Din viața lui IOVIȚU

Din viața lui Iovițu

Cap. 2. O autobiografie mai literara

Iovițu in Decembrie 2019

M-am nascut la 29 Septembrie 1932 si declarat dupa doua zile, pe 1 Octombrie 1932, in comuna Burila Mare din judetul Mahedinti din parintii Dumitru Popescu (29 ani, conductor silvic, nascut in comuna vecina Devesel) si Elvira Ioviț (17 ani). M-ar fi chemat simplu, Popescu Ioan, daca n-ar fi intervenit la timp bunicul Ioan Ioviț, care mi-a completat prenumele cu numele sau, adica Ioan-Ioviț. Si bine a facut deoarece astazi, daca scrieti pe Google cuvantul Iovitz, cu mici exceptii, toate rezultatele se refera la mine.

Primele amintiri clare le am de la varsta de doi ani, cand bunicul Ioviț (decedat in vara lui 1934) ma tinea pe genunchi in tinda casei din Burila Bare si imi spunea cum se numesc diversele pasari si animale din curte

_____________________________

[1] Cartea “Din viața lui Iovițu” urmeaza sa fie publicata in Editura Academiei Romane

Verile multor ani din copilaria mea le-am petrecut cu bunica, Elena Ioviț, la Burila Mare, unde avea 7 hectare de pamant, pe care, singura fiind, le-a dat in dijma la multii ei nepoti din comuna. Asta pana in Iunie 1951, cand i-a fost confiscata toata averea si bunica trimisa pentru multi ani in Baragan, in calitate de chiabur de langa granita cu Tito. Tot atunci au fost evacuati si parintii mei, cu “origine nesanatoasa”, din casa nou construita in Turnu Severin, si trimisi cu domiciliu fortat in Regiunea Autonoma Maghiara, mai intai la Borsec, apoi la Lunca Bradului si, in final la Reghin. Abia in anul 1964 li s-a permis sa revina la casa lor din Turnu Severin. Eu insumi aveam sa completez, in fiecare an la liceul Traian, si apoi la facultate in Bucuresti, o declaratie tip in care, la rubrica origine sociala, scriam invariabil mic-burghez (asa mi s-a spus sa scriu, conform dosarului)

In timpul randurilor de mai sus a venit si a trecut si razboiul (1939 -1944), dupa care Armata Rosie ne-a instalat regimul de democratie populara. Ani lungi de scandari automate Sta-lin, Sta-lin, Gheor-ghiu-Dej, Gheor-ghiu-Dej, a bagat spaima’n burgheji. De atunci s-a impus si in Romania obiceiul pacatos de a aduna mase de aplaudaci pentru “conducatorii iubiti”, narav care se prelungeste pana in zilele noastre, plus “bai de multime” si, mai nou, “bai de pupaturi”. Ce o fi, oare, in capul celor care isi doresc astfel de balciuri? Cu siguranta, nimic bun pentru tara! Ii rog sa nu se supere pe mine cei cu alte simpatii politice dar, Dumnezeu sa ma ierte, mie „mi-a intrat frica in oase” de marea noastra Prietena de la Rasarit inca de la varsta de 12 ani, incepand din August 1944.

Iata un moment ramas in mintea mea din prima copilarie. In Septembrie 1939, intr-o zi frumoasa de toamna, eram la soare pe o banca lunga din fata hotelului Severin si admiram statuia lui Hercules din Baile Herculane. Aveam 7 ani si iminent elev in clasa intaia a Scolii Primare de Baieti Nr.3 din Turnu Severin. Deodata, am fost umbrit de un grup de militari straini, care s-au asezat pe banca, iar unul dintre ei m-a luat pe genunchii lui. Nu intelegeam nimic. Dupa un timp, m-au pus la loc si au plecat mai departe. La o distanta se adunase multa lume sa ii vada iar un domn, cu un ziar in mana, mi-a spus cu mult respect: “Stii cine te-a tinut in brate? Colonelul Beck (era ministrul de externe si restul guvernului polonez, refugiat dupa invazia din acele zile a Poloniei).

Eram in clasa a patra primara, mergeam pe zece zni, cand am inceput sa “particip” la al II-lea Razboi Mondial, odata cu retragerea vaselor de razboi germane Gneisenau, Scharnhorst si Prinz Eugen prin Canalul Manecii, in Februarie 1942. Recunosc ca am urmarit cu sufletul la gura, si in revistele ilustrate si la radio, crancena batalie navala si aeriana pierduta de Anglia. Mi se parea un joc de-a razboiul, dar cum veti vedea indata, Americanii, de putin, cu numai cativa metri, nu mi-au trimis pe cap o bomba aruncata dintr-un avion zburand la circa 10 km altitudine peste Turnu Severin.

Astfel, in primii ani de la Liceul Traian din Turnu Severin luam, in particular, si lectii de vioara dupa Robert Klenck. Ca aplicatie, de multe ori cantam si Serenada de Toselli – pana in ziua de Sfintele Pasti, din 16 Aprilie 1944, cand bombardamentul Aliatilor ne-a distrus si casa, si vioara. Aveam aproape 12 ani si am scapat ca prin minune intr-un transeu din fundul curtii, pana la care a si ajuns marginea craterului unei bombe de 250 Kg. Am aflat apoi ca bombardierele erau de tip Liberator, construite la Dallas – Fort Worth. Dupa multi ani aveam sa am o lunga colaborare stiintifica cu Prof. Carl B. Collins de la UTD, The University of Texas at Dallas. Necunoscute ne sunt noua Caile Domnului.

Dragi amintiri ma coplesesc – opt ani elev al liceului „Traian” din Turnu Severin. Atunci, in anii 1943 – 1951, pasii mei tineri erau acolo, zi de zi, anotimp dupa anotimp, incepand in fiecare toamna cu reintalnirea mult asteptata cu colegii, imprastiind in joaca frunzele moarte si castanele cazute pe sub batranii castani din fata liceului si de pe aleile parcului sau magnific. Purtam cu mandrie uniforma bleumarin a liceului si sapca cu emblema LT la care, din clasa a cincea, am adugat si tresa aurie. Imagini vii ma insotesc de pe bancile zgariate si gravate din salile de clasa, de pe coridoarele generoase, din sobra curte interioara, din amfiteatrul cu clasici ai fizicii si chimiei inramati pe pereti, din sala de desen si de muzica, din sala de sport cu fronton inscris „Mens sana in corpore sano” si de pe terenurile de sport ale liceului. De mii de ori am alergat sa beau apa cristalina din izvoarele de la poalele acestei sfinte cetati a invatamantului Severinean. Si profesorii mei de atunci au ramas deasemenea sfinti pentru mine. Dragi amintiri ma coplesesc – opt ani elev al liceului „Traian” din Turnu Severin, in care nu intram decat prin poarta din spate, a elevilor. Nu banuiam atunci ca numele meu va fi sapat candva in placa de marmura de la intrarea profesorilor, alaturi de al altor academicieni, fosti elevi ai acestui vechi liceu (136 de ani de existenta).

Am dat bacalaureatul in Iunie 1951, dupa care familia mea a fost indepartata din Turnu Severin, bunica Elena Ioviț deportata in Baragan, parintii si fratele Tiberiu cu domiciliu fortat in Ardeal (departe de granita cu Tito), iar eu la facultatea de fizica si matematica, la Universitatea din Bucuresti. Putin a lipsit, insa, ca eu sa nu o insotesc pe bunica mea in gulagul din Baragan, din 1951 si pana in 1964, cat a durat aceasta exilare.

Astfel, intr-o seara de iunie 1951, un vecin, croitor, care lucra pe la Partid, ne-a divulgat ca „eram pe liste” si vom fi ridicati si dusi in Siberia. Chiar in acea seara, mama si tata au plecat la Craiova, la un frate al tatalui meu, dar eu am ramas cu bunica, Elena Ioviț, deoarece eram chiar in mijlocul examenelor de bacalaureat. Si intr-adevar, dimineata, de vreme, am vazut ca era un soldat inarmat la poarta noastra. La plecare acesta m-a oprit si a chemat pe un tanar sublocotenent, caruia i-am spus ca pierd bacalaureatul. Ca prin vis, parca l-am auzit, „du-te, eu nu te-am vazut”. Pe bunica, insa, cum v-am spus mai sus, au luat-o si au dus-o, pentru multi ani buni, in Baragan.” Un miracol a fost, deci, ca eu am dat „Bacul”.

De ce am ales stiintele exacte? In primul rand pentru ca nu puteau fi afectate de ideologie, care facea ravagii in disciplinele umaniste. In al doilea rand, desi la matematica mi-a fost intotdeauna clar ca 1 + 1 = 2 si 1 – 1 = 0, la fizica nu intelegeam de ce f = ma, sau E = mc2 si nu altfel. Abia acum, la aproape 90 de ani, intr-o discutie cu unul dintre marii mei prieteni, stralucitul matematician si fizician Cristian Calude (Cristian S. Calude – Wikipedia), professor la Universitatea din Auckland, Noua Zeelanda, m-a luminat Domnul sa inteleg ca “teoriile fizice sunt doar norme (canoane) de calcul pentru numerele care ne apar din interpretarea experimentala si observationala – numere utile pentru ordonare si previziune. Cu cat aceste norme sunt mai simple si elegante, cu atat ele ne apar mai adevarate. Dar despre unicitatea si veridicitatea absoluta a acestor teorii nu putem vorbi.” (e-mail Iovitzu, 31 Mai, 2019, 1 AM). Cristian m-a uimit cu raspunsul “Stimate profesor, GENIAL! Imi pare nespus de rau ca nu am stiut acest gand pentru a-l cita in eseul nostru minor, dar pe aceasi unda, alaturat. Va fi citat cu siguranta in orice context pe aceasta tema. Cu mare admiratie, Cris”(e-mail Cristian, 31 mai, 2019, 9 AM).

