OVIDIU EDUARD OHANEZIAN:
.
Azi se spune din ce in ce mai clar ca Romania este o colonie a SUA . Se discuta public in ziare si TV ca fostul ambasador al SUA la Bucuresti Mark Gitenstein ai carui bunici sunt din Botosani de origine iudeo-khazara. Acesta l-a sprijinit si sustinut pe Basescu in actiunile sale de coruptie si antidemocratice , nu in mod gratuit, deorece stia exact ca Basescu este seful mafiei din Romania in care a implicat un partid PDL,  dar si personaje corupte din justitie, magistratura si servicii. Gitenstein nu a informat corect oficialitatile americane despre ce se intampla in realitate la Bucuresti. Gitenstein a protejat ilegal compania Bechtel si s-a bagat si in afacerea Rosia Montana si s-a cerut la Fondul Proprietatea cu un salariu urias (prima de la Basescu). Daca s-ar monitoriza in ce conturi a dirijat Bechtel Romania cele 600 milioane de Euro din 2005 pana in 2012 platiti de Romania, Fiscul SUA ar constata o spalare de bani si mita pe langa sustragerea de la plata taxelor (un fel de afacere MICROSOFT, dar de data aceasta spagile au mers invers,catre unele oficialitati americane).
Gitenstein a fost girantul SUA pentru actele antidemocratice ale lui Basescu aducand o masiva antipatie populara fata de americani, mai ales dupa anularea votului de schimbare a lui Basescu din functie (este vorba de un numar de 7,5 milioane de voturi contra lui Basescu). Sa nu uitam insistentele pentru a achizitiona avioane vechi de catre armata romana de la Portughezi la a treia mana desi exista o oferta mai buna de la suedezi.
Mai mult, Basescu a folosit unele personalitati din serviciile de informatii si din magistratura in interesul sau personal pe unii implicandu-i in politica-contrar statutului cadrelor militare si al magistratilor. Gitenstein a sustinut si a avut unele legaturi cu  clanurile tiganesti din Romania si le-a dat unele sfaturi, poate si fonduri pentru autodeterminare. In conluzie, acesta s-a amestecat grosolan in treburile interne ale Romaniei contrar statutului de ambasador.
Ce a facut Basescu seamana a inalta tradare, dar cineva trebuie sa verifice intreaga activitatea a fostului presedinte in mod responsabil, mai ales Parlamentul.

Wednesday, February 4th, 2015 | Posted by eXpress

Politica, spionajul şi mafia: de la Elena Lupescu la Elena Udrea

base

Elena “Gură de Aur” – doar emblema unui deceniu al guvernărilor cleptocratice?!

de Aurel I. Rogojan

Vreme de un deceniu, Traian Băsescu s-a folosit de o portavoce feminină pentru a-şi testa intenţiile sale şi a anticipa cele mai importante mişcări pe scena politică. Poate că, din acest motiv, portavocei i s-a spus Elena “Gură de Aur”. Nu ştim dacă utilizatorul portavocei o fi cunoscut zicala: “Poţi să scoţi ţiganca din mahala, nu poţi să scoţi mahalaua din ţigancă”.

O paralelă şi asemănările între tarele regimurilor politice ale regelui dictator Carol al II-lea şi preşedintelui jucător Băsescu nu pot rămâne neobservate.

Şi sub “carlism”, ca şi sub “băsism”, axa în jurul căreia gravita politica de la Bucureşti, ca să-l cităm pe Argetoianu, avea un pol sub centura capului statului şi celălalt în poala unei Elene. “Duduia” Elena Lupescu (Tâmpeanu, Magda Wolf, Duta Grunberg) în prima ipostază a istoriei şi Elena “Gură de Aur”, in cea de-a doua.

Ambele dudui s-au dovedit piese de mare rezistenţă. Prima în ierarhia camarilei regale, a doua în Administraţia Prezidenţială. Şi una, şi cealaltă tronau ca “regine” ale unei triade mafiote a puterii [Politică – Bani – Servicii Secrete (n.n. nu neapărat autohtone !)].

După cum relata revista “Time”, Elena Lupescu “este cea mai şireată făcătoare de bani din România. Se spune că ea şi-a format capitalul de la oamenii care voiau să obţină ceva de la Carol al II-lea. Favorurile economice şi protecţia regală acordate de cuplul Carol al II-lea – Elena Lupescu veneau proportional cu sumele de bani încasate de la oamenii de afaceri veroşi, recomandaţi de către roşcovana Elena”.

