MOȘU
130 aprobate
oricare@careofi.com
85.255.234.17
.
Marcat ca dorit de ion.coja
Ca răspuns la Iulian MARES.
Iulian
Întrebare întrebătoare ?!?!?
Hai c-o mai merge să folosești cip-uri *di colo colo problema ie:
Cum le-au dezlipit și relipit
-Cu letconul, d-ăla la curent !?! Dac-or trimis ocțidentalii generetere la ukrani, le-or fi împrumutat(ca-ntre frați slavi) la ruși sau au avut forjă( cu cărbune din lemn de …prun) cu iei să incingă cap-ul de cupru!!??!!
Zău, că nu pricep !?! :((
*
joi, 18 mai 2023
Din nou despre separarea tehnologică
https://trenduri.blogspot.com/2023/05/din-nou-despre-separarea-tehnologica.html
Am spus în mai multe rânduri că va urma o separare tehnologică şi asta pe vremea în care mai nimeni nu-şi imagina că ar putea exista altceva în afara standardelor trasate de Licurici. Iaca se întâmplă şi pe cei mai mulţi îi va lua total pe nepregătite.
Loongson, un nume care multora le e absolut necunoscut, a anunţat noul său procesor 3A6000. Ca idee, acest procesor pare mai puternic decât Intel Core Tiger Lake sau AMD Ryzen 5000. OK, asta poate părea din seria „încă un procesor pe piaţă”, doar că nu-i aşa întrucât sunt extrem de multe chestiuni care mi se par de-a dreptul fabuloase. În primul şi-n primul rând, acest procesor are suport doar pentru Linux întrucât China se află în plin proces de abandonare a Windows-ului. De asemenea, trebuie menţionat că procesorul se va vinde doar în interiorul Chinei, fiind aşadar un produs strict pentru piaţa de-acolo. Nu e o decizie a companiei, ci a autorităţilor chineze care au interzis exportul, considerând procesorul Loongson un produs mult prea avansat pentru a putea fi dat în afara ţării. Un teribil semnal de suveranitate tehnologică. Însă cel mai impresionant aspect e dat de faptul că întreg procesorul este dezvoltat pe o arhitectură proprie a companiei, denumită LoongArch. E o dezvoltare de la zero, nefiind nici x86, nici ARM şi nici RISC-V sau altă arhitectură cunoscută. Asta în condiţiile în care Loongson e o companie tânără, de doar 21 de ani. E remarcabil în condiţiile în care concurenţii ssă occidentali au de peste două ori vârsta sa. Mi se pare de-a dreptul impresionant!
Să trecem însă mai departe deoarece n-am terminat. India a anunţat elaborarea propriului procesor, denumit AUM. Este un procesor dedicat serverelor sau sistemelor de calcul de înaltă performanţă. Într-adevăr, nu e o tehnologie originală, chip-ul utilizând arhitectura ARM. Este fabricat în tehnologie de 5nm la TSMC şi este net superior alternativelor de la Intel. Indienii vin puternic din urmă pe piaţa arhitecturilor de server non-x86, pe care la ora actuală se bat americanii cu chinezii. Cum chinezii au interzis exportul Loongson, există o oportunitate majoră care acum e exploatată de India. Procesorul său are toate datele pentru a deveni un adevărat star global. Şi dacă ne gândim că acum India e aproape zero pe această piaţă avem toate motivele să ne entuziasmăm. Doar că acesta e abia începutul. În mod sigur, India va începe să-şi impună suveranitatea şi pe această piaţă!
După cum bine puteţi observa, dezvoltarea tehnologiei începe să aibă accente de suveranism. Cu ceva timp în urmă, pe canalul meu de Telegram vă povesteam despre decizia Rusiei de a înlocui protocolul TCP/IP cu un protocol propriu, aflat în dezvoltare. Evident, au fost mulţi care mi-au spus că e o aberaţie, că aşa ceva e imposibil s.a.m.d. Doar că atunci n-am vrut să dau replica. Iniţiativa ruşilor nici măcar nu e prima. Tot China a făcut pasul înainte aici, împingând Huawei să dezvolte NEW IP, un protocol îmbunătăţit, dar care e făcut strict pentru sistemul socio-politic al Chinei(în mod sigur se vor implementa peste el elemente ale creditului social). ….”
