„Eliberarea planetară este aproape!”

Demenţă pe pâine uscată, garnisită cu propagandă chineză. China e un raptor, un împovărător în datorii al Africii, al Asiei etc., dar postaţi aici iresponsabil voma propagandistului jidan al Chinei, Ben Fulford, care minte din toţi rărunchii şi-şi găseşte proşti până şi în România.
China nu „iartă“ de datorii, le reeşalonează eventual şi mai iartă din datoria din dobânzi, şi o face doar dacă statul respectiv îşi vinde către ea politica externă.
Ştire reală din 18 aprilie 2024 nu este că China a iertat toate datoriile estimate de 10 miliarde de dolari ale Zimbabwe (câte minciuni găzduieşte acest blog), ci că:
„China a anulat o sumă nespecificată din împrumuturile fără dobândă ale Zimbabwe și s-a angajat să ajute țara din Africa de Sud să găsească o cale de ieșire din criza datoriilor, chiar dacă activiștii au avertizat despre o capcană permanentă a datoriilor“.
https://blog.politics.ox.ac.uk/chinas-role-in-restructuring-debt-in-africa/
****
În realitate, deşi ea însăşi are mari probleme cu datoriile ei, China procedează la îndatorarea altor economii statale, cum fac şi alţi poli globali de putere, pentru a le prelua sau domina, nu pentru a le „dezvolta“ dezinteresat.
Iar o serie de catastrofe ce s-au abătut asupra unor ţări, i-au adus Chinei renumele de „cel mai neiertător creditor din lume“. Cel mai cunoscut caz este al statului Muntenegru.
Astfel, China a fost la un pas să preia o parte din teritoriul statului Muntenegru, căci China, când construieşte ceva local, îndatorează totodată acele state pentru care o face, aşa cum guvernul statului Muntenegru s-a îndatorat în 2020 de la o banca chinezească de stat din Beijing, China Exim Bank, care i-a acordat pe loc statului balcanic un credit de 1 miliard de dolari pentru plata unui prim tronson, de 41 de kilometri, dintr-o autostradă care să-i fie construită de o firmă chinezească. Adică chinezii i-au împrumutat pe muntenegreni cu 85% din suma necesară plăţii primului tronson, o sumă care echivala cu 19% din Produsul Intern Brut al Muntenegrului, dar întreaga autostradă avea să coste 2,7 miliarde de dolari.
Muntenegru a devenit atunci „lider“ în ceea ce priveşte procentul datoriei sale externe faţă de China (jumătate din totalul datoriei externe). Din altă perspectivă, nivelul datoriilor Muntenegrului a crescut la 80% din PIB-ul său şi a împins ţara spre un faliment împiedicat doar prin salvarea ei de către Uniunea Europeană, pentru a nu fi preluată de China. Muntenegru intrase destul de repede în incapacitate de plată, China urmând să îi ia pământurile cu care garantase, căci statul balcanic ajunsese la o datorie externă de 103% din PIB mergând „pe mâna Chinei“, Beijingul deținea un sfert din datoriile Muntenegrului, iar prima rată în contul împrumutului trebuia obligatoriu plătită în iulie 2021. Dacă Podgorița nu putea plăti, şi nu putea, contractul dădea dreptul Chinei de a accesa terenurile muntenegrene ca garanție. A venit însă salvarea europeană: „cu ajutorul UE, Muntenegru a început să ramburseze împrumutul luat de la China pentru cea mai scumpă autostradă din lume“, cum anunţau agenţiile de presă, cu precizarea că „graţie acordului de hedging, Muntenegru va plăti o dobândă de 0,88% în euro, în loc de 2% cât plătea în dolari americani“ pentru China.
Dar alte state s-au trezit în situaţii şi mai disperate, mergând „pe mână Chinei“, cum relevă o foarte complexă și vastă analiză realizată de Associated Press în 2023 (sub titlul „China’s loans pushing world’s poorest countries to brink of collapse“, pe apnews), ce arată că țările ajung să plătească anual Beijingului o treime din PIB-ul țării, rămânând fără bani pentru a menține statul în stare de funcționare. Cel puțin o duzină dintre țările sărace ale lumii sunt în pragul unei prăbușiri totale, copleșite de povara sutelor de miliarde de dolari împrumutate în principal de la China, cel mai dur dintre creditori, relevă analiza AP. Printre statele afectate sunt Pakistan, Kenya, Zambia, Laos, Mongolia. Confruntate cu refuzul dur al Beijingului de a reeșalona plățile ori de a șterge o parte din datorii, aceste țări au ajuns să nu mai aibă bani pentru funcționarea statului. Pentru că peste 30% din PIB se duce la plata datoriilor către China, guvernele nemaiavând posibilitatea să țină școlile deschise, să furnizeze energie electrică ori să cumpere alimente și combustibil pentru populație. La aceasta se adaugă pierderea rezervei valutare, folosită să plătească dobânzile la împrumuturile făcute imprudent de la statul chinez. Două dintre ele, Zambia și Sri Lanka, au intrat deja în incapacitate de plată, neputând face nici măcar plata dobânzilor la împrumuturile care finanțează construcția de porturi, mine și centrale electrice de către chinezi.
