CD
1.512 aprobate
denitsoc@gmail.com
38.95.110.35
„ECONOMIA SUA” NU ESTE „ECONOMIA AMERICANĂ”
De Ian DeMartino
În timpul Forumului Economic Mondial de la Davos, proaspătul ales președintele argentinian Javier Milei a acuzat „colectivismul” drept „cauza principală” a problemelor economice ale lumii.
Evaluarea lui Milei este înapoi, spune autorul, jurnalistul și analistul politic Caleb Maupin
„Din anii 1980 și sfârșitul anilor ’70, distrugem statul bunăstării. Aici, în Statele Unite, am dereglementat. Avem școli pentru profit”, a explicat Maupin. „Avem corporații private care luptă în războaiele noastre. Avem închisori private pentru profit în mai multe state. Ideea că ne îndreptăm către socialism în Occident este pur și simplu absurdă. Evităm statul bunăstării.”
Motivul pentru care Occidentul distruge statul bunăstării este pentru că este controlat de corporații globale.
„Economia SUA nu este economia americană. Este economia centrată în jurul unor bănci mari, corporații, ultramonopoluri, carteluri de încredere și sindicate cu sediul aici, în Occident”, a argumentat Maupin.
„Dar, într-adevăr, guvernul SUA și monopolurile americane sunt marile corporații din vârful economiei noastre care susțin un sistem global. Nu sunt cu adevărat preocupați de economia internă a Statelor Unite”
Acest lucru este periculos pentru că, pe măsură ce imperiul american se zbate, va lua măsuri din ce în ce mai disperate pentru a-și păstra hegemonia.
„Administrația Biden încearcă să intensifice fiecare dintre aceste confruntări internaționale cât de repede poate”, a spus Maupin, arătând ca dovadă conflictele din Ucraina, Orientul Mijlociu și tensiunile în creștere cu China.
„Aproape că speră că pot juca un joc de cacealma și că vor putea împinge cât mai aproape de marginea prapastiei a unei confruntări directe din al treilea război mondial.
Maupin a avertizat că „avem din ce în ce mai mult un Occident condus de Statele Unite, centrul alianței NATO, care încearcă să reamintească tuturor cine au fost cândva”, adăugând că „lozinca” venită din SUA este „ forțați să ne adaptăm la faptul că avem o lume mult mai multipolară și că lumea nu va fi centrată, din punct de vedere economic, în jurul Wall Street și Londra pentru mult mai mult timp.”
Rusia și China nu vor un al treilea război mondial, a spus Maupin. Dar el a avertizat că, dacă începe un război mondial, „toată lumea știe” că „Rusia și China vor câștiga”, adăugând că politicile agresive ale SUA „nu sunt deloc strategice pentru America”.
Sursa: https://www.coindesk.com/author/ian-demartino
Traducerea: CD
Consideratii:
Imperialii „Austriecii și spaniolii au început războiul de 30 de ani avand dublul populației Franței și bogăția unui imperiu global.” Dar Franta a avut un Rchelieu.
Iata de ce Spengler[un pseudonim al unui redactor evreu de la ziarul singaporez, cel mai influent din Asia, “Asia Times”] tot invoca si cheama stafia lui Richelieu la cate un interviu, in momente cruciale ale geopoliticilor prost administrate.
Este o invitatie de a privi lucrurile si din alte puncte de vedere decat cele batute si strabatute de vicioasa medie care ne dezinformeaza in mod permanent.
Daca Occidentul are placerea sadica de a duce razboi prin proxy[IMPUTERNICITI], ca cel din Ukraina, in cazul Chinei si-au gasit nasul, Sun Tzu era chinez si nu evreu.
Lectura placuta,
CD
FANTOMA LUI RICHELIEU DEVĂLUIE SECRETELE MĂRII ROSII
De Spengler 2 februarie 2024
– Eminență, m-am bâlbâit, de ce m-ai chemat?
– „Oh”, a spus umbra stacojie. „Am vrut niște Petrus. Acum că ești aici, poți să pui o întrebare și apoi să pleci.”
M-am aventurat:
– „Ce ar trebui să facă Statele Unite cu Iranul?”
„Aceasta”, a replicat obosit Fantoma lui Richelieu, „este întrebarea greșită”.