”…***ȘI MAI IN CLAR: EU POT VORBI LA O STATIE RADIO CARE SA AIBA ANTENA DE EIMISIE/RECEPTIE SI LA 15/20 KM DE MINE, CA SA MA PROTEJEZ SI SA EXECUT MASCAREA/ÎNȘELAREA!…”
Mai bine, pă ”emisie”(că n-ajunje la ”ploșniță”, fie ia și…satalit) dăcât pe cablu că poa’ vine ”anemicu” și-nfije un …bold :))
Succes
(în pace)
Privind tehnologia, nu Kina este varf, se zbate, dar mai este mult pana departe! Sunt multe sisteme de operare pentru calculatoare, telefoane, important este compatibilitatea!
*In fond doar concurenta genereaza progresul!
MOȘU,
lasa ”lipirea cipurilor cu letconul” (amuzant, nu?) pe seama celor care se pricep (nu sunt profesionist ci generalist) … pentru ca ele nu sunt doar o piesa ci in varful unui ac de pe suprafata cipului, sa zic asa, sunt mii/zeci de mii de alte componente electronice in multistrat! Cu letconul/pistolul de lipit iti skimba tie lampa PCL-82; cipul doar intra intr-un locas … Demonteaza un PC si priveste-i placa de baza/placa grafica/de retea…
*Stai bland ca nu rezolvi tu nimic cu boldul, alea sunt povesti cazone din anii 70! De la statia radio semnalul (unda electro-magnetica iese printr-o antena, obligat, si se poate reflecta din multe obiecte naturale sau nu (munte, atmosfera cu densitate mare de nori..etc sau poate fi receptionata de un satelit special care o amplifica si retransmite, pentru ca TU si cei ca Tine ati dorit ca Pamantul sa aiba o curbura din cauza ca-i rotund! :))
Ha, ha :))
M-am tăvălit de râs….
Iulian
Am scris acel comentariu strict pentru amuzament(descrețit frunțile…de ce nu și sufletele :) )
Numărul de tranzistoare pe mm2 sunt de ordinul…milioanelor:
PCL-82 avea soclu(de fapt, toate lămpile) socket au avut procesoarele(CPU) în plăcile de bază mai vechi de 2010, după aceea s-a trecut la ”REBALLING”(How to Reball CPU Step By Step | INTEL BGA CPU REBALLING)…nu-i cazul aici de dezvoltat.
Chestia cu ”boldul” a avut un anume…scop !? :)
Acum ,trecând la lucruri de actualitate, sunt articole(link-uri mai jos) care ies din matca main-media și este posibil să fie muult mai apropiate de ..realitate:
Fiona Hill
”…Războiul din Ucraina marchează încetarea Pax Americana, a declarat Fiona Hill, unul dintre cei mai cunoscuți experți americani pe spațiul ex-sovietic, care a lucrat pentru administrațiile George W. Bush, Barack Obama și Donald Trump. Declarațiile au fost făcute în cadrul unei conferințe din Estonia. În urmă cu un an, Fiona Hill susținea că, fie suntem conștienți de asta, fie nu, Al Treilea Război Mondial a început odată cu răsturnarea regimului Ianukovici din Ucraina, în 2014, și cu anexarea Crimeii la Federația Rusă.
Acum, Fiona Hill arată că asistăm nu la un război Mondial, ci la o ”revoltă” împotriva dominației americane care va duce la resetarea relațiilor globale. ”În 2023 auzim un NU răsunător împotriva dominației Statelor Unite și vedem un apetit tot mai mare pentru o lume fără hegemon”….”
