Tucker Carlson: Dictatura Gândurilor – Ce faci dacă Regimul vrea să îți controleze Mintea
DE ADRIAN PĂTRUȘCĂ / OPINII / Publicat: Vineri, 09 iunie 2023, 18:50 / 3 comentarii
.
Tucker Carlson: Dictatura Gândurilor – Ce faci dacă Regimul vrea să îți controleze Mintea
Noul totalitarism american și occidental nu se mulțumește să controleze doar comportamentul populației. El ambiționează să controleze mințile oamenilor până la a le dicta reflexele și sentimentele.
Spre deosebire de primul episod al noii sale emisiuni pe Twitter, Tucker Carlson abordează în al doilea editorial un aspect mult mai profund: ofensiva pentru controlul asupra minților.
Un text excepțional pe care l-am tradus pentru cititorii Active News.
*
Dacă ai dori să controlezi o țară, cu ce ai începe?
Dacă ai vrea să te asiguri de supunerea totală a întregii populații din interiorul frontierelor, ai începe cu cei autorizați să folosească forța letală – armata și poliția, apoi cu alte agenții, cum este Fiscul. După care ai controla strict deținerea de arme.
Să zicem însă că ai ambiții mai mari: să zicem că îți dorești puterea nu doar pentru a controla comportamentul oamenilor, ci pentru a controla cum gândesc.
Să le controlezi nu doar trupurile, ci și gândurile, ca un Dumnezeu.
În acest caz ar trebui să te ocupi de tabu-urile sociale. Un tabu este ceva care, prin consens popular, nu este îngăduit.
Un tabu poate să nu fie ilegal, dar nici nu are nevoie să fie.
Cu timpul, interdicțiile sociale devin mai puternice și mai durabile decât legile.
Societățile sunt definite de ceea ce nu permit, la fel ca religiile noastre principale: musulmanii nu mănâncă porc, la fel și evreii ultraortodocși, creștinii se opun relațiilor sexuale extramaritale, amishii evită folosirea curentului electric și așa mai departe.
Societatea americană nu este oficial una religioasă, dar este guvernată de tabu-uri. Așa a fost dintotdeauna.
Interesant este însă cât de repede se schimbă tabu-urile noastre. Această schimbare rapidă nu este una organică, firească.
Ce nu ne este îngăduit să ne placă ne-a fost dictat de sus și impus cu forța până destul de recent.
De pildă, în această țară era tabu să ataci oamenii pe baza rasei lor. Aceasta a fost cea mai importantă lecție a celui de-Al Doilea Război Mondial. O lecție care ni s-a repetat la nesfârșit.
Singurul lucru pe care l-am învățat de la naziști este că e periculos să reduci ființele umane la codul lor genetic. Nu există o rasă superioară.
Se pare însă că acum nu mai credem acest lucru. Sancționarea oamenilor pe baza culorii pielii lor nu doar că a devenit permisă în America modernă: este obligatorie.
În companii, în guvern, în învățământul superior… Atâta timp cât victimele sunt Albii.
O schimbare asemănătoare se petrece și cu tabu-urile sociale impuse politicienilor.
Nu mai departe de campania electorală din 1992, adulterul era considerat ceva descalificant pentru oricine ar dori să candideze la o funcție mai importantă.
Bill Clinton a fost aproape scos din cursă în alegerile primare din New Hampshire de relația sa cu Jennifer Flowers.
Clinton a făcut eforturi uriașe să mintă pe această temă, pentru că nu avea de ales.
Dar a fost ultimul candidat prezidențial care a trebuit să corespundă acestei norme.
În 2008, era evident pentru oricine era atent că Barack Obama avea o viață personală stranie și înfiorătoare. Totuși nimeni nu l-a deranjat cu vreo întrebare pe tema asta.
Atunci a fost momentul când comportamentul unui lider în sânul propriei familii a fost declarat ca fiind neimportant.
Era treaba lui Barack Obama, nu a voastră!
Unul câte unul, cu o viteză din ce în ce mai mare, vechile noastre tabu-uri au fost distruse. Iar cele care au rămas și-au pierdut forța morală.
Furtul, afișarea opulenței, lovirea femeilor, fumatul de marijuana pe stradă, lipsa de rușine, ipocrizia publică, a lua banii altora pentru a nu munci… Toate aceste lucruri erau considerate inacceptabile în America. Nu mai sunt.
