CD
1.858 aprobate
denitsoc@gmail.com
216.131.75.14

 

DUPĂ DAVOS
De CD

Umaniștii au susținut mult timp că moralitatea este o preocupare strict umană și ar trebui să fie independentă de ideologiile politice, de crezurile și dogmele religioase. Acest principiu a fost clar articulat în cele două Manifeste Umaniste emise la mijlocul secolului al XX-lea și în Manifestul Umanist 2000, care a apărut la începutul secolului XXI.

“Manifestul Umanist 2000: Un Apel pentru un Nou Umanism Planetar”, redactat de Paul Kurtz, prezintă un cadru etic orientat spre viitor pentru secolul XXI, bazat pe știință, rațiune și valori seculare. Acesta promovează un „umanism planetar” care pune accentul pe responsabilitatea globală, instituțiile democratice și drepturile omului pentru a aborda provocările moderne, promovând în același timp o abordare optimistă, non-religioasă, a progresului uman.

Acest cod de etică globală detaliază zece principii umaniste concepute pentru o comunitate mondială care se apropie din ce în ce mai mult.Chiar dacă suntem intr-o criza generala, economica si sociala trebuie sa ne gandim la ce urmează si să ne pregătim pentru următorul nostrum pas, speranta noastră.

În fața provocărilor evidente la adresa stabilității internaționale – de la proliferarea nucleară, degradarea mediului, tulburările economice și mișcările religioase si sectare reacționare și uneori violente – este nevoie mai mult ca niciodată de un Cod bazat pe „demnitatea naturală și valoarea inerentă a tuturor ființelor umane”.

Aceste zece principii umaniste sunt urmatoarele: păstrarea demnității individuale și a egalității, respectarea vieții și a proprietății, toleranța, împărtășirea, prevenirea dominației altora, eliminarea superstițiilor, conservarea mediului natural, rezolvarea diferențelor în mod cooperativ, fără a recurge la violență sau război, democrația politică și economică și asigurarea educației universale.

Această discuție optimistă, orientată spre viitor și extrem de rezonabilă despre idealurile umaniste aduce o contribuție importantă la punerea bazelor unei comunități globale juste și pașnice.
Dar din păcate lipseste fundatia economică favorabilă care să ajute si să stabilizezea echilibrul social in care Morala să fie linia comportamentala si de judecată esentială.

Perioada destul de critică in care ne aflăm este prezentată cu usurintă iresponsabilă
de către guvernele occidentale care sunt si cele mai afectate. Este denumită doar o “perioadă de tranzitie”. Lipsete responsabilitatea si maturitatea deplină de a se considera situatia la adevărata ei gravitate.

“Suntem în mijlocul unei rupturi, nu al unei tranziții… Mai recent, marile puteri au început să folosească integrarea economică ca arme, tarifele ca pârghii. Infrastructura financiară ca factor de coerciție. Lanțurile de aprovizionare ca vulnerabilități care trebuie exploatate.
Nu poți trăi în minciuna beneficiului reciproc prin integrare atunci când integrarea devine sursa subordonării tale… Dacă nu suntem la masă, suntem în meniu.”
—Mark Carney (1965- ), economist și prim-ministru al Canadei, la Davos, Elveția, 20 ianuarie 2026.

Cu un an înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1944, reprezentanți a aproximativ 44 de țări s-au întâlnit într-un oraș american din New Hampshire, Bretton Woods și au cooperat la stabilirea unui nou sistem monetar global bazat pe dolarul american, care urma să fie convertibil într-o monedă fixă de aur. SUA, ca stat dețineau atunci 70% din rezervele mondiale de aur.Astazi inca nu exista vre-un inventar cu rezevele in aur ale statului American, desi DOGE a promis asta si a fost una din promisiunile de campanile a lui Trump.

Acest sistem a durat până în 1971, când administrația republicană a lui Richard Nixon a rupt unilateral legătura dintre aur și dolar, transformând acesta din urmă într-o monedă pur fiat – adică o monedă bazată în întregime pe încrederea în autoritățile monetare americane de a-și menține valoarea relativă.

Cincizeci și cinci de ani mai târziu, în 2026, lumea se confruntă din nou cu sarcina de a ajusta sistemul monetar internațional la noile realități, dar de data aceasta fără nicio urmă de cooperare internațională.
Dimpotrivă, actuala administrație Trump nu ezită să insulte, să antagonizeze și uneori să amenințe națiunile aliate, multe dintre ele fiind creditori publici și privați ai guvernului federal american.
A-ti ataca creditorii nu este, în general, cel mai potrivit lucru de făcut!

Ce a fost Sistemul Monetar Bretton Woods
De la Conferința de la Bretton Woods din iulie 1944, 44 de țări au convenit ca dolarul american să fie utilizat ca principal mijloc de plată internațional în sistemul monetar internațional de după cel de-al Doilea Război Mondial. Acesta urma să fie susținut de aur la o rată de schimb de un dolar pentru 1/35 uncie de aur (o uncie de aur valorând 35 de dolari).