https://www.cotidianul.ro/ucraina-revolta-prin-procura-impotriva-hegemonului-global/
Adrian Severin
”…În condițiile în care fostele colonii din Asia, Africa și America Latină, precum și fostele imperii asiatice căzute sub dominația națiunilor imperiale europene (în secolele XVIII și XIX) și a imperialismului post-colonial („democratic” și „liberal”, de fapt, neoconservator și neoliberal) american (în secolul XX) s-au emancipat și consolidat, respectiv s-au reabilitat din punct de vedere economic, politic și chiar militar, în care cultura lor a intrat într-un proces de renaștere iar atuurile lor demografice și geopolitice însumate au depășit cu mult pe cele ale puterilor euro-atlantice, tot mai multe sunt în măsură să refuze ascultarea unui singur centru de comandă și să își afirme conștiința de sine și pentru sine, alăturându-se principalelor puteri euro-asiatice și asiatice și trecând la construcția graduală a noii ordini internaționale după modelul promovat de „Sudul Colectiv”, respectiv ca ordine post-americană. BRICS, organizație în continuă creștere, Organizația pentru cooperare de la Shanghai, parteneriatele strategice dintre Rusia și China, sau cele dintre Rusia, China și Iran, dintre Rusia, Turcia și India, dintre China și Pakistan, dintre China și Arabia Saudită, dintre China și fostele republici sovietice central-asiatice, dintre Rusia și statele africane, precum și cele facilitate de acestea între diferite state terțe (a se vedea normalizarea relațiilor dintre Iran și Arabia Saudită sau dintre Siria și Liga arabă sau dintre Armenia și Azerbaidjan), sunt exemple concludente.
DOUĂ FELURI DE AUTORITARISM ȘI DOUĂ FELURI DE GLOBALIZARE
În ciuda propagandei occidentale, actualul război global nu este cel dintre democrați și dictatori, cel dintre libertate și autoritarism. El este războiul dintre un autoritarism exclusivist și unul integrator….”
https://www.cotidianul.ro/viitorul-ordinii-internationale-din-perspectiva-crizei-ucrainene/
Și oțâr off topic:
Liviu Dragnea
De la minutul 22:50
AUR-ul îl are-n spate ca și mentor pe…Coldea :( {grav, așa se confirmă valabilitatea ”proticoalelor”}
https://www.realitatea.net/emisiuni/culiselestatuluiparalel?id=844_2023_05_28_20_58_00
SUCCES, Păcii :)
MOȘU,
înseamna ca avem praguri umoristice diferite, oricum te-ai documentat si ai aplicat copy/paste staruitor …
Oamenii au dreptul la pareri proprii kiar daca cunosc si pe ale altora, gen Fiona Hill, fie si Adrian Severin!
Ianukovici…?!
Stii, folosirea numelui in acest context (”răsturnarea regimului Ianukovici din Ucraina, în 2014, și cu anexarea Crimeii la Federația Rusă”) lasa cititorului neinitiat impresia ca Ianukovici era vreun sfant si Maidanul reprezenta Iadul!
*Cat despre neglijenta si inocenta exprimare ”anexarea Crimeii la Federația Rusă” parca nici nu ar semana cu Criza Sudeților și anexarea regiunii de către Germania Nazistă! Si unii care tot acuza US ca sunt jandarmul lumii? Serios? In afara unor interese, de inteles sau de incriminat, eu nu am auzit ca ”Jandarmul” si-a marit teritoriul prin anexari arbitrare, precum rapturile teritoriale moscovite de azi, aidoma celor din anii 30 ai mileniului si secolului trecut …
**Poate cei împotriva NATO, UE/EU si drepturilor omului, automat pro Moscova, Beinjing, New Delhi, Brasilia, Cape Town (legislativă)/Pretoria (administrativă)/Bloemfontein (judiciară) poate kiar Ankara nu au constatat inca: Moscova/Federatia Rusă a devenit nu hegemonul si/sau inkisoarea unor foste republici foste sovietice ci un veritabil Stomac de Rekin, ce inghite orice, de la state independente cu milioane de oameni in ele, pana la otelarii, centrale N uriase, rafinarii, masini de spalat ruge, aragazuri, frigidere, blugi si pantofi sport de firma, WC-rile din casa, scoli si spitale, centre trafo, sali de sport, teatre, gradinite, kiar si ceasuri si paltoane!
