Ipoteza Corvin Lupu privind globalizarea și colaborarea secretă dintre serviciile de informații, în paralel cu clasa și viața politică.
Vezi articolul
12
11 comentarii aprobate12 comentarii în așteptare
10.12.2017 la 14:51
Selectare comentariu Rena
89 aprobate
.
1. ”realizarea visului „marelui patriot” Iuliu Maniu de dezlipire a Transilvaniei
si de considerarea a acestui teritoriu ca anexa a Ungariei” … biet Iuliu Maniu, uzurpatorul Unirii si nepatriotul???
A-l pune pe Maniu in aceeasi oala cu Sabin Gherman, care s-a tot saturat de Romania si tot p-aici isi face veacul, nederanjat de nimeni de ponegrire a tarii si inteligentei romanesti, doar
el e destept, ca sta aici si arunca venin si aia de-l iau in seama pleaca unde vad cu ochii!!! ….Mare patriot!….e o mare RUSINE.
2. Care conditii ale beligerantei? Care legi internationale? Uiti ca interventia ”fratilor”, mai ales din est nu era posibila tocamai impunerii
pe care Ceausescu a reusit-o in cadrul Tratatului de la Varsovia de a nu se mai interveni armat in tarile membre decat la cererea lor expresa si in aceste conditii
”fratii” din vest n-ar fi putut nici ei sa intervena daca ceilalti nu o faceau. Uiti ca Ungaria si-a retras trupele de pe granita cu Austria si le-a
masat pe granita cu Romania. Aflai si eu nu de mult ca Gusa nu vorbea pe telefonul rosu (care se spunea ca nici nu exista in sediu MAPN) cu rusii, ci cu ungurii, inghiontiti de rusi de buna seama, care
cereau sa intervina tocmai in urma diversiunii cu cei 60.000 de morti, lucru pe care Gusa l-a refuzat categoric si ei n-au putut misca in front.
D-aia s-a recurs la diversiunea cu agentii sovietici si poate nu numai, mascati in turisti.
3. Dar sa-i prinda si sa-i expulzeze nu puteau, nu? Se intalmpla si in zilele noastre si cu tot cu circul diplomatic nu se trece frontiera pentru asta.
Rusii nu si-ar fi permis sa faca asta tocmai pentru ca ar fi sunat a agresiune, iar ei, conform principiilor noii doctrine se vroiau eliberatori, dupa
56 si 68 nu prea le mai convenea sa-si strice imaginea, mai ales ca intrasera intr-o noua era, cea a deschiderii care nu stiau ce le va aduce nici lor, dovada ca n-au mai
dus-o mult si-au capotat si ei si tratatul lor.
4-5. Care beligeranta? Care lupte armate? Aveam doar o armata, ramasa singura pe campul de lupta (dupa agatarea armelor in rastel a securistilor si retragerea lor in cazarmi la caldurica
vreo 3 luni), o militie careia ii tremurau chilotii si o populatie care a luptat cu miinile goale si cam intrase in case. Una din deversiuni a fost inarmarea populatiei
pe buletin din stocul armatei, la spargerea targului, dar din ordinul cui si cu ce scop? In ziua in care armata a iesit in strada am asistat la o situatie hilara, de exemplu: cineva, in fata mea, a intrebat
un ofiter ce inseamna asta, or sa traga in populatie??? Raspunsul a fost ca nu, nu au primit acest ordin. Ceausescu n-a aparut la Bucuresti, a fost adus in tab, in secret,
nu? D-aia am aflat tarziu si nu stim nici azi adevarul plimbarii cu tabul. Si, parerea mea, nu pentru diversiune, nimeni n-ar fi sarit in ajutorul lui, nici aia de trebuiau legal s-o faca nici poporul, ci pentru negocieri.
Rezistenta tiranului o puteau face doar securistii, dar ei n-aveau nici un interes s-o faca. Aveau planul deja facut, si pentru prezent si pentru viitor.
6. Ai dreptate 99%, doar ca nu era vorba de intreaga zona, atunci. Ceausescu a ratat sansa de a trai si de a ramane la masa negocierilor la ultimul congres.
