Implicarea organizaţiilor evreieşti mondiale în obţinerea de drepturi pentru evreii care invadaseră Principatele Unite, a coincis cu momentul creării statului român modern, acestea obstrucţionând prin toate mijloacele realizarea dezideratelor româneşti.
Pentru a înţelege dimensiunea acţiunilor trebuie citat din apelul lansat către „poporul israelit” de către Cremieux şi Montefiore, doi dintre fondatorii Alianţei Israelite Universale: ” Alianţa noastră nu este nici europeană, nici africană, nici americană, nici australiană, ea este universală, împrăştiaţi în mijlocul unor popoare care sunt duşmane drepturile şi interesele noastre, vom rămâne membri ai poporului ales….Pe zi ce trece, reţeaua cu care evreii îmbrăţişează întreg pământul se întinde, iar măreţele profeţii ale cărţilor noastre sfinte se vor împlini. Nu este departe timpul în care toate bogăţiile Pământului vor fi ale noastre”.
Problema drepturilor evreilor s-a acutizat în momentul publicării proiectului Constituţiei din 1866, care prevedea, la art. 6, că „religia nu poate fi un obstacol la împământenire”. La Bucureşti au fost înregistrate o serie de manifestaţii antievreieşti. În acest context, evreul francez Isaac Adolf Cremieux s-a deplasat la Bucureşti, oferind suma de 25 milioane franci în schimbul încetăţenirii evreilor infiltraţi între graniţele României. În ciuda demersurilor făcute, Constituţia a fost votată la 30 iunie 1866, având, la art. 7, următorul text: „Numai străinii de rit creştin pot dobândi împământenirea”.
În scurt timp, Brătianu este atacat şi acuzat de organizaţiile mondiale evreieşti. În anul 1887, Ernest Desjardins publică la Paris lucrarea „Les Juifs de Moldavie”, din care cităm:”evreii rămân cu totul străini de viaţa naţiunii în sânul căreia trăiesc, nu vor să urmeze şcolile româneşti, se sustrag de la serviciul militar şi se ocupă de camătă”.
Acuzat în afara ţării, Mihail Kogălniceanu scrie în 1869: „În România, chestiunea evreilor nu este o chestiune religioasă; ea este o chestiune naţională şi totodată o chestiune economică. În România, jidovii nu constituie numai o comunitate religioasă deosebită; ei constituie în toată puterea cuvântului o naţionalitate, străină de români prin origine, prin port, prin moravuri şi chiar prin sentimente…De aceea, nu de astăzi, ci de pururea, în tot timpul şi sub toate regimurile, toţi Domnii, toţi bărbaţii de stat ai României, toţi acei ce poartă un interes viu pentru ţara lor, s-au preocupat de necesitatea de a opri exploatarea poporului român printr-un alt popor străin lui, prin jidovi”.
În „problema evreiască”, Principele Carol I îi scrie tatălui său, în 1872: „N-am decât o teamă, ca evreii să nu sfredelească şi să stăruiască atât de mult pe lângă puteri spre a căpăta drepturi politice pentru coreligionarii lor din România, încât să ne silească a li le da…Acum câteva luni, izraeliţii se mai bucurau aici de câteva simpatii în unele cercuri, dar de când au făcut atâta tămbălău în Europa, de când presa evreiască din toate ţările atacă cu înverşunare România şi vrea să obţină cu sila emanciparea evreilor, ei n-au nimic de sperat aici deocamdată”.
În 1873, Principele Carol I revenea: ” Suntem învinuiţi prin ziare că prigonim pe evrei, fiindcă noua lege a licenţelor opreşte pe evrei de a ţine debite la ţară. Dar aceasta este o măsură înţeleaptă şi suntem hotărâţi a respinge orice reclamaţie sau intervenţie în privinţa aceasta. Trebuie să cunoască cineva satele din Moldova, ca să poată aprecia acţiunile vătămătoare ale evreului asupra populaţiei ţărăneşti cu rachiul lui falsificat”.
