CD
1.582 aprobate
denitsoc@gmail.com
DESCOPERIRI SI DEMISTIFICĂRI
De CD
Toată viata suntem supusi transformării si adaptării, solictandu-ne organismul si gandirea, modificand pană si felul de a gandi nu numai rezultatele gandirii.
Dar acum mai mult decat oricand si cu o intensitate periculoasă, acum se pune presiune pe mintea noastră să o adapteze unor sisteme care desi nu sunt noi vin intr-o combinatie specială care intrigă si polarizează foarte mult. Chiar dacă nu acepti adaptarea nu poti rămane neutru, devii opozant.
Dar depinde de pe ce pozitii iti faci opozitia.
Suntem in epoca Revelatiei cand Adevărul incearcă să se evidentieze printre vălurile de neadevăruri tesute atent, cultural de secole să asigure o dominatie a Neadevărului, a sclaviei totale si perpetue. Elita bankară ce vrea să conducă lumea globalizată crede că acum este momentul propice de forta limitele traditionale si fundamentale ale gandirii noastre, socotind că suntem apti pentru acceptare si poate pentru că se teme că le trece vreamea lor si că acum este ultima sansă a incercarii de dominatie cultural pdeudo-stiintifică care ii impune de data asta pe fată ca definitivi lideri.
Elita bankară ce reprezintă Neadevărul nu incetează să lupte să ne convingă de legimitatea sa si să acopere/acundă in continuare Adevărul In această luptă care devine extrem de cruntă, in aceasta eră a Revelatiei tinta este Umanitatea căci numai omul poate fi convertit Neadevarului. Animalele pot fi doar ademenite dar nu si convertite, pot fi domesticite sau dresate, dar sufletul lor rămane innocent. Păcatul si viciul este doar omenesc.
Revelatia ca o revolutie in miscarea materiei vii si mai ales la nivelurile ei cele mai avansate la varfurile gandirii ce produce nu numai o comotie disruptivă dar chiar dureroasă si derutantă. Reorientarea materiei vii, descatusarea gandirii si accelerarea intelegerii pot lăsa urme adanci si dureroase dar nu indelibile, ci tratabile si usor vindecabile in functie de incăpătanarea cu care se intalneste.
Pe tronul științei occidentale contemporane stă dominant, purtând haina Teoriei Cuantice, “Cosmologia Modelului Standard” ce iși își bazează existența pe o abordare fundamentală statistică, descriptivă și a-cauzală a creației.
Acest sistem presupune un zid absolut care desparte universul subiectiv interior al minții umane de legile „obiective” externe ale universului mai larg.
Cealaltă tradiție, mai puțin cunoscută, se bazează pe o viziune principială, orientată pe proces, a științei, care nu presupune că mințile subiective ale oamenilor de știință, sau artiștilor creativi sunt în vreun fel separate de realitatea „obiectivă” exterioară.
Această a doua tradiție mai sănătoasă a gândirii științifice a fost exemplificată de mișcarea pitagoreică care și-a văzut cea mai deplină și cea mai onestată expunere în timpurile străvechi în paginile din “Timaeus” al lui Platon. Această mișcare a fost construită în jurul a trei principii interconectate și anume:
1) Armonia universului care a fost realizată în conformitate cu aceleași principii care organizează o minte umană sănătoasă,
2) Relațiile de mărginire și secțiunea de aur care stau la baza formei celor cinci solide platonice și diviziunilor armonice ale proporțiilor muzicale și
3) Credința în autoperfectibilitatea continuuă a creației.
Putem urmări bazele acestei metode pitagoreicene fructuoase de-a lungul veacurilor, deoarece a dat naștere la cele mai mari descoperiri creative văzute vreodată în istoria omenirii. Printre figurile importante ale Renașterii de aur ce au explorat si fructificat descoperirile lui Pitagora a fost si renascentistul Johannes. Kepler (1571-1630) al cărui angajament pătrunzător si eroic față de adevăr a dus la o reformă totală a astrofizicii și chiar a pus mai tarziu bazele unei științe adecvate a fizicii cuantice.
In traditia kepleriană, printre pitagoreenii moderni a căror activitate importantă atât în fizica cuantică, cât și în macrofizica ce este paralelă cu descoperirile lui Dr. Moon este si Dr. Robert Bussard (1929-2007) ce a fost cunoscut ca părintele rachetelor termonucleare. El initial a lucrat la rachetele nucleare Rover originale pentru NASA în 1955-1960 și a inovat Bussard Ramjet în 1960 ca o unitate spațială interstelară alimentată prin fuziunea hidrogenului prin un câmp magnetic colectat din oceanul de gaze interstelare care furnizează un jet de ioni abundent pentru a dura mii de ani.
Un design ramjet de propulsie pe fuziune nucleară Bussard prezintă un torus magnetic ce colectează hidrogenul interstelar care fucționează utilizând compresoare magnetice pentru a genera propulsie ionică, furnizând, în teorie, viteze apropiate de viteze relativiste necesare călătorilor interplanetare și interstelare.
Deși Bussard a stabilit proiectarea reactorului de fuziune Tokamak în SUA, în timp ce lucra ca administrator principal al Comisiei pentru Energie Atomică, el a recunoscut de la inceput că proiectul are un dezavantaj care oferă puține speranțe de a obține vreodată energie viabilă din punct de vedere comercial. pentru umanitate.
Bussard a putut vedea clar că “modelul standard de gândire” care presupune existența „forțelor puternice”, „forțelor slabe”, „gravitației” și „electromagnetismului” ca entități separate care necesită energie rapidă pentru a sparge lucruri precum „atomi”, în ordine de a realiza fuziunea, contrazice total principiile de bază ale fizicii.
Bussard a înțeles că a patra stare a materiei cunoscută sub numele de plasmă (gaze ionizate încălzite) era un proces de auto-organizare care nu necesită ca atomii încărcați care curg în ea să fie „forțați” să facă nimic, ci mai degrabă necesită doar căi de acțiune minimă. să fie generate pentru a induce stări de singularități prin care „fuziunea” atomilor ușori în atomi mai grei ar putea avea loc în mod natural.
În același an în care Dr. Moon își formula modelul atomic, Bussard a făcut propriul salt Keplerian în geometriile atomice, cu un design inovator numit Polywell. http://www.polywellnuclearfusion.com
Designul Polywell al lui Bussard s-a bazat pe rezonanțe generate de geometria Cubeoctaedrului ilustrat si de Leonardo Da Vinci.
În ciuda faptului că toate prototipurile construite cu finanțare de la Marina SUA între 1994-2006 și-au atins toate obiectivele demonstrând succesul designului, chiar și generand fuziune în ultimul său prototip, finanțarea a fost întreruptă chiar la linia de sosire, ceea ce a făcut ca Bussard să se străduiască să găsească investitori. în ultimul an al vieții sale, fără niciun folos.
Fortele Neadevarului intervin si opresc descoperirile ce contravin teoriilor concordante cu “modelul standard de gândire”
Un alt fapt ce intrigă intreaga lume stiintifică internatională este cum se face că americanii ce păreau cei mai avansati in domeniul rachetelor Ramjet, avand proiecte de zbor nu interstellar, ba chiar intergalactic, nu reusesc să pornească un proiect viabil in domeniul rachetelor hipersonice, unde principiul Ramjet se aplică minunat.