Modul de a acționa al Chinei este unul subversiv și conspirat, concluzionează Associated Press, arătând că guvernul de la Beijing folosește corupția pentru a-i convinge pe înalții oficiali ai țărilor respective, dublată de ispititoarea perspectivă de a nu condiționa împrumutul de nicio clauză privind destinația banilor ori respectarea unor norme. Însă în spatele acestei oferte atrăgătoare se ascund capcane mortale. China nu iartă datoriile, nu face reeșalonări și nu acordă înlesniri, așa cum se întâmplă în cazurile cu împrumuturile din Occident. În plus, „regimul comunist de la Beijing ține la secret câți bani a împrumutat și în ce condiții, astfel că victimele căzute în capcană nu își pot refinanța datoria împrumutându-se din altă parte. Creditorii importanți nu se bagă, pentru că nu se știe ce sume trebuie plătite, la ce dobânzi și cu ce clauze ascunse“. S-a mai descoperit, scria Associated Press, că țărilor care se împrumută de la China li se cere să folosească conturi escrow ascunse. Acest lucru transformă China în creditor prioritar, care trebuie plătit înaintea celorlalți. Contul escrow permite Chinei depunerea sumelor în favoarea beneficiarului, însă ridicarea tranşelor din aceasta este condiționată de îndeplinirea unor condiții contractuale. În același timp, deponentul (China) are posibilitatea recuperării integrale a disponibilului din cont în cazul în care condițiile specificate nu sunt îndeplinite de cel îndatorat.)
Urmările drastice ale împrumuturilor chineze nu sunt un secret decât pentru cine nu vrea să cerceteze sau pentru cine închide ochii:
În Kenya, guvernul nu a mai avut bani pentru funcționari şi a amânat plata salariilor pentru mii de angajați din administrația publică, pentru a economisi banii necesari returnării împrumuturilor externe, în frunte cu cele chinezeşti. În aprilie 2023, consilierul economic principal al președintelui ţării a scris pe Twitter: „Salarii sau incapacitate de plată? Alegeți!”.
La câteva luni după ce Zambia a intrat în incapacitate de plată în noiembrie 2020, s-a descoperit că țara africană datora 6,6 miliarde de dolari băncilor chinezești de stat, dublu față de cât credeau cei mai mulți observatori la acea vreme și aproximativ o treime din datoria totală a țării (v. „Zambia on brink of defaulting on foreign debt“). Guvernul a rămas fără bani pentru funcționarea țării, dar China a refuzat să se alăture celorlalți creditori pentru a discuta reeșalonarea plăților. Țara africană s-a prăbușit aproape complet şi abia în iunie 2023 a reuşit să-şi restructureze datoria externă de 18.3 miliarde de dolari, ceea ce făcea agenţiile de presă să comenteze că ştirea aceasta dă speranță și altor națiuni îndatorate, de la Ghana și Etiopia până la Sri Lanka și la Pakistan.
Pakistanul a luat în iunie 2022 un împrumut de 2,3 miliarde de dolari de la un consorțiu de bănci din China, pe fondul unei crize preexistente, credit păsuit în prezent doar până în 2025, dar care este egal cu aproximativ un sfert din rezervele băncii centrale ale Pakistanului, care se ridică la aproximativ 7,9 miliarde de dolari. Chinezii spun că datoria către ei reprezintă 13% din datoria externă totală a Pakistanului, dar datele Fondului Monetar Internațional, la care Pakistanul a apelat pentru ajutor în 2024, arată că împrumuturile de la guvernul Chinei sunt mult mai mari, fiind de 23% din datoria externă totală. Milioane de oameni au rămas fără slujbe în Pakistan în ultimii ani, mai ales muncitorii din industria textilă, după ce statul n-a mai avut bani să producă energie electrică, urmare datoriei externe prea mari nepermiţându-şi să mai mențInă curentul electric și mașinile în funcțiune.
Hondurasul a fost șantajat de Beijing să renunțe la legăturile cu Taiwanul pentru a fi păsuit de datorii. Laosul plătește 25% din PIB pentru o cale ferată făcută cu „bani chinezești“ (împrumutaţi de la China pentru plata constructorilor din China).
Totodată, China deține mai mult de jumătate din creditul extern de 46 de miliarde de dolari al statului Sri Lanka, iar situația a devenit și mai problematică când economia de la Colombo, capitala srilankeză, s-a clătinat în 2022 și ţara a trebuit să meargă la Fondul Monetar Internațional (FMI) pentru un ajutor, în timp ce președintele care a semnat contractele cu China a fugit din țară.
Analiştii occidentali precum economistul Ken Rogoff, de la Harvard, cred că dacă guvernul chinez nu și îndulceşte poziția privind împrumuturile acordate țărilor sărace, ar putea apărea un val de neplăți și revolte politice. „Într-o mare parte a lumii, ceasul a ajuns la miezul nopții – a declarat el -. China a plecat în altă parte și a lăsat această instabilitate geopolitică care ar putea avea efecte de lungă durată“.
Potrivit FMI, cele mai îndatorate țări sărace din lume au luat toate împrumuturi mari de la China, la care criticii se referă ca „diplomația capcanei datoriilor“, în care China oferă în mod deliberat împrumuturi țărilor despre care știe că nu le pot plăti, cu speranța de a câștiga pârghie politică.