Apogeul meu matematic a fost atins la examenul scris de geometrie analitica din anul 1952, la finele anului intai, dat in Amfiteatrul Spiru Haret, prin singura nota maxima, de zece, din toata seria de aur a matematicienilor si fizicienilor romani, nascuti in jurul anului 1932, Ciprian Foias, Gheorghe Gussi, Valentin Poenaru, Marius Stoka, Alexandru Berinde, Sorin Ciulli, Cornel Eftimiu, Alexandru Glodeanu, Leon Grigorescu, Nicolae Ionescu-Pallas, Eugeniu Ivanov, Marin Ivascu, Geavit Musa, Aureliu Sandulescu, Liviu Sofonea, in total circa 100 de colegi in anul intai, facut impreuna. Din anul al doilea ne-am despartit in sectia de matematica, respectiv sectia de fizica.

In fine, optiunea mea pentru fizica a fost decisa inca din anii de liceu ca urmare a lecturii unui roman, care mi s-a parut extraordinar, “O rază de lumină”, de Mitchell Wilson(2), pe a carui coperta o prezint, cu duiosie, in poza de mai jos.

_________________________________

[2] Mitchell A. Wilson (1914 – 1973) a fost un romancier și fizician american. Înainte de a deveni scriitor, Wilson a fost cercetător in domeniul fizicii atomice moderne, o perioadă fiind chiar asistent la Enrico Fermi.

Ati vazut mai sus de ce am ales sa ma dedic cercetarii profunzimilor lumii materiale. Si Domnul m-a ocrotit mai departe si nu am avut de suferit la Universitatea din Bucuresti nicio repercursiune datorata “originii mele nesanatoase” si lipsei carnetului de UTM-ist. In toti anii de studii am primit casa si masa gratuit la caminele si cantinele universitatii iar, la absolvire, in 1955, am fost retinut de academicienii Eugen Badarau (Eugen Bădărău – Wikipedia) si Radu Grigorovici (Radu Grigorovici – Wikipedia) la Catedra de Optica. A fost pentru mine o onoare suprema sa fiu incadrat ca preparator, si apoi asistent, la facultate si sa fac seminarii, laboratoare si experientele de curs la cei doi mari profesori.

Am venit prima oara la Magurele ca student, in vara anului 1952, la nou infiintatul (in 1949) Institut de Fizica de Academicianul Horia Hulubei (Horia Hulubei – Wikipedia). De fapt, singura cladire cu laboratoare de atunci era fosta Scoala de Fete a lui Ioan Slavici, iar eu am facut practica la un microscop electronic Tesla3 din aceasta veche cladire, pregatind si citind probele, si schimband filamentul cand se ardea. Am admirat multe imagini de diverse probe, in acest laborator de microscopie electronica, sub conducerea lui Nathan Croitoru4, primul meu sef in cercetarea tainelor naturii. La capatul pajistii din vale se intindea atunci, ca si acum, micul lac, inconjurat de padure, un palid reflex al vechilor Codrii ai Vlasiei. Se spune ca lacul este „Lacul codrilor albastru” din poezia lui Eminescu, stiindu-se ca acesta il vizita pe prietenul sau Slavici la Magurele. De atunci, din vara lui 1952, aveam sa ma plimb de multe ori in jurul acestui magic lac, vedeti la A walk around Eminescu’s blue lake of the woods (1,2,3) 5

______________________

[1] TESCAN – Wikipedia, iata microscopul la care am lucrat in vara lui 1952.

[1] Nathan Croitoru Home Page

[5]www.iipopescu.com/Denisa_and_Iovitzu_Photo_Album/Denisa_and_Iovitzu_Photo_Album.html

Eu nu stiam atunci, la inceputul anilor 60’, ca … “George Emil Palade a gasit procedeul de fixare cu tetraclorura de osmiu tamponata cu veronal sodic si care ii poarta numele: fixatorul Palade si astfel probele (n.n.biologice) au putut fi studiate la microscopul electronic. George Emil Palade a fost primul care a vazut si a descris ribozomii, inca din 1952, din care cauza, o buna bucata de vreme au fost denumiti granulele lui Palade”, spune inginerul George Palade, fiul sau din a doua casatorie, prezent la conferinta de presa. Activitatea din Statele Unite ale Americii a lui George Emil Palade s-a desfasurat la Institutul pentru Cercetare Medicala Rockefeller din New York, apoi la Universitatile Yale si San Diego. In 1974, la un an dupa ce plecase de la Centrul Rockefeller la Universitatea Yale, George Emil Palade primea Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina, alaturi de prietenii si colegii sai Albert Claude si Christian de Duve.”, vedeti articolul
Premiul Nobel acordat in 1974 lui George Emil Palade, in …

Dar iata cum am cunoscut-o eu pe Denisa, colega mea de an de facultate. Ca studenta mi-a fost absolut inaccesibila – era foarte curtata. Intrase in facultate pe locuri rezervate, „fara examen de admitere”, ca medaliata cu bronz la Olimpiada de Matematica pe tara. Domnul a hotarat, totusi, sa mi-o dea pe ea calauza pe drumul vietii mele spre El. Si atunci, ea a luat in brate un teanc mare de reviste Physical Reviews sa-l duca inapoi, la Biblioteca de Fizica – usa langa usa cu a camerei unde lucram eu, dintre Biblioteca si Amfiteatrul Bacaloglu de la etajul doi al cladirii din centru a Universitatii din Bucuresti. Eu, tocmai atunci, eram mai mult pe intuneric, masurand grosimea spatiului intunecos ce separa catodul de plasma unei fascinante descarcari luminiscente. Il masuram cu ajutorul unei bijuterii de catetometru frantuzesc, de dinainte de primul razboi mondial, dar de mare precizie (sutimea de milimetru). Cineva a batut la usa. Am deschis. Era chiar Soarta mea, dar nu mi-am dat seama pe loc. La Dvs cum a fost ? Trebuie sa fi fost ceva similar. Soarta mea tinea cartile in brate, prinse intre maini si barbie. Am ajutat-o sa le duca pana la usa urmatoare, a Bibliotecii. Data urmatoare, cand am intalnit-o pe scarile Institutului de Fizica Bucuresti (din Calea Victoriei 114), „deja ne cunosteam” si am salutat-o, intarziind o infima clipa in plus privirile unul pe altul. Doamne, acesta a fost inceputul!

Data urmatoare chiar mi-a zambit si mi-a urat succes, tot pe scari, eu urcam, ea cobora, din nou la Universitate, la facultate, unde urma sa-mi sustin, in dupa amiaza aceea, doctoratul in „cercetari cu privire la mecanismul fenomenelor de la catodul descararilor luminiscente”. Am invitat-o si a venit si ea la sustinere. O, Doamne ! Parca aveam aripi ! Era 12 Aprilie 1961. Toata dimineata aceea, cu totul intamplator, a fost emotie mare in lume datorita evolutiei circumterestre a lui Gagarin6. Ce coincidenta! Acesta a fost inceputul meu de drum, pe acest Pamant, cu Denisa.

______________________________

[6] Iuri Gagarin – Wikipedia

Pana la varsta de 30 de ani, mai precis pana in Noiembrie 1962, datorita originii mele sociale de mic burghez, am scapat sa nu fiu membru de partid. Dar, cum v-am spus mai sus, desi sustinusem doctoratul in Aprilie 1961, confirmarea mea finala de la CNATDCU (Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare) nu mai venea. Intr-o buna zi, Academicianul Eugen Badarau, directorul Institutului de Fizica Bucuresti (IFB) al Academiei Romane, mi-a intins o coala de hartie si mi-a spus sa scriu cererea de intrare in partid (PCR), fara de care nu pot primi confirmarea doctoratului. Si astfel, incepand chiar dupa cateva zile, am fost primit si eu in randul oamenilor, pardon, al partidului, dupa care mi s-a si eliberat diploma de doctor in stiintele fizice. Imi aduc aminte ca, tot in acea perioada, si academicienii directori de institute, Horia Hulubei (IFA) si Eugen Badarau (IFB), au trebuit sa intre in partid.

20 de ani am fost colaborator foarte apropiat al mentorului meu, Eugen Badarau (1887 – 1975). Erau perioade cand venea in laboratorul meu sau ma chema la dansul in cabinet si de doua ori pe zi, dimineata si seara, sa discutam despre ce rezultate am mai obtinut. Primele mele lucrari stiintifice le-am facut si publicat impreuna, incepand cu prima, despre efectul catodului dublu, publicata in Anglia in 1968. Tot impreuna am scris si doua carti, considerate fundamentale, despre Gaze Ionizate (in 1963 si 1965) din care a doua, tradusa in franceza, a fost publicata si in editura Dunod din Paris in 1968.

Profesorul Eugen Badarau era de scoala germana (diploma la Technische Hochschule din Graz, 1905 – 1907), italiana (doctoratul la Universitatea din Pisa, 1907 – 1912), si rusa (tanar asistent de fizica la Universitatea din Sankt Petersburg, 1914 – 1920). A venit in tara ca professor la Universitatea din Cernauti (1920 – 1934) si apoi ca professor, sef de catedra, la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Bucuresti (din 1935 pana la pensionare in 1964), dar continuand ca director al Institutului de Fizica Bucuresti (IFB) pana aproape de moartea sa, la 88 de ani, in Martie 1975.

Profesorul Eugen Badarau a fost pentru mine si pentru Denisa ca un parinte. Deseori ne-a invitat sa pranzim impreuna la Athénée Palace sau la restaurantul din Baneasa. De ziua nuntii noastre, pe 10 August 1963, ne-a pus masina si soferul lui la dispozitie si ne-a trimis un buchet de flori si un vas ceramic cu cartea lui de vizita in el, cu textul olograf “Familiei Iovițu Popescu transmit cele mai calduroase urari de fericire. Cu dragoste, E. Badarau, 10/VIII/1963”. Cum veti vedea mai departe, 40 de ani a fost Denisa alaturi de mine, pana in zilele violet din Noiembrie 2003, cand a trecut la Domnul, dar Denisa, darul infinit al Domnului pentru mine, a fost si a ramas pentru totdeauna in sufletul meu!

