A cui slugă a fost Augustin Buzura?
Contains Link

Nicu Pîrîu2 days ago
.
Până revine domn profesor puteţi citi textul Colonelului (r.) Vasile I. Zărnescu la adresa :
http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/48236-protectorii-romani-ai-jidanilor-au-fost-asasinati-ca-sa-dispara-dovezile-inexistentei-holocaustului.html
Lucrarea la care se face referire este:
Lt.-colonelul Alesandru Duţu şi dr. Constantin Botoran, coordonatori, SITUAŢIA EVREILOR DIN ROMÂNIA. Vol. I, partea întâi 1939-1941. Ed. Ţara Noastră, Uniunea Vatra Românească, Bucureşti, 2003[1].
„..
Referitor la aceasta din urmă trebuie să fac o expunere specială, chiar dacă succintă. „Lucrarea, datată 1994, avea, într-adevăr, să apară în acel an. A fost tipărită într-un tiraj corespunzător importanţei subiectului tratat şi urma să fie lansată şi difuzată după tipicul consacrat. În preziua lansării, însă, cartea a fost oprită de la difuzare şi trimisă la topit, fiind, aşadar, literalmente distrusă, şi asta din dispoziţia (ordinul) domnului Augustin Buzura, preşedintele Fundaţiei Culturale Române, sub a cărei egidă s-a întocmit volumul“, scria, la 4 iunie 2003, prefaţatorul cărţii, prof. Ion Coja (cf. op. cit., pag. 5). Într-o discuţie pe care o avusese, cu câteva săptămâni înainte de 4 iunie 2003, cu Augustin Buzura, prof. Coja l-a rugat să-i releve cine a făcut presiune asupra lui ca să topească volumul, iar acesta i-a răspuns că „nişte lideri ai comunităţii evreieşti din România, cărora li s-a părut inadmisibil faptul că, printre materialele cu valoare de document istoric, au fost inserate şi câteva articole de ziar…“ (idem, pag. 5-6)! Evident, era un pretext ridicol, pe care Augustin Buzura – mare patriot încă din vremea Socialismului şi rămas aşa şi acum – ba încă adulat de o lichea ca Radu Tudor[2] –, în Capitalismul sălbatic – trebuia să-l respingă vehement şi nu să dea, din laşitate şi lichelism faţă de jidani, cartea la topit. În interiorul volumului, prof. Coja îi adresează o Scrisoare deschisă ambasadorului de atunci al Israelului la Bucureşti, Sandu Mazor, în care-i cerea să se pronunţe cu privire la modul în care şi la motivele pentru care se predau în şcolile româneşti lecţii despre holocaust etc. De asemenea, îi cere lui Augustin Buzura să-i denunţe pe liderii jidani care făcuseră presiuni asupra lui pentru distrugerea unei cărţi elaborate de un colectiv de reputaţi istorici români. Fireşte, nici unul dintre cei interpelaţi nu a catadicsit să-i răspundă: Buzura s-a lăfăit, în continuare, în scaunul lui de academician bine plătit degeaba[3], iar Mazor în cel de ambasador; şi, cum am relevat mai sus, pe ăsta din urmă l-a apucat dorul de afaceri în România şi a cerut, cu tupeul tipic jidănesc, „cetăţenia română“. Unde eşti, tu, Ţepeş, Doamne?! Dar de ce trebuie să-l invocăm, mereu, pe Ţepeş?! Noi nu putem să le înfigem ăstora o ţeapă? Mai ales că doar câţiva sunt ambasadori, ceilalţi sunt escroci de rând, ca Sorin Beraru, Nati Meir ş.a., sau speculatori financiari, ca George Soros, filantropi ca George Soros sau incitatori ai ţiganilor ca George Soros!
Cum se ştie, un precedent similar fusese provocat de către şef-rabinul Moses Rosen, care a împiedicat apariţia volumului al IX-lea al Operelor lui Mihai Eminescu, pe motiv că ar conţine multe articole „antisemite“. Dar acest lucru fusese posibil fiindcă tartor-rabinul Moses Rosen – care devenise un dictator în comunitatea jidanilor din România şi, de aceea, era dezavuat chiar de unii intelectuali coreligionari de-ai lui – era în relaţii foarte apropiate cu Nicolae Ceauşescu, tot dictator şi el. Acum, însă, în plin regim „democratic“, cine îşi putea permite să impună topirea unei cărţi despre aspecte importante ale Istoriei Românilor?! În continuarea notei introductive, Ion Coja ţinea să sublinieze: „Credem, însă, că gestul de a opri de la publicare aceste documente are o forţă probatorie copleşitor de mare. Este un gest mai elocvent decât toate dovezile istorice posibile. În mod normal, această fărădelege pune capăt disputei despre holocaustul din România. Căci gestul de a pune pumnul în gură adversarului dovedeşte reaua credinţă a făptaşului, grija de a ascunde adevărul, preocuparea sistematică şi conştientă de a împiedica aflarea adevărului. O asemenea atitudine este caracteristică numai celor care ştiu că se înscriu în fals şi în minciună prin ideile şi tezele promovate. Or, cei care au împiedicat difuzarea cărţii noastre sunt acei reprezentanţi ai comunităţii evreieşti din România care şi-au făcut un scop al existenţei lor ratate din a convinge lumea şi, în primul rând, pe români că românii, autorităţile guvernului Ion Antonescu, au ucis sute de mii de evrei…“ (ibidem, pag. 6). În pledoaria de aici, prof. Coja are, evident, dreptate: ascunderea „dovezilor care atestă că România i-a protejat pe evrei“ îi incriminează pentru măsluire, pentru mistificare, pentru înşelătorie pe cei care acuză România de holocaust. De aici, d-l prof. Coja conchide că nu a fost holocaust în România. La fel a raţionat şi a conchis şi în articolul în care acuza Mossadul că a furat Memoriile lui Wilhelm Filderman, în care acesta, Filderman, mărturisea că mareşalul Ion Antonescu i-a protejat pe evrei. „Gestul Mossadului, recte al guvernului din Israel, de a ascunde mărturia lăsată de Wilhelm Filderman, este echivalent cu recunoaşterea faptului că aceste memorii contrazic şi infirmă teza oficială a evreimii mondiale cu privire la holocaustul din România, din Transnistria“.
„..am încheiat citarea.

.

Nota redacției: Mulțumesc dlui Nicu Pîrîu pentru informațiile suplimentare oferite celor care ne vizitează site-ul.