„Care este întrebarea corectă, Eminență?”
– Ți-ai epuizat deja întrebarea, Spengler. În viață, primești doar odata. Dar, cum se întâmplă să fiu mort, viti voi permite alta.
Întrebarea corectă, Spengler, este: ce ar trebui să facă americanii cu privire la Marea Chinei de Sud?
Statele Unite nu pot produce suficiente arme pentru a lupta împotriva rușilor, cu atât mai puțin cu chinezii. Procuratorul său ucrainean a rămas fără obuze de artilerie, ceea ce este pe atât de jenant, cât și de inconvenient atunci când rușii trag 6.000 de obuze pe zi. Dar Ucraina a rămas fără rachete de apărare aeriană, așa că chiar și dronele ieftine din placaj si carton ale Rusiei își lovesc țintele.”
– „Iertați-mi impertinența”, am spus, „dar de unde știți atât de multe despre ce se întâmplă în Ucraina?”
„Intrebare stupida! Câteva sute de ucraineni ajung aici în fiecare zi.”
— Dar ce înseamnă asta pentru Iran, Eminență?
„Înseamnă că armata americană rămâne fără arme pentru a-și apăra navele, ca să nu mai vorbim de navele comerciale, împotriva rachetelor antinavă învechite și a dronelor iraniene primitive. Navele de război americane din Marea Roșie au reușit să se apere, dar nu și navele de marfă pe care au fost trimise să le protejeze de armele houthiților. Și în curând vor rămâne fără muniții și vor trebui să plece, lăsând credibilitatea Americii să se scufunde în urma lor.”
– „China nu suferă și de o întrerupere a comerțului său?” m-am aventurat.
– „Comerțul Chinei! Ça alors!” Fantoma chicoti violent.
„China consideră că se află într-o luptă pentru supraviețuire împotriva unui imperiu american care este hotărât să-și suprime economia și, prin urmare, să-și doboare sistemul politic.
Ea consideră că America intenționează să înceapă dezmembrarea Chinei odată cu independența Taiwanului. A construit mii de rachete și sute de avioane și zeci de submarine pentru a preveni acest lucru.
Incercand să păstreze clamul în Marea Roșie, Statele Unite au oferit Chinei un cadou din cer. China poate observa performanța armelor americane împotriva rachetelor și a dronelor pe care Iranul le produce din componente chineze și le oferă Houthi-lor – în angajamente efective, nu teste organizate de contractorii de apărare.
Nu își va trimite propriile nave și nu va oferi americanilor o oportunitate similară de a le observa performanța. O legiune de spioni chinezi cu acces la specificațiile tuturor sistemelor de arme ale Marinei SUA nu ar putea produce informații de această calitate! Acum un an, un think tank de la Washington a organizat un joc de război cu China în care Statele Unite și-au epuizat rezerva de rachete antinavă într-o săptămână.”
– „America s-a împiedicat de o repetiție generală pentru război în Marea Chinei de Sud, dacă te înțeleg bine, Eminență.”
– „Bingueaux!” spuse umbra. „Mica farsă maritimă din Marea Roșie nu are nimic de-a face cu Gaza, cu Iranul sau cu alte asemenea prostii. Are un dublu scop, de a oferi Chinei informații despre marina americană și de a umili americanii atunci când își abandonează în cele din urmă desfășurarea când rămân fără muniții. Numai atunci China va observa că comerțul său a avut de suferit și le va spune în liniște iranienilor să spună Houthi-ilor să se retragă.”
— Ce se întâmplă atunci, Eminență?
– „Atunci se întâmplă totul!” exultă fantoma. „Washington a cerut Nibelungentreue de la liderii europeni, care se agață de slujbele lor cu unghiile.
Cancelarul Germaniei are un rating de aprobare de 19%, iar președintele francez are un rating de 24%. Nu vor supraviețui mult timp umilinței din Ucraina, iar influența americană va merge pe calea spaniolelor după Tratatul de la Pirinei. Washingtonul a repetat prostia austriecilor și spaniolilor, care au început Războiul de 30 de ani cu de două ori populația Franței și bogăția unui imperiu global – totuși i-am învins! Și-au risipit puterea în campanii fragmentare împotriva ÎMPUTERNICIȚILOR mei – Boemia, Danemarca și Suedia – până când au fost epuizați.”