“Gandacii domnu’ Iovițu, gandacii!” Mentorul meu, Eugen Badarau, mi-a povestit numeroase intamplari din viata sa si a familiei sale. Daca as avea talent, as face un volum best seller cu ele. Iata o istorie a carei morala se potriveste in multe situatii. Astfel, tatal profesorului meu a mostenit o podgorie in sudul Basabiei, la Ismail. Vița de vie era deseori atacata de gandaci si atunci erau tocmiti oameni din zona sa-i stârpeasca, dar acestia ii aruncau in cosuri de nuiele ca pe struguri. In cele din urma, stapanul i-a intrebat de ce nu-i omoara pentru ca multi gandaci se catarau sa scape. Nu boierule, i-au spus acestia, uite, unul daca incearca sa se ridice, 20 se agata de el si-l trag inapoi!. De multe ori profesorul meu Badarau m-a atentiona cu “Gandacii domnu’ Iovițu, gandacii!”

Iulie 1963, prima mea iesire in vest, la Paris, unde l-am insotit pe profesorul Badarau la a VI-a Conferinta Internationala de Fenomene in Gaze Ionizate, de circa 1000 de participanti din peste 30 de tari. Acolo am prezentat si eu doua lucrari, una in engleza si alta in franceza (cand s-au luminat la fata participantii majoritari francezi). Am fost incantat de cata lume buna il cunostea pe maestrul meu, care atunci avea frumoasa varsta de 76 de ani. Membrii comitetului international ne-au propus ca urmatoarea conferinta internationala sa fie la Bucuresti, adica in 1965 (aceste conferinte se tin periodic, la doi ani) dar Badarau a reusit ca abia in 1969 sa organizeze la Bucuresti a IX-a editie a acestei conferinte, care a fost si prima mare conferinta stiintifica internationala de pana atunci din Romania. Aceasta s-a tinut in aula si amfiteatrele Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti la care, la insistentele profesorului meu, am acceptat sa fiu secretar general. Cu mult drag imi aduc aminte cum, la intrarea in marea aula de la Drept, era expusa, pe multe standuri, cartea noastra de gaze ionizate in limba franceza, proaspat aparuta in editura Dunod din Paris.
Tot profesorul Badarau, prin excelentele sale relatii internationale, a obtinut o bursa Humboldt pentru mine la prietenul sau, Prof. Lochte-Holtgreven, directorul Institutului de Fizica Experimentala al Universitatii din Kiel, Germania. Acolo mi s-a alaturat dupa cateva luni si Denisa, dezvoltand mai departe cercetarile noastre din Bucuresti de spectroscopie optogalvanica. A fost, cred, cea mai frumoasa perioada din viata noastra traita impreuna in strainatate – era anul 1968, anul de la jumatatea vietii ei. Am si acum pe perete diploma de bursier al Fundatiei Humbold in perioada 1 Octombrie 1967 – 31 Martie 1969, cu semnatura originala a presedintelui fundatiei, Werner Heisenberg, unul din creatorii mecanicii cuantice. In albumul nostru de pe Internet,

Denisa & Iovitzu Photo Album – Ioan-Iovitz Popescu7

am grupat fotografiile din aceasta minunata perioada sub titlurile

Humboldtians 1968 (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7)
German Dream 1968 (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10)

 

Apogeul vietii noastre profesionale, al Denisei si al meu, abia acum avea sa vina, cand Fundatia Nationala de Stiinte a Statelor Unite ne-a finantat substantial un program de cooperare stiintifica de-a lungul a 10 ani (1971 – 1981) cu Prof. Carl B. Collins de la Universitatea din Dallas, Texas (The U.S. – Romanian Project in Atomic and Plasma Physics). Rezultatele obtinute au fost pe masura si au evoluat in directia spectroscopiei multifotonice, inceputa de noi inca din Germania. Cercetarile de la IFTAR Bucuresti si cele efectuate in cele doua stagii ale Denisei la Universitatea din Dallas, Texas au fost finalizate prin publicatii in cele mai bune reviste americane de fizica si au fost propuse de cateva ori pentru Premiul Nobel in Fizica. Am grupat fotografiile din aceasta fertila perioada sub titlul

American Dream 1973 (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10)

din fotoalbumul mentionat mai inainte.

Demna de mentionat in perioada urmatoare este colaborarea cu fostul meu student supradotat, regretatul Dr. Silviu Olariu (1955 – 2013), cu lungile noatre plimbari de la Magurele. Una din temele preferate ale discutiilor noastre era dualismul unda-corpuscul, paradigma fundamentala a fizicii moderne. Rezultatul a fost cel mai citat articol de sinteza al nostru, de 100 de pagini, publicat in cea mai importanta revista de fizica, Reviews of Modern Physics, despre efectele cuantice ale fluxurilor electromagnetice: S. Olariu and I. Iovitzu Popescu, The quantum effects of electromagnetic fluxes, Rev. Mod. Phys. 57, 339 – 436 (1985).

Cu multa pasiune am scris cartea   Geometrical Optics, Contemporary Literature Press, 2017, sau in limba Romana,  Iovitzu’s lectures on OPTICS, holograph, Universitatea Bucuresti (1988). Veti vedea cum toata civilizatia noastra a intarziat cu circa 1500 de ani, de la Ptolemeu pana la inventarea telescopului si microscopului, din cauza ca legea refractiei luminii nu a fost formulata exact, ca raportul sin i /sin r = n. Deabia apoi a fost descoperit universul (macro si micro) in care traim! – Iata concluzia, pe scurt.

„Ptolemy also possessed the most extensive and thorough knowledge of optics in Antiquity, and wrote one of the most remarkable treatises on optics, Ptolemy’s Optics. For a long time believed to be lost and known solely through citations found within writings from the Middle Ages, it was ultimately recovered from the latin manuscripts, Ptolemaei opticorum sermones quinque, translated from Arab. This treatise encompasses all the branches of optics that were then known, namely sight, reflection on planar and concave mirrors and refraction. Ptolemy also undertook a serious experimental study of the refraction of light, a singular work in Antiquity, in which he studied the refraction of light through air into water and glass, and through glass into water, he described the measuring instrument (a circular graded disc for measuring the two angles), and left tables containing the experimental data regarding angles of refraction corresponding to angles of incidence (every 10 arc degrees). The data regarding the 50° and 60° angles of incidence is surprisingly of particular precision. It is evident that Ptolemy could have discovered the exact law of refraction. Unfortunately, it remained undiscovered until Snell (1621) and Descartes (1672) (…) But time had lost its patience, and the capricious law wrote itself (and, essentially, using no other means than those that had been available for almost 1500 years) through the hands of Snell (around 1621), in the form cosec r/cosec i = n, and through Descartes (1637), in the form sin i/sin r = n.” Cele mai calde multumiri doamnei professor Lidia Vianu si domnului Bogdan Voiculescu pentru traducerea in Engleza a cursului meu de Optica Geometrica (1988).

Mult suflet am pus, ca rector, in Seminarul de Filozofie si Stiinta (1982 – 1987), descris mai jos in cartea regretatului ziarist Victor Botez (1933 – 2018) 8

Extras de la pp 228 – 231
din cartea “Privind înapoi fără mânie” de Victor Botez,
publicata in Bucuresti, 2004, cu ISBN 973-87138-0-4