Alte monede naționale ar avea un curs de schimb fix față de dolar, care ar urma să fie ajustat doar pentru deficitele sau excedentele structurale ale balanței de plăți, așa cum sunt monitorizate de noul Fond Monetar Internațional (FMI).
Mai mult, băncile centrale ar achiziționa și deține în principal obligațiuni de trezorerie americane ca rezerve de lichiditate pentru a-și stabiliza monedele.

De ce sistemul monetar internațional bazat pe un dolar american fiat a oferit Statelor Unite niște privilegii economice exorbitante
Timp de mulți ani, acel sistem monetar internațional unilateral a creat niște privilegii exorbitante pentru Banca Federal Reserve si nu Statelor Unite.
În cadrul unui astfel de sistem, SUA s-ar putea confrunta cu o problemă a balanței de plăți, deoarece își plătea importurile cu propria monedă, pe care o imprumuta de la Federal Reseve care putea tipări dolari după bunul plac.
Da, cei care tiparesc Dollarul sunt cei de la FED- Federal Reserve si nu statul american.

De asemenea, acest sistem a permis guvernului SUA să finanțeze o parte din deficitele sale bugetare mari și din datoria publică enormă prin vânzarea de bonuri și obligațiuni de trezorerie, denominate în dolari americani, către bănci centrale străine, care le-au păstrat ca rezerve oficiale, și către alți investitori private străini.

Această cerere structurală prin continua cerere a menținut dolarul american puternic pe piețele valutare și a ajutat Fed (Banca Rezervei Federale a SU – privată – nu apartine statului sau guvernului SUA) în combaterea inflației interne.
Dintr-o perspectivă geopolitică, acest acces facil la economiile externe și la cheltuielile în dolari a permis guvernului SUA să desfășoare o putere militară la nivel global și să finanțeze construirea a aproximativ 750 de baze militare în întreaga lume, cu contribuții din partea țărilor gazdă.

Întrucât nimic nu este unilateral, există unele dezavantaje pentru o țară în utilizarea monedei sale naționale la nivel mondial. Există un punct de SATURATIE al pietei.
În primul rând, banca centrală americană a trebuit să ia în considerare rolul internațional al dolarului atunci când își formula politica monetară.

Un al doilea dezavantaj a rezultat din intrările nete de capital în SUA, care au menținut dolarul supraevaluat de cele trei Agentii de Rating conduse din umbra de rothschildzi și au încurajat consumul intern și deficitele comerciale.

În al treilea rând, din perspectiva SUA, a fost vorba de ușurința cu care marile corporații americane au putut profita de progresele lor tehnologice și să finanțeze investiții productive în străinătate, repatriind apoi profiturile lor în beneficiul investitorilor americani, dar nu si al statului American, caci corporatiile stiu să facă să nu plătească taxe statului.

Criticile la adresa unui sistem monetar dominat de dolar s-au intensificat atunci când guvernul SUA a început să transforme sistemul în Armă Financiară prin impunerea de sancțiuni financiare, economice și politice țărilor care nu se supuneau politicilor sale externe.

Prin urmare, este de așteptat ca în următorii ani, mai ales că actuala administrație Trump a devenit din ce în ce mai ostilă intereselor economice ale altor națiuni, lumea să se îndepărteze de sistemul monetar internațional bazat pe dolarul american fiat .

Acest lucru este cu atât mai probabil cu cât președintele D. Trump a declarat deschis că ar saluta un dolar american devalorizat, mergând până la a spune că, în opinia sa, un dolar mai slab ar fi „excelent”!

Având în vedere deficitele fiscale federale anuale mari și presiunea politică de a forța Fed să tipărească si mai mulți bani pentru a reduce/plăti ratele dobânzilor pe termen scurt, aceasta este o rețetă pentru crearea unei perioade de inflație galopantă și de creștere economică lentă, ceea ce lasă economia SUA într-o stare de stagflație .
Stagflația este o situație economică caracterizată prin încetinirea creșterii economice, șomaj ridicat concomitant cu creșterea simultană a prețurilor – inflație.

Multe bănci centrale și-au redus treptat stocurile de bonuri și obligațiuni de trezorerie denominate în dolari din rezervele lor oficiale în raport cu aurul.
În 2025, băncile centrale din întreaga lume au depășit un prag important. Pentru prima dată în trei decenii, deținerile lor combinate de aur au depășit deținerile totale de obligațiuni ale trezoreriei americane în rezervele lor internaționale.
S-a produs saturatia.de reserve in moneda fiat[făcută din nimic, fără acoperire in aur sau produse].

Acest lucru se datorează faptului că dolarul american a devenit o monedă fiduciară puternic îndatorată, supusă unei inflații persistente. Pe de altă parte, deținerile de aur servesc drept protecție împotriva inflației și a deprecierii monedei nationale.
Un indiciu că lumea se îndreaptă lent către un sistem monetar internațional bazat pe aur este faptul că aproximativ o cincime, sau aproape 36.200 de tone din tot aurul extras vreodată, este acum deținut de băncile central ale tărilor. Aceasta reprezenta doar aproximativ 15% la sfârșitul anului 2023.