Una dintre cele mai interesante reînnoiri ale metodei Kepleriene a luat forma unei întreprinderi numită “Proiectul Safire” condus de oamenii de știință, in principal de Montgomery Childs, astrofizicianul Dr. Michael Clarage, cosmologul Wal Thornhill și o echipă de fizicieni care au respins toți Newtonianul/Copenhaga o Cosmologie de “model standard” în favoarea unui model mai natural care presupune doar existența electromagnetismului ca forță fundamentală în univers. http://www.safireproject.com
Dr. Clarage a prezentat cosmologia Universului Electric în termeni succinti.
Echipa Safire a reunit un laborator afiliat mai multor universități și laboratoare din sectorul privat cu scopul nu numai de a modela legile sistemului solar utilizând o concepție cu plasmă a Soarelui, dar a reînviat lucrările lui Kristian Birkeland (1867-1917). care și-a dat seama în 1902 că curenții generați de plasme în vid pot explica o multitudine de fenomene din activitatea soarelui, aurora boreală și multe altele. Astăzi, curenții Birkland pot fi găsiți conectand galaxii, stele în mediul interstelar și chiar planete din propriul nostru sistem solar.
Birkeland a fost primul om de știință care a postulat că, în loc să fie gol spatiul din itregul univers este de fapt populat de energie – câmp si plasmă, spunând în 1913: „Se pare că este o consecință naturală a punctelor noastre de vedere. să presupunem că întregul spațiu este umplut cu electroni și ioni electrici zburători de tot felul. Am presupus că fiecare sistem stelar din evoluții aruncă corpusculi electrici în spațiu. Prin urmare, nu pare nerezonabil să credem că cea mai mare parte a maselor materiale din univers se găsește nu în sistemele solare sau nebuloase, ci în spațiul „gol” dintre ele.”
În modelul universului electric prezentat de echipa Safire, planetele nu mai sunt văzute ca niște roci balansându-se în jurul unui soare într-un gol al spațiului amestecat cu „forțe” și umplut cu „blocuri”, ci mai degrabă sunt văzute ca niste transformatoare care primesc și în mod constant redând energia de la soare mediată prin rețele imbricate(ca tiglele pe acoperis) de câmpuri magnetice. Fiecare parte joacă un rol vital într-un întreg mai mare.
În timpul unuia dintre primele prototipuri ale anodului solar într-un borcan cu clopot (care mai târziu s-a descoperit că a transmutat cu succes elemente care contestă multe axiome fundamentale ale fizicii “modelului standard” impus de guverne), Montgomery Childs a remarcat:
„Când am aprins prima dată clopotul și am început să măsurăm frecvențele electromagnetice și radio ale plasmei – a existat un ritm, ca o bătaie a inimii; stabil si continuu. Rezonanța este un principiu în știință, un principiu care este atât universal, cât și scalabil. Și când citim o masă atomică de 3, mă întreb dacă ceea ce observăm este un fel de rezonanță armonică care mediază o reacție nucleară – pentru a provoca fuziunea. Dacă acesta este cazul, este aproape ca și cum universul cântă.”
La fel ca petele noastre solare, plasmele generate în anodul din laboratorul Safire au produs o coroană de magnitudini de plasmă încălzită mai fierbinte decât insusi miezul său.
Dr. Clarage a fost curios să vadă dacă câmpurile magnetice generate de curenții individuali care trec prin modelul sistemului solar ar induce rezonanțe armonice auto-organizate sau nu.
Tratând soarele atât în propriul nostru sistem solar, cât și în alte sisteme planetare precum Trappist-1 și Kepler-26, Dr. Clarage și-a pus în scenă experimentul tratând soarele ca pe o bobină primară care trimite fluctuații de tensiune și curent care, la rândul lor, induc tensiune în jurul fiecărei. planete.
Fiecare planetă este la rândul ei tratată ca un transformator electric care trimite curenți modificați înapoi la soare.
Publicându-și rezultatele într-o serie de eseuri care se întind în perioada 2016-2019, este clar că rezultatele indică un da definitiv, deși este nevoie de a se lucra mai mult pentru a finaliza explorarea și a ajunge la o nouă dovadă a muzicii sferelor din interior la o instalație electromagnetică. https://mclarage.blogspot.com/2019/06/other-solar-systems-as-electrical_8.html
Așa cum Kepler deschisese noi perspective prin întemeierea Astro-climatologiei în cea de-a patra carte a lui “Harmonia Mundi”, psihologia gestalt cu studiile sale riguroase despre relația sensorium ca intermediar între mintea noastră și universul obiectiv de dincolo și, de asemenea, fizica atomică cu faimosul său tratat din 1609 despre Fulgul de zăpadă cu șase laturi, moștenitorii de astăzi ai luptei lui Kepler au avut tendința să nu se încadreze ca un pinion specializat intr-un angrenaj al Neadevărului guvernamental.
Acești oameni de știință au descoperit că acest mod de a privi universul și propria minte care explorează universul respectiv, sporește puterea cuiva de a sări peste gardurile care separă aparent diferite domenii de studiu de la morfologie, geologie, sisteme meteorologice, până la evoluția speciilor, sisteme solare și chiar galaxii.
În toate cazurile, omul care adoptă această metodă puternică de analiză nu are nevoie să-și asume existența găurilor negre, particulelor lui Dumnezeu, quarci, materie întunecată, Big Bang, energie întunecată sau dimensiuni alternative.
Un astfel de explorator nici măcar nu trebuie să presupună că gravitația este o „forță”, așa cum a fost descrisă fie de Newton, fie de Einstein, are vreo existență, ci mai degrabă că toate forțele sunt doar aspecte diferite ale aceluiași principiu electromagnetic de coerență/armonie care pătrunde toată existența de la cele mai mari mărimi galactice până la cele mai mici niveluri subatomice.
De la mișcarea sănătoasă a minții umane creative la fluxul de evoluție creativă a materiei vii de-a lungul epocilor lungi, până la formarea și evoluția planetelor și a noilor atomi ai tabelului periodic, aceleași procese fundamentale pot fi văzute că exercită o influență iubitoare dacă cineva are doar ochi de văzut.
Este un fapt că nicio presupunere oarbă precum cele cerute de preoții „Modelului standard” nu este permisă de un platonician adevărat, deoarece gândurile sunt înțelese ca fiind asemănătoare templelor metafizice sacre și construite numai pe fundații care s-au dovedit a fi adevărate prin acte creative. de rațiune – întotdeauna auto-reflexiv și nu grăbiti pentru a sări în presupuneri.
Căci, chiar și presupunerile corecte, dacă nu sunt dovedite a fi adevărate, creează defecte structurale în templul nostru, care ar putea fi tolerabile pentru o perioadă scurtă de timp, dar vor duce întotdeauna la prăbușire.
Numai prin acest proces, ființa infinitezimală pe care o reprezintă fiecare persoană, atinge tărâmul infinit, nelimitat și etern al adevărului.