Seminarul de Filozofie si Stiinta (1982 – 1987)
Om cu largă deschidere a diapazonului cultural, iubitor de filosofie, literatură, muzică, loan loviț Popescu și-a folosit autoritatea de rector pentru a înființa un seminar multidisciplinar de „Filosofie și știință”, având drept secretar, consilier și „suflet” întru dificila lui organizare pe dr. Angcla Botez, cercetător principal la Institutul de Filozofic.
în anii când a funcționat, acesta era un autentic cerc de elită al intelectualității bucureștene, iar conferințele – îndrăznesc să spun ea un fidel ascultător al lor – concurau cu multe’din cele rostite, pe vremuri, la Fundațiile Regale. Ideea lui lovițu și a Angelei era că trebuie să fie impulsionată o mai bună comunicare între slujitorii multelor dimensiuni ale culturii, realizată din perspectiva filosofie- știință, domenii între care se purtase un fructuos dialog milenar.
Conferințele și dezbaterile se țineau în sala dc consiliu a facultății de Drept, neîncăpătoare pentru numeroșii participanți (în jur de 50 la o reuniune). A fost o idee inspirată invitarea lor de a-și semna numele într-un registru, astfel că acum putem avea o imagine clară asupra preocupărilor și valorii lor.
Conferința inaugurală a aparținut fizicianului Ioan Ioviț Popescu, titlul ei fiind: „Un model cosmologic energetic – informațional – Etheronica”, iar data rostirii 3.04.1982. Imbrăcat într-un impecabil costum bleumarin, folosind din când în când tabla și creta pentru a ne „figura” ultima particulă imaginată de el fizico- matematic și filosofic din atât de complicata și misterioasa structură a Cosmosului, lovițu facea o expunere de mare clasă, într-un rafinat stil academic. Ne purta într-o lume fantastică din care făceam parte fără a-i putea cuprinde, înțelege și atinge decât într-o ridicol de mică măsură complexitatea, infinititudinea. Modelele cosmologice (fuseseră elaborate cam două sute în timpul istoric al culturii pe minuscula planetă Terra) sunt armonioase construcții teoretice, care înoadă cunoscutul eu puterea de anticipație așteptându-și demonstrarea în realul palpabil sau vizibil.
Ea seamănă, pe alocuri, cu opera artistică, și ea un cosmoid, dar în cazuri excepționale, dacă e confirmată, poate revoluționa știința, filosofia, modul de comprehensiune a lumii în care trăim, așa cum au lăcut-o Copernic, Newton, Galilei, Einstein, împingând frontierele a ceea ce știm mult dincolo de ceea ce secolele anterioare o „ziceau” născând noi paradigme. O succintă expunere a ceea ce înțelegea lovițu prin eteronică se află în interviul acordat mie în urmă cu două decenii, republicat… mai la vale, în carte.
Conferințele ulterioare din 1982 au fost susținute de prof. univ. Paul Constantinescu, matematician, și s-au referit la: „Modelarea cibernetică a organizării și dezvoltării sistemelor”; Florin Fclecan, conf. univ. chimist: „Noțiunea de finalitate în chimia contemporană”; Nicolae Ionescu-Pallas – fizician, „Conceptul de materie în fizică și cosmologie”; Eugen Macovschi, academician-biolog, „Implicațiile filosofice ale problematicii biostructurii” . In anul 1983 cercul a audiat conferințele rostite de Victor Velculescu, cercetător științific dr-fizician, „Despre numere mari și foarte mari”; Paul Popescu-Neveanu, prof. univ. – psiholog, „Conceptul de câmp în psihologia contemporană”; Andrei Dorobanțu, cercetător științific dr. – fizician, „Noi discipline științifice? Sinergetica și teoria catastrofelor”; Paul Postclnicu, prof. univ. – informatician, „Priorități românești în cibernetică”; Ion Cuculescu, prof. univ. – matematician, „Despre numere întâmplătoare”; Constantin Maximilian, prof. univ. – biolog, „Genetica între da și nu”. In anul 1984 au conferențiat Dumitru Ghișe, prof. univ. – filosof, „Valorile – câmp al existenței umane”; Mircea Flonta, conf. univ. – filosof, „Determinații filosofice în gândirea fizică modernă”; Mariana Beliș, conf. univ. – informatician „Libertate și necesitate în sistemul cibernetic”; Doru Mărginean! cercetător științific dr. – biolog, „Biologia moleculară și conceptul de materie vie”; Ionel Purica, prof. univ. – fizician, „Despre particule «elementare»”; Eugen Simion, critic literar, „Critica literară: – metodă sau creație” ; Titu Georgescu, prof univ. – istoric, „Istoria cu fața spre viitor”; Gheorghe loniță, prof. univ. – istoric, „Istorie și actualitate în problematica fundamentală a mișcării comuniste șl muncitorești internaționale”. In anul 1985 s-au audiat conferințele ținute de: Solomon Marcus, prof. univ. – matematician, „Discret și continuu”; Alexandru Balaban, academician – chimist, „Simetria în structuri și reacții chimice”; Aurel Stroe, compozitor, „Câteva dimensiuni ale muzicii într-o viziune contemporană”; Ion Tudosescu, prof. univ. – filosof, „Simetria și asimetria ca legi generale și dc structură a Universului”; Mircea Malița, academician – matematician și filosof, „Statutul modelelor în știință”. In 1986 au vorbit: Radu Voinea, – academician, președintele Academiei Române, „Despre creativitate”; Ion Cornea, director al Institutului de Fizica pământului și seismologie, „Dialectica proceselor geodinamice și bogățiile pământului”; cercetătorii: Andrei Dorobanțu, – fizician, Amitha Bhose, – indianistă, Mihai Ciurdariu, – filosof, „Locul științei în gândirea eminesciană”.
Seminarul s-a „stins” în 9 februarie 1987 cu „Țeoria grafurilor” expusă dc Ioan Tomcscu, – matematician, Andrei Dorobanțu, fizician, acad. Alexandru Balaban – chimist, conf. univ. Paul Cristea – electrotehnică. Incepuse să deranjeze organele de partid (în special la Centrul Universitar) această rarisimă manifestare elitistă, în cenușiul vieții academice și culturale care se întuneca pe zi ce trecea.
Ce păcat că nu s-au păstrat acele conferințe, majoritatea de un nivel informațional, argumentativ și expresiv dc înaltă ținută, cărora le-ar fi stat bine între coperțile unei cărți dătătoare de seamă pentru gândirea științifică, filosofică și artistică românească din penultimul deceniu al secolului al XX-lea! Docte și pasionale erau și confruntările de idei de la „punctul” dezbateri, valoarea asistenței și participărilor la discuții fiind cu totul remarcabilă. Spicuiesc câteva nume din filele registrului de „prezență” din anii 1984-1987: Gabriel Andreescu, Alexandru Boboc, Elena Belu, Petre Bieltz, Mihai Botez, Victor Botez, Paul Caravia, Aculin Cazacu, Elena Cobianu, Dumitru Dumitrescu, Mircea Dumitru, Argentina Firuță, Ștefan Georgescu, Elena Gheorghe, Simion Ghiță, Alexandru Giuculescu, Elena Golu, Nicolae Gogoncață, Aristide Halanay, Ion lanoși, Marius losifescu, Adrian Paul Iliescu, Crizantema Joja, Mioara Malița, Cătălin Mamali, Nicolae Mariș, Vintilă Mihăilcscu, Emil Moroianu, Adrian Miroiu, Liubomira Miroș, Oltea Mișcol, Valentin Mureșan, Mina Nicolaeva, Radu Pantazi, Alexandrina Pârvu, Ilie Pârvu, Mihai Pelin, Cornel Popa, Stelian Popescu, Adrian Rogoz, Mirela Roznoveanu, Ana-Maria Sandi, Victor Săhleanu, Grigore Smeu, Mihail Radu Solcan, Șcrban Stati, Dragan Stoianovici, Adriana Totoescu, Marin Țurlea, Dragoș Vaida, Sorin Vieru, Ion Zubașcu și mulți alții.

Pot spune ca ultima runda a vietii mele a inceput in 1990, cand m-am pensionat la cerere, la 58 de ani, la prima ocazie legala. Cum se vede din decizia si talonul de pensie de mai jos, in anul de gratie 2005, dupa o munca in invatamant si cercetare de 45 de ani, aveam o pensie de 381 de lei.

Nu am inteles exact cum a fost calculata, dar cred ca este o varianta a marelui Constantin Tanase, vedeti la „Algoritm de calcul al pensiei” | Lacrimaroua. M-a salvat financiar, in extremis, indemnizatia de la Academie.

Iesirea mea la pensie (in 1990) a coincis cu schimbarea regimului politic din Romania, cand am si dat foc la carnetul de partid primit in noiembrie 1962. Deci m-am pensionat la cerere la 58 de ani, varsta minima permisa de noua lege, in ciuda insistentelor noului rector al Universitatii din Bucuresti, Acad. Prof. Nicolaie Cristescu, sa mai raman profesor activ al Facultatii de Fizica. Voiam si eu sa ma simt, in fine, liber, scutit de raspunderi si de sefi. Functiile de conducere administrativa detinute de mine in epoca comunista, de decan al Facultatii de Fizica (1972 – 1977), de director al IFTAR (1977 – 1981), de rector al Universitatii din Bucuresti (1981 – 1989) – Dumnezeu mi-e martor ca nu mi le-am dorit niciodata. Acestea mi-au fost efectiv impuse iar eu nu am avut curajul sa le refuz, ostentativ si eroic, in acele vremuri. Personal, ca om eminamente de laborator si de biblioteca, am avut mult de pierdut din timpul si energia mea cu astfel de obligatii laterale. In legatura cu aceasta, va rog sa retineti ca eu nu am cerut niciodata sa am sofer la scara sau alte avantaje fata de colegii mei din Institut, din Facultate sau din Universitate. Numai benzina si reparatia masinii personale in toti acei lungi ani „de conducere” m-au costat mai mult decat indemnizatia.

O mare bucurie am avut in anul 1990, la incheierea activitatii mele universitare, cand studentii au organizat un referendum cu note (DA, NU, ABTINERE) pentru toate cele 126 de cadre didactice de atunci ale Facultatii de Fizica de la Magurele. Rezultatele au stat luni de zile afisate pe geamul usii principale de intrare in facultate. La mine au participat la vot 550 studenti, din care 533 au votat DA, 16 au votat NU si unul s-a abtinut. O mare delegatie a acestor studenti mi-a facut o vizita acasa cu propunerea de a accepta sa fiu primul lor decan de dupa revolutie si au insistat pe langa Denisa si mine pana tarziu in noapte. Le-am explicat ca eu deja depusesem cererea de pensionare la Rector si nu mai revin la aceasta hotarare.

Ultima stralucire a cooperarii noastre stiintifice romano – americane a fost finantata la cel mai inalt nivel de departamentul American al apararii prin Defense Advanced Research Projects Agency – DARPA9 si
European Office of Aerospace Research and Development – EOARD10 si prin infiintarea la Magurele a Fundatiei RC-IGE, Romanian Center – Induced Gamma Emission, al carei director am fost (1997 – 2008), flancat de fostul meu emineant student Calin A. Ur si de celebra secretara a Institutului de Fizica Atomica, Elena Craciun. Toata corespondenta, contractele si rapoartele dintre RC-IGE, EOARD-Londra, UTD-Dallas si Dubna-Moscova a fost preluata de Biblioteca Nationala de Fizica de la Magurele.

Ideea originala simpla a pornit in 1978 de la cursul meu de fizica plasmei, cand obisnuiam sa propun studentilor sa se gandeasca la procese elementare noi, cu mari implicatii fundamentlale si aplicative. Unul dintre ele a fost dezexcitarea nucleelor de viata lunga (isomeri), suspendati in stari excitate de ordinul milionului de electron-volti, deci eliberarea acestei mari energii interne nucleare, prin simpla absorbtie de fotoni de energie mult mai mica, de exemplu de fotoni din domeniul razelor X, cu energii de odinul a numai zece mii de electron-volti. Ideea a fost preluata, evaluata si publicata de stralucitul meu student, regretatul Dr. Silviu Olariu, impreuna cu mine si cu Prof. Carl B. Collins, articolul nostru reprezentativ din acei ani fiind postat la

Early proposal of X-ray pumping of gamma ray lasers (1982)

Interesul a crescut rapid si profesorul Collins a organizat la Predeal, in 1995 si 1997, primele doua intalniri internationale in aceasta directie:

Proceedings of the 1st International Gamma- Ray Laser Workshop (GARALAS’95), Predeal, Romania, 19 – 23 August 1995, Hyperfine Interactions, Volume 107, 1997, Baltzer Science Publishers
Proceedings of the First International Induced Gamma Emission Workshop, August 16 – 20, 1997, Predeal, Romania, Editors I.I. Popescu and C.A. Ur, Editura Metropol, Bucharest, 1999

Echipa internationala (cu 13 autori din SUA, Rusia, Franta, Ucraina si Romania), condusa de profesorul Collins, a fortat mai departe prioritatea si a revendicat prima dovada experimentala a emisiei gamma a isomerului 178Hafniu indusa de razele X, in articolul intitulat
Accelerated emission of gamma rays from the 31-yr isomer of 178Hf induced by X-ray irradiation, C.B.Collins, F.Davanloo, M.C.Iosif, R.Dussart, J.M.Hicks, S.A.Karamian, C.A.Ur, Ioan-Iovitz Popescu, V.I.Kirischuk, J.J.Carroll, H.E.Roberts, P.McDaniel, and C.E.Crist, Physical Review Letters, 82, 695-698 (1999).