Evreii veniţi din imperiul austro-ungar, deşi stabiliţi permanent în România, se declarau „sudiţi” ( supuşi austro-ungari), fiind sub protecţia reprezentanţelor diplomatice ale imperiului. Ei nu plăteau taxe, impozite, fiind scutiţi de orice obligaţie faţă de statul român.
Toată această situaţie a fost energic atacată de Mihai Eminescu, ideolog al Partidului Conservator, care susţinea acordarea cetăţeniei individual, deoarece tot individual se acorda şi pentru românii din afara graniţelor ţării. Campania lui Eminescu a fost încununată de succes. În ziarul „Timpul”, Mihai Eminescu scria: „Iar Europa…a făcut din chestiunea izraelită o chestiune de recunoaştere a independenţei noastre…Aşadar – cu sau fără evrei – pericolele internaţionale există. Evreii sunt un pericol imediat, pipăit şi văzut; ei formează acea nenumărată populaţie cu desăvârşire improductivă care trăieşte din precupeţirea muncii şi sănătății românului…în Moldova nu e oraş în care evreii să nu formeze majoritatea sau cel puţin jumătatea populaţiei…”
Prin activitatea susţinută a lui Mihai Eminescu, Partidul Conservator a reputat două mari victorii: Legea pentru neînstrăinarea pământurilor ţărăneşti, lege ce lua ţăranilor posibilitatea de a vinde pământuri evreilor; Legea contra uzurei (camătei), care îi împiedica pe cămătarii evrei să abuzeze total de ţăranul român.
În ianuarie 1877, Eminescu a publicat seria de articole „Evreii şi Conferinţa”, scriind: ” Prin ce muncă sau sacrificii şi-a câştigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetăţenii statului român? De când rachiul este un element de civilizaţie?…Un agent al guvernului unguresc zvârle dintr-o şcoală zidită de români băncile, demite pe învăţător şi pe preot, îşi bate joc de un sat…, făcut-au caz presa austriacă de aceasta? Nici vorbă! Dar dacă un prefect în România cutează a opri pe un evreu de a vinde băuturi spirtoase într-un sat? Persecuţie, pradă, nelegiuire!”.
Episodul legat de „boala” şi moartea lui Mihai Eminescu este ţinut secret.
În 1882, poetul naţional îi scria Veronicăi Micle: ” Timpul acesta m-a stricat în realitate cu toată lumea, sunt un om urât şi temut, fără nici un folos…unul din oamenii cei mai urâţi din România…Naturi ca ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele sau să piară, nu să li se plece lor”.
În perioada în care Eminescu conducea ziarul „Timpul”, Petre Carp conducea partidul. Cei doi au intrat într-un puternic conflict. Carp era membru al lojei masonice Steaua României, alături de Titu Maiorescu, Alexandru Şuţu, Theodor Rosetti şi alţii, care s-au ocupat de lichidarea lui Mihai Eminescu.
Cu un an înainte de anihilarea lui Eminescu, ambasadorul austriac la Bucureşti, baronul Mayer a transmis un raport secret: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură( n.a. Titu Maiorescu), am fost informat despre această întrunire…S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată…S-a recomandat membrilor cea mai mare prudenţă. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a se orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.”
Urmărirea lui Eminescu de către agenţi secreţi ai puterilor străine a fost remarcată din 1876, prin agentul Lachman, aflat în solda ambasadei Austriei la Bucureşti.
În dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, gazda poetului, madam Szoke, îi trimitea masonului Titu Maiorescu un bileţel în care scria că Eminescu înnebunise. Astfel, fără voia sa, Eminescu a fost internat de către dr. Alexandru Şuţu la „Caritatea” ( Caritas), cu diagnosticul fals de alcoolism şi sifilis. Dr. Iszac a aplicat asupra lui Eminescu un tratament menit să-l elimine: administrarea de mercur, câte 20 de fracţiuni a 4 grame! Urmare a acestui tratament, Eminescu a suferit o paralizie parţială, a fost internat, scos din ţară.