— Dar, Eminență, am rugat eu. „Va fi război cu China?”
Fantoma lui Richelieu doar a chicotit batjocoritor, iar capul meu a început să se învârtească. Cuvintele mele răsunau mai tare la fiecare repetare: „Războiul cu China… războiul cu Chin.. un război cu China…” Sunetul dintre urechile mele devenea chinuitor. „Stop!” Am strigat, dar chicotelele au devenit mai puternice până am leșinat.
Sursa: https://asiatimes.com/2024/02/the-ghost-of-richelieu-reveals-the-red-seas-secrets
Traducerea: CD
CD,
sunt interesat si de propriul dv punct de vedere! Astept…
WEIMERICA? — CARL SCHMITT DESPRE STATUL DE DREPT
de Tom Sunic, Ph.D.
Sistemului liberal îi place să se împodobească cu eticheta „statul de drept”, sugerând implicit că alte sisteme de credință, alte state non-liberale sau state de-a lungul istoriei funcționează doar ca entități fără lege care încalcă libertatea cetățenilor lor.
Nu este adevarat.
Din timpuri imemoriale, statele din întreaga lume, chiar și cele mai rele tiranii, au folosit politici legislative atunci când au dat un verdict împotriva oponenților politici sau a criminalilor obișnuiți. Problema nu este dacă acele state sau state iliberale sunt/au fost drepte sau nedrepte; problema este mai degrabă alegerea corectă sau greșită a cuvintelor și interpretarea ulterioară a acestor cuvinte de către detractorii sau susținătorii acelor state.
De exemplu, legislația din Europa de Est comunistă și Uniunea Sovietică conținea structuri constituționale detaliate care acoperă toate aspectele vieții cetățenilor. Același lucru este valabil și pentru fascismul în Italia și național-socialismul în Germania (1922–1945), ai căror lideri considerau legile țării lor mult mai iubitoare de libertate decât legile sistemului liberal.
În America contemporană, sub acoperirea expresiei grandilocvente „statul de drept”, sistemul judiciar tinde din ce în ce mai mult să alunece spre legalism excesiv – drepturi sub orice altă denumire, care mai devreme sau mai târziu duce la perturbări administrative cu posibilitatea declanșării civile. nelinişte. În prezent, acest proces de legalizare poate fi observat în sistemul judiciar american, așa cum este ilustrat de numeroasele acuzații împotriva fostului președinte Donald Trump, de cruciada lui Letitia James împotriva VDARE, procesul de la Charlottesville și multe altele.
Mai mult decât atât, procesele în stil cvasi-sovietic ale miilor de protestatari ai Capitoliului din 6 ianuarie sunt în plină desfășurare, acuzații devenind subiecți ai unor denumiri greșite prost definite și adesea abstracte (revoltați?, infractori?, insurecționiști?, teroriști?… sau luptători pentru libertate!?) .
Trebuie subliniat că salvarea acuzațiilor reciproce, a acuzațiilor de infracțiune și a contraacuzațiilor din partea echipei juridice a lui Trump față de procurorii procurori și activiștii locali sponsori de guvernul SUA, avocații care urăsc Trump, precum Roberta Kaplan, nu sunt o caracteristică inerentă a sistemului american. Deloc. De fapt, hiper-legalismul deschis din SUA, la granița din ce în ce mai mult cu anarhia administrativă, reprezintă însăși esența dinamicii istorice a sistemului liberal.[i]
Quis judicabit? — cine ia decizia juridică finală?
Asemănarea izbitoare dintre sistemul judiciar actual al SUA și sistemul judiciar semi-anarhic din Weimar, Germania, care a dus la tulburări civile necontenite și la crime politice în serie, a fost observată de Carl Schmitt (1888-1985) în numeroasele sale articole critice publicate între 1933 și 1944 în reviste juridice ale Germaniei naţional-socialiste.