După cum ne dezvăluie scurgerile de informaţii, adevărate bombe informaţionale teleghidate, Elena “Gură de Aur” şi-a folosit poziţia în Adminstraţia Prezidenţială în aceleaşi scopuri ca şi “Duduca”. Un serviciu de informaţii, încă neîngenuncheat de noua camarilă, a crezut că-l va proteja pe preşedinte, determinând publicarea transcriptului unei convorbiri telefonice (octombrie 2005 ), care atestă indubitabil îndeletnicirile oneroase ilicite ale şefei Cancelariei Prezidenţiale. Se vede însă că, în afara plecării ei oficiale din serviciul preşedintelui, nu s-a obţinut un alt rezultat.

Duduca a avut un „serviciu” secret privat de informaţii şi influenţare. Mijloacele prin care funcţiona acest „serviciu” erau inspirate din cele mai clasice metode informative, de la ascultarea convorbirilor telefonice la interceptarea corespondenţei. Bineînţeles că, pentru a desfăşura asemenea activităţi, „Duduia” a trebuit să-şi asigure colaborarea unor profesionişti ai spionajului.

Acestea sunt şi concluziile la care ajunge şi Raportul întocmit, la 29 iunie 1935, de către „Corpul Detectivilor” din cadrul Direcţiei Generale a Poliţiei („Notă referitoare la Elena Lupescu – influenţa sa asupra unor personalităţi politice”).

Una dintre concluziile raportului este că Elena Lupescu „regiza specula pe spinarea ţării”. Se face afirmaţia deosebit de gravă după care Carol, prin mijlocirea Elenei Lupescu, a devenit o „unealtă oarbă a Internaţionalei a III-a“.

Trezită din adormire, vigilenţa publică ne semnalează că Elena “Gură de Aur” a avut un traseu politic ghidonat, fiind plasată în mediile politice (PSD, PNL, PDL, PMP), infiltrată pe lângă primul demnitar al statului şi… Mai departe ar trebui să ne lumineze concluziile controlului intern, servit ca pretext de amânare a audierii conducerii interimare a SRI de către Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI. Simplul fapt al iniţiativei acestei amânări şi acceptarea ei sunt cât se poate de simptomatice în privinţa raporturilor dintre “controlor” şi “controlat”.

Printre scopurile şi “curiozităţile” Elenei Lupescu, satisfăcute cu ajutorul serviciului secret personal, erau controlul Siguranţei Generale, obţinerea de informaţii din interiorul armatei, dar mai cu seamă despre chestiunile financiare şi economice.

Despre un serviciu privat de informaţii al Elenei ”Gură de Aur” au existat palide referiri în presă, în contextul premergător campaniei prezidenţiale din anul 2009. Interesul ei pentru domeniul securităţii, rezervat Armatei şi Serviciilor, era de notorietate. Ca să-şi motiveze interesul şi precupările de informare i-a “venit” ideea unui doctorat în domeniu, cu o temă şi plan de cercetare în politica regională de securitate în arealul geostrategic al Mării Negre. Credem că nu cu acest gen de informaţii a concurat Comunitatea Naţională de Informaţii despre care, oare cu “gura aurită” (?!), a lăsat a se înţelege că-l mai şi dezinforma pe idolul şi protectorul ei, ex-preşedintele Traian Băsescu. E bine să ne aducem aminte că şi preşedintele SUA, F.D. Roosevelt, a mai fost dezinformat, în unele chestiuni, când FBI-ul a stablit că mai tânărul amant al primei doamne, Anna Eleanor Roosevelt, avea curiozităţi politice stârnite de ofiţerii spionajului sovietic din Ambasada URSS la Washington.

În perioada dictaturii carliste, apucăturile de „Mata Hari” ale metresei regale au fost dezaprobate de clasa politică. Printre cei mai puternici critici s-au aflat Alexandru Averescu şi C.I. Brătianu. Ei au avut grijă ca un pamflet care demasca spionajul practicat de Elena Lupescu să fie tipărit în Italia şi introdus în ţară prin intermediul Legaţiei acestei ţări. Elena “Gură de Aur” a fost sfătuită să se autodemaşte, fiind meticulos pregătit întreg scenariul, inclusiv “mise en scene”.