***Daca O Noua Ordine Mondiala prevede toate astea, adica moftul de seara al unora bantuiti de fantomele trecutului, kiar la andropauza fiind, eu ma declar impotriva si vreau zid de oțel pe granită, prin care sa nici nu treaca mirosul de ”mahoarca ieftina si obiele nespalate” ale mujicilor prea des ascultatori de nebunii neamului lor!
”dezvoltarea tehnologiei începe să aibă accente de suveranism”
:))
Asta miroase a…ceaușizm, mă rog a…naționalism.
Articolul de mai sus este o ”mică” parte/motiv din…”întârzierea ”lui Prigojin.
Ceva mai bine explicat este, aici:
https://www.activenews.ro/opinii/Cum-s-a-intors-Roata-in-Ucraina-182284
Cum s-a întors Roata în Ucraina
De Adrian Pătrușcă / Opinii / Publicat: Duminică, 28 mai 2023, 11:50 / 14 comentarii
Intrarea în al doilea an de război a marcat și o răsturnare spectaculoasă a raportului de forțe de pe front ucrainean și a modului în care se desfășoară ostilitățile.
Citiți mai jos una dintre cele mai lucide și mai obiective analize despre Războiul din Ucraina, pe care expertul militar Daniel Davis a publicat-o în revista de specialitate 1945 și pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.
*
Încă de la începutul Războiului din Ucraina, una dintre temele favorite ale analiștilor occidentali a fost că armata rusă s-a comportat catastrofal și că forțele ucrainene au depășit toate așteptările.
Totuși, puțini par să fi remarcat că echilibrul pe câmpul de luptă s-a schimbat.
Fapte recente arată că tabăra rusă a efectuat îmbunătățiri tactice și operative care au un impact major pe frontul din Ucraina.
Este nevoie ca politcienii de la Washington să-și schimbe percepția în legătură cu direcția actuală în care evoluează războiul, pentru a se asigura că Statele Unite nu sunt luate pe nepregătite de evenimentele de pe câmpul de luptă – și că interesele noastre nu au de suferit.
Există suficiente dovezi solide în sprijinul afirmației că, în 2022, armata rusă s-a comportat mult mai rău și armata ucraineană mult mai bine decât era de așteptat.
Planul de luptă inițial al Rusiei a fost defectuos la nivel strategic, operațional și tactic.
Moscova a alocat o forță de invazie prea mică pentru sarcina pe care și-a propus-o. În plus, această forță a fost dispersată pe patru direcții de înaintare (ceea ce a făcut ca nici una să nu reușească) și nu a fost echipată pentru a susține un război lung.
Ucraina a fost mai bine pregătită pentru o invazie decât credeau mulți și a luat rapid măsuri impresionante pentru a stăvili înaintarea rusă, blocând fiecare din cele patru direcții și provocând pagube serioase invadatorilor.
Spre deosebire de erorile săvârșite de ruși, trupele lui Zelenski au performat la început bine la nivel strategic, operațional și tactic, astfel încât Rusia a fost constrânsă la o retragere majoră a celei mai mari părți a forțelor sale blindate din Kiev și Harkov, doar după o lună de la începutul războiului.
A fost o decizie strategică logică și rațională din partea Rusiei de a-și redesfășura forțele pentru a întări frontul din Donbas, în aprilie 2022.
Însă chiar și atunci, au început să apară numeroase dovezi că, din punct de vedere tactic, existau încă slăbiciuni grave în rândul forțelor ruse.
Cum a fost de exemplu faimoasa traversare din mai 2022 a râului Severski Donețk, când un întreg batalion rus a fost nimicit.
Totuși, nu toate știrile au fost proaste pentru Rusia: în iulie, forțele lui Putin au capturat un număr de localități cheie.
După ce și-a repoziționat forțele, Rusia a cucerit Mariupol, Liman, Popasna, Severodonețk și Lisihansk.
Însă, profitând de slăbiciunile operaționale persistente ale Rusiei, forțele ucrainene au declanșat două ofensive, dintre care una a luat total prin surprindere Rusia și a dus la recucerirea Limanului.