Trebuie, totuși, să țineți cont de câteva puncte de îngrijorare atunci când studiați activitatea juridică a lui Schmitt. Limba engleză nu are echivalentul pentru substantivul compus german „Rechtsstaat” (stat guvernat de lege), substantiv care își are replica verbală și conceptuală exactă în toate limbile europene continentale (état de droit, pravna država, stato di diritto, právní stat etc.).
În schimb, juriștii americani/britanici recurg la o expresie mai generală precum „statul de drept” sau „statul constituțional” – termeni care nu transmit același sens specific ca „Rechtsstaat” german. Expresia pe care o folosesc în traducerile mele ale citărilor lui Schmitt, adică statul guvernat de drept, poate fi cel mai apropiată de substantivul original german „Rechtsstaat”.
În al doilea rând, trebuie să rețineți că Schmitt, care este adesea citat astăzi de zeci de savanți tradiționaliști contemporani americani și europeni, intelectuali și activiști din Alt-Dreapta sau Noua Dreaptă, nu a fost doar un expert juridic și un politolog renumit, ci și un savant multilingv care încearcă în mod constant înțelesul conceptelor politice și distorsiunile semantice ale acestora de către diversele clase politice conducătoare din Europa și SUA.
Expresia „știri false” nu a existat în timpul vieții sale, deși Schmitt cunoștea bine legalizarea falsă încorporată în jargonul judiciar liberal. În ciuda simpatiei sale deschise pentru național-socialism și fascism, merită să examinăm relevanța articolelor sale, mai ales atunci când evaluăm sistemele juridice actuale din SUA și UE în cadrul dreptului internațional.
În articolul său sub titlul elogios „Statul național-socialist este un stat de drept”, el scrie:
“Dacă un „Rechtsstaat” [i.e. stat guvernat de lege] depinde de o proprietate specifică pe care o atribuie acestui cuvânt ambiguu și, de asemenea, în ce măsură un Rechtsstaat se apropie de un stat drept. Liberalismul secolului al XIX-lea a atribuit acestui termen un sens specific, transformând astfel Rechtsstaat-ul într-o armă politică în lupta sa împotriva statului. Oricine folosește expresia, trebuie să explice exact ce înțelege prin ea și cum diferă Rechtsstaat-ul său de Rechsstaat-ul liberal, precum și modul în care Rechtsstaat-ul său ar trebui să fie național-socialist sau, de altfel, orice alt tip de Rechtsstaat.[ii]”
Având în vedere utilizarea excesivă pe scară largă a termenului „statul de drept”, nu trebuie să fie surprinzătoare cat si faptul că acest termen nu mai sună credibil. „În acest sens”, scrie Schmitt, „liberalismul s-a străduit fără discernământ în ultimul secol să înfățișeze fiecare stat neliberal, fie că este vorba de o monarhie absolută, fie că este vorba de un stat fascist, fie că este un stat național-socialist sau bolșevic, ca un stat care nu este guvernat de lege (Nicht-Rechtsstaat), sau ca un stat nedrept sau fără lege (Unrechtsstaat).”[iii]
În plus, sistemul liberal, așa cum subliniază neobosit susținătorii săi, este stabilit ca o construcție socială pe două niveluri, cu o diviziune ascuțită între aparatul de stat și o persoană privată. Presupunerea de bază este că o astfel de divizare poate împiedica cel mai bine ascensiunea unui stat puternic și a unui lider dictatorial. Statul liberal, conform teoreticienilor liberali, trebuie să funcționeze doar ca un „paznic de noapte” ocazional, fără a interveni niciodată în sfera privată a individului:
“Această natură pe două niveluri explică cadrul constituțional tipic cu două niveluri al Rechtsstaat-ului burghez. Drepturile și libertățile fundamentale garantate de statul liberal-democrat și de sistemul său constituțional sunt în esență drepturi ale persoanei private. Numai din acest motiv [acele drepturi] pot fi considerate „apolitice”.
