Discurs lucid în Parlamentul României!

 E cutremurator cat de exact , clar si > curajos este in exprimare acest deputat modest , necunoscut
> ! Pacat ca NU i s-a popularizat acest discurs senzational > ,dar faceti-l voi ,acum ,ca poate se va intelege macar acum > ,de ce suntem in halul acesta de MIZERIE nationala > !!!
>
>   Ioan Munteanu, cel mai cutremurător
> adevăr spus de la Tribuna Parlamentului României, de la
> 1945 încoace:

„Neam de neamul nostru n-a
> cunoscut vreodată atâta violenţă, dezmăţ si
> nesupunere!” Milioane de români sînt măcinaţi
> de aceleaşi probleme care, parcă, nu le vede nimeni din
> cei ajunşi în Parlament. Sîntem uimiţi, astăzi, de
> declaraţia politică făcută în Parlamentul României, de
> un deputat – Ioan Munteanu(colegiul 5 Neamţ)- în care ni
> se vorbeşte, şi, implicit, recunoaşte, despre cele mai
> mari  tare care apasă asupra acestui
> popor.Înainte de a citi acest document
> care ar trebui să facă înconjurul Europei pentru
> radiografia completă a societăţii româneşti, trebuie
> să vă spunem că deputatul Ioan Munteanu este singurul din
> Neamţ care, fiind la putere cînd s-a votat tăierea
> pensiilor, a refuzat să dea acest vot. A fost exclus, şi
> pentru verticalitatea sa, oamenii i-au dat buline albe şi
> l-au ales din nou. Ne-a surprins această săptămînă, cu
> această declaraţie politică, unică pentru peisajul
> post-decembrist românesc. 

.

„ E din ce în ce mai clar că
> nimic nu mai e ca altădată. S-a schimbat vremea, dar s-au
> schimbat si vremurile. S-a cam terminat cu cei sapte ani de
> acasă, cu respectul faţă de profesori sau faţă de
> persoanele în vârstă. O nestăvilită băscălie a luat
> locul bunului simţ si a comportamentului civilizat. Lumea
> s-a întors pe dos, copiii îsi bat ori îsi ucid
> părinţii, tineri netrebnici violează, apoi ucid cu
> bestialitate bătrâne neputincioase, nu mai există onoare,
> cinste, muncă,generozitate, nimic din ceea ce înseamnă
> valori morale si spirituale strămosesti.Unde au dispărut cuminţenia
> românului si frica de mânia lui Dumnezeu? Neam de neamul
> nostru n-a cunoscut vreodată atâta violenţă, dezmăţ si
> nesupunere ca la acest început de mileniu. Sau, după cum
> spunea Alexandru Vlahuţă într-o poezie de o
> surprinzătoare actualitate, publicată, însă, în 1881):
> “vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!” .
> Îngrijorător este faptul că suntem condusi si de oameni
> de proastă calitate, de analfabeţi (cu sau fără
> diplomă), de parveniţi si de mojici . Incultura, prostia
> si obrăznicia au devenit criterii si atuuri de promovare.
> Grav e că aproape toţi acesti indivizi , considerând că
> li se cuvin posturile si că pot lua orice hotărâre, trag
> după dânsii oameni de aceeasi calitate
> îndoielnică.  Asa se explică paradoxul din multe
> instituţii bugetare în care mediocrii si submediocrii
> ajung să facă legea si să reprezinte statul, obligându-i
> pe adevăraţii specialisti să-si părăsească locurile de
> muncă . Acesti indivizi, aflaţi vremelnic în funcţii
> nemeritate, îsi fac loc în faţă dând din coate, le
> place să fie băgaţi în seamă, să se vorbească si s
> ăse scrie despre ei. Sunt nelipsiţi de la tot felul de
> sindrofii si ceremonii, de la evenimente mondene, dar si de
> la slujbe, parastasuri si pomeniri. Se închină cu falsă
> smerenie la icoane, în timp ce mintea le umblă la hoţii
> si smecherii. Fac gesturi umanitare de ochii lumii, dar de
> fapt nu cheltuiesc nici 0,1 % din ceea ce fură.
> Trăiesc într-un lux desănţat, risipesc fără măsură
> banii usor câstigaţi, petrec vacanţe în locuri exotice,
> adună averi peste averi si îi sfidează cu neobrăzare pe
> cei care ar fi meritat să ajungă în locul lor, dar n-au
> făcut- o pentru că le-a lipsit tupeul lor
> nerusinat.Exemple de acest fel se întâlnesc
> la orice pas, fără ca oamenii din jur să mai aibă vreo
> reacţie. Într-o lume în care scara adevăratelor valori
> s-a răsturnat, nimeni nu se mai miră că X sau Y au ajuns
> acolo unde au ajuns. Şi, mai ales, cum au ajuns. ”Ei
> sunt mari si tari, nu au nici rusine, nici sfială
>  //că-ntr-o zi urmasii le vor cere
> socoteală’’ ( tot Vlahuţă,
> 1881!).  În România va trebui să se
> ducă o luptă foarte grea cu această categorie care a
> impus regulile junglei. Doar un lider respectat si
> autoritar, un patriot, un român adevărat mai poate readuce
> ţara pe calea cea bună.Îl vom găsi? Îl vom avea? Eu
> sper!”