Pentru cei vizaţi de dezvăluirile de vineri seara nu a fost nimic senzaţie sau ceva neaşteptat. Monitorizată complet, cu toate mijloacele “Big Brother”, introduse în art. 14 alin (2) al Legii nr.51/1991 (modificată şi republicată în MO nr.190 din 18.03.2014), purtătoarea gurii aurite, atât de frecvent folosită de Traian Băsescu pentru adecvarea agendei publice, a ieşit doar la o repetiţie înainte de premiera oficială.

Ce nu ştiam din lista relativ bogată a matrapazlâcurilor maleficei combinaţii “politică- bani-servicii secrete”, obţinută cu “inteligenţă şi trudă jurnalistică” de către Dan Tăpălagă şi Cristian Pantazi? Câteva detalii. Din categoria “cheii de boltă”. Cum vor fi valorizate detaliile ţine, pe de o parte, de profesionalismul şi probitatea anchetatorilor, iar pe de altă parte, de presiunea opiniei publice şi probitatea care mai există în presă. Cei care puteau opri evoluţiile letale spiritului statului de drept, şi chiar mai mult şi mai rău, sunt arătaţi cu degetul de dincolo de gratii, sunt obligaţi să se abţină. Bine ar face să şi elibereze societatea de stresul prezenţei lor, de bunăvoie, din motive personale nespecifiabile.

În timpul lui Carol al II-lea, un individ cu ascendent în francmasoneria de rit Memphis era sponsorizat, cu ştiinţa regelui, ca să le denigreze pe regina Elisabeta şi regina mamă, dar să “promoveze imaginea luminoasă şi inteligentă a Elenei Lupescu”.

În zilele noastre, alţi slujitori ai aceluiaşi rit, cu ştiinţa “Marii Umbre”, varsă bani negri pentru potolirea foamei gurilor mari şi spurcate ale oficinelor de propagandă televizată şi ale institutelor de sondare şi manipulare a opiniei publice.

Cele se se întâmplă, cred artizanii spectacolului, “o să dea satisfacţie revendicărilor justiţiare ale poporului”. Dar socotelile sunt greşite, dacă nu se atacă frontal şi din rădăcini întreg raul. Elena “Gură de Aur” este doar emblema caracatiţei corupţiei care s-a consolidat şi dezvoltat în România, într-un deceniu de continuare a guvernărilor cleptocraţilor.

Stadiul în care se află lupta împotriva corupţiei, trădării şi spionajului care au carotat fundamentele economice ale statului de drept şi decredibilizat Parlamentul, Justiţia şi guvernele este doar incipient, fără ca de partea legii să se afle şi conducători ai luptei temerari, dedicaţi înălţimii cauzei.

Serviciile naţionale de informaţii nu au conducători. Competenţa managerială în alte structuri speciale este contaminată de bolile ultimului deceniu.

Oricât de voinică şi hotărâtă ne-ar fi oastea, fără anvergura comandanţilor, onestitatea şi competenţa strategilor, în faţa inamicilor dezlănţuiţi va fi doar o pradă lupilor, precum turma fără ciobani şi fără câini.

În contextul geostrategic grav şi complicat, subminarea prin scandaluri a componentelor informative ale securităţii naţionale ar însemna un pericol major, motiv ca undeva, cineva să se felicite şi să-şi râdă în barbă de cât de bine i-au ieşit socotelile.

Sursa: Cotidianul via Ziaristi Online

Funny Photo: Acuvio

Citiţi şi: Gheorghe Ştefan alias “Pinalti” – produs de succes al Casei de consultanţă politică şi PR “Săftoiu&Săftoiu”

Generalul SRI Florian Coldea, păpușarul din umbră al acoperiților si descoperitilor

Postat la: 04.02.2015 – 14:59 | Scris de: ZIUA NEWS

base2

Strânsă cu ușa de procurorii anticorupție, fosta șefă PMP Elena Udrea readuce în dezbaterea publică rolul și locul serviciilor secrete în societatea românească. După ce ani la rând ni s-a inoculat ideea că putem dormi liniștiți cu microfoanele sub pătură, acum, când unitatea de monolit a partidelor-stat crapă, ies la iveală monștri democrației.

