Dorel Bîrsan
95 aprobate
biransblogblog.wordpress.comx
biransderol@yahoo.com
193.106.126.113
Genul de carte precum cea semnată Dan Alexe pare a fi scrisă „la comandă”. El se ocupă de tradiţia noastră culturală pe care o demolează punctual, dar din perspectiva unui rătăcit printre rătăciri mitologice considerate „derive colective”. Pare a se teme de mitologie şi de „originile mitice” pe care le consideră invenţii şi le priveşte de sus, ca un zeu critic. Un zeu cu IQ-ul 50, după cum recunoaşte, care are şi aversiune pentru cifre (adică pentru matematică) şi pentru spiritualitate, declarându-se ateu.
Cu atâţi păpuşari disimulaţi în buni samariteni, cercetând ei lacunele istoriei, dar care lucrează de zor la preluarea spaţiului valah (confundat cu pământul făgăduinţei, himera celor blestemaţi să nu aibă o ţară), nu-i imposibil ca asemenea atacuri asupra istoriei şi fiinţei naţionale să fie orchestrate şi programate „pas cu pas”, după cum suna un titlu de carte a unui clasic în viaţă.
Domnule profesor, oricât aţi afunda în modestie dacii, care, după cum spuneţi că au fost şi ei acolo, ca toţi ceilalţi, a treia spiţă de la căruţa Antichităţii, după romani şi după greci, dacă sunt unii care şi după două milenii depun efort pentru a-i discredita şi îi urăsc din pseudo-sufletul lor de clone sumeriene, acesta este un semn că dacii au fost mai mult decât reflectă pretinsa istorie oficială.
Nu ştiu cum a reuşit domnul Funar să descopere că dacii au construit piramidele egiptene (poate i-a vorbit în vis un sacerdot al dacilor!), însă afirmaţia dumnealui este un act de mare curaj, având în vedere la ce te expui, la momentul actual al istoriei, care are o cunoaştere precară în materie de daci şi mai ales în materie de piramidologie.
Cu toate acestea, afirmaţia „funariană” nu este chiar aberantă, având în vedere că, după cum am mai scris aici, dacii au fost singurul neam de pe pământ care a deţinut şi utilizat întreg arsenalul de etaloane de măsură al celor ce au construit piramidele din Egipt. Or, asta nu se poate explica decât în ideea că un fir cultural şi genetic leagă neamul geto-dac de acei misterioşi constructori de piramide. Cu alte cuvinte, ei ne sunt strămoşii, iar dacii au păstrat în cercurile lor iniţiatice toată ştiinţa şi tradiţia acelor arhitecţi de piramide, care, foarte probabil, au fost atlanţii.
Un loc central în arsenalul etaloanelor dacice l-a avut cotul sacru de 0,63566 m, considerat a zecea milioana parte din raza polară a pământului, dar şi submultiplu său, degetul piramidal, de 25 de ori mai mic. Astfel, circumferinţa cercului cu T-uri de pe platforma Soarelui de Andezit are fix 30 de coţi sacri, adică 750 degete, acele piese T în număr de 75, fiind dispuse cu precizie din 10 în 10 degete. Mai mult decât atât, arcul solar trasat pe cercul cu piese T, măsoară fix 6 coţi sacri, adică punctul de răsărit (şi apus) al Soarelui parcuge pe cercul cu T-uri un cot într-o lună de zile. Numai din aceste observaţii ar trebui ca domnii de prin academii să se sesizeze şi să accepte că acel artefact a fost proiectat cu cotul sacru al piramidelor.
La fel de evident rezultă utilizarea cotului sacru şi din raza Sanctuarului Mic Rotund, care este de 6,3 m, adică 10 coţi. De asemenea, clădirea descoperită la Grădiştea, în care s-a găsit acel vas poansonat cu formula DECEBALUS PER SCORILO, avea forma unui poligon cu 20 de laturi, care se înscrie perfect într-un cerc cu raza de 10 coţi sacri. Chiar vasul conic atipic, căruia arheologii nu-i înţeleg rostul, avea deschiderea circulară cu diametrul de 2 coţi piramidali (restauratorii l-au redus cu 21 mm, adică la numai 1,25 m din 1,271 m cât a fost valoarea originală), vas care nu era decât un etalon regal calibrat, cu măsura de 1 cot cubic, ce reprezenta unitatea de capacitate a dacilor.
