Despre evrei

Sunteti invitati sa analizati aceste texte in lumina stiintei dumneavoastra fara a fi influentati sau indrumati spre anumite consideratii, aveti libertatea propriilor concluzii.

“Pour en savoir qui règne sur vous, simplement trouver qui vous n’êtes pas autorisé à critiquer.” – „Pentru a afla cine te supune, afla pur și simplu pe cine nu ai voie să critici.” ~ François – Marie Arouet Voltaire

# „Israeliții au o legislație divină: legi, porunci, statute, reguli de viață, instrucțiuni în voia lui Dumnezeu și lecții despre cum să se poarte pentru a obține atât fericirea temporală, cât și cea spirituală: acele legi, porunci le-au fost dezvaluite de Moise, într-o manieră miraculoasă și supranaturală, dar fără dogme, fără adevăruri salvatoare, fără propoziții generale de la sine înțelese.” ~ Moses Mendelssohn: “Ierusalim sau despre puterea religioasă a iudaismului” (1783), trad. M.Samuels. (Londra, 1838)vol.1.pp.89,151-154) în P. R. Mendes – Flohr: “The Jew in the Modern World – A Documentary History”. P.87.

Mendelssohn L-a respectat pe Isus ca pe o figură istorică, un rabin evreu critic din primul secol care, spre deosebire de discipolii săi, nu a respins niciodată iudaismul și nici nu și-a proclamat divinitatea.
În viziunea lui Mendelssohn, nicio religie, inclusiv iudaismul, nu era lipsită de trăsături dăunătoare create de om, de ipocrizie și superstiție.
Cu toate acestea, despre „nucleul esențial” al propriei sale religii, Mendelssohn era sigur ca si Lavatar și Bonnet ca Iudaismul, era o credință a rațiunii. El nu l-a putut abandona niciodată pentru creștinism, ale cărui dogme revelate, în opinia lui, contraziceau rațiunea. Dependența creștinismului de miracole îi era cu totul străină.”

# „Evreii trebuie să demonstreze că aparțin exclusiv țării de reședință și să accepte identitatea națională a acelei țări. Ei trebuie să demonstreze că nu se mai consideră un popor separat, autosuficient al lui Dumnezeu.” ~ Heinrich Paulus (1761-1851) Profesor de limbi orientale și teologie la Universitatea din Heidelberg.

# Gabriel Riesser (1806-1863) și-a dedicat viața luptei pentru emanciparea evreiască: „Desigur, evreii au fost odată o națiune. Dar ei au încetat să mai fie acum vreo două mii de ani, la fel ca majoritatea altor națiuni ai căror descendenți constituie statele Europei de astăzi. Când au încetat să mai fie o națiune, ei au fost împrăștiați în toate provinciile Imperiului Roman și au fost supuși acelorași prevederi legale care se aplicau altor popoare subjugate romanilor. Romanii le-au permis neromanilor dreptul de a-și păstra propriul cult și nu au văzut in acest lucru drept o bază de excludere a neromanilor de la drepturile civile.
Acuzația că strămoșii noștri au emigrat aici cu secole sau milenii în urmă este pe cât de diabolică, pe atât de absurdă. Nu suntem imigranți, suntem născuți nativi. Ori suntem nemți, ori suntem fără adăpost/tara!!”

Reisser uita de evreii Askenazi, majoritari, Khazarii care nu existau pe vremea romanilor si erau raspanditi printre triburile turco-mongole.