Mărturiile blondei despre legăturile fostului său soț Dorin Cocoș cu Serviciul Român de Informații sunt arme cu bătaie lungă folosite împotriva unui personaj așezat cu grijă în planul doi al nomenclaturii actuale. Ferit de ochii opiniei publice, Florian Coldea, acest prinț de operetă cu trei stele – aflăm noi astăzi din disperarea Elenei Udrea – ar fi păpușarul din umbră al politichiei dâmbovițene sau, mai grav, omul care intervine și decide în actul de justiție folosindu-se de secretele altora. Cine este cu adevărat șeful de facto al SRI și cu ce se ocupă acesta ?

Emblematic pentru ultimul deceniu al politicii românești, generalul SRI Florian Coldea, Florinel cum îi spun părinții, este originar din comuna Tȃrnova judeţul Arad. A absolvit un liceu industrial, apoi, printre cursele cu mașina familiei marca ARO, la piață, unde vindea varză (conform afirmațiilor părinților săi), Coldea a studiat un an si jumătate la Institutul Politehnic din Timişoara. A renunţat la civilie după ce a picat mai multe examene şi a urmat Facultatea de Psihosociologie din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii, pe care a absolvit-o în anul 1996, când a ratat examenul de licență.

 

A promovat examenul în anul următor. Inițial, actualul prim-adjunct a fost promovat și susţinut în SRI de generalul de Securitate Dan Gheorghe, o rudenie a familiei Coldea. Originar din comuna Sinta, învecinată cu Tȃrnova, colonelul Gheorghe ( avea în 1989 funcţia de locţiitor al şefului Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă / USLA din cadrul Departamentului Securităţii Statului / DSS) era considerat reprezentantul aripii ceauşiste din SRI. Printre susținătorii lui Florian Coldea se numără și generalii Ion Ştefănuţ, fost şef al Inspectoratului pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului sau mentorul său pe linie de muncă şi naş de căsătorie Sorin Brăteanu, şeful Secretariatului General al SRI. În plan politic, Florinel a fost un servitor devotat al președintelui Traian Băsescu, avându-i în spate și pe alți doi Gheorghe pedeliști arădeni, Falcă şi Seculici.

Mugur de Fluier ne-a stricat prietenia

Momentul său de glorie a survenit odată cu eliberarea ziariștilor români răpiți în Irak în mai 2005, eveniment care i-a adus promovarea la numai 34 de ani, ca prim-adjunct al directorului SRI, funcție cu rang de secretar de stat și gradul de general de brigadă. Cu ocazia acestui episod, l-am cunoscut pe Florian Coldea personal, acesta însoțindu-mă la întoarcere, de pe aeroportul din Bagdad până la vila sereiului, unde am fost parcați cîteva zile. Nici astăzi nu am înțeles bine ce căuta un ofițer SRI în Ambasada României din Bagdad, în condițiile în care de misiuni externe se ocupă exclusiv Serviciul de Informații Externe. A urmat o perioadă de tatonare care a durat mai multe săptămâni, timp în care, atât Florian Coldea cât și Traian Băsescu au încercat să afle ce știu cei trei ziariști și dacă merg pe direcția comandată de președintele țării. Maestru de ceremonii în vila sereiului unde am fost cazați imediat după sosirea din marea aventură, Coldea împânzise stabilimentul cu microfoane, ofițeri și psihologi gradați. Ulterior, am primit nenumărate semne de prietenie din partea viitorul general, fiind invitat săptămânal ( poate chiar mai des) în biroul său pentru a-i suporta monologurile înregistrate ambiental.

 

Pentru a elimina orice semn de întrebare asupra procedurii de înregistrare la sediul SRI, unde generalul Coldea își avea biroul oficial, vă pot spune că atât timp cât am fost în „grațiile” sale, nu mi s-a cerut vreun act de identitate la poartă (intrarea la sediul SRI din spatele clădirii). Prietenia cu generalul a început să scârțâie după ce i-am dictat cu voce tare (să rămână pe banda SRI) o listă cu motivele pentru care șeful său de la Cotroceni poate fi acuzat de înaltă trădare. Afacerea „Mugur de Fluier” a pus capac întâlnirilor mele cu șeful de facto al SRI, opera scrisă și semnată la ceas de disperare de Narcis Daju, ofițer în cadrul Secției județene a SRI Gorj conspirat ca „Mugur de Fluier”, aruncând în aer conducerea instituției la nivel de directori adjuncți. Martor și personaj al scrierilor lui Daju era chiar șeful direcției de contrainformații din cadrul SRI la acea dată, generalul Ion Maranda, care alături de unul dintre adjuncții directorului, generalul Dumitru Ion Zamfir (zis Titel), șef nemijlocit peste secția de la Gorj, încerca să acopere corupția generalizată din SRI.