Şi aş putea continua cu exemple care arată că dacii foloseau la măsurat cotul piramidelor egiptene, dar nu este aici rostul cifrelor, care chiar plictisesc, dar pe care dacii le stăpâneau foarte bine. Ei au păstrat milenii la rând aceste etaloane în stare perfectă, chiar şi în modernitate (înainte de adoptarea Sistemului Metric) cotul sacru măsurând în Ţara Românească 0,637 m, iar în Moldova 0,644 m. La fel de puţin s-a decalibrat stânjenul, care pe vremea lui Şerban Vodă măsura 1,968 m, din 1,97 m pe care îi avea la origine, adică la construirea Piramidei-Keops, măsura stânjenului fiind înscrisă în lungimea la interior a sarcofagului din Camera Regelui (cine nu crede poate verifica!).
Am mai spus că o civilizaţie adevărată poate fi considerată analizând precizia calendarului folosit şi ce etaloane de măsură posedă, iar la acest capitol dacii îi depăşeau şi pe romani şi pe greci. E clar că romanii nu au avut un sistem de etaloane propriu de încredere din moment ce au trebuit să cucerească Grecia pentru a împrumuta de la ei pletra, din care au definit pesul roman de 02957 m. Apoi grecii de unde aveau ei măsura pletrei? Nu cumva a fost tot o moştenire getică? Asta deoarece doar ei au purtat peste generaţii măsurile piramidelor, iar pletra reprezenta o zecime din dublul înălţimii Piramidei-Keops.
Ca să nu mai amintesc de faptul că, la fel de posibil, grecii au avut şi etalonul numit stadie de 185 m tot de la geţi.. Ei bine, dacă se trasează arcul solar pe circumferinţa Sanctuarului Mare Rotund, care avea 29,56 m, nu 29,4, cât consideră arheologii (posibil era placat pe exterior, ceea ce nu mai poate fi dovedit), atunci arcul solar măsoară 18,5 m, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că 10 măsuri ale arcului solar defineau stadia grecilor. Şi dacă grecii nu au avut sancturare circulare de genul celui de la Sarmisegetuza, atunci stadia a migrat de la geţi şi în baza ei au definit ei toate celelalte etaloane.
Toate acestea şi multe altele conduc la ideea că dacii au deţinut o cunoaştere mai mare decât romanii sau grecii, cocoţaţi vremelnic pe culmile civilizaţiei din conjuncturi aleatorii, pe care le observăm şi la popoarele de azi.
Totdeauna, însă, vor răzbi cei care au rădăcini adânci în istorie, căci viitorul este înscris în sufletele noastre şi se înalţă ca o coloană fără sfârşit pe temelia înaintaşilor.
Şi nu trebuie să permitem alogenilor să ne ofenseze miturile şi strămoşii!
*
Nota redacției – Și nu se încurcau geto-dacii cu atâtea zecimale?!
Justificări la obiecţia că apar prea multe zecimale în evaluarea etaloanelor dacilor.
Poate mira evaluarea cotului piramidal cu 6 zecimale exacte, dar acest lucru a fost făcut de specialiştii care au studiat Piramida-Keops.
În interiorul piramidei celei mari, la intrare în sala numită Camera Regelui, unde se află şi sarcofagul gol, deasupra uşii este gravată (reliefată) în piatră de granit negru o formă absidată asemănătoare cu o potcoavă. Mai exact, forma reprezintă un dreptunghi absidat, adică dreptunghiului i se adaugă pe lăţime un semicerc, lăţimea respectivă fiindu-i diametru. De aici asemănarea cu potcoava. Această formă este foarte exact executată şi are un mare grad de finisare. De aceea cercetătorii au considerat că reprezintă un etalon de măsură.
Mai întâi ei au observat că grosimea proeminenţei se cuprinde exact de 25 de ori în circumferinţa ei. Apoi, figura geometrică a dreptunghiului absidat are o asemenea proprietate matematică, ce poate fi dedusă uşor de cineva cu minime cunoştinţe, că dacă se măsoară precis axa mare a absidei şi axa ei mică, se poate calcula perimetrul ei. În relaţie mai intervine şi numărul π, care trebuie cunoscut la fel de precis. În acest fel s-a măsurat foarte exact (cu un şubler digital sau un micrometru) axele formei absidate, fapt posibil având în vedere gradul înalt de finisare amintit, şi s-a obţinut pentru circumferinţa ei valoarea 0,63566 m, grosimea ei reprezentând 1/25, ceea ce era un deget piramidal. Această valoare a cotului piramidal se potriveşte cel mai bine cu toate proporţiile încifrate în Piramida-Keops, dar şi în alte piramide de pe alte continente. Deci cotul şi degetul piramidal a fost cu siguranţă un etalon al acelor constructori din preistorie.