De aceea, probabil că nu ar trebui să ne surprindă că cel mai mare tabu dintre toate este pe punctul de a deveni acceptabil: agresarea copiilor.
Cu o generație în urmă, să vorbești cu copiii altcuiva despre sex era considerat îndeobște un motiv să fii bătut măr.
A atinge sexual copiii era un delict pasibil de pedeapsa cu moartea.
Când Jeffrey Dahmer a fost omorât realmente în bătaie în toaletele închisorii din Wisconsin, în 1994, procurorul districtual din Milwaukee a trebuit să ceară opiniei publice să nu îl transforme pe asasinul lui Dahmer în erou popular.
Jeffrey Dahmer agresase și omorâse copii, astfel că oamenii au considerat firesc să se bucure de moartea lui.
Douăzeci și cinci de ani mai târziu, acest standard s-a schimbat dramatic, în statul Wisconsin și în tot restul țării.
În vara lui 2020, în timpul revoltelor Black Lives Matter din Kenisha, Kyle Rittenhouse, de 17 ani, și-a apărat viața în fața unui condamnat de agresiune asupra unui copil pe nume Joseph Rosenbaum.
Rosenbaum a încercat să îl ucidă pe Rittenhouse, așa că Rittenhouse l-a împușcat în legitimă apărare.
Însă presa l-a scos pe Rosenbaum victimă a evenimentului.
În schimb, Kyle Rittenhouse, un băiat minor, care respingea violența unui agresor de copii, a fost denunțat ca răufăcător și în cele din urmă inculpat pentru crimă.
Acest lucru ne spune că cei care conduc țara nu îi mai văd pe agresorii de copii ca fiind cei mai răi dintre noi.
Un aspect care nu a fost niciodată mai evident ca ieri, când Wall Street Journal a publicat o amplă anchetă despre pornografia infantilă pe Instagram.
Ziarul a dezvăluit că Instagram „ajuta la conectarea și promovarea unei vaste rețele de conturi deschis preocupate de comandarea și achiziționarea de conținut sexual cu minori.”
Instagram face legătura dintre pedofili și îi pune în legătură cu vânzătorii de conținut pornografic infantil.
Ziarul a descoperit chiar că Instagram recomanda expresia „incest cu copilași” utilizatorilor care își manifestau interesul pentru materiale cu acest subiect.
În treacăt fie spus, nimeni de la Instagram nu a negat că toate acestea sunt reale. Nici măcar Mark Zuckerberg, patronul companiei.
Articolul din ziar era perfect adevărat, oricât de șocant părea.
Însă nu atât de șocant ca ceea ce a urmat.
Ziarul cel mai răspândit din Statele Unite a dezvăluit că una dintre cele mai influente companii din lume promova pedofilia și nimeni nu a luat nici o măsură.
Departamentul de Justiție nu a anunțat nici o anchetă.
Congresul nu a programat nici o audiere.
Tipul care conduce Instagram, Adam Mosseri, lucrează în continuare tot acolo.
Ultima postare pe Twitter a lui Mosseri este un video cu el însuși în care laudă eficiența algoritmilor Instagram.
Când priviți acest clip, nu uitați că este cât se poate de real:
Adam Mosseri: Oamenii vorbesc adeseori despre „Algoritm”. Dar nu există un singur algoritm pentru Instagram. Sunt multe algoritmuri și procese de clasificare pe care le folosim pentru a personaliza experiența și a o face cât mai interesantă pentru fiecare persoană care folosește Instagram. Noi credem în această idee de personalizare. Ce mă interesează pe mine și ce te interesează pe tine este diferit. De aceea, Instagramul fiecăruia trebuie să fie diferit.
Mosseri explică pe îndelete cum conținutul cu care este alimentat contul tău de Instagram trebuie să fie diferit de al meu.
Dacă ești interesat de copii, atunci primești postări cu incesturi infantile: o experiență foarte personalizată!
Postarea lui Mosseri era încă acolo, în această seară.
Evident, toți cei de la Instagram și toate autoritățile vor continua să susțină că agresarea copiilor este rea. Însă tonul s-a schimbat dramatic.
Când ei spun că este rău, înțeleg acest lucru într-un fel oarecum abstract. Ca un război civil într-o țară din centrul Africii: e rău, nu ți-l dorești, dar totuși are loc din diverse motive.
De aceea, vorbim acum despre pedofili ca despre „persoane atrase sexual de minori”, pentru că – zău așa – cine e în măsură să judece?
