Corneliu Vlad
Un an hiperactiv pentru Trump
După un an de președinție, Donald Trump nu a demolat Casă Albă, constată, cu falsă naivitate, un comentator vesteuropean. „Ne place sau nu, președintele american a schimbat profund înfățișarea țării sale în ultimele luni”, îl contrazicea ziaristul canadian Alexander Panetta, care sumarizeaza „un prim an hiperactiv pentru Trump”. Exemple, copioase. Către sfârșitul anului, a semnat o lege a reformei fiscale care prevede cele mai importante scutiri de impozite din ultimul deceniu și care, între altele, continuă demolarea legii asigurărilor de sănătate a lui Obama (Obamacare). Anterior, președintele Trump a repus în discuție Acordul de liber schimb nord-american (ALENA), a retras S.U.A. din Parteneriatul transpacific (P.T.P.) și din Tratatul de la Paris asupra climei, iar în țară a aprobat construcția petroductului Keystone XL și a deschis calea forajelor petroliere în rezervațiile de flora din Alaska. A recunoscut Ierusalimul capitală a Israelului, dar, e drept, nu s-a apucat încă de ridicarea zidului la frontieră cu Mexicul.
„Donald Trump a făcut multe lucruri”, se minunează analistul conservator Byron York de la „Washington Examiner”. Dar cum primește publicul american toate acestea ? Oricum, popularitatea președintelui, după un an de mandat, este cea mai mică din istoria Americii. Istoricul Terry Madonna din Pennsylvania (și nu doar el, desigur) obiectează, spunând că, într-adevăr, „majoritatea istoricilor și ziariștilor nu ţin cu Trump, dacă e să fim cinstiți”, dar, judecând lucrurile la rece, un cunoscător al istoriei Statelor Unite ar plasa bilanțul pozitiv al primului an de mandat prezidențial al lui Donald Trump mai sus decât performanțele corespunzătoare ale președinților Carter, Clinton și Bush-tatăl.
„E controversat pentru că e substanțial”, explică universitarul Madonna. Atât de substanțial încât o ziaristă din Belgia, Dominique Dewitte, vede cum „guerrila anti-Obama a lui Trump da un nou chip Americii”. Trump a cam distrus, cu mai multă sau mai puțină discreție, moștenirea predecesorului sau Obama în mai puțin de un an. Obamacare a fost amputată și diluată, reforma fiscală este cea mai importantă din ultimii 30 de ani, printr-o „revoluție tăcută”, șeful Casei Albe a numit, în primul sau an de mandat, în sistemul judiciar, mai mulți judecători decât orice alt președinte în ultimii 100 de ani, a abrogat 67 reglementări ale Administrației Obama și a suspendat sau amânat alte 1.500. Spre deosebire de alți confrați, ziaristă belgiancă constată relația favorabilă față de acest proces a publicului, mai corect spus a electoratului favorabil lui Trump, care, de altfel, face exact ce a promis în campania electorală. Esențial este că economia și afacerile merg bine. „Trump oso omprima marca pe Statele Unite și visează o nouă Americă conservatoare, în care elită politică tradițională să fie pusă pe tușa”. Miza este uriașă, dar cam de aceeași magnitudine și riscurile.
Trump face treaba buna pe plan intern, cu atat mai meritoriu cu cat a avut parte de toate contrele, opozitiile, obstructionarile, pina si din randurile never-Trumperilor republicani, a unei anumite clici din cadrul lor, care nu-s altceva decat democrati vopsiti, activand in alt partid. Reforma fiscala e de departe cea mai importanta din agenda lui, stimuland marile companii sa se extinda si chiar (macar o parte) din cele plecate sa se reintoarca. Asta inseamna joburi…multe, calificate si bine platite. Ce s-a intamplat pe vremea lui Obama a fost un dumped down sau un downge´rade (sau cum mai vrem sa-i spunem) in domeniul asta. S-au pierdut milioane de joburi calificate, parte din acesti pierzatori devenind asistati social, iar altii reprofilandu-se pe joburi de ,mana a 4-a, lucratori la firme de cattering sau chestii de genul asta (astfel incat unemployment rate arata inca bine si sub Obama). Sunt ajutate si firmele medii si mici de reforma asta fiscala. De la ea decurg categoric si altele, precum healthcare, reglarea bugetului, incestitii in infrastructura si altele. Eliminand regularizarile administratiei Obama, USA devine si un mare exportator de hidrocarburi, valorificand zacamintele interne (gen Dakota Pipe).
A fost cel mai mare cosmar al democratilor sau al „Sanders-ilor”. Castigarea alegerilor de catre Trump le lasa speranta (oricat de disperata ar fi fost) ca va da chix, ca nu va face nimic din ce a promis in campanie, sau mai mult, nici nu il va interesa sa mai faca (sa se mai tina de promisiuni). Ne amintim ca la sfarsitul lui 2016-inceputul 2017 se prevestea o criza devastatoarepe la mijlocul acestui an (marja de eroare de 2-3 luni), cu prabusirea bursei si toate acareturile si se punea problema nu cu „daca cariza va veni” ci „cand…va veni”. Erau mosteniri din administratiile trecute, dar desigur, nu-i asa, ar fi fost esecul lui Trump. Nu le-a fost sa fie si nici nu cred ca va fi cazul. De asemenea cresterea economica, cresterea bursei, reducerea somajului si creerea de joburi, consumul de bunuri, toata acestea denota incredere in administratie, ceea ce dovedeste ca pollurile cu approval rating ale diverselor chestii gen Gallup sunt la fel de fake ca si cele din timpul campaniei electorale.
O chestie similara (speranta de esec) se va astepta cu disperare din partea stangii si in Austria pentru Sebastian Kurz…din multe motive lesne de ghicit.
Ramane de vazut ce si cat bine sau ne-bine va face Trump pe plan extern. Ca european as astepta o pacificare a zonei OM, lipsita de „primaverile” administratiei trecute si de ani gen 2015-prima jumatate a lui 2016 pentru Europa.