Precizia încifrării cotului piramidal în Piramida-Keops este o altă dovadă că realizarea practică şi informaţia încifrată, adică măsura cotului, nu putea proveni de la nişte primitivi, ci de la o civilizaţie tehnică, mai ales că se poate verifica, cotul din piramidă reprezintă a zecea milioana parte din raza polară a Pământului la momentul construirii ei. Raza polară a Terrei azi este cu 174 m mai mare, ceea ce s-ar explica în ideea că volumul Terrei este în expansiune, după cum intuise Wegener, iar din rata de expansiune se poate calcula aproximativ momentul când ea era de 10.000 de coţi. Eu am găsit în acest fel că cotul din Piramidă a fost definit în urmă cu circa 12 milenii (mai multe detalii am pus în cartea „Mesajul atlanţilor”, care mai e pe piaţă),
Acum, referitor la daci dacă puteau lucra cu atâtea zecimale, este posibil că da, ei erau capabili de măsurători curente cu 3 zecimale exacte şi uneori cu 4, dar a patra zecimală ţinea puţin de dexteritatea celui care făcea măsurătoarea. Aici trebuie să arăt că asta e părerea mea şi anume, că acel cot piramidal pe care dacii îl considerau sacru, nu era împărţit doar în degete, ci fiecare deget era divizat în alte 25 de părţi, să le spunem linii. Astfel, cotul avea 25 degete şi 625 de linii, iar o linie avea circa 1 mm (0,63566/625 = 1,017 mm). Deci se putea diferenţa pe acel etalon şi jumătatea diviziunii, adică 0,5 mm, ceea ce ar da a patra zecimală.
Ideea este susţinută de etalonul numit picior de 0,3248 m, pe care l-au avut sumerienii numindu-l picior sfânt, dar şi francezii pe vremea lui Napoleon, care a fost împotriva renunţării la el şi s-a opus trecerii la Sistemul Metric. Acest etalon este de circa 2 ori mai mic decât cotul piramidal şi era împărţit în linii, deci cu atât mai mult cotul trebuie că era şi el divizat în submultiplii ai degetului piramidal.
De altfel şi stânjenul lui Şerban Vodă de 1,962 m (conform lui Aurel Milea; a se vedea cartea „În lumea măsurătorilor”) era subîmpărţit în palme, degete şi linii, ultimele rezultând prin împărţirea stânjenului în 1000 de părţi. Deci strămoşii nu erau chiar atât de primitivi.
Eu regăsesc măsura piciorului sfânt în Sanctuarul Mare Rotund al dacilor, dar cu măsura de 0,3249 m, adică cu o zecime de milimetru mai mare decât l-au determinat sumerologii. Îar francezii nu l-au preluat de la sumerieni, care dispăruseră de mult, ci foarte probabil ei l-au moştenit de la geţi, care au fost şi strămoşii lor, de care s-au dezis prin influenţa unor forţe oculte. Deci nu noi, românii, suntem francofoni, ci mai degrabă francezii sunt românofoni.
E destul de evident că anticii măsurau uneori foarte precis şi nu erau atât de înapoiaţi pe cât îi consideră istoria oficială.
Eminescu intuise asta despre daci şi a avut dreptate când a spus că va veni o zi „când pietrele vor rosti adevărul”.
Şi iată, pietrele dacilor ne spun că dacii aveau un sistem de etaloane de măsură foarte evoluat, ce reflectă o posibilă legătură a lor cu sumerienii şi cu acei constructori din preistorie care au ridicat piramidele în deşert.
p.s. O tratare mai amplă, spre întărirea celor spuse aici, poate fi consultată şi la adresele:
https://biransblogblog.wordpress.com/contact/soarele-de-andezit-era-un-sofisticat-instrument-astronomic/
https://biransblogblog.wordpress.com/contact/cotul-sacru-si-unitatea-de-volum-a-dacilor/
Nu se incurcau cu atatea zecimale intrucat stapaneau si zecimalele in perioada, cum ar fi 6,(3) si mai ales 3,14ZDA! 🤣🤣
Fiecare cu ce-l doare. Mai insistă poate ZDĂ… fără perioadă!
Justificări la obiecţia că apar prea multe zecimale în evaluarea etaloanelor dacilor.
Poate mira evaluarea cotului piramidal cu 6 zecimale exacte, dar acest lucru a fost făcut de specialiştii care au studiat Piramida-Keops.
În interiorul piramidei celei mari, la intrare în sala numită Camera Regelui, unde se află şi sarcofagul gol, deasupra uşii este gravată (reliefată) în piatră de granit negru o formă absidată asemănătoare cu o potcoavă. Mai exact, forma reprezintă un dreptunghi absidat, adică dreptunghiului i se adaugă pe lăţime un semicerc, lăţimea respectivă fiindu-i diametru. De aici asemănarea cu potcoava. Această formă este foarte exact executată şi are un mare grad de finisare. De aceea cercetătorii au considerat că reprezintă un etalon de măsură.