Să ne oprim asupra detaliilor şi personajelor: Titu Maiorescu, profesor universitar şi decan al Facultăţii de Filozofie, a fost înlăturat din învăţământ în urma unui proces de imoralitate. Din activitatea de avocat a obţinut o importantă avere, având clienţi ca Warschawsky, Rafalovich, Boboritz, Hessen şi Kalinowsky, Rubinstein şi Hirschler.
Titu Maiorescu i-a scris un bilet lui Eminescu, rugându-l să vină la el în vizită. Precând de la redacţia „Timpul”, Eminescu ajunge la Maiorescu, care în trimite la complicele său Simţion, sub pretextul transmiterii unui bilet important. Ajuns la Constantin Simţion, Eminescu a fost săltat de haidamacii lui Şuţu şi cărat la ospiciu.
Toţi conspiratorii pleacă rapid în străinătate!
Trebuie spus că Şuţu l-a internat pe Eminescu fără să existe o solicitare scrisă de admitere, care să cuprindă „numele, prenumele, profesiunea, religiunea, etatea, domiciliul, atât al pătimaşului cât şi al petiţionarului”(Decret nr. 1012, art. 8); l-a internat fără „vreun act medical subscris de doi medici”; nu a anunţat Administraţia specială asupra internării; nu a solicitat constituirea unei comisii care sî-l examineze pe Eminescu; nu a întocmir „Buletinul unde va scri cauza admiterii”.
Închis, Eminescu a fost scos de sub protecţia publicului şi a familiei.
Fratele poetului, Matei Eminescu, i-a scris lui Maiorescu: ” Sunt informat că fratele meu Michai Eminescu este serios bolnav; vă rog din suflet răspundeţi-mi urgent unde se găseşte ca să vin a-l lua la mine pentru vreun an şi dacă binevoiţi a-mi arăta adevărata stare materială a lui ca să vin pregătit, căci am vreo 200 de galbeni într-un loc – îi iau şi-i cheltuiesc toţi pentru el.” Titu Maiorescu s-a prefăcut că nu a primit scrisoarea lui Matei Eminescu!
La 20 octombrie 1883, Eminescu a fost transportat ilegal la Viena. La 5 februarie 1884 este luat şi primbat prin Italia. A ajuns la Bucureşti pe 27 martie 1884. Pe 7 aprilie 1884 a fost expediat la Iaşi.
La sfârşitul anului 1888, Eminescu a revenit la Bucureşti, alipindu-se ca redactor la un important ziar politic. La începutul anului 1889 a fost ridicat prin ordin al Poliţiei Capitalei, dus la Spitalul Caritas, internat şi supus tratamentului medical.
Dr. Tomescu nota: ” articulaţia cuvintelor este normală. El pronunţă bine şi clar şi nici gângăvie, nici bolboroseală, nici acele diverse defectuozităţi aşa de comune în maladiile cerebrale nu s-au putut observa până în ultimele zile ale vieţii sale…”
Eminescu a murit datorită unui…accident: a fost lovit de un nebun, cu o piatră, în zone parietală stângă a capului!
La autopsie s-a reţinut: creierul lui Eminescu cântărea 1490 gr., lobul stâng fiind cu 25 gr. mai greu decât lobul drept. Nu au fost descoperite elemente de boală patologică. A fost îmbolnăvit în urma tratamentului cu morfină şi mercur!
|
|
Te salut Paul Rotaru .ai merita si un premiu pentru intelegere cu reflecrare originala
Ar trebui osindit si CLEOPA pentru rabdare – rabdare- rabdare !
Numai bine .