N-a facut-o din prostie, din neincrederea in cei ce-l inconjurau si-i susurau la urechi osanale, desi, putea s-o faca pana in 16 decembrie. Sa nu uitam ca
In 4 decembrie s-a intalnit cu Gorbaciov la Moscova, intalnire deloc placuta pentru liderul sovietic pe care Ceuausescu nu l-a slabit. Punctele lui forte:
a) Gorbaciov incerca o reconciliere de fatada atat cu lumea occidentala cat si cu agresatii de fapt in privinta invaziei din 68 din Cehoslovacia, fortand pe
toti cei prezenti sa semneze un document prin care sa se ”revizuiasca si sa se reevalueze ocupatia militara a Cehoslovaciei de catre trupele Tratatului de la Varsovia in 1968”
Nu i-a iesit, Ceausescu, dupa o enervare subita, l-a pus la punct sustinand ca ocupatia nu fusese a Pactului de la Varsovia, datorita vetoului de atunci al Romaniei asa incat nu s-a putut realiza pe baza de unanimitate
cum prevedea tratatul, ci a fost pusa in practica doar de Uniunea Sovietica, Polonia, Ungaria, Bulgaria si RDG. Gorbaciov a propus apoi ca documentul sa contina sintagma
”a celor implicati exceptie facand Romania”, adaugand, despre Romania, ca astfel ”iese din discutie”! Replica lui Ceausescu afost ca Romania nu putea ”iesi” pentru ca
”nu a intrat” (in Cehoslovacia). Dialogul ce a urmat a fost de-a dreptul spumos. Gorbaciov a convenit ulterior ca invazia sa fie considerata doar o ”greseala”, fara a o condamna in mod explicit. Considerand ca, in acest punct
puteau conveni asupra textului final, presupunand ca Ceausescu a fost in sfarsit convins sa semneze l-a facut pe Ceausescu sa exclame:
”Ceausescu: Desi formal vorbind, lucrul acesta nu ne priveste – noi ne-am eprimat de mult punctul de vedere (opunandu-ne invaziei) – putem conveni asupra textului.
Pot spune ca, daca noi am fi redactat comunicatul, ar fi fost mult mai bun. De exemplu retragerea trupelor sovietie din Cehoslovacia ar trebui mentionata si ea
intr-o exprimare mai clara.
Gorbaciov: Aceasta este o problema pe care o vom rezolva bilateral, cu tovarasii cehoslovaci. Siti, eu cred, ca intre noi si Cehoslovacia exista un acord referitor
la stationarea trupelor sovietice pe teritoriul cehoslovac.
Ceausescu: Da, stiu, exista un acord bilateral incheiat dupa ocuparea Cehoslovaciei.
Gorbaciov: Pe problema aceasta nu vom ajunge niciodata la un acord cu dvs.
Ceausescu: Da, in privinta asta putem fi de acord.
Generalul Olteanu relata ca, dupa ce Gorbaciov a propus, pana la urma, ca toti sa semneze ”declaratia de condamnare a interventiei in Cehoslovacia”
Ceusescu a replicat ca ”numai cei care au intervenit ar trebui sa semneze” subliniind ca ”noi nu avem nimic de semnat”, fiindca Romania nu doar ca
refuzase sa intervina, ci condamnase invazia atunci, pe loc, si permanet dupa aceea.
Vizibil iritat, Gorbaciov s-a aratat de acord, intrebandu-l sarcastic pe Ceausescu daca acum era ”fericit”, dar Ceusescu l-a intrerupt si ”continuind sa vorbeasca, liderul roman
a recomandat ca problema sa fie dusa pana la capat in sensul ca, daca toata lumea recunostea si condamna actul din 1968, sa se ordone imediat retragerea trupelor sovietice din Cehoslovacia.”
Surprins, Gobaciov a cerut o pauza de consultari cu cehii. Intors, i s-a adresat ironic lui Ceausescu” ”Este in regula pentru dvs., tovarase Ceausecu?”