Acești oameni reprezintă o minoritate sexuală. Așa că gândiți-vă bine înainte de a-i ataca!
Oricum, nu pedofilii dau năvală în clădirea Capitoliului și se așază pe fotoliul lui Nancy Pelosi. Și nu pedofilii pun întrebări incomode despre ultimele alegeri.
Pentru acest fel de răufăcători nici o pedeapsă nu este prea mică.
Până acum, luna aceasta, oficiul din Washington al FBI a emis 11 comunicate de presă, din care 10 erau despre 6 ianuarie.
Nu uitați că evenimentele din 6 ianuarie au avut loc în urmă cu mai mult de doi ani și jumătate.
Acum știți de ce FBI îi ignoră pe pedofilii de pe Instagram: au alte lucruri mai importante de făcut. Cum ar fi să-i găbjească pe Suprematiștii Albi.
Suprematiștii Albi sunt noii agresori de copii ai Americii. Manifestăm zero toleranță față de suprematiștii albi deoarece nimeni nu reprezintă o amenințare mai mare pentru existența acestei țări decât ei.
Iată-l pe Joe Biden spunând foarte clar acest lucru încă o dată, luna trecută:
Joe Biden: Ridicați-vă împotriva otravei suprematiștilor albi! Am arătat încă de la discursul meu de instalare că amenințarea teroristă cea mai mare pentru patria noastră este suprematismul alb. (Aplauze) Și nu spun asta pentru că mă aflu la un HBCU negru.
Spun asta peste tot pe unde merg.
Ați auzit: suprematismul alb reprezintă cea mai mare amenințare pentru patria noastră americană.
Joe Biden tocmai ne-a spus că ea este mai periculoasă decât amenințarea unui război nuclear cu Rusia.
Mai periculoasă decât amenințarea cartelurilor de droguri mexicane, care au ucis deja sute de mii de americani și care controlează acum statele noastre din Sud.
Atât de rău este suprematismul alb.
Dar ce este suprematismul? Poate cineva dintre autoritățile statului să îl definească?
Suprematismul alb înseamnă să îi placi prea mult pe albi?
Dacă este așa, atunci ne pune pe noi, ăștia care avem copii albi, într-o situație destul de dificilă.
Sau suprematismul alb este ceva și mai rău: cum ar fi să încerci să îi expulzezi pe toți non-albii din America, creând un fel de stat etnic?
Dacă aceasta este definiția lui Joe Biden, atunci care sunt dimensiunile exacte ale aceste amenințări? Câte persoane lucrează acum la acest proiect de stat etnic american alb? Și care sunt șansele ca ele să reușească?
După estimările noastre, nu prea mari. Mai exact: zero. Dar nu putem spune cu certitudine, pentru că nimeni nu ne-a arătat nici o cifră.
Acestea nu sunt întrebări retorice. Atunci când președintele Statelor Unite afirmă despre ceva că este cea mai îngrozitoare crimă pe care americanii o pot comite, ai tot dreptul să știi care este acea crimă.
Cel puțin, așa era până de curând. În baza codului nostru juridic pre-revoluționar, apărut înainte de George Floyd, era ușor de răspuns la astfel de întrebări.
O crimă era definită drept ceva total interzis de către niște legiuitori aleși. În general, o faptă care face rău altcuiva.
În America, crimele erau descrise cu precizie, în engleză, apoi descrierile erau păstrate cu grijă în cărți pe care le puteai citi tu însuți.
În cazul în care, vreodată, te întrebai dacă ești pe cale să comiți o crimă, aveai șansa să o cauți și apoi să afli cu certitudine dacă ești un infractor sau nu.
Astăzi, acest lucru nu mai e posibil.
Inutil să mai spunem că exact ăsta este scopul urmărit: să te țină mereu în nesiguranță, să te țină mereu speriat.
Când nimeni nu vrea să definească infracțiunea, nu poți fi niciodată fi sigur dacă ai comis-o sau nu.
Ai putea fi acuzat în orice moment și să ți se ia tot ce ai.
Trăiești într-o frică perpetuă.
Vi-l amintiți pe tipul ăla, Emmanuel Cafferty, care își conducea camioneta pe lângă o manifestație Black Lives Matter din Poway, când a băgat de seamă că îl urmărea cineva, care încerca să îi atragă atenția.
Ulterior, acea persoană a postat pe Twitter o fotografie cu el făcând un semn despre care unii au afirmat că este un simbol al suprematismului alb.