Superb ELOGIUL domnule Paul Rotaru. Te rog sa ne mai scrii… Poate ne ajuta sa ne trezim…
nimeni,absolut nimeni nu poate domina pamantul pe vesnicie.totul este vremelnic.pana la urma toti se duc.hunii,mongolii,tatarii turcii,germani rusii,evreii ,musulmanii,chinezii,americanii,da toti sau dus si se vor duce de rapa.dece?pentruca violeaza legile naturii adica legile lui dumnezeu.est modus in rebus.adica o masura in toate.gm
Se pare ca de fapt tot show-ul istoric ,consta in lupta dintre bine si rau ,intre dragon (bine ,libertate ?) si rau(crucea,instrument de tortura,sclavie ?) .S-au infiltrat reciproc si e greu sa distingi care-i care… E de cercetat aici….
Domn profesor schimba „size” la font, ca nu citeste nimeni !
Sau asta era intentia ? :)))
Pt. WAW
Pana la urma vei muri inecat in propria-ti voma si propriile-ti bale puturoase.
va intereseaza pe voi cine va conduce?sa traiti bine asta conteaza lasati pe daci,legionari si alti eroi de carton si bucurati-va de viata
poporul roman este un popor de plangaciosi si muieri si trebuie tratat ca atare
evreii ba Coja sa stii si tu conduc lumea doar pt.ca ceilalti sunt niste analfabeti si sunt facuti k sa fie exploatati atat restul e tacere
Coja iar incepi cu prostiile despre evrei?ia spune-le tu cum este in Masonerie ce grad ai.
prostimea asta se uita la tina ca la Dumnezeu iar tu esti ditamai masonu
Sa sti ca nu esti prost degeaba !Cu tot respectul fata de don profesor ,dar m-am gindit ca s-ar putea sa fie agent al Vaticanului ,ca pe aia nu-i critica deloc si toata lumea stie ca sunt suplinitorii diavolului pe pamint .Imi cer scuze de la don profesor pentru indrazneala.(Se zice ca Vaticanul si Sionul vor sa imparta Romania intre ei)
NOTA BENE!
@Puscasu Vlad
n-ai cultura, mai baiete, si n-o sa ai in veci, poate doar de cereale…
Daca vrei sa te cultivi, cultiva-te din Eminescu, care este etern
Si ce te intereseaza cine si cum sare din avion, si cum si ce ii place?
Matale, de exemple iti place sa-l discreditezi pe Eminescu, cum au facut si comunisti, si desigur ca asa faceti urmasii lor
Si Eminescu pentru cine si-a pus viata in pericol? Pentru el, sau pentru tara lui, si deci si pentru voi, mostenitorii tarii? Nu si-ar mai fi pus-o, bietul de el, pentru unul ca tine
Sau nu esti de acelasi neam, ci din neamurile mai sus pomenite, la care nu va mai prea merge, ca ne-am mai luminat si noi romanii, si tinem garda sus ?
Lasa-l pe Eminescu in pace, daca nu-ti place, si lasa-l si pe autorul blogului, si ramai sanatos in blogul matale, ne-mai-recomandandu-ni-l !
ce am discreditat tovarase,dumneata stii sa citesti?eu pe Eminescu!??!?! ai baut in seara asta prea mult?
@Puscasu Vlad
Este absolut necesar a cunoaste TRECUTUL, pt. a putea intelege bine PREZENTUL, si in continuare, a gandi VIITORUL!
De aceea trebuie stiut ca problema evreiasca este una veche, si nefiind rezolvata sau bine gestionata, a capatat proportii, constituind una din marile(daca nu cea mai mare)pacoste pe capul romanilor, si nu numai…Evreii au contribuit decisiv la saracirea si degradarea morala a Romaniei!