În Statele Unite și în alte economii, politicile fiscale și monetare laxe ar putea declanșa crize financiare și o recesiune economică importantă.
După Marea Recesiune din 2008-2009 și după recesiunea cauzată de Covid-19 din 2020-2021, ratele dobânzilor nominale au fost împinse în jos, uneori sub rata inflației, anunțând o eră cu rate ale dobânzilor reale negative .

Aceasta a fost o invitație adresată debitorilor de a se îndatora adânc. Guvernele, corporațiile și gospodăriile și-au acumulat nivelurile de îndatorare, chiar dacă creșterea economică reală și nivelurile veniturilor reale nu au urmat.
Experiența SUA s-a repetat și în alte economii, în Europa și în Canada.

Într-adevăr, politica fiscală a administrației Trump este în prezent într-o stare de dezordine, cu un deficit federal anual care se apropie de 2 trilioane de dolari și o datorie publică federală care ajunge la 39 de trilioane de dolari (sau stabilită la 126% din PIB, în 2026), potrivit Debt Clock .

Dacă se adaugă și datoria publică de un trilion a statelor federatiei pe cont propriu, datoria publică totală a SUA va fi probabil de 40 de trilioane de dolari, sau 129% din PIB, mai târziu în 2026.
În loc să ia măsuri concrete pentru a corecta o astfel de situație fiscală nesustenabilă, administrația Trump crește cheltuielile militare, în același timp în care dorește să plaseze Banca Rezervei Federale sub controlul său direct și în care pune presiune pe banca centrală să reducă artificial ratele dobânzilor pe termen scurt.

Toate acestea subminează încrederea internațională în guvernul SUA și încurajează alte țări să vândă o parte sau toate stocurile lor de obligațiuni în dolari și alte active în dolari, reducând în același timp dependența de sistemul internațional al dolarului fiat.

Rezultatul final este o creștere a ratelor dobânzilor pe termen mediu și lung în SUA, cu un impact negativ asupra economiei reale, a ocupării forței de muncă și asupra băncilor care se confruntă cu o creștere a ratelor de neplată și a datoriilor neperformante. Prin urmare, totul pare a fi pregătit pentru o corecție importantă a piețelor financiare în anii următori, nu numai în Statele Unite, ci și în multe alte economii.

Pe scena internațională, războaiele economice și comerciale purtate de actualul președinte american sunt o sursă de instabilitate și încetinire economică.
Încă de la începutul anului 2025, a doua administrație a președintelui Trump a ales în mod iresponsabil să lanseze război economic și „cele mai stupide războaie comerciale” (vezi The Wall Street Journal , 31 ianuarie 2025) împotriva altor țări, inclusiv împotriva aliaților de lungă durată, în loc să adopte o postură de cooperare economică reciproc avantajoasă. Aceasta este o abordare extrem de deplorabilă și contraproductivă.

Într-adevăr, după doar un an la putere la Washington, DC, Donald Trump a reușit să atace și să insulte aproape fiecare națiune suverană de pe Pământ.
A început prin a antagoniza două țări vecine din America de Nord, Canada și Mexic. Apoi a început să înstrăineze țările asiatice, începând cu China.

Imaginația sa infantilă l-a determinat să reînvie vechea falsă Doctrină Monroe din 1823 pentru a întoarce întreaga Americă de Sud împotriva sa și a le fura resursele natural si presedintele. Și, ca să terorizeze mai bine a bombardat țări din Africa și Orientul Mijlociu Somalia, Nigeria, Iran etc..

Cireașa de pe tort a fost atunci când documentul său de politică externă i-a identificat pe aliații NATO ai Europei drept adversari și a amenințat că va cuceri prin forță Groenlanda, aflată sub stăpânire daneză!
Încă câteva luni de regim Trump 2.0 in acest fel, iar Statele Unite ar putea fi complet izolate și vor avea o singură țară aliată, adică Israelul, și vor fi într-o stare mai mult sau mai puțin de ruptură cu celelalte 191 de țări.

Nu știm câți ani vor fi necesari pentru ca lumea să adopte o Nouă Ordine Mondială, bazată pe stabilirea unui nou sistem monetar internațional. Motivul este că, de data aceasta, totul se face într-un context de conflict și dezordine, mai degrabă decât prin studii, analize și cooperare multilateral intr-o anumită tabără,
iar intr-un context de studiu organizat si consens cooperant in tabăra cealaltă, BRICS.

Din păcate încrederea în guvernul SUA e zdruncinată. Aceasta înseamnă că, în următorii ani, vor exista cel puțin patru modalități concomitente de compensare a plăților internaționale: prin vechiul sistem bazat pe dolar, încă în vigoare, cu noi mecanisme cu monedele euro sau yuan și, din ce în ce mai mult, prin noua monedă internațională unitară a BRICS, bazată pe 40% aur și 60% dintr-un coș de monede naționale.

La Davos s-a pus cortina pe vechiul sistem hegemonic, dar nu s-a incercat o analiză a solutionării pasnice si cooperante la nivel international a situatiei de Criză Generală. Au transpirat totusi tendintele hegemoniste si imperialiste de a se intoarce sub alte vestminte dar cu aceleasi urate metode.
Imperiile mor urat.

Atlanta 18/02/2026