Când i s-a cerut să descrie această metodă de gândire fără axiome care a generat „realități inteligibile” pe care trebuie să se întemeieze cunoștințele adevărate Platon a spus:
„Mă refer la ceea ce rațiunea însăși se stăpânește prin puterea dialecticii, tratându- și presupunerile nu ca niște principii absolute, ci literalmente ca ipoteze, baze, și trambulină, ca să spunem așa, pentru a se permite să se ridice la principiul tuturor, care nu admite nicio ipoteză. După atingerea acestui nivel, rațiunea coboară punând mâna pe toate consecințele care depind de acest principiu, până la ultima concluzie, fără să se folosească vreodată de vreun obiect de percepție senzorială, ci doar mergând de la Idee la Idee, pentru a termina cu o Idee. ”
In ziua de azi cand mijloacele tehhnico-stiintifice sunt atat de vaste si variate este usor să se experimenteze empiric rezultatele si aplicatiile concrete ale Ideilor rationale. Prin verificare se poate vedea si legăturile colaterale cu alte fenomene similare si să se constate armonia in care coexistă aceste fenomene
Demitificările si reverificările multor teorii indoielnice sau dubioase duc la interpretări noi ale realitătiii care solicită un efort mai sustinut pentru a fi in accord cu noua Realitate.
Revelatia poate fi brutală si uneori chiar dureroasă.
Dacă prin extensie Universul se va stinge ca o feștilă și se supune regulei darwiniano-matlthusiene de sumă zero atunci ar fi cu siguranță deprimant dacă această eră supremă a morții totale și a inexistenței se înfășoară la rece în jurul creației. Cu toate acestea, implicațiile asupra moralității, metafizicii și chiar politicii sunt mult mai mari și mai importante decât ne putem da seama.
La urma urmei, de ce să planifici viitorul? De ce să faci sacrificii pentru o cauză morală? De ce să-ti pese de lucruri precum adevărul, moralitatea sau eternul?
Toate trei sunt idei care transcend tărâmul materiei în schimbare și emană din lumea transcendentă a infinitului.
Dacă știința a dovedit că realitatea este la fel de finită ca și existența noastră muritoare și nimic altceva decât nimicul va deveni „realitatea” dominantă la un moment dat, atunci de ce să-ti pese de astfel de întrebări?
De ce să nu ne trăim pur și simplu viața pentru „acum”- carpe diem, hedonistic și efemer?
Nu ar fi asta mult mai ușor decât să ne asumăm responsabilitatea pentru ceva mai mare care poate avea de fapt un impact major asupra sănătății și bunăstării sufletelor noastre și a celorlalți?
Asumandu-ne responsabilitatea pentru descoperirea Adevarului ne apropiem in aceasta cursa de limitele divinitati, luam inaltimi ale gandirii pe care hedonestii nu au nici o sansă să le atingă.
Dar este ușor să demonstrezi cu adevărat cat de greșit este punctul de vedere al „consensului științific” despre moartea termică finală a universului.
Pur și simplu necesită o apreciere pentru anumite descoperiri suprimate de Fortele Neadevarului în materie de embriologie, științe ale vieții și cosmologie în timpul secolelor XIX și XX.
Acest scurt exercițiu ne va face să întâlnim anumiți oameni de știință precum Halton Arp, Alexander Gurwitsch, Hans Driesch și Fritz Popp. Aceste nume ar trebui să fie cunoscute în toată lumea, datorită naturii profunde a descoperirilor lor în fundamentele creative ale vieții, electromagnetism etc.
Cu toate acestea, datorită perioadei infantile a oligarhismului mascat sub glorioasa denumire de Democratie, cu care s-a luptat omenirea, aceste nume au rămas în obscuritate satisfacand Neadevărul.
Halton Arp (1927-2013),rămâne unul dintre pionierii astrofizicii moderne a cărui activitate de observație în timpul anilor 1960 a format piatra de bază pentru o mare parte a cosmologiei descriptive de astăzi. În 1966, Arp a publicat o carte incredibilă numită „Atlasul galaxiilor deosebite” care a catalogat sute de cazuri de observații anormale care au rupt lanțurile „cosmologiei teoriei standard”, care i-a blocat rapid cercetările științifice de masă.
Pentru această lucrare și pentru deceniile de progrese ale acestor perspective, Arp nu a fost niciodată iertat de instituția științifică a Neadevărului, iar munca sa la Institutul Carnegie din Washington a fost încheiată odată cu luarea accesului la telescoapele necesare pentru a-și desfășura munca, în timp ce scrierile sale nu au mai fost posibil să fie publicate sau revizuite, forțându-l să părăsească în cele din urmă S.U.A. si să se stabilească in Germania.
Chiar dacă a recrutat o mulțime fidelă de studenți și cercetători la nivel internațional, munca sa, care elimină total bazele cosmologiei Big Bang și implicit Heat Death rămâne inaccesibilă pentru majoritatea studenților la fizică și cetățenilor deopotrivă.
Așa cum astronomii au început să descopere geometriile fascinante ale galaxiilor la sfârșitul secolului al XIX-lea, au fost făcute descoperiri paralele pe microcosmos cu noi perspective asupra mecanismelor care definesc creșterea materiei vii. Embriologia a fost un domeniu relativ nou, deoarece două școli de gândire opuse au început să se ciocnească în Europa. O școală cunoscută sub numele de vitalism și-a găsit campionul in persoana marelui epigenezist Hans Driesch (1867-1941), cealaltă a fost numită școala mecanicistă/preformistă condusă de figura lui Wilhelm Roux (1850-1924).
Ambele școli au fost fascinate de direcționalitatea și designul evident exprimate prin desfășurarea unui organism dintr-o singură celulă fertilizată până la a deveni un organism complet format.
În loc să se alăture pur și simplu de vitaliști sau mecanicisti, Gurwitsch a luat ce e mai bun din ambele școli și a adăugat ceva în plus punând si întrebarea „cum comunică și isi armonizează celulele comportamentul într-un singur sistem unificator”?
Gurwitsch și-a dat seama că vasta intercomunicare a celulelor nu poate fi explicată prin simpla activitate moleculară sau mișcarea enzimelor dintr-un loc în altul al corpului. Mai trebuia să se întâmple ceva. Dar ce?
Pentru a răspunde la întrebare, Gurwitsch a testat diferite cuarțuri cu care a blocat toată partea vizibilă a luminii, cu excepția ultravioletelor, a spectrului electromagnetic și a descoperit că creșterea crescută a celulelor a avut loc numai atunci când luminii UV i sa permis să se transmită.
Chiar dacă nicio instrumentare nu va fi inventată timp de încă 30 de ani suficient de sensibilă pentru a capta aceste emisii ultra slabe de fotoni UV, experimentul elegant al lui Gurwitsch a demonstrat ce fel de proprietăți electromagnetice determinau armonizarea țesuturilor vii!
Gurwitsch a numit acest fenomen recent descoperit „radiație mitogenetică”, cu această idee a creat câteva noi câmpuri interconectate de:
1) morfologie moleculară,
2) morfologie celulară și
3) morfologie organismică, care au cuprins toate conceptul de „câmp biogenic” al lui Gurwitsch.