From: Anatoly Zadernovsky <zadernovsky@mail.ru>
To: Carl Collins <cbc@utdallas.edu>
Cc: „N.C. Zoita” <cnzoita@gmail.com>, Lev Rivlin <rivlin140322@mccinet.ru>, Jean-Michel Pouvesle <jean-michel.pouvesle@univ-orleans.fr>, Ioan-Iovitz Popescu <iovitzu@gmail.com>, „Khan, Ehsan” <Ehsan.Khan@science.doe.gov>, Calin Ur <calin.ur@pd.infn.it>, „Stickley, C. Martin” <Martin.Stickley@darpa.mil>
Date: Saturday, 18 Mar 2006, 21:21:07 +0300
Subject: Re: DelayedOpportunities

Dear Carl,

We want to express our invariable interest to the trigger problem. We believe that the only right way out is to continue your researches, so that we wish you do not lose heart and keep on working on the trigger problem – the problem of absorbing interest, but simultaneously very intractable one.

We are certain that the prompt publication of the recent results of  Dr. Claudiu Rusu, as well of TRIP and Spring-8 (2004) results would be of highest importance not only for all the Quantum Nucleonics people, but also for whole unprejudiced science community.

We once again invite all our colleagues to participate in Laser Physics’ 06 Conference with presentations on isomer triggering which are followed by publications in the International Laser Physics Journal. This is the best reply to all malevolent persons.

We strongly believe the truth will finally triumph over all „cabals”!

Sincerely yours,
Lev Rivlin11
Anatoly Zadernovsky

Dar va amintesc vorba profesorului Badarau: “Gandacii domnu’ Iovițu, gandacii!” De data asta, insa, erau marii “gandaci de Colorado” si anume marile centre nucleare Americane: Lawrence Livermore National Laboratory (LLNL) cu John Becker si Mort Weiss; Argonne National laboratory (ANL) cu Donald Gemmel si John Schiffer; Stanford Linear Accelerator Center (SLAC) cu William Herrmannsfeldt; California Institute of Technology (CALTECH) cu Steven Coonin; Los Alamos National Laboratory (LANL) cu Jerry Wilhelmy; Arms Control and Disarmament Agency, cu Peter Zimmerman. Teama lor a fost ca rezultatele noastre privind emisia stimulata gama ar fi putut conduce la micsorarea fondurilor lor de cercetare. Acestia au inceput o sabotare sistematica a “echipei de la Dallas” prin blocarea publicatiilor si a accesului la cel mai stabil fascicul de raze X monocromatice acordabile de la Hyogo, Japonia. Mai mult, au platit o cunoscuta jurnalista Americana, Sharon Weinberger, sa ne denigreze pe Carl Collins, pe mine, pe Denisa, in romanul Imaginary Weapons (Arme Imaginare), 280 pagini, Nation Books, 2006. Chiar pe supracoperta cartii apare scris, pe scurt, despre ce este vorba: „The isomer bomb’s strange history is a detective story that begins in communist-era Romania and ends in the E-Ring of the Pentagon, the corridor that houses the inner circle of the Defence Department’s leadership.” adica „Istoria ciudată a bombelor isomerice este un roman detectiv care începe în România comunistă și se încheie cu Inelul E al Pentagonului, coridorul care găzduiește cercul interior al conducerii Departamentului Apărării”. Denisa si cu mine suntem comentati la paginile ix, 17 – 21, 88, 263.

In ciuda acestei propagande, o echipa independenta a DARPA (Defence Advanced Research Projects Agency) a confirmat din plin rezultatele noastre, vedeti scrisoarea din 29 Februarie 2008, de confirmare la http://www.iipopescu.com/TRiggered_Isomer_Proof.pdf . Aceasta este insotita de un raport tehnic DARPA de 100 de pagini pe care vi-l tin la dispozitie. Dupa aceasta data cercetarea noastra, internationala pana atunci, a fost secretizata de autoritatile DARPA. Toata aceasta competitie acerba este descrisa in Hafnium controversy – Wikipedia si in Induced gamma emission – Wikipedia. Ultima verba din Hafnium controversy sunt:

“In 2009, S.A. Karamian et al. published the results of a four nation team’s experimental measurements at Dubna for the production of quantities of 178m2Hf by spallation at energies as low as 80 MeV.[21] Besides significantly lowering the projected cost of production, this experimental result proved the accessibility to sources of 178m2Hf to be within the capabilities of the several idle cyclotron devices scattered around the world.”

cu articolul nostru citat la

[21]Spallation and fission products in the (p+179Hf) and (p+natHf) reactions
S.A.KaramianaC.A.UrbcJ.AdamadV.G.KalinnikovaN.A.LebedevaG.K.VostokinaC.B.CollinseI.I.Popescuc

a Joint Institute for Nuclear Research, Moscow Region, Dubna 141980, Russia
b Horia Hulubei National Institute of Physics and Nuclear Engineering, P.O. Box MG-6, Bucharest 077125, Romania
c Induced Gamma Emission Foundation, P.O. Box 34-81, Bucharest 010044, Romania
d Institute of Nuclear Physics, Řež, Prague CZ-25068, Czech Republic
e Center for Quantum Electronics, University of Texas at Dallas, Richardson, TX 75083, USA

†

Intre timp, in seara zilei de Miercuri, 26 Noiembrie, 2003, orele 21:33, Denisa a trecut la Domnul, desi Ea a ramas, in continuare, si langa mine! Cum s-a intamplat atunci acest traznet din viata mea am descris pe Internet la damned_impact_factors – iipopescu.com (vezi acolo si nota finală cu evaluarea scientometrică a doctorului De Dracula). Pe scurt, sunt descrise evenimentele incredibile și înspăimântătoare pe care le-am trait în Noiembrie 2003 la Clinica de Chirurgie Cardiovasculară a Spitalului din Târgu Mureș, un oraș din mijlocul Transilvaniei. Nu există nicio explicație a tragediei noastre, în afară de faptul că am întâlnit acolo un chirurg mizerabil și îngâmfat, R.D., numit aici De Dracula (o anagramă aproape perfectă a numelui său real), care probabil a fost foarte stânjenit in promovarea sa de standardele scientometrice propuse de mine la inceputul anilor 2000, vezi Journal Ranking and Average Impact Factors – iipopescu12. Dezastruos, aversiunea lui R.D. față de noi, fata de biata mea soție, Denisa, s-a dovedit a fi una mortală. Fie ca Domnul să facă dreptate Denisei pe pământ precum în ceruri!

Am incheiat, pana la urma, plangerea mea de pe internet cu rugaciunea Binecuvântează-i pe duşmanii mei, Doamne! de Sfântul Nicolae Velimirovici, episcopul Ohridei (1880 – 1956).

Mi-a preluat-o pe Denisa mai departe Parintele Paroh Anton Ionescu, care, de atunci, mi-a devenit un drag frate mai mic. In fotoalbumul Denisa & Iovitzu Photo Album – Ioan-Iovitz Popescu am grupat fotografiile, cu locul in care m-am dus de mii de ori de-atunci, sub titlul Al fine del cammin di nostra vita
Ultima strofa a poemului final din Noaptea Iguanei, Actul 3, de dramaturgul american Tennessee Williams, strajuieste gravata in granit mormantul nostru din Magurele:

It was Denisa’s wish to have
These lyrics graven on this stone:

O, Courage! Could you not as well
Select a second place to dwell,
Not only in that golden tree
But in the frightened heart of me?

Curajule, au n-ai putea
Să te strămuţi din casa ta,
Din coama de măslin rotată
In inima-mi infricoşată ?

By Tennessee Williams

Am gasit post mortem, scris de mana Denisei, versiunea in limba romana de mai sus. Traducerea, foarte probabil, a fost facuta tot de Ea.
†
Si acum, pe ultima parte a vietii acesteia, Domnul mi-a trimis doi mesageri de suflet de mare cultura, pe profesorul lingvist german Gabriel Altmann si pe profesorul oceanograf olandez Egbert Duursma, care mi-au mangaiat sufletul cu caldura cu care m-au imbratisat si cu vorbele lor intelepte, desi nu i-am intalnit personal niciodata. Cu fiecare din ei s-a intamplat cu mine un miracol.

Astfel, incepand din 2006, impreuna cu profesorul Altmann, am analizat lingvistic un numar foarte mare de texte literare din cele mai diverse limbi si am publicat 67 de articole si 11 carti. Doua din acestea au aparut intr-o mare editura si anume:

Popescu, I.-I., Altmann, G., Grzybek, P., Jayaram, B.D., Köhler, R., Krupa, V., Mačutek J., Pustet, R., Uhlířová, L., Vidya, M.N. (2009). Word Frequency Studies – De Gruyter
Popescu, I.-I., Lupea, M., Tatar, D., Altmann, G. (2015). Quantitative Analysis of Poetic Texts – De Gruyter. Citam din prezentarea editorului: “The book is dedicated to the work of the famous Romanian poet Mihai Eminescu whose complete work was analysed, which made detailed illustrations of the method possible. The methods can be used mutatis mutandis for any language and text. It is the first comprehensive quantitative analysis of a poetic work.“

Cu profesorul Duursma s-a intamplat altfel, el relansand un mai vechi articol al meu despre etheroni (1982) si dandu-i o larga circulatie internationala prin urmatoarele brosuri

Ether and Etherons. A Possible Reappraisal of the Concept of Ether. 1982
Etherons as predicted by Ioan-Iovitz Popescu in 1982, vedeti, pe scurt, argumentele pentru etheroni de la paginile 17 – 25.
Einstein’s Cosmic ether, the Atomic ether, their etherons; small Big …

Am ajuns, astfel, citat cu etheronii in acelasi context cu Einstein, Dirac, Bell, Polyakov, ’t Hooft, Laughlin, de Broglie, Maxwell, Newton, in Aether theories – Wikipedia13:

“In 1982, Ioan-Iovitz Popescu, a Romanian physicist, wrote that the aether is „a form of existence of the matter, but it differs qualitatively from the common (atomic and molecular) substance or radiation (photons)”. The fluid aether is „governed by the principle of inertia and its presence produces a modification of the space-time geometry”.[9] Built upon Le Sage’s ultra-mundane corpuscles, Popescu’s theory posits a finite Universe „filled with some particles of exceedingly small mass, traveling chaotically at speed of light” and material bodies „made up of such particles called etherons”.[10]“

In legatura cu etheronii, vedeti si articolul lui Nicolae Ionescu-Pallas din Romanian Reports in Physics, Volume 55, Number 1, P. 7 – 42, 2003 , Reflections Concerning the Genuine Origin of Gravitation Ionescu …,  unde, la paginile 14 – 15 scrie

„We point out that the term “etheron”, and the previous formula of mass, were, for the first time, proposed by the Romanian physicist Ioan Iovitzu – Popescu, long time ago, when the compliance between the ether concept and the General Relativity Theory was by no means evident. By this remarkable intuition, Iovitzu – Popescu turns out to be a forerunner of the kind of gravitational theory we enter upon in this scientific work [20].” [Reference 20. Ioan-Iovitu Popescu, Etheronics – A possible Reappraisal of the Ether Concept  (in Romanian), Studii si Cercetari de Fizica, t.34, no.5, (1982), p. 451-468. See also: Hypothesis on the Quantizing of the Universe (in Romanian) in the book: Philosophical Outlook concerning the  Rationalism of the Science (in Romanian), Edited by Dr. Angela Botez, Academic Press, Bucharest, (1983), p. 9-32.]

