De Rob Sewell
9 aprilie 2021

Palatul Buckingham a anunțat astăzi moartea Alteței Sale Regale Prințul Philip, Duce de Edinburgh, la vârsta de 99 de ani. 

Elogiile sistemului au venit rapid de atunci.

Vorbind de la Downing Street, Boris Johnson a declarat că Ducele „a inspirat viețile a nenumărați tineri”.

„A contribuit la îndrumarea Familiei Regale și a Monarhiei”, a declarat prim-ministrul, „astfel încât aceasta să rămână o instituție incontestabil vitală pentru echilibrul și fericirea vieții noastre naționale”.

Prim-ministrul a fost urmat de umilitorul lider laburist, Sir Keir Starmer, care a declarat: „Regatul Unit a pierdut un funcționar public extraordinar, Prințul Philip, care și-a dedicat viața țării noastre”.

BBC – un purtător de cuvânt al establishmentului britanic – este plin de povești despre „viața grea” pe care a dus-o Philip (descris ca „un om extraordinar”) ca purtător de stindard al țării sale.

Astfel de laude sunt de așteptat din partea susținătorilor sistemului și ai monarhiei britanice, care este o componentă vitală în susținerea ordinii existente.

Relicvă putredă

Fără îndoială, moartea Ducelui va fi folosită pentru a promova și celebra naționalismul britanic, fluturarea steagurilor și instituțiile fastului și privilegiului. Va fi folosită pentru a promova Familia Regală ca o piatră de temelie esențială a „stilului de viață britanic”.

Monarhia, însă, nu este un loc sfânt privilegiat, răsfățat. Este o relicvă din vremea feudalismului, reprezentând interesele claselor puternice de proprietari de pământuri. Abolită de Revoluția Engleză din secolul al XVII-lea, monarhia a fost restaurată și a devenit un instrument util pentru noua clasă burgheză și comercială.

Deși antipatică și denigrată de mase până de curând, în timpurile moderne monarhia britanică a fost „transformată” și unsă cu un luciu mistic. Stând deasupra politicii, ea avea să devină o componentă cheie în conservarea capitalismului. Acest lucru a fost dezvăluit de Walter Bagehot în scrierile sale despre Constituție .

Rezerva de reacție

Milioane de lire sterline din fonduri publice sunt cheltuite pentru întreținerea Familiei Regale . Acest lucru nu este pentru a menține Monarhia ca atracție turistică sau ca o noutate istorică, ci din motive mult mai serioase.

Monarhia este construită în mod deliberat în conștiința publică ca vârful națiunii și apărător al credinței.

Forțele armate jură credință nu Parlamentului, ci Monarhului. Primul Ministru este numit de Monarh, în calitate de șef al guvernului său. Opoziția din Parlament este denumită „Opoziția Majestății Sale”. Regina (sau Regele) are puterea de a numi și de a demite guverne și de a dizolva Parlamentul.

Monarhul are puteri de rezervă enorme în temeiul constituției britanice, care este nescrisă. Aceste puteri sunt ținute în mod deliberat în umbră în vremuri „normale”, ascunse controlului public.

Această armă este ținută exact în rezervă. Trebuie folosită doar în perioade de mare criză, când sistemul capitalist este amenințat.

Aceste puteri ascunse ar fi, de exemplu, utilizate de către establishment pentru a bloca un guvern laburist de stânga, dacă acesta le-ar amenința interesele de clasă.

Întreaga forță a constituției ar fi folosită – susținută de instanțele judecătorești și de Consiliul Privat – pentru a destabiliza un guvern de stânga. Puterile Coroanei ar fi puse în joc pentru a demite guvernul ales de dragul „securității naționale”.

Scandal și sordidărie

Pentru ca Monarhia să joace un astfel de rol în viitor, trebuie păstrată reputația sa de a fi deasupra politicii – de neutralitate. O parte din aceasta este de a consolida misterul din jurul Familiei Regale, care nu trebuie considerată muritori de rând. Ei sunt „intangibilii”.