Prin urmare, intorcandu-ne fata spre trecut, nu facem decat sa mergem la CAUZE, pt.a intelege cum stau lucrurile, a constientiza, a ne proteja, si a incerca sa ne redresam…
stimate domn,
daca-ti sta mintea doar IN TRECUT,risti sa uiti de prezent si viitor,te apuca frustrariile! peste 90 la suta dintre postari pe pagina sunt despre TRECUT! de aceea va caracterizeaza curentul PASEIST.
Mai bine da si o mica SOLUTIE acolo, o mica sugestie,un mic SFAT,actionaza ASA si ASA,fa asta,hai la treaba,ambitioneaza-te pentru tara,candideaza,lupta,contribuie,lucreaza,munceste dublu,etc,etc
Trecutul nu-l mai poti schimba,viitorul DA!
probabil si VARSTA la 70 de ani va caracterizeaza amintirea….istoria si trecutul.Dar poate si viitorul?
ganditi ca evreii,in privinta asta: astia din mafia Bilderberg la 90 de ani dau sfaturi si viseaza cum va fi lumea peste 20 de ani,fac scheme,planuri.
Pai ce,noi avem doar TRECUT ,un EMINESCU,un CUZA,un MIHAI VITEAZUL,un AVRAM IANCU?
n-avem si un mic ministru de externe care va scoate Romania din mlastina? n-avem un ION COJA,care propune o lege impotriva prunc-uciderii in Parlament,pentru a salva neamul?
n-avem un ION COJA,ori vreun roman care sa ceara iesire pasnica din UE? sau daca nu iesirea macar….amendarea UE?
Noi avem si viitor dragii mei! refuz sa cred ca va bagati capul sub perna si ganditi doar la amintiri si trecut!
Propupunerea ca propunerea ,dar ce strategie vei folosi ?
Nu-i nimic daca nu candidati.Voi candida eu.Si o voi face cu brio in 2016!Nu astept de la dvs imposibilul,astept doar niste reactii favorabile.
http://clujtv.wordpress.com/
Cunoscand trecutul, zidim prezentul si visam la viitor. Pacat ca Vlad nu stie ce sursa nesecata este trecutul.
imi pare rau domnilor ca sunteti PASEISTI!gata cu trecutul,una e o dezbatere istorica,alta e insistenta pana la refuz a unor idei,degeaba umblati dupa cai morti sa le furati potcoavele!
In loc sa va preocupati de tineret,eventual de educatia lui,voi o tot dati cu evreii,deveniti OBOSITORI stimati domni.Chiar si daca detii adevarul,nu conteaza,conteaza o solutie, un candidat,o propunere,strategie politica.
Si nu INVENTATA PE MOMENT!! cine nu se pregateste din timp sa sara cu parasuta,poate avea surpriza sa uite de parasuta de rezerva,iar unica parasuta ramasa sa nu functioneze!
Domnule Coja,de ce va place sa sariti din avion fara parasuta?
-unde e strategia politica pentru urmatorii 5 ani,europarlamentare,prezidentiale,parlamentare?
-unde e propunerea de intinerire a Vetre Romanesti,ori de sustinere a tineretului?
(sa nu imi spuneti ca numai generatia EGO, Tarhon-Coja, conteaza,pentru ca asta inseamna condamnarea tineretului!)
http://clujtv.wordpress.com/
ELOGIU
de Paul Rotaru
Știu! Voi sunteți arhitecții pricepuți la arta pură,
Care nu scriu poezie nelipsită de măsură!
Voi sunteți aceia care nu se-abat de la trohei,
Integrați în emistihuri, cumpătați în iambii grei!
Voi sunteți aceia care-l moștenesc pe Eminescu,
Lupte duc cu epigonii și-l slăvesc pe Maiorescu,
Cei ce poartă plagiatul spre pedeapsa capitală,
Care scuipă tabloide și blamează vorba goală!
Nu voi scrieți poezie, dar ne-o corectați pe-a noastră,
Critici exigenți ce parcă vin din nația albastră!