În ciuda unei operațiuni intensive de contra condusă de Fundația Rockefeller, tartarul Neadevărului, care a încercat să-l discrediteze pe Gurwitsch sub hack-ul științific al lui A. Hollaender, care și-a greșit în mod intenționat experimentele producând rezultate negative, totusi mici rețele de oameni de știință dedicați Adevărului au continuat această lucrare valoroasă.
Au trebuit să treacă câteva decenii până când A.B. Burkalov, inspirat de rădăcinile de ceapă a lui Gurwitsch, a pus bazele unui experiment similar folosind două seturi de embrioni de pește fertilizați separați printr-un separator de sticlă și o deschidere mică – un set de embrioni fiind puțin mai vechi decât celălalt.
Burkalov a descoperit că, atâta timp cât vârsta care separă cele două seturi nu era prea mare, plasarea fiecărui set în apropiere a făcut ca ouăle mai tinere să accelereze foarte mult dezvoltarea lor. Cu toate acestea, când diferența de vârstă a fost mai mare, ouăle mai tinere au crescut în mutanți malformați.
De-a lungul anilor, această cercetare a continuat la marginea comunității științifice, unele dintre cele mai interesante dezvoltări au avut loc sub îndrumarea lui Fritz Popp, care a descoperit o gamă largă de emisii de bio-fotoni ultra slabi de la toate formele de viață. Popp a stabilit că câmpurile de fotoni coerente sunt emise de toate celulele și moleculele care exprimă viața – fiecare purtând semnături și informații unice din acea celulă în întregul corp, declanșând o serie complexă de reacții chimice necesare pentru ca funcțiile materiei vii să reziste.
În colaborare cu Walter Nagel, Popp a descoperit în plus tehnici care interpretau modelele de împrăștiere ale fotonilor celulari pentru a aduce informații despre infecțiile virale și bacteriene.
Popp a susținut că „orice schimbare în câmpul biologic sau starea fiziologică a sistemului viu este reflectată de o schimbare corespunzătoare a emisiei de biofotoni”.
Această lucrare a fost amplificată de lucrările ulterioare ale virologului Dr. Luc Montagnier, laureat al Premiului Nobel, care a descoperit cum emisiile de fotoni ultra-slăbiți au loc nu numai în domeniul UV, ci și în spectrul undelor radio.
Montagnier a mers și mai departe pentru a măsura frecvența acestor emisii care apar din ADN-ul care a fost plasat în soluții lichide în eprubete.
În aceste experimente care au avansat lucrările lui Jacques Benveniste asupra memoriei apei, Montagnier a descoperit cum semnalele radio emise de ADN au structurat moleculele de apă în așa fel încât chiar și după ce toate urmele de ADN au fost filtrate din apă, semnăturile radio ale ADN-ul specific au continuat să fie emise din soluția lichidă și chiar au făcut ca o copie a clonelor ADN-ului original să fie creată din organite, proteine și nucleotide aleatorii atunci când sunt plasate în soluția rezonantă.
Singura avertizare aici a fost că această clonare a avut loc numai cu condiția singulară ca soluția să fie expusă la o radiație de fond de 7,8 Hertz în laborator.
Această radiație de fond de 7,8 Hz este, desigur, aceeași frecvență care caracterizează mediul electromagnetic natural al pământului între ionosferă și suprafața pământului însuși.
Acest fenomen a fost descoperit pentru prima dată în 1923 și a primit numele de Rezonantă Schumann pentru descoperitorul său Winfried Otto Schumann (1888- 1974). Pe măsură ce imagistica prin rezonanță magnetică s-a dezvoltat în anii 1970, s-a descoperit, de asemenea, că 7,8 Hz se întâmplă să fie, de asemenea, aceeași frecvență pe care o emite creierul uman atunci când se află într-o stare de meditație calmă.
Mediul electromagnetic modelat de ionosfera, magnetosfera și Centurile Van Allen în evoluție ale Pământului (ea însăși influențate de creșterea oxigenului liber pe perioade lungi de timp contribuind la stratul de ozon) nu numai că „tonează”, ci este reglat în schimb de sistemele în evoluție ale vietii pe pamant care duce la cel mai avansat system văzut pana acum: creierul uman.
După cum puteți vedea, fluxul acestor descoperiri ne-a adus din macrocosmosul galaxiilor care nasc galaxii, răsaduri sub formă de quasari într-un mediu dens intergalactic și interplanetar de plasmă si câmp(nu materia întunecată sau energia întunecată nebuloasă legată de Big Bang).
Ne-am mutat din tărâmul galaxiilor în tărâmul evoluției celulare și al echilibrului dinamic menținut de spațiu-timp al organismelor vii. Ne-am continuat apoi călătoria prin proprietățile electromagnetice și câmpurile vieții de-a lungul secolului al XX-lea până când am ajuns înapoi la rezonanța Schumann definită de curelele Van Allen ale pământului, câmpul magnetic și câmpul magnetic mai larg modelat de soare în micul nostru colț al lumii. Galaxia Calea Lactee, care este ea însăși doar una dintre miliardele, dacă nu trilioanele de sori modelați ca si galaxia noastră.
Deși nu este bine înțeles, sistemul nostru solar nu există într-un „spațiu gol” cu corpuri planetare care cad în locații aleatorii, care orbitează în jurul stelei noastre, ci mai degrabă într-un ocean dens saturat de camp și radiații cosmice, cu căi de cea mai mică acțiune armonică care definesc fiecare orbită pulsatorie.
Aceste perspective sunt deduse în primul rând din măsurarea ratelor relative de descompunere radioactivă în înregistrările fosile și extincția în masă relativ ciclică (și evenimentele de creare în masă) care au fost descoperite arheologic în ultimii ani.
Din această nouă și mai sănătoasă Reîncadrare a forțelor și principiilor aflate în joc în universul nostru viu și creativ, schimbarea albastră a Andromedei nu mai este nici ea văzută ca ritmul cu care această mare galaxie se îndreaptă spre Calea Lactee, unde suntem destinați să ne ciocnim distrugător in 4,5 miliarde de ani… dar mai degrabă devine văzută ca un indicator al relației sale parentale mai vechi cu galaxia noastră mai tânără din care s-a născut cândva (precum și toate celelalte galaxii din constelația noastră galactică locală).
Cei curiosi si cu flexibilitate intelectuala vor avea parte de multe revelatii, dar prin natura lor se vor adapta coerent si creativ fără probleme, doar ignorantii nu vor fi afectati de revelatii decat pe termen lung, cand din păcate va fi oricum prea târziu si dureros pentru acomodări si redresări gnoseologice.
Atlanta 08/26/2024
PORTRETE
De CD
Lumea a inceput să gandească in termenii propusi si uneori chiar impusi ziaricilor de către organelle supreme de propagandă. Totul in lume se petrece după vointa unor conducători de tări, iar presedintele SUA este prezentat ca bossul lumii. Bineinteles că acesti conducatori sunt democrati onorabili sau dimpotrvă despoti autocrati si asta este după afilierea respectivilor conducători la “ordinea bazată pe reguli”
Si dacă Biden este democratul lumii dezvoltate, Putin nu poate fi decat opusul, antidemocratul autocrat si cei doi dictează tot ce se petrece de o parte sau de alta a lumii, de parcă tările respective nu ar avea un Congres ca al SUA sau o Dumă ca a federatiei Ruse. Dar pare mai tentant si mai usor de manuit opiniile cand sunt doar personaje singulare si responsabile de ceea ce dispun.