Cea dintâi ofensivă a avut loc în provincia Herson și a început prost pentru forțele ucrainene.
Însă, în vreme ce toată atenția Moscovei se concentra asupra Hersonului, Ucraina a declanșat un atac puternic spre nord, în apropiere de Harkov.
Conducătorii ruși au părut adormiți la volan: și-au concentrat întreaga atenție asupra Hersonului și au ignorat efectiv Hersonul, încercând să securizeze flancul lor nordic cu un număr derizoriu de rezerviști prost pregătiți.
Ucraina a profitat de această greșeală și a împins trupele ruse cu 100 de kilometri mai în spate, până la linia Svatavo-Kremena.
În timp ce se afla încă sub șocul acestui eșec, Rusia s-a confruntat cu o dilemă în orașul Herson: să poarte o bătălie defensivă sângeroasă în oraș sau să predea orașul fără luptă.
Rusia a ales a doua variantă.
În octombrie 2022, conducătorii ruși erau ridiculizați în Occident ca fiind grav afectați de cele două ofensive ucrainene, iar discuțiile despre o victorie ucraineană au luat amploare.
Fostul general al armatei americane, Ben Hodges, a afirmat chiar că Ucraina ar putea câștiga războiul „până la sfârșitul anului” 2022.
În noiembrie 2022, se putea spune că statul major rus a fost surclasat de statul major ucrainean.
Numeroși experți occidentali au tras concluzia că trupele și comandanții ruși au grave carențe și sunt incapabili de îmbunătățiri, iar Rusia va rămâne în această situație până la sfârșitul războiului.
Ceea ce mulți dintre acești analiști nu au luat în seamă este că Rusia are o capacitate mult mai mare de a purta un război, atât din punct de vedere material cât și uman.
Prin urmare, are și capacitatea de a absorbi pierderile enorme și de a rămâne puternică.
În plus, istoria Rusiei este plină de războaie începute catastrofal, cu pierderi masive, urmate de refaceri spectaculoase care au răsturnat tendința inițială.
Ucraina, în schimb, are mult mai puține resurse sau trupe, prin urmare marja sa de acțiune este mult mai mică.
În cursul celor 15 luni de război, Ucraina a purtat și a fost înfrântă în patru bătălii urbane importante împotriva Rusiei, suferind pierderi din ce în ce mai grave de la una la cealaltă: Severodonețk, Lisihansk, Soledar și recent Bahmut.
Când Rusia s-a confruntat cu lupte urbane – Kiev, Harkov, Herson – a ales să abandoneze orașele, stabilindu-și alte poziții defensive mai ușor de apărat.
Ucraina, în schimb, a ales să se bată pentru orașele ei mari. Rezultatele vorbesc de la sine.
Retrăgându-se din Kiev și Harkov în prima lună de război și din Herson în toamna trecută, Rusia și-a putut deplasa forțele pe poziții mai ușor de apărat, protejându-și personalul de luptele nimicitoare de pe teren urban.
De cealaltă parte, Ucraina a ales să se bată pentru orașele mari și a ajuns să piardă un număr uriașde vieți omenești. Dar și orașele respective.
Decizia comandanților ucraineni de a apăra Bahmutul până la sfârșitul lunii mai are implicații grave pentru viitorul războiului.
Încă din decembrie devenise clar că Ucraina nu va putea păstra Bahmutul. Odată ce trupele ruse au avansat pe flancuri în jurul orașului și au avut sub controlul tirurilor de artilerie drumurile care serveau la aprovizionarea garnizoanei, șansele ucrainenilor de a păstra orașul deveniseră aproape nule.
Ceea ce Ucraina putea și trebuia să facă era să fi urmat exemplul Rusiei de la Herson și să se retragă pe următoarea poziție defensivă pregătită, în apropiere de Kramatorsk sau Slaviansk.
Din aceste puncte, ucrainenii ar fi avut toate avantajele: ar fi avut poziții de luptă bine întărite, rază de foc nelimitată pentru a ataca trupele ruse venind din sens invers și căi de aprovizionare neîngrădite în spate.