Voi ne cântăriți cuvântul și ni-l scoateți la mezat,
Scrieți tomuri de impresii despre un catren curat;
Vă numiți experți în toate, somități, curate genii,
Intelectuali de vază adulați prin acadèmii!
Sub povara senectuții stați înfipți în amfiteatre,
Măsurând de sus mulțimea cu priviri imaculate!
Voi sunteți titani maeștri care spânzură afonii,
Dau răspunsuri concentrate și vorbesc în alegòrii;
Pentru voi cultura este doar așa cum o vedeți,
Vindeți autenticitate cu talent de târgoveți!
Voi compuneți pentru dive un libret, o epopee
Și-orice galeșă duduie voi o faceți semizee!
Tot ce puneți pe hârtie vă citiți, ca-ntre colegi,
Și așterneți în prefață bibliografii întregi,
Rumegând cuvinte care ocolesc sinonimia,
Propunând eseuri, teze care vă spoiesc mândria!
Voi gustați doar poezie care nu se adresează
Decât celor de-o anume pregătire și de-o vază;
Ne impuneți în manuale ce să credem, ce să știm –
Fără voi, cu siguranță, nu am ști cum să iubim!
Voi sunteți aceia care cred că nu-i loc pentru alții,
Grăitori peste o eră și stăpâni pe generații,
Ce sub flamura beției în boutique-uri se adună
Și-l traduc pe Eminescu din română în română!
Nu avem poeți câți critici, nici atâta poezie,
Căci se nasc în acadèmii pe domeniu câte-o mie!
Nu e îndeajuns că unul a pătat deja o carte,
Că mai vin din urmă sute ca să ducă mai departe
Astă dogmă de mizerii, teorii contrafăcute
Care par cerească mană pentru minți nepricepute!
Ori voi sunteți prea pragmatici ca să suportați poeții
Și le-asemănați iubirea cu mizeriile vieții;
Cartea voastră le dedică ici și colo câte-o frază,
Însă propriile principii pentru voi întâi contează!
Câți din voi au azi tăria să-l educe pe român
Că poetul națiunii n-a fost nicidecum nebun?!
Câți din voi ar recunoaște că a lui singură boală
N-a fost sifilis, nici tifos, ci iubirea pentru țară?!
Ochii voștri ca de vulpe stau ascunși sub ochelari,
Scut vă faceți din distincții și din tilturile mari.
Singura voastră mândrie – numărul de publicații;
Singurii voștri prieteni – toți corupții și stricații!
Nu sunt aștrii-n bolta toată câți oameni titrați ca voi
Și nici larve în cadavre și în groapa de gunoi!
În istoriile lumii, scris de-o mână tremurândă
Răsăritul Europei fuse parcă să se vândă.
Erudiții se-nfrățiră și formară un imperiu –
Pentru astă nedreptate te reneg, mare Galeriu,
C-ai permis ca peste veacuri să perpetue barbarii,
Ce-au vandalizat popoare și-au dat iama ca avarii
În pământul vechii Dacii de-au făcut-o corcitură –
Ei sunt cei ce ne-au supt seva și-astăzi ne propun cultură!
Au venit întâi romanii, ne-au „civilizat” cu forța,
Ca și cum „latinizarea” ar păstra aprinsă torța,
Iar apoi, cu vieți pierdute, cu tezaurul furat
S-a întors Traian la Roma să se facă împărat!
Calul Decebal pierise în păduri, vândut de lupi,
Astfel dacii deveniră fiii unui neam de vulpi!
Ne-a plăcut mai mult cum sună titlul Dacia Romana,
Încă mai strigăm nostalgici: Vivat Ulpia Traiana!
N-a putut zeița Danu să mai apere Balcanii,
Iar Zamolxis adormise când au năvălit romanii.
Toți corupții și bețivii, criminalii, violatorii
Ce-au privat eterna Romă de-ale ei cântate glorii;
Toată tagma cea murdară și-a găsit la noi popas –
Unii s-au dus mai departe, alții încă au rămas.