# “Religia are crezul ei: statul legile sale. Mărturisirea unui crez constituie o apartenență religioasă: ascultarea de legi insa determină cetățenia unui stat.
Elementele permanente ale religiei trebuie exprimate în termeni care să atragă oamenii și să fie în consonanță cu nevoile vieții.
Dacă religia și viața noastră par să intre în conflict una cu cealaltă, acest lucru se datorează fie deformarii sanctuarului prin adăugiri străine, fie licenței voinței păcătoase care dorește să-și facă lăcomia nestăpânită și tendința sa falsă călăuzitori autoritari ai vieții.
Dacă ne arătăm gata să dezlipim adăugirile neesențiale, care sunt adesea impuse asupra credinței noastre nobile, ca generație a epocii obscure și întunecate… vom putea rezista cu succes, cu ajutorul lui Dumnezeu, tuturor atacurilor fără gânduri, necugetate și înfățișate care licențiază. ignoranța se poate îndrepta împotriva cauzei noastre sacre”… ~ Aaron Chorin (1766-1844) “Rațiunea reformei”. Rabinul de ARAD, din Ungaria. din P. R. Mendes- Flohr: “Evreul în lumea modernă – O istorie documentară”. pp167-168.
– În congregația sa, a desființat rugăciunea „Kol Nidrei” (care deschide Slujba de seară începând cu ziua Ispășirii[1]. El a permis, de asemenea, rugăciunea în limba populară cu capul descoperit, a aprobat folosirea unei orgi în Sabat, a redus perioada de șapte zile de doliu și a permis să se călărească și să se scrie în Sabat.

# „Când un guvern este dependent de bancheri pentru bani, ei și nu liderii guvernului controlează situația, deoarece mâna care dă este deasupra mâinii care ia. Banii nu au patrie; finanțatorii sunt fără patriotism și fără decență; singurul lor obiectiv este câștigul.” ~NAPOLEON BONAPARTE° (1769–1821)[2]
Principala influență exercitată de Napoleon ca împărat asupra istoriei evreiești a fost în anii 1806 până în 1808 când a convocat Adunarea Notabililor Evrei și a Sanhedrinului (francez) și a înființat Consistoriile.
Într-un efort de a promova integrarea evreiască în societatea franceză, Napoleon a implementat și câteva politici care au erodat distincția evreiască. De exemplu, el a restrâns practica evreiască de a împrumuta bani, a restrâns regiunile în care evreilor li se permitea să migreze și le-a impus evreilor să adopte nume formale – de familie. El a implementat, de asemenea, o serie de consistorii – care au servit ca un canal eficient utilizat de guvernul francez pentru a reglementa viața religioasă evreiască.
Documentele programatice formulate în această perioadă și instituțiile care au apărut apoi întruchipează prima expresie practică a revendicărilor făcute de un stat modern centralizat față de evreii care deveniseră cetățeni ai săi – „separarea elementelor politice de cele religioase în iudaism.”

La 17 martie 1808, Napoleon a emis un ordin prin care restricționa activitatea economică și libertatea de mișcare a evreilor în provinciile estice ale imperiului pentru o perioadă de zece ani, ordin care a devenit cunoscut printre evrei drept „Decretul infam”.

Trezirea evreiască în 1844
# Conferința Rabinică de la Brunswick – Problema Patriotismului – 12-19 iunie 1844
Scopul conferinței a fost declarat a fi „de a lua în considerare căile și mijloacele pentru conservarea iudaismului și trezirea spiritului religios”.
Rezoluțiile adoptate de conferință au fost următoarele:
„Jurământul unui evreu este obligatoriu fără nicio altă ceremonie decât invocarea numelui lui Dumnezeu.
Rugăciunea „Kol Nidre” este neesențială; iar membrii conferinței urmau să ia măsuri pentru a o desființa în următoarea Zi a Ispășirii”.
Conferința a susținut răspunsul Sinedriului francez, cu excepția celui de-al treilea punct, pe care l-a schimbat în următorul cuprins: „Căsătoria lui un evreu cu un creștin — de fapt, căsătoria unui evreu cu adeptul oricărei religii monoteiste — nu este interzisă dacă legea civilă permite părinților SĂ CRESCĂ ÎN RELIGIA IUDEE COPII proveniți dintr-o astfel de uniune”.

# „Prin însăși natura sa, statul creștin este incapabil să-l emancipeze pe evreu; prin însăşi natura sa evreul nu poate fi emancipat. Atâta timp cât statul este creștin și evreul este evreu, unul este la fel de incapabil să acorde emanciparea, precum celălalt este să o primească.” ~ Karl Marx (1818-1883)

#„Din punct de vedere politic, naționalismul tribal insistă întotdeauna că propriul popor este înconjurat de „o lume a dușmanilor”, „unul împotriva tuturor”, că există o diferență fundamentală între acest popor și toți ceilalți. Își pretinde poporul a fi unic, individual, incompatibil cu toate celelalte și neagă teoretic însăși posibilitatea unei omeniri comune cu mult înainte de a fi folosită pentru a distruge umanitatea omului” ~ Hannah Arendt, din cartea ei „Originile totalitarismului” p.227

De aceea NeoMarxistii doresc acum disparitia crestinismului, ca evreii sa se poata emencipa!