Statul liberal și cadrul constituțional se bazează pe un contrast simplu și direct între stat și persoana privată. Numai pe baza acestui contrast este firesc și merită să ne străduim să creăm întreaga clădire de protecție și facilități legale pentru a proteja o persoană privată neputincioasă, lipsită de apărare, săracă, izolată de puternicul „stat” Leviatan. Numai pentru protecția unui individ sărac au sens majoritatea acestor măsuri de protecție legală, în așa-numitul Recthsstaat. Ele pot fi justificate pe motiv că protecția față de stat trebuie să fie din ce în ce mai mult modelată pe procedura judiciară, și cu atât mai mult în conformitate cu decizia autorității judiciare independente de stat.”[iv]
Citatul de mai sus despre autopercepția romantică a sistemului liberal este viciat. S-ar putea pune întrebarea: este adevărat, așa cum susțin teoreticienii liberali, că diviziunea dintre societatea civilă și stat poate garanta cel mai bine libertățile individuale și poate proteja cel mai bine cetățenii privați de deciziile arbitrare ale statului? Cu greu.
Este adevărat că echilibrele și echilibrele liberale mult lăudate, inclusiv o separare strânsă între ramurile executiv, legislativ și judiciar pot preveni cel mai bine tentațiile totalitare?
Cu greu. Clivajul prea lăudat dintre sfera privată și sfera publică este înșelător; nu le permite cetățenilor să scape din statul modern de supraveghere liberal. Trebuie subliniat iar și iar că în Sistemul Liberal nu mai este statul care exercită controlul; în schimb, o multitudine de grupuri de presiune de elită, bine finanțate, ONG-uri, companii media și lobby-uri influențează zilnic cetățenii, folosind cu înțelepciune statul doar ca acoperire legală.
Schmitt a analizat cu mult timp în urmă impactul negativ al grupurilor de presiune neguvernamentale de contraputere.
Totuși, toate acestea devin complet absurde de îndată ce asociații sau organizații colective puternice cuceresc sferele neguvernamentale, non-politice ale libertății și de îndată ce organizațiile neguvernamentale (dar deloc apolitice) pun mâna pe persoane private, pe de o parte, în timp ce se confruntă cu statul sub masca diferitelor titluri juridice (oameni, societate, burghezie liberă, proletariat producator, opinia publică etc.), pe de altă parte.
Asemenea asociații neguvernamentale, dar, așa cum am menționat, cu totul politice, ajung să domine atât (prin intermediul legislativului) voința statului, cât și (prin constrângere socială și „pur de drept privat”) singurul individ pe care îl transformă într-un subiect mediatic. . Ei sunt factori de decizie politică reali și reali și manipulatori ai pârghiilor puterii de stat.”[v]
Sună cunoscut? Ceea ce acum este numit în derizoriu govern paralel/profund a fost bine anticipat de către Schmitt, deși acest termen nu a existat în timpul vieții sale. În critica lor față de Constituția liberală de la Weimar, naționaliștii germani au introdus și popularizat în toată Europa termenul (das) System, un termen care poate fi ușor înlocuit astăzi pentru statul profund liberal modern.
Cu siguranță, într-un sistem liberal în care puterea este descentralizată, cunoscut în mediul academic drept procesul de „împărțire a puterii”, un cetățean dizident nu poate decât să fantazeze să răstoarne guvernul prin forță în statul său rezident. La prima vedere, aceasta poate suna ca o trăsătură nobilă de protecție a libertății a sistemului liberal. Cu toate acestea, natura atomizată a puterii dispersate în liberalism, rezultată din renumitele sale politici de control și echilibru, duce inevitabil la o neîncredere reciprocă dispersată și la ură în rândul cetățenilor, în care linia dintre victimă și făptuitor dispare treptat.
Regretatul Claude Polin, care a fost unul dintre cei mai buni observatori ai contradicțiilor liberale, ridică o întrebare obsedantă: „Cum este posibil ca cineva să se teamă de un rege care își exercită puterea și de ce are mai puțină frică atunci când este conferită aceeași putere. pe milioane de mici regi?”[vi]
Sute de figuri regale neguvernamentale și sute de agenții private din SUA și UE, inclusiv zeci de grupuri de presiune bazate pe etnie, fiecare manifestând adesea o victimizare bizară și fiecare controlându-și propriul teren, au propriile metode de represiune împotriva vocilor dizidente.