Tot binele din SUA ce se revarsă in Europa si in stalele vasale se datorează eroului suprem Joe Biden, iar tot răul este atribuit lui Putin si după caz Lui Xi.
Dar lucrurile nu stau asa si nici nu merg asa cum ar vrea propaganda Agiprop cu agenti cu experientă si sorginte bolsevică.
Putin conduce federatia după Constitutia si legile date de Dumă cu ajutorul unor consilieri de mare calibru, iar in randurile de mai jos o să cunoastem un asemenea consilier, cat si un alt personaj care a suscitat atentia si respectul economistilor rusi inca din anii ’80, in epoca lui Reagan
Președintele Vladimir Putin a numit un critic deschis al său, care a candidat odată împotriva lui, pentru funcția de președinte în calitate de consilier al Kremlinului. Serghei Glazyev, în vârstă de 51 de ani[atunci], va coordona activitatea agențiilor federale în dezvoltarea uniunii vamale dintre Rusia, Belarus și Kazahstan.
Ucraina a refuzat ferm să se alăture uniunii, care a creat un spațiu economic unic.
Să nu uitam că in vederea eficientizării războuilui de uzură a Rusiei cu NATO, Putin a numit ministru de război (Minoborony) un alt doctor economist, Andrei Belousov, Căci cine stie mai bine decat un economist ce obiective sunt mai vitale uneor economii intr-un război de uzură decat un economist?
Putin nu evită să ne demonstrze gandirea sa șahistă, mereu inovatoare.
Glazyev, un economist de stânga care a călărit pe un val naționalist pur, de mare popularitate ca co-fondator al partidului Rodina, creat de Kremlin, în 2003, atacând miliardari precum Mihail Hodorkovski și promițând că va redistribui bogăția țării. printr-o combinație de proprietate de stat și privată.
Sergey Yurievich Glazyev (născut la 1 ianuarie 1961) este un politician și economist rus, membru al Consiliului Financiar Național al Băncii Rusiei și, din 2008, membru cu drepturi depline al Academiei Ruse de Științe.
Glazyev a fost ministru al Relațiilor Economice Externe în cabinetul lui Boris Elțin între 1992 și 1993, membru al Dumei de Stat între 1993 și 2007, unul dintre liderii blocului electoral Rodina din 2003 până în 2004, candidat la președinția Federației Ruse. în 2004, și consilier al președintelui Federației Ruse în domeniul integrării economice regionale din 2012 până în 2019.
Din 2021, este comisar pentru integrare și macroeconomie în cadrul Comisiei Economice Eurasiatice, organul executiv al Uniunii Economice Eurasiatice.
Născut în Zaporijia, în RSS Ucraineană, ca fiu al unui tată rus și al unei mame ucrainene, Glazyev a urmat Universitatea de Stat din Moscova, obținând un doctorat – PhD în economie. A intrat în serviciul guvernamental în 1991, devenind prim-adjunct al ministrului relațiilor economice externe sub conducerea lui Yegor Gaidar. A servit în această calitate timp de un an, iar apoi a fost promovat ministru de către Viktor Cernomyrdin, a servit până în 1993, când a demisionat.
Ales în Duma de Stat ca membru al Partidului Democrat din Rusia în 1993, el s-a asociat mai întâi cu prietenul său de atunci, iar mai târziu rivalul dur, Dmitri Rogozin. El a demisionat din funcție înainte de încheierea primului său mandat de patru ani, deoarece a fost numit consilier pentru securitate economică al Consiliului Federației Ruse și șef al departamentului de analiză al Consiliului.
De asemenea, a fost asociat cu Rogozin și Aleksandr Lebed în proiectul politic naționalist de scurtă durată, Congresul Comunităților Ruse.
În 2004, Glazyev a candidat împotriva lui Putin pentru președinția Rusiei. În calitate de lider al partidului Rodina, el s-a portretizat ca un campion al justiției sociale și un oponent al corupției politice, în special sub forma oligarhilor ruși. El s-a angajat să scrie o garanție a unui nivel de trai ridicat în constituție, să ofere asistență medicală universală și educație publică gratuită, să tripleze salariul minim, să protejeze drepturile sindicatelor, să redistribuie bogăția aparținând oligarhilor și să crească creșterea economică.
El a promis in Campania sa prezidentială, de asemenea, că va eradica faimoasa mafie rusă, va epura birocrații corupți și poliția și va proteja țara de terorism. Această platformă s-a dovedit a fi moderat populară, iar Glazyev a primit 2.826.641 de voturi, sau 4,1% – locul trei dintr-un grup de șase.
Glazyev a scris mai mult de patruzeci de cărți și sute de pamflete cat și studii si lucrări de cercetare. Una dintre cărțile sale a fost publicată în traducere în limba engleză de Executive Intelligence Review a mișcării LaRouche sub numele de “Genocid: Russia and the New World Order “(ISBN 0-943235-16-2).
În 1995 a fost distins cu Medalia de Aur Kondratieff de către Fundația Internațională N. D. Kondratieff și Academia Rusă de Științe ale Naturii (RAEN).
În cartea sa din 1999, amintită mai sus „Un genocid: Rusia și noua ordine mondială”, Glazyev susține că rata anuală de pierdere a populației în Rusia în anii 1990 a fost „mai mult decât dublul ratei pierderilor în perioada represiunii staliniste și a foametei în masă. în prima jumătate a anilor 1930… Nu a existat nimic asemănător în istoria de o mie de ani a Rusiei”. Glazyev urmărește acest declin la „politica conștientă a oligarhiei care a condus țara. Exploatarea puterii sale în scopuri de îmbogățire personală a condus efectiv la genocid împotriva poporului rus.
În iulie 2012, Putin l-a numit pe Glazyev ca asistent prezidențial pentru coordonarea activității agențiilor federale în dezvoltarea Uniunii Vamale din Belarus, Kazahstan și Rusia.
Într-un interviu acordat renumitei gazete politice “National Interest”, Glazyev a spus:
“Întreaga criză din Ucraina a fost orchestrată, provocată și finanțată de instituțiile americane în cooperare cu partenerii lor europeni. Ei au finanțat neo-naziști. Timp de cincisprezece ani, SUA și europenii au finanțat pregătirea neo-nazilor, taberele și pregătirea lor. Prin recunoașterea secretarului de stat adjunct al SUA, Victoria Nuland, Departamentul de Stat a cheltuit 5 miliarde de dolari pentru crearea unei elite politice și paramilitare anti-ruse. Această lucrare a dus la situația tristă că acum în Ucraina predomină ideile neonaziste și neofasciste, la fel ca și admirația mai mare ca oricand pentru,asociații lui Stepan Bandera care la vremea lor au ucis evrei, ucraineni, ruși, polonezi, romani și pe cine doreau ei. , arzând sau ucigându-i sub conducerea nazistă.”
În 2015, Glazyev a simțit că modelul capitalist american intră într-o fază inevitabilă, foarte periculoasă, de autodistrugere. Suntem „cu adevărat în pragul unui război global”. Deși acest război care urmează reprezintă un mare pericol pentru Rusia, Glazyev a spus că SUA nu vor reuși să-și atingă obiectivele hegemonice de a controla Rusia și întreaga lume.