# Sionismul:
„Suntem un singur popor – Un singur popor.
Ne-am străduit cu onestitate peste tot să ne unim în viața socială a comunităților din jur și să păstrăm doar credința părinților noștri. Nu ne-a fost permis.
Degeaba suntem patrioți loiali… în zadar ne străduim să creștem faima pământului nostru natal în știință și în artă, sau bogăția ei prin comerț.
În țările în care am trăit de secole, suntem încă strigați ca niște străini…
SUVERANITATEA DE NE AR FI ACORDATĂ PENTRU O PORȚIUNE A GLOBULUI, suficient de mare pentru a satisface cerințele națiunii, restul ne vom descurca singuri! ~ Theodor Herzl (1860-1904) O soluție a problemei evreiești. În The Jewish Chronicle , 17 ianuarie 1896.pp12-13.

Asa s-a ajuns la Globalism!

#„Lăsați evreii, care pretind că sunt rasa aleasă, să-și demonstreze titlul alegând calea non-violenței pentru a-și justifica poziția pe pământ”. ~ Mahatma Gandhi, 26 noiembrie 1938

# Acesti credinciosi in acelasi Abrahamic Dumnezeu, care anual, cand isi reinoiesc juramantul lor catre Dumnezeu, Il conditioneaza sa ii ierte de toate pacatele si sa le anuleze toate juramintele, obligatiile(inclusiv contractuale) si promisiunile facute in anul ce a trecut, acestea devenind automat nule si invalide.
Acesti credinciosi sunt in toata Lumea si tot dintre ei, bankerii conduc Lumea.
„… lumea este guvernată de personaje foarte diferite de ceea ce este imaginat de cei care nu sunt ei înșiși în culise.” ~ Benjamin Disraeli – PM britanic – in cartea „Coningsby” 1844.

„Cel care nu este mâniat când există motiv de mânie este immoral.” ~ Toma de Aquino

„Evreii se nasc cu un fanatism furios în inimă… N-aș fi deloc surprins dacă acești oameni ar deveni într-o zi mortali pentru rasa umană”. – (Lettres de Memmius a Ciceron, 1771) ~ Francois Marie Arouet Voltaire
– Plandemia?

NOTĂ:
1.Kol Nidre este o declarație/rugă aramaică (Kol Nedarim în ebraică) care este recitată în sinagogă înainte de începerea slujbei de seară în fiecare Yom Kippur („Ziua Ispășirii”).
Strict vorbind, nu este o rugăciune, deși se vorbește despre ea ca și cum ar fi o rugăciune. Această declarație și acompaniamentul ei ceremonial au fost încărcate cu nuanțe emoționale încă din perioada medievală, creând o introducere dramatică a Yom Kippurului în ceea ce este adesea numit „noaptea Kol Nidrei”, cu întreaga slujbă de seară Yom Kippur numită popular Kol Nidrei.
Este de fapt ruga prin care ei cer dezlegarea de orice promisiune sau contract prin care ei sunt obligati a face sau a nu face ceva.

Textul aramaic:
כָּל נִדְרֵי, וֶאֱסָרֵי, וּשְבוּעֵי, וַחֲרָמֵי, וְקוֹנָמֵי, וְקִנוּסֵי, וְכִנוּיֵי, דִנְדַרְנָא, וּדְאִשְתַּבַּעְנָא, וּדְאַחֲרִמְנָא עַל נַפְשָׁתָנָא. • מִיוֹם כִּפּוּרִים שֶׁעָבַר עַד יוֹם כִּפּוּרִים זֶה, וּ־־ • ♦ מִיוֹם כִּפּוּרִם זֶה עַד יוֹם כִּפּוּרִים הַבָּא עָלֵינוּ לְטוֹבָה. ♦ בְּכֻלְהוֹן אִחֲרַטְנָא בְהוֹן. כֻּלְהוֹן יְהוֹן שָׁרָן, שְׁבִיקין, שְׁבִיתִין, בְּטֵלִן וּמְבֻטָלִין, לָא שְׁרִירִין, וְלָא קַיָמִין. נִדְרָנָא לָא נִדְרֵי, וֶאֱסָרָנָא לָא אֱסָרֵי, וּשְבסָרָנָא לָא אֱסָרֵי, וּשְבעשבְתעבְָתנבָָנָא.