Dar aprobarea lui Ceausescu n-a fost decat un alt moment de a adauga ca ar fi si mai bine daca retragerea trupelor sovietice ar putea fi pusa in aplicare in cel mai scurt timp posibil, nu numai din Cehoslovacia, ci din toate celelalte tari socialiste
in care erau inca in desfasurare. Era, deci, perfect adevarata exasperarea si furia Kremlinului, care recunoastea ca ”numai necuratul putea sti ce urma sa faca mai departe liderul roman” Iar jocul asta de glezne
il practica Ceausescu cu rusii chiar din 65, starnind admiratia CIA care avertiza ca a incerca sa prevezi ce anume va face Romania insemna ”deseori sa analizezi improbabilul”. Si au cam fost pe langa mereu (AMERICANII)
in tot timpul razboiului rece, inghitind toate galistele aruncate la la Kremlin prin diverse mijloace si prin diversi interpusi, angajati in discreditarea rolului si efortului Romaniei in cadrul Pactului de la Varsovia.
(dialog redat de Larry Watts in ”Cei dantai vor fi cei din urma” dupa relatarile fostului ministru de externe Ion Stoian din ”Vocea Roamaniei” aug.1994)
b) Sa nu uitam si ca, desi isi propusese sa nu aduca in discutie problema Pactului Ribbentrop-Molotov in cadrul ultimului Congres, Ceausescu a facut-o totusi. OFICIAL. Apare in Raportul la Congres, reprodus in
”Scanteia” din 30 noiembrie 1989 sub semnatura lui….Dumitru Tinu! ”Sunt bine cunoscute imprejurarile care au dus la izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial. Faptele au aratat, in primul rand, ca politica de concesii, de cedare
si capitulare in fata Germaniei fasciste nu numai ca nu a oprit agresiunea, ci de fapt au incurajat-o. In al doilea rand, este anonim recunoscut astazi – de catre unii abia astazi – ca acordurile dintre Germania hitlerista si Uniunea Sovietica au fost gresite
si nu au inlaturat pericolul de razboi. Dimpotriva, politica de intelegeri – publice sau secrete – pe seama altor tari si popoare a insemnat un ”cec in alb” acordat reciproc,
in virtutea caruia s-a recurs la actiuni arbitrare, ultimatumuri si dictate care au adus imense daune popoarelor.
Iata de ce, asa cum se subliniaza in Raport, apare necesar sa se adopte o pozitie calra, fara echivoc, de condamnare si anulare a tuturor acordurilor incheiate cu Germania hitlerista,
inclusiv a prevederilor secrete ale asa-numitelor acorduri Molotov-Ribbentrop, tragandu-se concluziile practice pentru anularea tuturor urmarilor acestor acorduri si dictate.”
Nu era pentru prima data cand Ceausescu punea problema raptului teritorial al URSS-ului din 1940 si nici primul care o facuse. Niciodata, insa, oficial de la cea mai inalta tribuna a tarii, in prezenta
atator delegatii straine prezente, asa cum era uzanta, mai ales ca, neoficial dar ferm, avea sprijinul Chinei, de asta data.
c) Ceausescu militase in cadrul Pactului de la Varsovia, cu insistenta de fiecare data de-a lungul ultimei decade, pentru dizolvarea ambelor pacte militare, si cel de la Varsovia, pentru a da un exemplu vesticilor, si al NATO, mai ales de la
nebuna cursa a inarmarilor cu arme nucleare. Rastalmacirea cum ca Ceausescu avea arma nucleara sau avea de gand sa o produca nu era decat o fumigena menita sa scoata in evidenta schelelaielile bine orchestrarte de Kremlin ale ungurilor, care
primisera ordiin sa iasa in fata pentru a minimaliza rolul Romaniei. Sincer, taraneste, Ceausescu era impotriva armelor nucleare, ca potential pericol pentru intreaga omenire.
d) Tot la ultimul Congres, Ceausescu anuntase initierea politicii de acumulare, in ideea ca terminand plata datoriei externe e vremea unei mici acumulari pentru relansarea economica pe alte coordonate.
Toate acestea, scoase din tiparul limbajului de lemn inerent al tovarasului, dau alta dimensiune viziunii sale, dar cine-l mai asculta? Si cine pompa din gros la asta si de ce?
Si toate astea, de fapt, nu erau argumente mai puternice in a-l indeparta cu orice pret?