Glazyev a sugerat ca Rusia să renunțe la dolar și să-și lichideze investițiile considerabile (110 miliarde de dolari în august 2017) în Rezerva Federală a SUA.
Serghei Glazyev ca ministru responsabil cu Integrarea și Macroeconomia a Comisiei Economice Eurasiatice, a participat la sesiunea plenară a celei de-a 11-a Conferințe Interregionale Ruso-Kirghize de la Krasnoyarsk.
Serghei Glazyev a remarcat că „dezvoltarea comerțului interregional și a cooperării economice este una dintre direcțiile importante ale Strategiei – 2025.
Pentru implementarea acesteia, Comisia a organizat mai mult de o duzină de evenimente față în față în diferite regiuni ale țărilor UEEA, webinarii. pentru reprezentanții comunității de afaceri și ai autorităților regionale, iar pe site-ul CEE a fost lansat un portal special.
Glazyev este o figură oarecum controversată, cunoscută pentru că a contestat politicile economice mai populare din Kremlin. Un credincios ferm în intervenția statului și în cheltuielile guvernamentale, el s-a pronunțat împotriva abordărilor conduse de piață susținute de alte personalități proeminente din guvernul rus, inclusiv fostul ministru de finanțe Alexei Kudrin. În 2016, el a prezentat un plan economic alternativ la cel al lui Kudrin – unul care propunea utilizarea investițiilor interne pentru a injecta până la 68,1 miliarde EUR în economie.
Al doilea portret al altui personaj controversat in SUA este al lui Lyndon Hermyle LaRouche Jr. (8 septembrie 1922 – 12 februarie 2019) un fost un activist politic american care a fondat mișcarea LaRouche și principala sa organizație, National Caucus of Labor Committees (NCLC).[Gruparea Nationala a Comitetelor de Munca]. A fost un candidat repetat la președinție care a început în politica de extremă stângă în anii 1940 și mai târziu a susținut mișcarea pentru drepturile civile, dar în anii 1970 s-a mutat în extrema dreaptă.
A înființat Fundația Fusion Energy, care a ținut conferințe și a încercat să cultive oameni de știință, cu oarecare succes. În 1979, reprezentanții FEF au participat la o conferință de la Moscova despre fuziunea cu laser. LaRouche a început să militeze pentru promovarea utilizării laserelor și a tehnologiilor conexe atât în scopuri militare, cât și civile, prevăzând o „revoluție a mașinilor-unelte”.
În această perioadă, economiștii sovietici au început să studieze și modelul de prognoză economică al lui LaRouche.
Institutul Schiller este un grup de gândire politic și economic cu sediul în Germania, fondat la o conferință din Wiesbaden, Germania în 1984 de Helga Zepp-LaRouche, sotia activistului politic american Lyndon LaRouche, cu membri declarați în 50 de țări. Este printre principalele organizații de front ale mișcării LaRouche.
Scopul declarat al institutului este de a aplica ideile poetului și filosofului Friedrich Schiller la ceea ce el numea „criza mondială contemporană”, respectiv la situația politică globală actuală. Ele subliniază conceptul lui Schiller despre interdependența frumuseții artistice clasice și a libertății politice republicane, așa cum este elaborată în seria sa de eseuri intitulată “Letters on the Aesthetical Education of Man” – “Scrisori despre educatia estetică a omului”.
În 2007, LaRouche a început o campanie națională de lobby pentru a restabili Legea Glass-Steagall, spunând că ar fi posibil să salveze sistemul bancar din SUA prin reorganizarea acesteia sub protecție împotriva falimentului.
Tot în 2007, el a propus o „Lege pentru proprietarii de case și protecția băncilor”. Aceasta a cerut înființarea unei agenții federale care să „pună sub protecție băncile federale și de stat, să înghețe toate creditele ipotecare existente pentru o perioadă de timp, să ajusteze valorile ipotecarelor la prețuri corecte, să restructureze creditele ipotecare existente la rate adecvate ale dobânzii și anularea datoriilor speculative ale titlurilor garantate cu ipoteci”.
Filosofii politici de la Universitatea Notre Dame, Catherine Zuckert și Michael Zuckert scriu despre LaRouche că „ …trebuie să fie aproape unic în politica americană faptul că un candidat la președinție… face din interpretarea lui Platon o problemă majoră în campania sa.”
Potrivit lui George Johnson, LaRouche a văzut istoria ca pe o bătălie între platoniciști, care cred în adevărul absolut, și aristotelici, care se bazează pe date verificate empiric.
Johnson caracterizează punctele de vedere ale lui LaRouche după cum urmează: platoniștii includ figuri precum Beethoven, Mozart, Shakespeare, Leonardo da Vinci și Leibniz. LaRouche credea că multe dintre relele lumii rezultă din dominația aristotelismului, așa cum a fost îmbrățișat de filozofii empirici, cum ar fi Hobbes, Locke, Berkeley și Hume, conducând la o cultură care favorizează empiricul în detrimentul metafizicului, îmbrățișează relativismul moral și urmărește să țină populația generală neinformată.
Industria, tehnologia și muzica clasică ar trebui folosite pentru a ilumina lumea, a susținut LaRouche, în timp ce aristotelicii folosesc psihoterapia, drogurile, muzica rock, jazzul, ecologismul și teoria cuantică pentru a crea o nouă epocă întunecată, dezorientată în care lumea va fi condusă. de oligarhi. Stânga și dreapta sunt distincții false pentru LaRouche; ceea ce contează este viziunea platoniciană versus aristotelică, o poziție care l-a determinat să formeze relații cu grupuri atât de disparate precum fermierii, inginerii nucleari, musulmanii negri, membrii echipei și susținătorii anti-avort.
LaRouche este considerat frecvent drept un economist si un prognozator de succes. În afară de numeroasele predicții eșuate, vanate acerb de presa americană sunt si predicții sau propuneri de succes: eventuala reunificare a Germaniei, inițiativa Star Wars, Noul Drum al Mătăsi (ca precursor al inițiativei chinezești One Belt One Road.) Pozitia sa filozofică este situată la polul opus al ideologiei elitiste a cresterii limitate si a sumei zero. O carte il dezvăluie in această pozitie de avangardă la acel timp chiar din titlu: “Nu există limite pentru creștere”. New York: New Benjamin Franklin House (1983). ISBN 0933488319.
Si acum să vedem cum are loc intalnirea intre cei doi eroi ai naratiunii.
Pe 11 septembrie 2022, genialul economist rus, marele strateg și arhitect de frunte al noii arhitecturi financiare Multipolare în curs de dezvoltare, Serghei Glazyev a susținut un discurs comemorativ remarcabil cu privire la viața și opera prietenului și aliatul său Lyndon LaRouche (1922-2019), care ar fi implinit 100 de ani si a fost sărbătorită pe 8 septembrie.