Astăzi, Mugur de Fluier este jurnalist. Ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, în ianuarie 2006, subsemnatul îi punea în brațe generalului Florian Coldea dovada că militarii români care luptau pe frontul din Kandahar (Afganistan) alături de americani, francezi și alți aliați se află în pericol extrem. Izbucnea astfel, odată cu scandalul „cd-ului cu informații confidențiale din Afganistan”, un wikileaks neaoș românesc. La prima vedere, era vorba despre date și informații clasificate după standardele americane, neclasificate conform legilor românești în vigoare. Procurorii, aceiași care își dăduseră silința să mușamalizeze dosarul Răpirea din Irak, au acționat ca la regulament. Regulamentul militar dinainte de 1989. S-au suit cu mascații pe jurnaliști, săltatându-i urgent și răscolind de zor prin redacțiile ziarelor. Astfel au îngropat sub bocancii mascaților primul wikileaks românesc, procurorul șef al DIICOT Doru Ioan Cristescu și generalul Coldea.

Acoperiți la CEDO

Documente oficiale postate pe siteul Senatului României fac referire la referendumurile pentru demiterea președintelui Traian Băsescu din mai 2007, respectiv iulie 2012, când generalul Florian Coldea ar fi fost depistat întocmind note scrise, în scop de șantaj și de compromitere împotriva unor judecători de la Curtea Constituţională (Aspazia Cojocaru, Nicolae Cochinescu şi Ion Predescu). Surse din cadrul SRI afirmă că „după suspendarea surpriză din iulie 2007, generalul Coldea a constituit o celulă de criză pe care a condus-o împreună cu generălesele Elena Istode, șefa Departamentului Securității Economice, și Emilia Cristina Posastiuc, șefa Centrului pentru Surse Deschise ( în realitate, Centrul de Monitorizare Media), amândouă avansate în luna martie de președintele Băsescu, căruia i-au declarat devoțiune pe viață”. Celula de criză instituită de generalul Coldea a livrat zilnic materie primă pentru aparițiile publice ale președintelui suspendat și a alimentat agenți acoperiți din mass media. Materialele de denigrare, intoxicare, dezinformare și derutare erau destinate opiniei publice interne și internaționale și instituțiilor Uniunii Europene.

Trei stele pentru merite deosebite

 

În 2012 preşedintele Băsescu l-a avansat pe Coldea la gradul de general cu două stele, deși la adresa șefului de facto al SRI au fost aduse nenumărate acuzații, fiind prins deseori în flagrant, cu poliția politică în buzunar. Presa îl bănuia pe general că se află în spatele interceptărilor ilegale ale convorbirilor telefonice efectuate de reprezentantul României de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), judecătorul Corneliu Bârsan. Serviciile secrete românești reușind să infiltreze la grefa Curții Europene a Drepturilor Omului două „cârtițe”. Astfel, grefierul cu nume de cod ” Dragalița” avea misiunea de a-l proteja pe fostul președinte Traian Băsescu, protectorul lui Coldea, prin blocarea sau tergiversarea cauzelor CEDO care-l priveau pe acesta sau instituțiile subordonate lui.

Cât priveşte buna relaţie cu presa, o altă glumă a generalului Florian Coldea – joc de glezne. Niciun cuvânt despre filajul, intoxicarea, monitorizarea, infiltrarea, într-un cuvânt controlul total al presei din ultimii ani. Datorită acestor infiltrări și manipulări, jurnalismul este în derivă. Nu prea mai are cine să stea cu ochii pe abuzurile serviciilor secrete. Ordinul strict secret de importanță deosebită S573/000214 emis la comanda generalului-bilețel ar trebui să protejeze SRI de scurgerile de informaţii către mass-media. Cel puțin așa informa sursa „Piki”, în data de „20.04.2010”, ora „17.30”, la „Piţeria Piaţa Alimente 1” din Satu Mare. În viziunea șefilor SRI, jurnaliştii de investigaţii puţini şi filaţi trebuie să ofere cititorului ce li se pune pe tavă. Pentru aceste fapte de arme și pentru multe altele, în 24 martie 2014, Traian Băsescu l-a răsplătit pe Florian Coldea cu gradul de general-locotenent cu trei stele.

Eduard Ovidiu Ohanesian