PD
289 aprobate
popescu_dtru@yahoo.com
86.104.177.150
Poezia e puternic subversivă. Interpretarea mea, în paranteze:

Arpagic

Intr-o zi pe cand lucram
In gradina, pe sub geam,
ingrijind un trandafir,
Vad ca intra un musafir:
(adică, într-o bună zi, în 1965, când poporul își vedea de treabă, apare un personaj nou: Nicolae Ceaușescu)

Era mic ca abia il vedeai,
Dar cu mustati ditamai;
Incapea printre uluci,
Doar avea blanita-n dungi;
(personajul era mic, dar cu ambiții mari)

Si intr-un capat, dintr-o dunga
Ii crestea o coada lunga;
Era numai cat o floare,
Dar avea patru picioare;
(continuarea ideii de mai sus)

Ochii-albastri ii clipeau
Si stia sa zica: „-Miau!”
Ba sa vezi si sa te bucuri-
Sarea in aer dupa fluturi.
(ochii albaștri sunt la derută, Ceaușescu n-avea ochi albaștri, dar înțelegem că personajul avea un discurs puternic, și se făcuse stăpânul ogrăzii)

Si stia chiar sa se joace
Cu cateva ghemotoace.
Oare, ce ati fi facut voi
Cu acest musafir de soi?
(la început, Ceaușescu era un tip simpatic, avea câteva idei pe placul poporului)

Eu, oaspetele important
L-am tratat cu lapte cald;
(l-au pus Secretar General)
Ca sa-l conving sa ramana,
I-am dat si un pic de smantana
(l-au pus președinte)
Si, pentru ca era mic,
L-am botezat Arpagic.
(Arpagic, de dragul rimei)

Dle profesor, ce notă îmi dați pentru această interpretare?

Lăsând gluma la o parte, e interesant mecanismul prin care o simpatică poezie pentru copii a ajuns să fie considerată anti-sistem. Vocea cavernoasă, de fumătoare înrăită, a Monicăi Lovinescu, nu mi se pare o expicație suficientă.

*

Nota redacției: Corigență! Cum n-ați observat aluzia la Ceaușescu pe care o fac mustățile intrusului? Ceaușescu nu a purtat mustață?! Păi de ce? Ca să nu se vadă asemănarea cu Arpagic!…