Toate jurămintele, interdicțiile, și jurămintele, și consacrarile, și konam-urile și konasele și termenii sinonimi, pe care le putem jura, sau consacra sau interzice asupra noastră, din Ziua Ispășirii anterioară până în această Zi a Ispășirii și din această zi, Ziua Ispășirii până în următoarea Zi a Ispășirii care va veni [anul viitor] în beneficiul nostru.
Cu privire la toate, le respingem. Toate sunt anulate, abandonate, nule și neavenite, nu sunt în vigoare și nu vor mai fi în vigoare. Promisiunile noastre nu mai sunt promisiuni, iar interdicțiile noastre nu mai sunt interdicții, iar jurămintele noastre nu mai sunt jurăminte.

Un motiv pentru Kol Nidre a fost sugerat de Zohar [Talmud]; “Dumnezeu a amenințat și a jurat deja pedepse groaznice asupra poporului evreu pentru păcatele lor, dar prin propria noastră demonstrație că ne putem dezlega de jurămintele folosindu-l pe Kol Nidre, sperăm să-l convingem pe Dumnezeu să-și anuleze în mod similar propriile jurăminte de calamitate.”

2. În „Istoria secolului al XIX-lea”, Jules Michelet scrie despre „un englez plin de duh, domnul Disraeli, care dorea să-i facă pe oameni să creadă că Napoleon era de origine evreiască”.

Au existat multe mituri și interpretări cu privire la originile familiei lui Napoleon. La Bonifacio, la extremul sud al insulei [natale] Corsica, exista o comunitate evreiască puternic stabilită, cu mulți italieni, dar și greci. [François-René de Chateaubriand, care îl detesta pe Napoleon, spunea că are sânge african. Michelet, care îl detesta, spunea că are sânge evreu. Nu putem ști. Familia lui [Napoleon] a venit din Toscana. Avea sânge evreu? Cine ştie?
Este posibil, dar relațiile lui cu religiile și popoarele au fost întotdeauna de natură politică. Când s-a ocupat de creștini, musulmani și alții, contau doar considerentele politice, nu cele religioase.

Mulți evrei ai vremii credeau că Napoleon era binefăcătorul lor. Primo Levi a subliniat că în Italia, unii evrei și-au numit fiii Napoleone în cinstea sa, iar în Germania, când evreii au fost fortati sa adopte nume de familie, unii au ales Schöntheil, sau Bonaparte în germană. În Franța, evreii scriau rugăciuni ebraice pentru a-l lauda pe Napoleon în timpul slujbelor și îl numeau „Helek Tov” în ebraică sau „porțiune bună” (bona-parte), așa cum a discutat Ronald Schechter în „Evrei obstinați: reprezentări ale evreilor în Franța, 1715-1815”.
” Pe măsură ce a desființat ghetourile și a acordat evreilor drepturi civile, convocând un consiliu, pe care l-a numit cu măreție biblică Sanhedrin, Napoleon a fost admirat de rabinul Nahman de Bratslav și de rabinul Menahem Mendel de Rymanov. Au greșit oare toți?

Cititorii cărții „For the Sake of Heaven” (1943) a lui Martin Buber își vor aminti cum Buber descrie legendele napoleoniene în care unii rabini hasidici au văzut în Napoleon un instrument de mântuire, în timp ce alții nu au fost de acord. La acea vreme, încă exista o ostilitate violentă împotriva evreilor în Italia și în Alsacia. Politica lui Bonaparte de organizare a tuturor religiilor sub controlul și supravegherea guvernului a fost pusă în aplicare împotriva unei reticențe puternice în rândul propriilor săi aliați, precum și al Bisericii Catolice.
În acest context, Napoleon a fost în frunte. Nu era departe de [preotul romano-catolic francez] abatele Grégoire, care a susținut și el pentru emanciparea evreilor.