În cadrul puternicului său discurs de 13 minute, Glazyev subliniază cauzele fundamentale ale colapsului financiar sistemic care se desfășoară în întreaga lume occidentală, pe care regretatul său prieten îl prognozase cu peste 30 de ani în urmă. El merge mai departe, prezentând un program izbitor pentru o redresare globală și o reformă a globalizării, care a luat forma integrării Uniunii Economice Eurasiatice cu „Podul Eurasian Land” și programul mai amplu Noul Drum al Mătăsii, care a fost dezvăluit pentru prima dată de China în 2013, idee care fusese avansată de LaRouche încă din 1994.
Deși câțiva intelectuali occidentali influenți au încercat să-și asume creditul pentru gândirea strategică a lui Serghei Glazyev în ultimii câțiva ani, adevărul este că gândirea lui Glazyev este înrădăcinată într-un curent intelectual vechi și puternic care derivă dintr-o tradiție puternică, deși uitată din Rusia, bazată pe stat. credit, suveranitate națională, infrastructură pe scară largă, progres științific și cel mai important cooperare câștig-câștig.
Această școală de științe economice era plină de viață în zilele țarului Alexandru al II-lea și a rețelei de oameni de stat naționaliști care s-au ridicat la proeminență în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cel mai demn de remarcat fiind figura marelui ministru de finanțe și prim-ministru al Rusiei. Sergey Witte, care a condus construcția căii ferate transsiberiene, a imaginat un sistem de bănci de stat și rețele globale de căi ferate care se întind în Asia, Europa și America prin strâmtoarea Bering.
În secolul al XX-lea, această școală a fost perturbată de revoluția de culoare bolșevică, dar a fost reînviată într-un mod unic sub îndrumarea marelui bio-geo-chimist rus și lumina principală la acea dată a Academiei de Științe, Vladimir Ivanovici Vernadsky (1863-1945).
Este ironic că această școală de dirigiști aplicase un sistem, cândva, mai bine cunoscut sub numele de „Sistemul american”, avansat de Henry Clay, Friedrich List, Henry C Carey și Lincoln în contextul eurasiatic și, de asemenea, nu este doar o mică ironie faptul că ambele școli și-au situat inspirația pe idea omului de știință si de stat Gottfried Leibniz (1646-1716).
Acesta nu numai că a inovat o „știință a economiei” sub forma sa din 1671 Society and Economy și 1672”Despre înființarea unei Societăți de Arte și Științe”, dar a devenit și un consilier principal al țarului Petru cel Mare în 1712.
În cartea sa „Așa că doriți să învățați totul despre economie”, publicat în 1984, LaRouche l-a identificat pe Leibniz drept creatorul domeniului economiei fizice ca ramură a fizicii.
În perioada în care a fost consilier privat rus din 1712-1716, Leibniz a devenit cunoscut drept „Solonul Rusiei”, i s-a atribuit sarcina de a reforma întreaga administrație financiară și juridică a Rusiei. Totuși, nu s-a oprit aici, ci a stabilit un program pentru o evaluare națională completă a dezvoltării miniere, mineralogice și industriale, care a ghidat generații de constructori de națiuni rusești după moartea sa. Leibniz este benefactorul generos si dezinteresat al Rusiei.
Probabil cel mai demn de remarcat lucru, a fost punerea în mișcare a lui Leibniz de noi instituții științifice care ar putea atât încuraja nașterea de noi descoperiri, cât și traduce aceste descoperiri în forme mereu noi de progres tehnologic. Cea mai importantă dintre aceste organizații a devenit cunoscută sub numele de Academia Rusă de Științe, care a fost în cele din urmă inaugurată în 1725.
La fel ca Witte, Glazyev și LaRouche în secolele XIX-XXI, Leibniz a stabilit o viziune strategică care s-a bazat pe o alianță Rusia-China a progresului tehnologic și cultural care ar putea rupe în mod fezabil corupția oligarhică adânc înrădăcinată a Europei și să inaugureze o nouă eră a ratiunii.
Acest sistem a co-evoluat dintr-o sursă singulară atât în Rusia, cât și în SUA, pe care atât Lyndon LaRouche, cât și Glazyev au apărut ca campioni moderni în epoca noastră asediată în prezent.
Din acest motiv, Glazyev a început să se întâlnească pentru prima dată cu Lyndon LaRouche în timpul numeroaselor călătorii ale acestuia din urmă în Rusia în anii 1990, după ce tânărul economist și-a demonstrat principiile consecvente demisionând din funcția de ministru al relațiilor externe și economice sub conducerea lui Boris Elțin în 1993, când a devenit clar că intenția din spatele reformelor pe care trebuia să le supravegheze era menită să-i distrugă națiunea.
În cartea sa din 1999 “Genocid: Russia and the New World Order” Glazyev a prezentat cele două căi de urmat pentru Rusia în secolul 21, spunând:
„Fie ne supunem pasiv unei politici sinucigașe de autodistrugere și de colonizare a Rusiei, care a fost impusă din exterior prin înșelăciune și greșeală, fie noi . . . să trecem la o strategie fundamentată științific pentru creșterea economică, de îmbunătățire a bunăstării poporului și restabilirea forței spirituale-intelectuale și a potențialului științific și tehnic al statului rus.”
Din fericire pentru Rusia și pentru lume, naționaliștii care nu au vrut să-și sacrifice marea civilizație pe altarul finanțatorilor sociopați au reușit să scape de o perfidă bombă alcoolică cu ceas și să aducă un tânăr rezolvator de probleme pe nume Vladimir Putin. Această reformă vitală din 1999 a fost realizată de patriotul rus și apoi de prim-ministrul Evgeni Primakov.
Sub această nouă conducere, Serghei Glazyev a fost numit președinte al Comisiei de politică economică a Dumei de Stat. În acest moment, el și-a subliniat din nou perspectiva politică din 1999 în „Dialogul cu Lyndon LaRouche” din 2001, sponsorizat de Institutul Schiller.
“Anul acesta, oamenii progresiști din întreaga lume sărbătoresc centenarul nașterii strălucitului gânditor și nu aș ezita să spun profetul vremii noastre Lyndon LaRouche.
Din păcate, nu mai putem discuta cu el și este păcat că nu a trăit pentru a vedea ziua în care avertismentele sale care au avut loc în urmă cu 30 de an, cu privire la prăbușirea sistemului financiar mondial
Și poate chiar mai devreme Lyndon LaRouche a atras atenția asupra faptului că inflația bulelor financiare, inclusiv a bulelor derivate și crearea schemelor piramidale financiare, vor duce inevitabil la prăbușirea sistemului financiar mondial și a propus adoptarea de măsuri în timp util pentru a preveni acest colaps.
Dacă liderii națiunilor lumii ar fi ascultat atunci vocea lui Lyndon LaRouche, poate că am fi reușit să evităm răsturnările sociale cu care ne confruntăm astăzi ca urmare a prăbușirii sistemului financiar și economic mondial, care se bazează pe emisii nelimitate de dolarul și alte valute de rezervă occidentale.
Aceste bule financiare nu devin mai mici. Am văzut că încercările de a le curăța s-au soldat cu inflația de noi bule, inclusiv a fondurilor de pensii, [și] nu au împiedicat bulele financiare să se umfle din nou ca urmare a emisiei nelimitate a monedelor de rezervă mondiale folosind dispozitivul numită „reducere cantitativă”.