Din păcate pentru ei, scandalurile care au zguduit Familia Regală în ultimele decenii le-au pătat reputația. Recenta ceartă cu Harry și Meghan a fost o lovitură amară. A dezvăluit mecanismele interne ale Monarhiei, inclusiv atitudinile lor reacționare.

La fel și în cazul scandalului din jurul Prințului Andrew și al legăturilor sale cu presupusul proxenet pedofil Jeffrey Epstein.

„Într-un interviu de 85 de minute, care a fost uluitor prin îndrăzneala sa”, a scris redactorul-șef al Daily Mail, comentând recentul interviu acordat de Oprah cu Harry și Meghan, „ea [Meghan] și Harry au îndepărtat puținele vestigii de mister pe care le mai rămăseseră Monarhiei, reducându-le la dimensiunile unei telenovele de prost gust, făcând în același timp ca Palatul și consilierii săi să pară malefici și distructivi.”

Redactorul Mail a continuat:

„Ca istoric, Boris Johnson știe că monarhia este un pivot major al sistemului constituțional britanic și, dacă se face sau se spune ceva pentru a slăbi instituția – cum ar fi acuzația uneia dintre figurile sale importante de rasism – atunci este datoria prim-ministrului să o informeze pe Regină cu privire la punctul de vedere al guvernului.”

„Și acesta este motivul pentru care acest interviu a scos la iveală mult mai mult decât o simplă schismă ireparabilă cu Familia Regală. Prezintă un pericol clar și prezent pentru viitorul monarhiei.” (Daily Mail, 3 septembrie 2021)

Prin urmare, se face tot posibilul, inclusiv mușamalizări, pentru a proteja Monarhia de controlul public și a-i păstra „vestigiile de mister”.

Rasist și bigot

Fără îndoială, moartea Ducelui de Edinburgh va fi folosită de către autorități pentru a elogia Monarhia, a lăuda „extraordinarul său serviciu public” și a masca această instituție feudală.

Este ironic, având în vedere notorietatea Prințului Philip pentru glumele și comentariile rasiste. Este de notorietate publică. A fost bigotism bine exersat. Dar acestea au fost scuzate de jurnaliștii lingușitori ca fiind simple „gafe”, care trebuiau ascunse.

Este, așadar, surprinzător faptul că rasismul a apărut în Casa Regală din cauza bebelușului lui Meghan?

Această viață privilegiată și izolată a Monarhiei a fost bine dramatizată în serialul TV „Coroana”. Viața socială a lui Filip a fost bine documentată. Nu e de mirare că regaliștii au vrut să fie cenzurată!

Aboliți monarhia!

Spre deosebire de liderul „patriotic” al Partidului Laburist, Sir Keir Starmer, socialiștii ar trebui să pledeze pentru abolirea completă a monarhiei, care este o relicvă feudală și o armă de rezervă periculoasă a clasei conducătoare.

Se pare că Starmer a fost numit după Keir Hardie, fondatorul Partidului Laburist. Dar, spre deosebire de Starmer, Hardie nu era regalist.

Ca membru al Parlamentului, în februarie 1893, Hardie s-a opus discursului către tron, propunând în schimb un amendament care cerea ca guvernul să acorde atenție condiției șomerilor. Acest lucru a provocat indignarea conservatorilor și a liberalilor.

Prin contrast, avem acum spectacolul dezgustător al lui „Sir” Starmer – un cavaler al regatului – înclinându-se în fața sistemului capitalist.

Partidul Laburist, sub conducerea lui Starmer, a anunțat astăzi că va suspenda campania electorală, „din respect” pentru monarhie.

Dacă partidul ar fi demn de atenția sa, ar susține principiile lui Keir Hardie în această chestiune și ar cere abolirea Monarhiei, a Camerei Lorzilor și a tuturor celorlalte relicve feudale ale sistemului britanic.

Noi spunem:

• Gata cu privilegiile de clasă, fastul și distincțiile de clasă!
• Jos cu monarhia! Jos cu sistemul capitalist!
• Pentru un sistem socialist care abolește inegalitatea! Luptă pentru o societate condusă în interesul majorității, nu al acestor paraziți privilegiați!

Publicat pe www.socialist.net