Incerc sa inchei tot cu o “fabula” a mentorului meu Eugen Badarau. Astfel, tatal sau, student la Universitatea din Heidelberg, in drum spre tara, a facut un popas la Viena si a vizitat faimosul ospiciu. Acolo a fost preluat de la poarta de un distins domn, in halat alb, care l-a condus prin sanatoriu si i-a dat explicatii detaliate si competente. La despartire, tatal profesorului meu, incantat de vizita, a multumit si s-a recomandat „Badarau, student la Heidelberg”, la care distinsul domn in halat alb i-a strans calduros mana si a zis „Iisus Hristos”.

Dar asta este doar o gluma fata de ce ni se intampla astazi. Mi-e teama ca traim deja intr-o lume nebuna iar Pamantul devine prea mic pentru o nebunie asa de mare!

La sfarsitul vietii constat ca aversiunea mea fata de “homo politicus” nu s-a mai atenuat. Dimpotriva. Contemplati lista Top Ten Most Evil Dictators of All Time (in order of kill count) – Po…si veti vedea ca primele doua locuri apartin comunistilor, 1. Mao Tse Dung (49-78 million deaths) si 2. Stalin (23 million deaths), urmati de national socialisti 3. Adolf Hitler (17 million deaths). La scara Romaniei avem si noi sinistrele personaje pe care nu le mai pomenesc. Pe ultimul il citez, totusi, cu “Vreti sa fiu Presedintele vostru?”. Individul este deja la puscarie, dar acolitii lui se zbat in continuare, agatati de putere. Mana Domnului a salvat Romania in anul 2019, la Referendumul pentru Justitie si la Alegerile Europarlamentare din Mai, la alegerea extraordinara a romancei LCK ca Procuror Sef al Uniunii Europene, la Alegerile Prezidentiale din Noiembrie. Slava Domnului!

Bulevardul Kiseleff 10

Apropo de PSD, paradoxal, privesc cu adanca nostalgie cladirea din Bulevardul Kiseleff nr.10, unde roiesc, intra si ies, dau interviuri pe scara, unii dintre cei mai jalnici politicieni ai Romaniei.

Kiseleff 10, fostul sediu al muzeului Toma Stelian (inaugurat in 1931), sediul Uniunii Scriitorilor (1959 – 1977), sediul PSD (1991 – in zilele noastre).

O carte recenta a scriitorului Marin Ionita, Kiseleff 10. Fabrica de scriitori. (2018) este prezentata astfel:

“Dupa model sovietic, la inceputul anilor 1950, s-a infiintat si in Romania o scoala de literatura si critica literara, cu sediul in palatul de pe Soseaua Kiseleff nr. 10. Studentii acesteia au fost selectati din cele mai diverse medii sociale cu scopul de a fauri o noua literatura. Printre ei s-a aflat si Marin Ionita, caruia ii datoram cele mai interesante memorii despre o institutie care si-a pierdut pana si arhiva. Sub pana autorului, intamplari mai putin cunoscute si scriitori pe nedrept uitati sunt adusi la lumina. Kiseleff 10. Fabrica de scriitori dezvaluie detalii din activitatea de tinerete a Aurorei Cornu, a lui Nicolae Labis, Ion Gheorghe, dar si a somitatilor literare ale vremii, precum Mihail Sadoveanu, Mihai Novicov, Zaharia Stancu, George Calinescu, Mihai Beniuc. In „fabrica de scriitori” a regimului si-au perfectionat stilul, invatand, totodata, principiile „luptei de clasa”, cei pe care Lenin ii numise, la un moment dat, „inginerii sufletului omenesc”. O scoala care a scos la iveala talente, dar a si indoctrinat tineri scriitori.

In parcul acestei maiestoase cladiri, in spate, se mai afla o cladire, cu parter si etaj, mai mica, in stilul vechilor vile de la Sinaia, probabil pentru personalul de serviciu. Acolo a fost, la parter, locuinta primilor nostri ani de casnicie, ai Denisei cu mine (1963 – 1974), in perioada in care palatul era sediul Uniunii Scriitorilor (1959 – 1977). Din fericire, in vara lui 1974, ne-am mutat la Magurele, odata cu Facultatea de Fizica, si am fost scutiti sa vedem foindu-se mai tarziu pe acolo exemplarele noastre de homo politicus.

In continuare va dau imagini ale cladirii din spate, unde cele doua ferestre din mijloc, la parter, erau ale cuibului tineretii noastre (o garsoniera de 20 metri patrati, cu bucatarie si baie). De regula, plecam dimineata si veneam tarziu noaptea de la Institutul de Fizica Bucuresti (IFB), atunci pe Calea Victoriei 114. Aceasta mica gospodarie era ingrijita de tanara secuica Roji, care venea o data pe saptamana si lasa totul in perfecta ordine, curat, spalat, si in frigider mancare ungureasca. In aceasta modesta locuinta am primit vizita multor oameni mari, de la Academicianul Eugen Badarau, profesorii germani Walter Lochte-Holtgreven, Johannes Richter si Kay Niemax, profesorii americani Carl B Collins, Masataka Mizushima si Austin Cunningham, si pana la regretatul meu coleg de banca la liceu, regizorul Geo Saizescu. Acesta din urma ne vizita mai des si, odata, a venit insotit de, tanarul pe atunci, distinsul coleg de acum, Academicianul Dumitru Radu Popescu.

Cladirea mai mica, din spatele palatului din Kiseleff 10,
unde am locuit cu Denisa in primii ani ai casniciei noastre (1961 – 1974)

Denisa, in ziua nuntii noastre, pe 10 August 1963.
Iata, mai jos, cateva din pozele ei din acea fericita perioada.

Epilog 1

Sesiunea aniversară 85 – Acad. Ioan-Iovitz Popescu14
IOAN – IOVITZ POPESCU 85 INVITAŢIE
Academica – 2017 (324-325)

Academia Română added 8 new photos to the album: Academician IOAN-IOVITZ POPESCU.
October 17, 2017 ·
Sesiunea aniversară
Academician IOAN-IOVITZ POPESCU, membru al Secţiei de Ştiinţe Fizice a Academiei Române, profesor emerit la Facultatea de Fizică a Universității din București, a fost sărbătorit vineri, 6 octombrie 2017, în Aula Academiei Române, cu ocazia împlinirii vârstei de 85 de ani. Academician Ioan-Iovitz Popescu, specialist în fizica plasmei și spectroscopiei laser, s-a consacrat începând cu anul 2006 domeniului lingvisticii cantitative.
La eveniment au participat: Academician Ionel-Valentin Vlad, președintele Academiei Române, Academician Nicolae-Victor Zamfir, președintele Secției de științe fizice, Prof. Dr. Voicu Lupei, membru corespondent al Academiei Române, prof. univ. dr. Iancu Iova, Facultatea de Fizică, Universitatea din Bucureşti, prof. dr. Gheorghe Dinescu, Institutul Național pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației, Dr. Alexandru Nicolae, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Departamentul de Lingvistică, Universitatea din București, prof. Gabriel Altmann, Ruhr-University, Bochum, Germany

Este aniversarea mea la 85 de ani din Octombrie 2017, pe care a organizat-o distinsul si regretatul meu prieten, Acad. Ionel Valentin Vlad, Presedintele Academiei Romane, care avea sa treaca la Domnul peste putin timp, la 24 Decembrie 2017. Iata-l cu mine in pozele de mai jos.

Laudatio facut de marele lingvist german, Gabriel Altmann, la cea de-a 85-a aniversare a zilei de nastere a lui Iovitzu (Octombrie 2017)

On Iovitzu, the great linguist

Iovitzu and myself were in Germany Humboldt grantees in the same year (1966-1967) but we never met. We did not even know about the existence of each other. I learned about his existence in 2007 as two crazy linguists decided to prepare a honorary volume to my 75th birthday and asked Iovitzu whether he could contribute with his famous h-point. He did it, I read it and recommended other colleagues to read his article and to contact him. They did it, Iovitzu contacted me and we began to realize his 1001 ideas. He proposed, derived, tested, made „da Vincian“ (though mathematical) figures and he could not cease. Something is in his head that drives him to develop new ideas, combine, propose, be engaged in the science. He is a scientist par excellence, he lives for the research.

I know him only from a distance since 10 years but in that time we wrote 9 books and 51 articles about linguistic problems, all published in different journals and publishing houses. For one of the books („The lambda structure of texts“) he obtained the most famous prize for exact sciences in Romania. His ideas came almost daily, sometimes I did not know how to store them, it was overwhelming. Besides, we cooperated with Romanians, Italians, Brazilians, Germans, Czechs, Slovaks, Russians, Polish colleagues, Iranians, Indians, Japanese, Austrians, Ukrainians, Americans, Englishmen, Chinese, practically with the whole world. He organized also the Romanian colleagues (mathematicians, linguists, literary scientists, computer scientists) and showed them the way out of isolation in which we all still live. Though he knows a number of languages, we correspond always in the so called „Intelligent Middle-European Pidgin English“ which is the lingua franca everywhere in the world. We let proofread our works by a specialist in English.

