Mentenanţa limbii române:
> > > trecerea de la  „să-ţi fac şi să-ţi dreg” la
> > „implementare”!
> > >
> > > Andrei Pleșu
> > >
> > > Îmi plac cuvintele străine naturalizate. Mai
> > dezmorţesc limba. În timp, unele rezistă, altele dispar.
> > > A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi
> > grecismelor aclimatizate, de sus în jos, în Ţările
> > Române.
> > > Franţuzismele din limbajul administrativ al sec. XIX.
> > au
> > > rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele
> > nemţeşti din
> > > limbajul tehnic.
> > > Rusismele din anii ’50 ai veacului trecut au avut
> > > viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi
> > aveau şi conotaţii
> > > nasoale…
> > > După 1989, cine voia să pară pro-occidental
> > începuse sa anvizajeze şi
> > > să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian
> > Severin?
> > > Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri
> > nu ştiau româneşte, românul întors de la burse,
> > fotbalistul de 2 bani
> > > şi reclamele (advertaizingurile) vazute în engleză.
> > > Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au
> > început să vorbească o
> > > română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii.
> > >
> > > Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant.
> > > Cizmarii sunt designeri.
> > > Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare
> > şi de
> > > micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări
> > mici,
> > > dar vioaie. Nici gând.
> > > S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic,
> > > întrebuinţat pe la posturi de radio şi de
> > televiziune, iar cuvinte româneşti cât  se poate de
> > utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost
> > şi cu vocabularul limbii române,
> > > şi cu gramatica ei.
> > > Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de facultati
> > diverse, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi
> > comentatori care par să-şi fi luat doctoratul la un sprit,
> > înainte de a lua notă de trecere la română în liceu, se
> > dau în bărcile  neologismelor, cu dezinvoltura prostului
> > fudul.
> > > Notele nu se mai dau cu zgarcenie, ci cu porcimonie.
> > > Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar
> > oportunităţi.
> > > Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci
> > determinaţi.
> > > Nu mai realizăm, ci implementăm.  Nu ne mai ducem
> > într-un
> > > loc, ci într-o locaţie.
> > > Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm.
> > > Nu mai consimţim, ci achiesăm.
> > > Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.
> > > Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must!
> > > Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la
> > expectaţiuni.
> > > Nu ne mai concentrăm, pt. că ne focusăm.
> > > Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.
> > > Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti
> > si creatoare de
> > > fashion.
> > > Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem
> > determinaţi
> > > să o implementăm într-o locaţie pe care am
> > anvizajat-o, achiesând la o
> > > mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne
> > focusăm în expectaţiunea unui feed-back pozitiv.
> > > Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoş
> > şi
> > > superior:
> > > „Hai să-mi bag…”
> > > sau cu concluzia absolut academică:
> > > „Un căcat!”
> >