Cafferty a declarat că nu are nici o idee despre nici un simbol suprematist și că doar își trosnea degetele atunci când i-a fost făcută fotografia.
În aceeași zi, puțin mai târziu, a fost informat de compania de gaz și electricitate din San Diego, unde era angajat, că a fost suspendat în așteptarea rezultatelor unei anchete.
Câteva zile mai târziu, a fost concediat.
Ce a făcut acel bărbat era atât de ofensator, încât site-urile de știri locale au fost nevoite să blureze fotografia mâinii lui, a fost dat afară de la slujbă, iar viața sa a fost distrusă pentru că și-a trosnit degetele.
Nu știa că a-ți trosni degetele este un gest rasist. Nimeni nu îi spusese până atunci, iar bietul Emmanuel Cafferty a fost atât de imprudent încât să și le trosnească.
Când o crimă nu este definită, oricine poate fi vinovat.
Este greu să trăiești liniștit într-o țară ca asta.
Sistemul vechi era mai bun: guvernul conducea pe baza legilor, nu a unei Terori Morale amorfe.
Politicienii nu te puteau acuza de ceva ce nu puteau defini.
Codul juridic era simplu: pedofilia era o crimă – să ai opinii demodate, nu!
În afara sferei publice, populația se conducea singură, ca în orice societate normală. Pentru asta se folosea de tabu-uri.
Știai ce este permis și ce nu este, deoarece regulile nu se schimbau prea repede. Tabu-urile erau naturale.
Ele își aveau rădăcinile în experiența colectivă și în instinct: cele mai sigure două lucruri din viață.
Tabu-urile aveau un motiv. Care mai este valabil și astăzi.
Datoria noastră, în acest moment, este să le protejăm, în ciuda prigoanei continue din partea celor care ne conduc.
Cunoaștem principiile binelui și răului: ne-am născut cu ele.
Așa că nu îi lăsați să vă dea lecții despre ceea ce știți și singuri. Nu îi lăsați să vă raționalizeze bunul simț intuitiv.
Cramponați-vă de tabu-urile voastre ca și cum viața voastră ar depinde de ele. Chiar așa și este.
Prețuiți-le și ocrotiți-le ca pe niște obiecte vechi de familie. Pentru că exact asta sunt.
15 iunie 1889 este ziua trecerii in vesnicie a geniului Mihai Eminescu,poetul invesnicirii noastre aici unde suntem.
Versuri
Luceafarul – Mihai Eminescu
A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata.
Si era una la părinti
Si mindra-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.
Din umbra falnicelor bolti
Ea pasul si-l indreapta
Linga fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.
Privea în zare cum pe mari
Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce.
Il vede azi, il vede mini,
Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de saptamini,
Ii cade draga fata.
Cum ea pe coate-si razima
Visind ale ei timple
De dorul lui si inima
Si sufletu-i se imple.
Si cât de viu s-aprinde el
In orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apara.
*.
Si pas cu pas pe urma ei
Aluneca-n odaie,
Tesind cu recile-i scântei
O mreaja de vapaie.
Si când în pat se-ntinde drept
Copila să se culce,
I-atinge miinile pe piept,
I-nchide geana dulce;.
Si din oglinda luminis
Pe trupu-i se revarsa,
Pe ochii mari, batind inchisi
Pe fata ei intoarsa.
Ea il privea cu un suris,
El tremura-n oglinda,
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prinda.
Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftind din greu suspina:
– „O, dulce-al noptii mele domn,
De ce nu vii tu? Vina!.
Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza! „.
El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda în mare;.
Si apa unde-au fost cazut
In cercuri se roteste,
Si din adânc necunoscut
Un mândru tinar creste.
Usor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestrei
Si tine-n mâna un toiag
Incununat cu trestii.
Parea un tinar voievod
Cu par de aur moale,
Un vinat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.
Iar umbra fetei stravezii
E alba ca de ceara –
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afara.
– „Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ti urmez chemarea,
Iar cerul este tatal meu
Si muma-mea e marea.
Ca în camara ta să vin,
Să te privesc de-aproape,
Am coborit cu-al meu senin
Si m-am născut din ape.
O, vin’! odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasa.
Colo-n palate de margean
Te-oi duce veacuri multe,
Si toata lumea-n ocean
De tine o s-asculte. „.
– „O, esti frumos, cum numa-n vis
Un inger se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata;.
Strain la vorba si la port,
Lucesti fără de viata,
Căci eu sunt vie, tu esti mort,
Si ochiul tau mă-ngheata. „.
