Stimate Dragoș Dumitriu,

Vă mulțumesc pentru emisiunea dedicată Unirii Basarabiei cu România. E un semn că lupta cu uitarea ne reîntoarce la izvoarele cu apă vie ale neamului românesc
și ajută națiunea, în întregime, să înțeleagă drama României de est și a românimii din stânga Prutului. Fără supărare, dar o să vă spun ce am de spus.
Noi, românii basarabeni, mă refer la cei din generația mea, am studiat la universitățile rusești și cunoaștem bine punctul de vedere al Kremlinului despre „eliberarea
Basarabiei de sub jugul ocupanţilor români” şi „misiunea civilizatoare a Rusiei ţariste şi sovietice” asupra populaţiei barbare de etnie românească. Părerea mea este că aţi reprodus unele puncte de vedere ale istoriografiei ţariste şi sovietice, fără să doriţi acest lucru. E vorba, în primul rând, de investiţiile ţariste, apoi sovietice, făcute în Basarabia. Dacă vă uitaţi în documentele de arhivă, nu în cele ideologice, o să descoperiţi o realitate înfiorătoare pentru populaţia românească în perioadele de ocupaţie rusească. Profesorul Ion Coja a intervenit corect, spunând că investiţiile lor au fost făcute nu de dragul moldovenilor, dar nu prea a avut timp să dezvolte cele afirmate. Deşi există o sumedenie de istorici de la curtea ţarului care au minţit premeditat şi ne-au prezentat ca pe nişte nomazi de sub corturi ( a se vedea şi strălucitoarele şi documentatele articole ale lui Eminescu), astăzi putem face referinţe şi la unele rapoarte de uz intern, scrise de cinovnicii ruşi pentru ţar. De ex., guvernatorul rus al Basarabiei, Timkovski, menţiona în raportul din 1827: „Provincia Basarabiei se compune din două categorii de locuitori: moldovenii autohtoni şi vagabonzii care reuşesc să se strecoare încoace. Tot ce e mai criminal în Rusia caută să-şi facă drum aici în speranţa, desigur, de a putea să-şi ascundă crimele lor.” Iar „investiţiile” lor din 1812 până în 1917, dacă ne referim la mărturia unui alt demnitar rus Koeppen, a făcut ca românii care reprezentau la începutul ocupaţiei ruseşti peste 90%, ajung timp de un secol la 56%. Toate investiţiile ţariste au fost orientate spre asimilarea românilor şi strămutarea lor în Caucaz, Siberia, Kazahstan şi până la Sahalin. La momentul prăbuşirii imperiului ţarist, la o populaţie de peste 3 milioane de români din Basarabia, nu exista nici o şcoală primară în limba română.
Dacă doriţi să cunoaşteţi despre „investiţiile” sovietice în R.S.S.Moldovenească (RSSM), vă pot spune, ca deputat din primul parlament (1990-1994) o cifră neoficială, vehiculată la acea vreme: la preţurile din Uniunea Sovietică, în anii „80, RSSM producea bunuri în valoare de 25-27 miliarde de ruble transferate la Moscova, iar pentru dezvoltarea „republicii” se alocau doar 2-3 miliarde de ruble.
În realitate, toate investiţiile ruseşti în Basarabia s-au făcut pentru a distruge spiritul, memoria şi fiinţa noastră românească. Am trăit în perioada sovietică şi cunosc nu din auzite, cum „ei ne-au scos din opinci, ne-au adus civilizaţie, ne-au învăţat alfabetul şi ne-au făcut oameni”.
Vă expediez în e-format o carte apărută recent, dar scrisă pe vremuri de marele român basarabean Ioan Pelivan, care arată în documente ce a însemnat jugul rusesc
pentru românii din Basarabia. La fel vă expediez, în PDF revista naţională „NATURA”, în care le vorbesc basarabenilor mei despre drama şi nenorocirile căzute pe capul nostru în perioada de ocupaţie ţaristă şi sovietică.
Când e vorba de istoria noastră naţională, de suferinţele şi luptele basarabenilor pentru păstrarea fiinţei româneşti, nu este loc de supărare.
În caz dacă aveţi nevoie, vă pot ajuta cu diferite surse, inclusiv ruseşti, dacă cunoaşteţi această limbă.
Cu respect,
Alecu Reniţă