Aste obiceiuri sumbre le-au numit frumos: exil,
Că-l auzi în poezie și în glasul de copil!
Apoi, secole de-a rândul, turci, mongoli, alani și slavi
Pârjoliră-ntregi popoare până la Carpații bravi
Și, ajunși în țara noastră, parc-au dat de-un colț de rai,
Că și-ai lor nepoți din urmă vin întruna cu alai.
După aste vremuri negre ar putea să mă mai mire
Că românul moștenește ce-i mai josnic după fire?!
Că politica-i coruptă? Nimic nou nu văd în asta –
Îi slăvim pe toți Cezarii și pe generalul Basta!
La supliciile lui Doja ne-adunăm ca-n sărbătoare
Și-l trimitem pe Bălcescu să piară peste hotare!
Îl încurajăm pe Cuza domnitor să se ridice
Peste două principate și-l forțăm apoi s-abdice!
Ne ucidem dictatorii pentru tot ce ne-au făcut,
Însă devenim nostalgici după anii ce-au trecut!
În aceste vremuri tulburi vrem cu toții o schimbare
Și votăm după ureche, cum ne vine, la-ntâmplare!
Pentru restul lumii, totuși, încă ne numim păgâni,
Corcitură primitivă: turco-grec-maghiar-români!
Nu degeaba liberalii cu habsburgii-au făcut cloacă
Și-au dorit ca Eminescu să fie închis, să tacă!
Nu degeaba în instanțe fac gargară ipocriții –
Legea apără corupții, doctrinarii și corciții!
Nu degeaba chiar și astăzi politicieni de-a dura
Dau năvală-n ordonanțe și invocă-ades cenzura!
Nu degeaba El Dorado azi se cheamă România,
Unde vin tîlhari de-a valma ca să-și umfle avuția!
Dar e-o sfântă datorie ca noi să ne ținem gura,
Cenzurați încă din leagăn, bagatelizând cultura.
Azi pe noi ne reprezintă mateloții și piticii,
Ne rânjesc sinistru-n față, ne creează prejudicii,
Pe când noi, în umbra legii, parc-avem limba legată,
Așteptând să vină unul ca să ne salveze-odată!
Astă șleahtă-i răspândită între granițele țării,
Moștenind meteahna veche a hoției și trădării;
Dragostea de neam și limbă este doar un simulacru,
Opiu pentru ei e banul și avutul propriu – sacru.
Pe când noi, ce astăzi liberi ne numim în lumea mare,
Scoatem pe Brâncuși, pe Iorga, pe Enescu la vânzare,
În diasporă-i trimitem pe Cioran, pe Eliade
Și ne mulțumim cu genii ce-au ieșit din mascarade!
Toate-acestea se întâmplă pentru că-i demo-prostie,
Bișnițarii vin să facă din cultură parodie!
Iar acel stăpân de haite, aciuat la Cotroceni,
Râde de se prăpădește la al proștilor refren!
Astă viperă cu coarne, râgâind a băutură,
Evadată din epave, are gust pentru cultură?!
Șleahta lui de iguane, de hiene și varani
Își petrece vremea-n glume cu retorici de golani.
După ce ne-azvârl în criză, ne privează de valori
Și ne înrobesc cu taxe, tot pe noi ne scot datori?!
Cum să lași destinul țării și tot sufletul din ea
În răspunderea acestor parveniți de mahala?!
Să nu ne-amăgim cu gândul că doar ei sunt vinovați,
Ci tot neamul ce trăiește de la Istru la Carpați;
De la Bărăganul negru până-n tulburata mare,
Suntem victime-ale unei tehnici de manipulare.
Pașii noștri-nceți și siguri ne îndreaptă spre uitare,
Viciați de incultură, de-analfabetismu-n floare.