*.
Trecu o zi, trecura trei
Si iarasi, noaptea, vine
Luceafarul deasupra ei
Cu razele-i senine.
Ea trebui de el în somn
Aminte să-si aduca
Si dor de-al valurilor domn
De inim-o apuca:.
– „Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza! „.
Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
In locul unde piere;.
In aer rumene vapai
Se-ntind pe lumea-ntreaga,
Si din a chaosului vai
Un mândru chip se-ncheaga;.
Pe negre vitele-i de par
Coroana-i arde pare,
Venea plutind în adevar
Scaldat în foc de soare.
Din negru giulgi se desfasor
Marmoreele brate,
El vine trist si ginditor
Si palid e la fata;.
Dar ochii mari si minunati
Lucesc adânc himeric,
Ca doua patimi fără sat
Si pline de-ntuneric.
– „Din sfera mea venii cu greu
Ca să te-ascult s-acuma,
Si soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma;.
O, vin’, odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasa.
O, vin’, în parul tau balai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri să rasai
Mai mindra decât ele. „.
– „O, esti frumos cum numa-n vis
Un demon se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata!.
Mă dor de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei mă dor,
Privirea ta mă arde. „.
– „Dar cum ai vrea să mă cobor?
Au nu-ntelegi tu oare,
Cum ca eu sunt nemuritor,
Si tu esti muritoare? „.
– „Nu caut vorbe pe ales,
Nici stiu cum as incepe –
Desi vorbesti pe inteles,
Eu nu te pot pricepe;.
Dar daca vrei cu crezamint
Să te-ndragesc pe tine,
Tu te coboara pe pământ,
Fii muritor ca mine. „.
– „Tu-mi cei chiar nemurirea mea
In schimb pe-o sarutare,
Dar voi să stii asemenea
Cât te iubesc de tare;.
Da, mă voi naste din pacat,
Primind o alta lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege. „.
Si se tot duce.. S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.
*.
In vremea asta Catalin,
Viclean copil de casa,
Ce imple cupele cu vin
Mesenilor la masa,.
Un paj ce poarta pas cu pas
A-mparatesii rochii,
Baiat din flori si de pripas,
Dar indraznet cu ochii,.
Cu obrajei ca doi bujori
De rumeni, bata-i vina,
Se furiseaza pinditor
Privind la Catalina.
Dar ce frumoasa se facu
Si mindra, arz-o focul;
Ei Catalin, acu-i acu
Ca să-ti incerci norocul.
Si-n treacat o cuprinse lin
Intr-un ungher degraba.
– „Da’ ce vrei, mari Catalin?
Ia du-t’ de-ti vei de treaba. „.
– „Ce voi? As vrea să nu mai stai
Pe ginduri totdeuna,
Să rizi mai bine si să-mi dai
O gura, numai una. „.
– „Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,
https://www.versuri.ro/w/2dr6
Da-mi pace, fugi departe –
O, de luceafarul din cer
M-a prins un dor de moarte. „.
– „Daca nu stii, ti-as arata
Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te minia,
Ci stai cu binisorul.
Cum vinatoru-ntinde-n cring
La pasarele latul,
Când ti-oi intinde bratul sting
Să mă cuprinzi cu bratul;.
Si ochii tai nemiscatori
Sub ochii mei ramiie..
De te inalt de subtiori
Te-nalta din calciie;.
Când fata mea se pleaca-n jos,
In sus ramii cu fata,
Să ne privim nesatios
Si dulce toata viata;.
Si ca să-ti fie pe deplin
Iubirea cunoscuta,
Când sarutindu-te mă-nclin,
Tu iarasi mă saruta. „.
Ea-l asculta pe copilas
Uimita si distrasa,
Si rusinos si dragalas,
Mai nu vrea, mai se lasa,.
Si-i zise-ncet: – „Inca de mic
Te cunosteam pe tine,
Si guraliv si de nimic,
Te-ai potrivi cu mine..
Dar un luceafar, răsărit
Din linistea uitarii,
Da orizon nemarginit
Singuratatii marii;.
Si tainic genele le plec,
Căci mi le imple plinsul
Când ale apei valuri trec
Calatorind spre dinsul;.
Luceste c-un amor nespus,
Durerea să-mi alunge,
Dar se inalta tot mai sus,
Ca să nu-l pot ajunge.
Patrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte..
In veci il voi iubi si-n veci
Va raminea departe..