Cu siguranță majoritatea ONG-urilor din SUA și UE nu își ascund aversiunea profundă față de statul puternic și se grăbesc să denunțe orice semn de populism în birocrația guvernamentală. Cu toate acestea, ei nu se sfiesc să-și exercite propriile politici represive împotriva altor grupuri exterioare, cerșind în același timp statului subvenții generoase. ADL, SPLC din SUA, zeci de fundații antifa și transgender, inclusiv instituții chreștine și evreiești finanțate de guvern din UE, precum Crif, LICRA sau Amadeu Antonio Stiftung funcționează foarte asemănător cu fostele comisariate ale populației locale sovietice.
Toți iau de la sine înțeles, totuși, că au dreptul la o felie de guvernare, adică tortul contribuabililor. În numele „toleranței” abstracte și „statul de drept”, ei consideră datoria lor democratică și legală de a-și spiona și de a denunța concetățenii lor care critică dogmele judiciare liberale. Democrația liberală postmodernă, deși se laudă că este cea mai bună dintre lumi, amintește din ce în ce mai mult de statele medievale timpurii în devenire.
Sistemul liberal, adică statul profund/paralel din SUA și UE contemporane, fiind practic un sistem oligarhic, nu a căzut de pe lună și nici nu este format din bande monolitice conspirative de hoți autodeclarați subversivi statului. Sistemul liberal din Occident este doar un rezultat logic al unor grupuri diferite, adesea în conflict reciproc, care de bunăvoie – și uneori fără să vrea – ca în cazul grupurilor religioase creștine care promovează politici liberale privind refugiații – lucrează la descompunerea socială, rasială și națională a statului. și oamenii săi — o trăsătură inerentă însăși dinamicii statului de drept liberal (defectuos).
[i] T. Sunic, „Dinamica istorică a liberalismului: de la piața totală la statul total? „, Revista de Studii Sociale, Politice și Economice 13, nr. 4, (iarna 1988), p. 455.
[ii] C. Schmitt, „Fünf Leitsätze für die Rechtspraxis“ în Deutsches Recht, 3, Nr. 7 (1933), S. 201–202, retipărită în Gesammelte Schriften 1933–1936 (Berlin: Duncker & Humblot, 2021), p.56. (de asemenea: https://archive.org/details/carl-schmitt-gesammelte-schriften-1933-1936)
[iii] C. Schmitt, Der Rechtsstaat, publicat pentru prima dată în Nationalsozialistisches Handbuch für Recht und Gesetzgebung (München: Zentralverlag der NSDAP, 1935, S. 24–32) retipărit în Gesammelte Schriften 1933–1936-2, p.
[iv] C. Schmitt, „Die Verfassungslage Deutschlands“ în Preußische Justiz – Rechtspflege und Rechtspolitik, Nr. 42, 5. Oktober 1933, p. 479–482, retipărită în Gesammelte Schriften 1933–1936, p.74.
[v] Ibid, p. 75-76.
[vi] Claude Polin, „Pluralisme ou Guerre civile?” Catholica (iarna, 2005–06), p. 16.
Sursa: https://www.theoccidentalobserver.net/2024/02/02/weimerica-carl-schmitt-on-the-rule-of-law
Traducerea: CD
Consideratii:
OK, occidentul si-a scos la parada flotilele de F-35 stealth(nevazut) sa impresioneze pe cei neinformati si sa-si faca reclama la F35, ca tot nu-l mai cumpara nimenea.
Observati ca SUA a participat la manevre cu alte aeronave decat F-35 pentru ca Fortele Aeriene Americane nu au comandat inca nici o aeronava F-35, nu corespund cerintelor initiale, doar Fortele navale – Navy au cumparat cateva F-35 varianta C, mica pentru portavioane, dar nici acestea nu au participat, ci doar EA-18G Growlers ale Marinei SUA.
Dar intrebarea pe care si-o poate pune orice nespecializat in domeniul aviatiei este:
De ce Manevrele nu au avut loc in Djibouti, caci acolo toate statele perticipante au baze militare, iar pe de alta parte puteau folosi Yemenul de vis a vis drept poligon ca sa nu risipeasca munitia, ci sa o foloseasca in distrugerea fortelor Houthis?
Asa cum au procedat rusii cand au verificat rachetele Kingzhal si Onix. Le-au tras de pe marea Caspica si au lovit in Siria la 900km cu precizie centimetrica, in teroristii ISSIS
Daca au o marfa atat de avansata cum de le este frica de haiducii Houthis?