Ar fi fost mult mai costisitor pentru Rusia să încerce să cucerească aceste poziții, decât să se lupte ochi în ochi cu ucrainenii în Bahmut.
Mai ales în condițiile în care rușii puteau aplica zilnic – și o făceau – lovituri grele pentru a împiedica aprovizionarea apărătorilor.
În consecință, Ucraina a înregistrat efectiv zeci de mii de morți și răniți și a pierdut cantități enorme de echipament și muniție în aceste patru bătălii urbane.
Pe baza unei superiorități a focului estimate de 10:1 în favoarea rușilor, Ucraina a suferit fără îndoială în aceste lupte pierderi mult mai mari decât Rusia.
Însă, chiar și dacă pierderile ar fi fost egale, Rusia are o populație incomparabil mai mare, care îi poate furniza mai mulți combatanți.
Are și o importantă capacitate industrială pentru a produce toată cantitatea de muniție de care are nevoie.
Altfel spus, spre deosebire de Rusia, Ucraina nu are nici personalul, nici capacitatea industrială pentru a-și înlocui luptătorii și echipamentele pierdute.
În plus, Rusia a învățat din numeroasele sale erori tactice și evenimentele arată că ea își ameliorează tactica dezvoltându-și în același timp capacitatea industrială.
Cu toate acestea, mai important decât penuria de muniție și de echipamente a Ucrainei este numărul de persoane antrenate și experimentate pe care l-a pierdut.
Mulți dintre acești militari și comandanți calificați pur și simplu nu pot fi înlocuiți în interval de câteva luni.
Ucraina se confruntă acum cu o dilemă uriașă: ar trebui să își folosească ultimele sale capacități ofensive într-o ultimă și disperată tentativă de a administra o rană gravă rușilor care se apără în teritoriile ocupate? Sau să păstreze își păstreze ultimele resurse pentru cazul în care Rusia declanșează propria sa ofensivă de vară?
Ambele variante prezintă riscuri serioase.
Eu personal estimez că nu există nici o cale probabilă pentru ca Ucraina să obțină o victorie militară. Continuarea luptei cu speranța unei victorii finale ar putea avea pentru Ucraina efectul pervers de a o face să piardă și mai multe teritorii decât în prezent.
Statele Unite trebuie să ia în considerare această realitate în următoarele săptămâni și luni.
Washingtonul a dat deja Ucrainei partea leului din toate ajutoarele militare și financiare, inclusiv un mare număr de blindate, artilerie și rachete dintre cele mai sofisticate.
Biden a autorizat inclusiv trimiterea de avioane F-16.
Statele Unite nu pot – și nici nu ar trebui – să trimită Ucrainei o cantitate egală de ajutoare în al doilea an de război, chiar dacă războiul se va prelungi.
Europa trebuie și ea să accepte să contribuie mai mult la orice fel de furnituri către Ucraina.
Doar Kievul poate decide dacă continuă să lupte sau să încerce să ajungă la un acord negociat cât mai bine posibil.
Însă, dincolo de pretențiile Kievului, Washingtonul este obligat să asigure securitatea țării noastre și a poporului nostru.
Pe lângă transferarea către statele europene a sprijinului fizic, aceasta înseamnă că Statele Unite trebuie să evite capcana de a accepta să confere orice fel de garanție Ucrainei.
Istoria este plină de exemple de acorduri încheiate în grabă pentru a pune capăt luptelor, dar care au pus bazele conflictelor următoare.
America nu trebuie să-și pună în pericol propria securitate acceptând orice forme de garanții de securitate.
Balanța războiului înclină spre Moscova, indiferent cât îi deranjează asta pe unii în Occident. Este o realitate evidentă.
Ceea ce Washingtonul trebuie să facă este să evite tentația de a-și mări implicarea în război susținând o variantă perdantă și să facă tot ce este nevoie pentru a pune capăt cât mai rapid acestui conflict, protejând la maximum securitatea noastră viitoare.
Ignorarea acestor realități ar putea expune Ucraina unor pierderi și mai mari și ar putea pune în pericol pe viitor propria noastră securitate.”
Succes, l-a-nțeles :)