De-aceea zilele îmi sunt
Pustii ca niste stepe,
Dar noptile-s de-un farmec sfânt
Ce-l nu mai pot pricepe. „.
– „Tu esti copila, asta e..
Hai s-om fugi în lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Si nu ne-or sti de nume.
Căci amindoi vom fi cuminti,
Vom fi voiosi si teferi,
Vei pierde dorul de părinti
Si visul de luceferi. „.
*.
Porni luceafarul. Cresteau
In cer a lui aripe,
Si cai de mii de ani treceau
In tot atitea clipe.
Un cer de stele dedesupt,
Deasupra-i cer de stele –
Parea un fulger nentrerupt
Ratacitor prin ele.
Si din a chaosului vai,
Jur imprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentii,
Cum izvorau lumine;.
Cum izvorind il inconjor
Ca niste mari, de-a-notul..
El zboara, gând purtat de dor,
Pin’ piere totul, totul;.
Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaste,
Si vremea-ncearca în zadar
Din goluri a se naste.
Nu e nimic si totusi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitarii celei oarbe.
– „De greul negrei vecinicii,
Parinte, mă dezleaga
Si laudat pe veci să fii
Pe-a lumii scara-ntreaga;.
O, cere-mi, Doamne, orice pret,
Dar da-mi o alta soarte,
Căci tu izvor esti de vieti
Si datator de moarte;.
Reia-mi al nemuririi nimb
Si focul din privire,
Si pentru toate da-mi în schimb
O ora de iubire..
Din chaos, Doamne, -am aparut
Si m-as intoarce-n chaos..
Si din repaos m-am născut.
Mi-e sete de repaos. „.
– „Hyperion, ce din genuni
Rasai c-o-ntreaga lume,
Nu cere semne si minuni
Care n-au chip si nume;.
Tu vrei un om să te socoti,
Cu ei să te asameni?
Dar piara oamenii cu toti,
S-ar naste iarasi oameni.
Ei numai doar dureaza-n vint
Deserte idealuri –
Când valuri afla un mormânt,
Rasar în urma valuri;.
Ei doar au stele cu noroc
Si prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Si nu cunoastem moarte.
Din sinul vecinicului ieri
Traieste azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarasi soare;.
Parind pe veci a rasari,
Din urma moartea-l paste,
Căci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste.
Iar tu, Hyperion, ramii
Oriunde ai apune..
Cere-mi cuvintul meu dentii –
Să-ti dau intelepciune?.
Vrei să dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cântare
Să se ia muntii cu paduri
Si insulele-n mare?.
Vrei poate-n fapta să arati
Dreptate si tarie?
Ti-as da pamintul în bucati
Să-l faci imparatie.
Iti dau catarg lângă catarg,
Ostiri spre a strabate
Pamintu-n lung si marea-n larg,
Dar moartea nu se poate..
Si pentru cine vrei să mori?
Intoarce-te, te-ndreapta
Spre-acel pământ ratacitor
Si vezi ce te asteapta. „.
*.
In locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Si, ca si-n ziua cea de ieri,
Lumina si-o revarsa.
Căci este sara-n asfintit
Si noaptea o să-nceapa;
Rasare luna linistit
Si tremurind din apa.
Si imple cu-ale ei scântei
Cararile din cringuri.
Sub sirul lung de mindri tei
Sedeau doi tineri singuri:.
– „O, lasa-mi capul meu pe sin,
Iubito, să se culce
Sub raza ochiului senin
Si negrait de dulce;.
Cu farmecul luminii reci
Gindirile strabate-mi,
Revarsa liniste de veci
Pe noaptea mea de patimi.
Si de asupra mea ramii
Durerea mea de-o curma,
Căci esti iubirea mea dentii
Si visul meu din urma. „.
Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor fata;
Abia un brat pe git i-a pus
Si ea l-a prins în brate..
Miroase florile-argintii
Si cad, o dulce ploaie,
Pe crestetele-a doi copii
Cu plete lungi, balaie.
Ea, imbatata de amor,
Ridica ochii. Vede
Luceafarul. Si-ncetisor
Dorintele-i increde:.
– „Cobori în jos, luceafar blind,
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n codru si în gând,
Norocu-mi lumineaza! „.
El tremura ca alte dati
In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri;.
Dar nu mai cade ca-n trecut
In mari din tot inaltul:
– „Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?.
Traind în cercul vostru strimt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor si rece. „.