furatul propriei caciuli a functionat, mai ales la nivel individual, atunci cand ne-am bucurat din prostie sau nestiinta de unele decizii ale guvernantilor, ci si marea furaciune a averii poporului roman, spoliat-IN PRINCIPAL- de cei platiti pentru a-i apara aceasta avere…
Ocolitul muncii a fost indus in invatamant, in viata de zi cu zi, astfel ca nu ne-am mai intrebat de ce nu mai auzim de vapoare de 165.000 tdw. facute la Constanta, de avioane ROMBAC sau mai bune, facute la Baneasa, de tractoare Universal facute la Brasov, de tancuri TR-85 facute la FMGS(ulterior UMB), de autostrazi facute in Libia sau Irak, de porturi ca cel de la Nador din Maroc, de fabrici de ciment in Pakistan, Siria, Egipt, de fabrici de tractoare la Tabriz (Iran) sau Heluan (Egipt), adica produse executate de muncitori, maistri si ingineri romani, scoliti in Romania dar confirmati peste tot in lume unde MUNCA este apreciata corect, fara accente ideologice, adesea inventate din lipsa de argumente in lupta Vestului contra Estului…
Ca un mic amanunt de CULOARE, cam in cate manele se pomeneste de importanta muncii, oricare ar fi aceasta, doar munca utila sa fie?!?…
Domnule Sisif, nu la-ti inteles pe Cioran.
Spre deosebire de dumneavoastra, el a avut curaj atunci cand a facut aceste afirmatii in nume personal. Dumneavoastra nu v-ati asumat identitatea dar faceti comentarii neinspirate, ascuzandu-va numele. Lasitate.
Cioran ramane un filozof iar dumeavoastra un ilustru necunoscut.
La nemunca din Romania asta ne mai lipsea, comentariul despre munca al lui Emil Cioran.
Dl Cioran a filozofat si dansul.
Omul din caverne a devenit omul de azi pentru ca a muncit. A creat unelte, a creat meserii si profesii pentru a folosi acele unelte. Dl Cioran a scris cele de mai sus cu un stilou facut/lucrat de om(si descoperit de Petrache Poenaru), a scris pe o hartie care s-a facut prin munca unui padurar, a unui taietor de lemne, a unui lucrator de la fabrica de hartie, etc.
Munca este o activitate care te innobileaza. Si taranul care ara un ogor este innobilat de munca lui pentru ca din munca lui isi va hrani copii, copii vor merge la scoala, unul din ei va fi mai rasarit si va ajunge un nou Petrache Poenaru.
Nemunca te indobitoceste. Te duce spre domeniul animal. Probabil si aceasta a fost scopul lui decembrie 1989. Principiul somajului la rang de lege, weekend de doua zile, sarbatori nationale cu duiumul, nu mai zic de cele bisericesti crestin-ortodoxe, vacante scolare cu ghiotura, o societate de nemunca, de trai-nineaca.
Cam asta este calea asigurata etniei rom^nesti in decembrie 1989. In schimb au inflorit splendid minoritatile nationale/conlocuitoare(pana i-or lichida pe majoritari).