Cum să mai clădim destinul, viitorul țării-ntregi
Cu aceste mutre acre, adormite prin bodegi,
Ce răsar de prin maidane cu toți șchiopii și scrântiții,
Toarnă bârfe în pahare și o fac pe erudiții?!
Noi ne-am învățat să tragem la răspundere pe alții,
Să dăm vina pe cei care vin din alte generații,
Să ne acuzăm destinul că ne-a dat să fim români,
Ca și cum noi suntem pleava iară ceilalți sunt mai buni.
Din grămada de paiațe se ridică azi sticleți,
Încropesc o strofă-două și deja se cred poeți;
În cuvinte fără noimă schilodesc vocabularul,
Inventând neologisme ce descântă-originalul.
Nu pot niciun vers așterne pe un petic de hârtie,
Că vin snobii și pedanții să mă-nvețe poezie!
Trebuie să fiu ca dânșii, altfel risc să par obscen,
Convertindu-mi sentimentul în metafore de lemn;
Trebuie din copci de ghiață sufletul să-mi fac altar,
Ca să nu mă invadeze patetismul literar!
De experți în poezie nu mă tem că au s-apară,
Stilul meu cel non-poetic să îl facă de ocară,
Exigenți ce căuta-vor să m-azvârle către laturi
Cu discursuri îmbâcsite de-ale lor curate sfaturi!
Nici de-acele iguane nu mă tem, ori de varani,
Nici de politruci laconici deghizați în păpușari!
Dar mă tem că adormiții nu se vor trezi în veci,
Că aceste gânduri strigă către capetele seci,
Că în van îmi fac speranțe pentru cauza română –
Pentru asta românismul ideal va să rămână…
Prea e viața încărcată de necazuri și durere,
Iar rutina ne-ncovoaie și ne stoarce de putere,
Căci corupții ne pun jugul taxelor și disperării –
Parcă scopul lor în viață e desființarea țării!
Hai să ne unim cu toții care țin condeiu-n mână
Și să devenim o forță pentru nația română,
Să eliminăm limbuții, demagogii, xenofilii,
S-arătăm că România nu-i supusă convertirii!
Nu ne trebuie renume, nici de lauri s-avem parte,
Ci să potolim odată setea noastră de dreptate!
S-arătăm că românismul este singura simțire
Ce îndeplinește țării dreptul ei la feiricire!
Prea ne-am detașat de toate, închistați în nostalgie,
Evocând atâtea nume mari pe-un petic de hârtie;
Prea înlocuim cultura cu tradiții-mprumutate
Și elogiem eroii inventați de alte state!
Ne hrănim cu deznădejdea că trăim declinul țării –
Câți s-au ridicat să strige că-s la capătul răbdării?!
Cât vom mai dormi-n mocirla denigrării ce ne-o fac
Falșii literați, corupții ce se dau din neam de dac?!
Singura noastră putere e mândria națională,
Nu ambiții personale, nici retorica banală!
Iată spiritul în care trebuie să ne formăm
Și din lunga-i adormire țara să o zdruncinăm!
Iulie 2011
Imi place ce scrie. Tuna si fulgera!
Dar nu sunt deacord „sa ne potolim odata setea”. Tot moartea ramane solutia, adica dreptatea prin credinta.
Oare pentru noi care ne sfasiem in mania noastra sa devina pamantul pustiu si sa se mute muntii din loc?
Nu mai e vorba doar de mantuirea noastra ca si natiune, trebuie ca si celelalte neamuri sa se mantuie. Pentru asta e necesara caderea noastra, moartea noastra, fiindca daca Romania moare, atunci toata lumea a murit. Trebuie, cum zice biblia, ca „evanghelia sa fie vestita si celor morti”.
„Toate neamurile vor fi binecuvantate” in samanta noastra fiindca un „copil ni se va naste, un fiu ni se va da si domnia va fi pe umarul sau”.