Haiducii care folosesc armament sovietic din anii ’60 sudat in garaj cate doua sau trei rachete la un loc ca sa bata cat mai departe.
CD
DUZINE DE F-35 STEALTH AU MERS LA RĂZBOI ÎNTR-O SIMULARE
De Peter Suciu
Luna trecută, peste 30 de unități din Departamentul de Apărare al SUA, Royal Air Force și Royal Australian Air Force convergeseră la Nellis Air Force Base (AFB), Nevada, pentru Red Flag 24-1 – un exercițiu comun care a oferit echipajele aeriene și întreținerii experiența de lupte aeriene multiple, intensive, în siguranța unui mediu de antrenament. Această iterație a Red Flag a fost, de asemenea, menită să ofere un antrenament unic, cu accent pe pregătirea pentru lupte de vârf și competiție strategică.
Red Flag – Steagul roșu al Forțelor Aeriene 24-1 a arătat că F-35 este de neoprit: luna trecută, peste 30 de unități din cadrul Departamentului de Apărare al SUA, Royal Air Force și Royal Australian Air Force aterizau la baza forțelor aeriene Nellis ( AFB), Nevada pentru Red Flag 24-1.
În timpul exercițiului de două săptămâni – care sa concentrat pe îmbunătățirea interoperabilității în cadrul forțelor aliate, cu un accent deosebit pe abordarea provocărilor strategice din regiunea Indo-Pacific – zeci de Lockheed Martin F-35 Lightning II au funcționat împreună. Aceste avioane au zburat alături de F-22 Raptors și B-2 Spirits ale Forțelor Aeriene ale SUA, avioane de luptă FGR-4 Typhoon ale Forțelor Aeriene Regale, F-35A ale Forțelor Aeriene Regale Australiane și EA-18G Growlers ale Marinei SUA.
Aeronavele au participat la operațiuni comune de la Nevada Test and Training Range, principala zonă de antrenament militară a Forțelor Aeriene ale SUA, cu peste 12.000 de mile pătrate de spațiu aerian și 2,9 milioane de acri de teren. Aproape 100 de avioane au plecat de la Nellis AFB de două ori pe zi, unele dintre ele rămânând în aer timp de până la cinci ore. Incursiunile de antrenament au inclus și lansări nocturne, care simulau operațiuni de luptă pe timp de noapte.
A fost cu adevărat o paradă de mai multe miliarde de dolari a puterii aeriene occidentale.
Sursa: https://nationalinterest.org/blog/buzz/dozens-f-35-stealth-fighters-just-went-war-simulation-209032
Traducerea: CD
Spectacol in Shanghai cu ocazia lansarii unui nou joc pentru telefoanele mobile. Sute de drone au creat diverse ingagini pe cer, de la imagini de microcipuri pina la diverse personaje ale noului joc. In final, ele au creat codul de scanare QR, cu care se ajunge pe pagina de descarcare a jocului
https://stirileprotv.ro/divers/spectacol-impresionant-in-shanghai-sute-de-drone-au-creat-imagini-pe-cer.html
Materialul video inauntru.
Spectacole asemanatoare, dar cu alte teme, au avut loc in Xi’an si in Shenzhen
https://mediacdn.libertatea.ro/unsafe/1260×708/smart/filters:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2020/10/captura-de-ecran-2020-10-17-115713.png
https://www.facebook.com/stiri.tvr.ro/videos/spectacol-de-lumini-cu-drone-pe-cerul-ora%C8%99ului-shenzhen-din-china-pentru-a-marca/369616057395518/
https://www.facebook.com/stiri.tvr.ro/videos/spectacol-de-lumini-cu-drone-pe-cerul-ora%C8%99ului-shenzhen-din-china-pentru-a-marca/369616057395518/
https://www.youtube.com/watch?v=44KvHwRHb3A
Prin alte parti, spectacol cu drone pentru Craciun, in North Richland Hills
https://www.youtube.com/watch?v=apgRtWyk2G4
Bordeaux, festivalul vinului
https://www.youtube.com/shorts/A2Ue8gkGUao
O incantare pentru ochi. Asa ar trebui folosita tehnologia.