Observati va rog adresarea elegant retorică a lui Glazeyev la “liderii națiunilor lumii” cand de fapt el stia prea bine că cei care decideau erau bankerii din City of London sau Wall Street. Si continua:
“Pe atunci, el a propus ca, în loc să pompeze in bule financiare, țările emitente de monedă de rezervă mondială, împreună cu partenerii lor și alte țări, să investească în construirea unei infrastructuri globale care să reducă costurile comerțului, să crească eficiența legăturilor economice internaționale și contribuie în general la creșterea conectivității la nivel mondial.
Deci, el a văzut procesul de globalizare ca un proces de extindere a cooperării între țări, mai degrabă decât încercări ale unor țări de a le exploata pe altele.
Cât despre „globalizarea liberală” care astăzi duce la prăbușirea sistemului financiar mondial, LaRouche a criticat-o. El a propus un alt model de globalizare bazat pe principiile economiei fizice – în special celebrul proiect pe care el și soția sa Helga Zepp-LaRouche l-au propus pentru discuții internaționale: Podul eurasiatic.
Acesta este un proiect splendid și interesant, care acum, după mulți ani, a început să fie implementat prin Inițiativa Chinei de Centura și Drumul pe care o susținem prin legătura cu Uniunea Economică Eurasiatică.
Lyndon LaRouche a privit cu decenii înainte spre prăbușirea inevitabilă a politicii lor de expansiune financiară în care interesele speculatorilor eclipsează speculatorii globali și oligarhia mondială, care sunt paraziți asupra emisiilor monetare a monedelor mondiale.
Foarte urat pentru asta, a fost persecutat și s-a confruntat cu închisoarea.
A candidat pentru președinția SUA de mai multe ori și dacă Lyndon LaRouche ar fi fost ales președinte, lumea de astăzi s-ar dezvolta într-un mod stabil.
Nu ar exista un haos în creștere. Nu ar exista războaiele și provocările mondiale pe care oligarhia globală le face pentru a-și anula datoriile față de Rusia, precum și față de Europa.
Prăbușirea sistemului financiar ar fi putut fi evitată dacă organizația de partid democratic l-ar fi susținut pe LaRouche ca candidat la președinție cu mulți ani în urmă.
Dar, din păcate, istoria nu recunoaște modul conjunctiv sau, așa cum tindem să o spunem, „nimeni nu este profet în propria lui țară”
Vocea lui LaRouche s-a auzit foarte bine. Nu trebuie să uităm moștenirea creativă a lui Lyndon LaRouche, care demonstrează interconectarea evenimentelor care au loc astăzi cu rădăcinile lor cu multe secole în urmă.”
Suntem impresionati de enorma erudiție în zona geopolitică a lui Lyndon LaRouche. El a văzut oligarhia globală parazită de la origini și a urmărit modul în care acele familii oligarhice erau paraziți în comerț – mai întâi în Veneția, apoi s-au relocat și au continuat să-și dezvolte puterea financiară prin comerțul internațional și speculația globală în Olanda. Apoi s-au mutat în Anglia și după aceea au preluat controlul asupra sistemului politic al Statelor Unite.
Oligarhia financiară mondială care împiedică dezvoltarea țărilor – care se străduiește să extragă super profituri speculative din comerț și cooperare economică și care înșală întreaga lume prin umflarea bulelor speculative și abuzează de pozițiile sale de putere în țările în care domină sistemul politic. Vedem cum oligarhia financiară a SUA de astăzi declanșează un război mondial hibrid până la și inclusiv riscul unei catastrofe nucleare în scopul de a păstra hegemonia sa globală.
Avertismentele lui Lyndon LaRouche se împlinesc. Este important ca aceste avertismente să nu fie abstracte. Ele nu sunt doar linii pe un grafic.
El a fost primul care a remarcat această disproporție care acum 30 de ani nu era încă atât de mare.
Ar fi putut fi încă depășite prin transformarea agregatelor financiare în exces în sectorul real în proiecte reale de investiții. Acum, acesta este un abis gigantic.
Este imposibil astăzi să transformi cvadrilioane de dolari din bule financiare în investiții în sectorul real al economiei.
Pur și simplu nu există mecanisme pentru asta. Niciuna nu a fost creată pentru că oligarhia financiară parazită care l-a urât pe LaRouche – care a încercat mereu să-i închidă gura, l-a persecutat și a încercat să-l țină închis, a dobândit în cele din urmă un monopol asupra puterii politice în Statele Unite, iar astăzi își folosește influența politică în Washington să forțeze toate țările lumii să se supună voinței sale.
Ea continuă să domine lumea și să-și exercite hegemonia pentru a extrage super profituri din operațiunile speculative.
Lyndon LaRouche s-a dovedit a avea dreptate cu ideile antemergatorilor, de la Leibniz la Lincoln si Witte.
Suma acestor idei o numim un model economic mondial integrat în care capitalul financiar va fi subordonat sarcinilor de dezvoltare a economiei și în care principiile economiei fizice se vor concretiza, deoarece putem vedea că țările care merg pe această cale se bucură de succes.
În timp ce unii ar dori să afirme fără dovezi că Glazyev este un „adept al teoriei monetare moderne”, faptele din acțiunile, cuvintele și orientarea politicii lui Glazyev atestă o realitate foarte diferită, el nu a creat o noua monedă ci un system de plată. Trebuie mentionat, căci nu se mentionează nicăieri in presa mainstream, că totusi in spatele sistemului international de plăti cu monedele nationale, practicat de membrii BRICS, cat si cei ai Noii Bănci de Dezvoltare a BRICS, sistem ce eludează cu success si cu mare usurintă sistemul occidental bancar de credit si plăti rapide SWIFT, se află mintea ageră si atentă a doctorului economist Glazyev.
Nu există nicio îndoială că oligarhia financiară americană de la conducere pierde războiul mondial hibrid pe care l-a început împotriva întregii omeniri.
Este doar regretabil că prețul care trebuie plătit pentru asta va fi foarte mare si noi vom fi printre cei care trebuie să plătim acest pret.
Aceasta include și viețile pierdute ca urmare a războiului pe care oligarhia financiară americană și europeană l-a organizat împotriva Rusiei pe teritoriul Ucrainei, razboiul din Palestina/Gaza, cat si celelalte focare de război deja starnite, ca cel din Taiwan.
Trebuie să ne adunăm toate forțele pentru a lupta împotriva acestui rău, iar moștenirea creativă a lui Lyndon LaRouche ne poate ajuta în acest sens.
Atlanta 21/10/2024
Neadevarul si mistificarea in stiinta, s-au impus prin „opera” lui Einstein, promovata de miscarea sionista pentru a-i servi interesele.
Si nu in ultimul rand, pentru a dovedi superioritatea nativa a
poporului ales .
Sesizand oportunitatea, o pleiada de pretinsi „scientisti” au trecut
la escaladarea fanteziilor, cu speranta ca se va gasi vreo confirmare
care sa le asigure si lor un nume. Stringuri, simetrii, gauri de vierme,
miscari elicoidale, etc , tot felul de halucinatii straine ratiunii, populeaza cu succes paradigma stiintifica actuala. Gandirea
dreapta si logica si bunul simt sunt date uitarii.