As far as I am still informed about the trends in lingustics, I consider Iovitzu one of the greatest quantitative linguist of this century. He thinks differently, is open for cooperation, for new ideas, for solutions which could never be created by a pure linguist. And we are very glad and proud that a famous physicist found the way to us, poor linguists. Everybody in the „club“ of mathematical linguists knows him, he is somebody like G.K. Zipf was for us in the 20th century.

I wish him much fitness and many ideas and recommend to everybody in the Romanian Academy to contact him and speak to him about their own problems. I am sure that he has always a solution, an idea or a new way for looking at the reality.

On the occasion of his 85th birthday all my best wishes and many thanks for inspiring cooperation,

Gabriel Altmann
Despre Iovitzu, marele lingvist

Iovitzu și cu mine am fost bursieri Humboldt în Germania în același an (1966-1967), dar nu ne-am întâlnit niciodată. Nici măcar nu am știut unul de altul. Am aflat despre existența lui în 2007, în timp ce doi lingviști nebuni au decis să-mi pregătească un volum onorific la cea de-a 75-a aniversare și l-au întrebat pe Iovitzu dacă ar putea contribui cu faimosul sau punct h. A făcut-o, am citit și am recomandat altor colegi să-i citească articolul și să-l contacteze. Ei au făcut-o, Iovitzu m-a contactat și am început să realizam cele 1001 de idei ale lui. El a propus, dedus, verificat, a făcut figuri „da Vinciane” (deși matematice) și nu s-a mai oprit. Ceva se află în capul lui, care îl determină să dezvolte idei noi, să combine, să propună, să se angajeze în știință. Este un om de știință prin excelență, el trăiește pentru cercetare.

Îl cunosc de 10 ani doar de la distanță, dar în acest timp am scris 9 cărți și 51 de articole despre probleme lingvistice, toate publicate în diferite reviste și edituri. Pentru una din cărți („Structura lambda a textelor”) a obținut cel mai cunoscut premiu pentru științele exacte din România. Ideile lui au venit aproape zilnic, câteodată nu știam cum să le păstrez, era copleșitor. În plus, am colaborat cu colegi români, italieni, brazilieni, germani, cehi, slovaci, ruși, polonezi, iranieni, indieni, japonezi, austrieci, ucraineni, americani, englezi, chinezi, practic cu întreaga lume. El a organizat și colegii români (matematicieni, lingviști, oameni de știință literară, de știința calculatoarelor) și le-a arătat calea de ieșire din izolare în care inca trăim toți. Deși cunoaște o serie de limbi, noi corespondam întotdeauna în așa-numita Engleză – Pidgin inteligentă din Europa Centrala, care este lingua franca peste tot în lume. Lucrările ni le-a corectat un specialist în limba engleză.

Dupa cat sunt eu de informat despre tendințele în lingustică, consider că Iovitzu este unul dintre cei mai mari lingviști cantitativi ai acestui secol. El gândește diferit, este deschis pentru cooperare, pentru idei noi, pentru soluții care nu ar putea fi create niciodată de un lingvist pur. Și suntem foarte bucuroși și mândri că un fizician faimos a găsit drumul la noi, bieti lingviști. Toți cei din „clubul” lingvisticii matematice îl cunosc, el este cum era G.K. Zipf pentru noi în secolul XX.

Îi doresc multă sanatate și multe idei și recomand tuturor celor din Academia Română să-l contacteze și să-i vorbească despre problemele proprii. Sunt sigur că el are întotdeauna o soluție, o idee sau un nou mod de a privi realitatea.

Cu ocazia celei de-a 85-a aniversări, ii transmit cele mai bune urări și multe mulțumiri pentru inspiratie si cooperare.

Gabriel Altmann

Iovitzu 85, multumire pentru vorbitorii la sesiunea mea aniversara

Domnule Presedinte al Academiei Romane,
Distins Coleg si vechi prieten Valentin,
Dragi Colegi care m-ati prezentat atat de frumos,
Distinsa audienta,

Va multumesc din toata inima pentru marea onoare pe care mi-o faceti astazi.
Datorita distinsului profesor Leonida Gherasim si doamnei professor Doina Dimulescu, pompa din pieptul meu inca mai bate, iar prin distinsul Profesor Ioanel Sinescu, inarmat cu laser, parca Domnul Insusi a hotarit: NU INCA! Si iata sunt in viata, RESPIR, MERG, GANDESC… pe scurt, SUNT FERICIT!
Si astfel am ajuns acum, aici, sub Cupola Spirituala cea mai inalta a Tarii, in fata Domniilor Voastre, sa Va multumesc pentru acest moment inaltator din viata mea.
Folosesc aceasta OCAZIE UNICA sa multumesc din nou colaboratorilor mei fizicieni, si in mod special regretatei mele sotii Denisa si profesorului American, Carl B. Collins iar, pe ultima turnanta a vietii mele, profesorului German Gabriel Altmann pentru Lingvistica si profesorului Olandez Egbert Duursma pentru Cosmologie.
In fine, dar nu in cele din urma, aduc un pios omagiu mentorilor tineretii mele, Academicienilor Eugen Badarau si Radu Grigorovici.
La Revedere, poate peste inca 5 ani, cu Voia Domnului!
Va multumesc pentru atentie.
Iovitzu
6 Octombrie 2017

Epilog 2

Iata, mai jos, ultima corespondenta cu vechiul meu prieten si colaborator, profesorul american Carl B. Collins (1940 – 2019), nu cu mult timp inainte de trecerea lui la Domnul.

from:
Iovitz Popescu <iovitzu@gmail.com>
to:
cbc75080@att.net
bcc:
lenus002@yahoo.com,
calin.ur@eli-np.ro
date:
May 17, 2017, 10:54 AM
subject:
Sarkis Karamian

Sad news!
Dumnezeu sa-l ierte!

Images for Sarkis Karamian

Russian nuclear physicist drowns in Antalya – Daily Sabah

from:
Carl Collins <cbc75080@att.net>
to:
Iovitz Popescu <iovitzu@gmail.com>
date:
May 17, 2017, 6:31 PM
subject:
Re: Sarkis Karamian

What terrible news about a distinguished basic research physicist! It appears to have happened while on vacation in Oct 2015 in Turkey.
Thanks for sharing the Sabah article.

Doina joins me in sending our very best regards.

Sincerely,
Carl

from:
Calin A. Ur <calin.ur@eli-np.ro>
to:
Iovitz Popescu <iovitzu@gmail.com>
date:
May 17, 2017, 7:31 PM
subject:
Re: Sarkis Karamian

Buna ziua domnul Profesor,

Ce veste trista mi-ati dat. L-am intalnit pe Karamian la Dubna acum doi ani. M-a dus prin institut si prin oras. Am vorbit si despre posibilitatea unei colaborari. Este foarte trist.

Dumneavoastra ce mai faceti? Eu m-am lasat coplesit de toata munca de la ELI si nu am mai reusit sa va caut. Imi pare rau  si sper din tot sufletul ca sunteti bine.

Multe salutari si sanatate.
Calin

from:
Carl Collins <cbc75080@att.net>
to:
Ioan-Iovitz Popescu <iovitzu@gmail.com>
date:
Aug 27, 2017, 8:25 PM
subject:
Re: May Lord defend us!

Dear Iovitzu,

While it was certainly a big challenge in the Texas coastal towns the significant and early warnings delivered directions that first explained to residents to evacuate the costal area and how. In an area of millions of residents it was successful beyond all reasonable expectations. Only 2 people perished and 12 were hospitalized and recovering well. News this morning showed a movie of a couple of young men, waste deep in water on their Houston City street walking somewhere while texting on a cell phone. It makes the whole matter no less tragic, but in contrast on almost every weekend about 10 people die in Chicago on the streets from useless violence.

Doina, her Mother, and I remained in Dallas in the house while Jack [now 20 yrs old] in the University closer to Houston stayed in the dormitory and remained safe …and dry.

It is hopeful to conclude that these things were sent „to try us” and Texas responded with alert care and wise decisions both personally and officially.

All best wishes for you and friends there.
Sincerely,
Carl

from:
Victoria Malczanek <victoria.malczanek@manhattan.edu>
to:
Ioan-Iovitz Popescu <iovitzu@gmail.com>
date:
Nov 15, 2017, 5:38 PM
subject:
complimente de la Doina si Carl

Iovitzu draga,

Am vorbit cu Doina … si ca fetele am petrecut timp bun la telefon.
Au fost extrem de impresionati de faptul ca academicienii romani te-au sarbatorit de ziua ta. Probabil o sa iti scrie Carl (cand poate), dar pana atunci primeste multe complimente si urari de bine din partea lor.

Te imbratisez cu multa iubire,

Vichy

from:
Victoria Plaveti <vplaveti@gmail.com>
to:
iovitzu@gmail.com
date:
Apr 10, 2018, 7:06 PM
subject:
Complimente de la Doina si Carl

Iovitzu draga,

Am vorbit acum cu Doina si iti transmite multa sanatate si complimente din partea ei si a lui Carl.

Cu cele mai frumoase ganduri,

Te imbratisez,

Vichy

from:
Victoria Plaveti <vplaveti@gmail.com>
to:
Ioan-Iovitz Popescu <iovitzu@gmail.com>
date:
Oct 23, 2018, 7:31 PM
subject:
hello from Carl Collins

Iovitzu draga,

Vorbesc acum cu Doina si iti transmite multa sanatate si „hello from Carl Collins!”
Sunt stabili si se bucura de toamna texana.