Mai întâi ei au observat că grosimea proeminenţei se cuprinde exact de 25 de ori în circumferinţa ei. Apoi, figura geometrică a dreptunghiului absidat are o asemenea proprietate matematică, ce poate fi dedusă uşor de cineva cu minime cunoştinţe, că dacă se măsoară precis axa mare a absidei şi axa ei mică, se poate calcula perimetrul ei. În relaţie mai intervine şi numărul π, care trebuie cunoscut la fel de precis. În acest fel s-a măsurat foarte exact (cu un şubler digital sau un micrometru) axele formei absidate, fapt posibil având în vedere gradul înalt de finisare, şi s-a obţinut pentru circumferinţa ei valoarea 0,63566 m, grosimea ei reprezentând 1/25, ceea ce era un deget piramidal.
Precizia încifrării cotului piramidal în Piramida-Keops este o altă dovadă că realizarea practică şi informaţia încifrată, adică măsura cotului, nu putea proveni de la nişte primitivi, ci de la o civilizaţie tehnică, mai ales că se poate verifica, cotul din piramidă reprezintă a zecea milioana parte din raza polară a Pământului la momentul construirii ei. Raza polară a Terrei azi este cu 174 m mai mare, ceea ce s-ar explica în ideea că volumul Terrei este în expansiune, după cum intuise Wegener, iar din rata de expansiune se poate calcula aproximativ momentul când ea era de 10.000 de coţi. Eu am găsit în acest fel că cotul din Piramidă a fost definit în urmă cu circa 12 milenii (mai multe detalii am pus în cartea „Mesajul atlanţilor”, care mai e pe piaţă),
Acum, referitor la daci dacă puteau lucra cu atâtea zecimale, este posibil că da, ei erau capabili de măsurători curente cu 3 zecimale exacte şi uneori cu 4, dar a patra zecimală ţinea puţin de dexteritatea celui care făcea măsurătoarea. Aici trebuie să arăt că asta e părerea mea şi anume că acel cot piramidal pe care dacii îl considerau sacru, nu era împărţit doar în degete, ci fiecare deget era divizat în alte 25 de părţi, să le spunem linii. Astfel, cotul avea 25 degete şi 625 de linii, iar o linie avea circa 1 mm (0,63566/625 = 1,017 mm). Deci se putea diferenţa pe acel etalon şi jumătatea diviziunii, adică 0,5 mm, ceea ce ar da a patra zecimală.
Ideea este susţinută de etalonul numit picior de 0,3248 m, pe care l-au avut sumerienii numindu-l picior sfânt, dar şi francezii pe vremea lui Napoleon, care a fost împotriva renunţării la el şi s-a opus trecerii la Sistemul Metric. Acest etalon este de circa 2 ori mai mic decât cotul piramidal şi era împărţit în linii, deci cu atât mai mult cotul trebuie că era şi el divizat în submultiplii ai degetului piramidal.
De altfel şi stânjenul lui Şerban Vodă de 1,962 m (conform lui Aurel Milea; a se vedea cartea „În lumea măsurătorilor”) era subîmpărţit în degete, palme şi linii, ce rezultau prin împărţirea stânjenului în 1000 de părţi. Deci strămoşii nu erau chiar atât de primitivi.
Eu regăsesc măsura piciorului sfânt în Sanctuarul Mare Rotund al dacilor, dar cu măsura de 0,3249 m, adică cu o zecime de milimetru mai mare decât l-au determinat sumerologii. Îar francezii nu l-au preluat de la sumerieni, care dispăruseră de mult, ci foarte probabil ei l-au moştenit de la geţi, care au fost şi strămoşii lor, de care s-au dezis prin influenţa unor forţe oculte. Deci nu noi, românii, suntem francofoni, ci mai degrabă francezii sunt românofoni.
E destul de evident că anticii măsurau uneori foarte precis şi nu erau atât de înapoiaţi pe cât îi consideră istoria oficială.
Eminescu intuise asta despre daci şi a avut dreptate când a spus că va veni o zi „când pietrele vor rosti adevărul”.
Şi iată, pietrele dacilor ne spun că dacii aveau un sistem de etaloane de măsură foarte evoluat ce reflectă o posibilă legătură a lor cu sumerienii şi cu acei constructori din preistorie care au ridicat piramidele în deşert.
p.s. O tratare mai amplă, spre întărirea celor spuse aici, poate fi consultată şi la adresele:
https://biransblogblog.wordpress.com/contact/soarele-de-andezit-era-un-sofisticat-instrument-astronomic/
https://biransblogblog.wordpress.com/contact/cotul-sacru-si-unitatea-de-volum-a-dacilor/
Domnul Funar a descoperit si ca geto-dacii aveau aparate de zbor si ca Dacia, respectiv Romania e la est de Egipt.