Cu drag te imbratisez,

Victoria

from:
Ioan-Iovitz Popescu <iovitzu@gmail.com>
to:
Victoria Plaveti <vplaveti@gmail.com>
date:
Jul 6, 2019, 2:51 PM
subject:
Re: Prof. Carl Collins

Dragi amintiri! Asa era Carl cand, Doina si cu mine, l-am intalnit prima data, la a IX-a Conferinta Internationala de Fenomene in Gaze Ionizate, Bucuresti, Septembrie 1969. Circa 1000 de participanti din 32 de tari. Acad. Eugen Badarau era Presedinte, eu eram Secretar General, iar Doina, studenta la Limbi Straine, impartea documentele si mapele la participanti. Mama Doinei, doamna Borovina, era secretara la Academia Romana. Peste cativa ani, in 1973, Denisa si cu mine am fost nasii de cununie ai Doinei cu Carl. La primarie Carl a scris Texas la judetul in care s-a nascut. Cununia a avut loc la Biserica Boteanu,
Biserica Boteanu – Wikipedia,
iar masa la Intercontinental, vezi pozele la
http://www.iipopescu.com/Denisa_and_Iovitzu_Photo_Album/Denisa_and_Iovitzu_1970s/Denisa_and_Iovitzu_1970s_08.html

Dragi amintiri!
Te sarut,
Iovitzu

from:
Victoria Plaveti <vplaveti@gmail.com>
to:
Ioan-Iovitz Popescu <iovitzu@gmail.com>
date:
Aug 15, 2019, 7:56 PM
subject:
o veste trista.. a decedat Prof Carl Collins

Iovitzu draga,

Azi am primit mesaj de la Doina, miercuri a decedat prof. Carl Collins.

Dumnezeu sa il odihneasca.

Condoleante,

Victoria

from:
Ioan-Iovitz Popescu <iovitzu@gmail.com>
to:
Carl Collins <cbc75080@att.net>,
Victoria Plaveti <VPlaveti@gmail.com>,
„Calin A. Ur” <calin.ur@eli-np.ro>,
Craciun Elena <lenus002@yahoo.com>
cc:
Dorel Bucurescu <bucurescu@tandem.nipne.ro>,
„Acad. Emil Burzo” <burzo@phys.ubbcluj.ro>,
*Radu Bucur Gologan <caprini@theory.nipne.ro>,
MC Dan Demco <demco@dwi.rwth-aachen.de>,
„Acad. Cornel Hategan” <hategan@nipne.ro>,
Adrian Dan Ivanov <adriandanivanov@gmail.com>,
„Acad. Voicu Lupei” <lupei_voicu@yahoo.com>,
MC Dumitru Mihalache <Dumitru.Mihalache@nipne.ro>,
MC Gheorghe Nenciu <Gheorghe.Nenciu@imar.ro>,
Stefan Andreescu <st.andreescu@gmail.com>,
Dorin Poenaru <poenaru@nipne.ro>,
Ioan-Iovitz Popescu <iovitzu@gmail.com>,
„Acad. Nicolae-Victor Zamfir” <nicolae.zamfir@acad.ro>,
„Dr. Nadia MEZINCESCU” <nadiamezin@gmail.com>
date:
Aug 16, 2019, 1:38 PM
subject:
Profesorul Carl B Collins, membru de onoare al Academiei Romane, a trecut la Domnul

Draga mea Doina,

Cu profunda compasiune sunt alaturi de tine! Carl a plecat la Domnul dar sufletul lui nu te va parasi niciodata. Va fi ingerul tau pazitor!

Cu siguranta vei avea semne tari de la El, pe care numai tu le vei intelege.

Iata mai jos cum au ramas in mintea si in sufletul meu sotia mea Denisa (1932-2003) si sotul tau Carl (1940-2019) la apogeul colaborarii noastre stiintifice.

Dragi amintiri ne leaga pentru totdeauna pe noi patru! Cateva sunt imortalizate in Denisa & Iovitzu – Photo Album

Te imbratisez cu cel mai mare drag,
Iovitzu

Denisa at the time of discovering multiphoton spectra (the spring of 1973)
With Professor Carl B. Collins, Center for Quantum Electronics, UT Dallas (1973)

from:
Victoria Plaveti <vplaveti@gmail.com>
to:
Ioan-Iovitz Popescu <iovitzu@gmail.com>
date:
Dec 9, 2019, 11:41 PM
subject:
Ganduri frumoase si urari de bine , Doina

Iovitzu draga,

Acum am terminat (o ora si 15 min) o convorbire telefonica cu Doina Collins .Am povestit si am facut planuri de vacanta, la vara venim in Bucuresti

Doina iti transmite multa sanatate, bucurii si sarbatori fericite.

Te imbratisez,

Cu drag,

Vichy

Epilog 3

Iata ultimele sfaturi date de mult iubitul si inteleptul meu prieten, marele lingvist german Gabriel Altmann (1931 – 2020), cu sase saptamani mai inainte de a trece si el la Domnul.

from:
Altmann
to:
Ioan-Iovitz Popescu
date:
Jan 15, 2020, 3:39 PM
subject:
AW: my memories in a few pages

Dear Iovitzu,
thank you for your memories written in an excellent style. I read it with great interest and compared a famous physicist with a poor linguist. Now I have a further proposal:  Since in our age it is important for the brain to write something, try to write a novel on the same boy, not telling your name, not telling those of other colleagues, but writing a literary opus. That means, individual parts of your vita will change their form in chapters, you can speak about a boy, his contacts, interests, life, etc. There is enough material!  It is not important that it appears somewhere, it is important that your mind works, that you formulate spoken sentences, etc. I wrote already 5 literary books and about 100 short stories – all lying in the computer, all contain something to laugh, e.g. there is a collection called “Everything is cheese, mister Professor!” (“Alles is Käse, Herr Professor!”, etc. etc. You are able to write, well, write! Or you can find a colleague among the literary scientists who would be ready to write it. Some German musicians did it, too.  It must be readable, containing no science, simply the fate of a Romanian boy through all regimes, situations, conversations, etc. Care merely of style, not of contents. You may lie, tell impossible things. The only important thing is “to write!”. Write it as a book to laugh, insert jokes, comical questions and responses, If somebody tells something, a further sentence may describe how was his mouth, his eyes, etc. Do not care for truth, describe the fate of Romanians in general, considering a boy who mastered all problems and made Romania famous.
Do not forget this proposal! Try, try, try. And if necessary, give the results always to some friend.
Well this is all. Thank you very much. I am glad that you are healthy (I am not but I do not speak about problems) and will continue.
Cordially, Gabriel

from:
Altmann
to:
Ioan-Iovitz Popescu
date:
Jan 16, 2020, 12:42 PM
subject:
AW: my memories in a few pages

Dear Iovitzu,
wonderful. I wait.
Cordially, Gabriel

from:
RAM-Verlag
to:
Ioan-Iovitz Popescu
date:
Mar 6, 2020, 10:47 PM

Dear Prof. Popescu,
Gabi died on 2.3.2020 after 6 weeks of illness. I was together with him until the end and he died peacefully.
Best regards
Jutta Altmann ( his wife )

from:
Ioan-Iovitz Popescu
to:
Altmann
date:
Mar 7, 2020, 1:47 AM
subject:
Gabriel Altmann

Dear Mrs. Jutta Richter-Altmann,

With the deepest sadness I receive the news of the passing of Gabriel Altmann, one of my closest friends, the head of the school of quantitative linguistics. It’s a terrible loss.

May God grant you power and comfort in this terrible moment.

Sincerely,
Iovitzu

from:
RAM-Verlag
to:
Ioan-Iovitz Popescu
date:
Mar 7, 2020, 9:33 AM
subject:
Re: Gabriel Altmann

Dear Prof. Popescu,

thank you for your kind words.

Best regards
Jutta Altmann

from:
Lidia Vianu
to:
Ioan-Iovitz Popescu
gabriel altmann
date:
Mar 7, 2020, 10:34 AM
subject:
Re: Gabriel Altmann

My heart-felt condolences.
Let him rest in peace.
With deep sadness,

Lidia Vianu

from:
Victoria Plaveti
to:
Ioan-Iovitz Popescu
date:
Mar 7, 2020, 5:59 PM
subject:
Re: Gabriel Altmann

Dear Iovitzu,

Those we love don’t go away, they walk beside us everyday.

Love,
Victoria

from:
DUURSMA
to:
Ioan-Iovitz Popescu
date:
Mar 7, 2020, 6:40 PM
subject:
Re: Gabriel Altmann (24 Mai 1931 – 2 Martie 2020)

Dear Iovitzu,

I share your deep feelings of loosing a friend. May the Lord receive him in our last ‘world’ and perhaps we will meet once again. We all live stronger in mind during the last years we have. My wife Carla is slowly gliding away in mind, which is a song we have to live with.

Iovitzu, thank you for your mail.

Deep regards,
Egbert.

from:
Cristian Hera
to:
Ioan-Iovitz Popescu
date:
Mar 8, 2020, 9:01 AM
subject:
Re: Gabriel Altmann (24 Mai 1931 – 2 Martie 2020)

Buna dimineata. Marele intelept Gabriel Altmann a trecut in lumea vesniciei. Mare pierdere pentru lumea celor buni!

Ultimul mesaj: „Try to write … Try, try, try. … and made Romania famous. Fantastic.  Sfat extrem de util nu numai pentru cei de varsta noastra …

Cu pretuire,
Cristian HERA

Domnule profesor Popescu,

Cu adanca tristete am primit vestea trecerii la Domnul a profesorului Gabriel Altmann. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

Pentru mine a fost o deosebita onoare sa colaborez cu dansul si cu dumneavoastra. Am avut astfel doua modele in munca de cercetare care m-au ajutat sa cresc in domeniul profesional. Aceasta colaborare mi-a dezvaluit totodata bunatatea sufleteasca, intelegerea si frumusetea spirituala a doi oameni deosebiti, care au jucat un rol important in viata mea.

Cu domnul profesor Altmann am dialogat in 8 si 9 ianuarie si am planificat scrierea unei lucrari. Era atat de implicat in profesie…

Ma bucur ca sunteti atat de activ si multumesc ca impartasiti si cu mine gandurile, ideile si trairile dumneavoastra.

Va doresc multa sanatate si putere de munca.

Cu stima,

Mihaiela Lupea

from:
dinescug@infim.ro
to:
Ioan-Iovitz Popescu
date:
Mar 9, 2020, 10:18 AM
subject:
Re: Gabriel Altmann (24 Mai 1931 – 2 Martie 2020)

Domnule Profesor,

Im pare atat de rau pentru pierderea lui Gabriel Altmann. Prin intermediul Dvs. devenise si al meu, o persoana familiara. Va impartasesc tristetea.

Cu drag,
Georgica