DEMOCRAŢIA CA MISTICĂ IMPERIALĂ
1 comentariu / 545 vizualizări / 16 mai 2021
Democraţia aşa cum o ştim în principalele ţări cu această tradiţie (Marea Britanie, Franţa, SUA) e imperfectă pentru că nimic din ce este omenesc nu e perfect, perfecţiunea îi aparţine doar lui Dumnezeu. Mai e şi celebra zicere a lui Winston Churchill, citată de toată lumea – „democracy is the worst form of Government, except for all the others” („democraţia e cea mai rea formă de guvernare cu excepţia tuturor celorlalte”) –, pe care avem tendinţa de-a o lua ca pe un adevăr absolut. E adevărat că Winston Churchill şi Marea Britanie, împreună (mai ales) cu I.V. Stalin şi URSS, şi cu F.D. Roosevelt şi America, l-au bătut pe Adolf Hitler şi au pus la pământ Germania nazistă. Dar acest fapt e totuşi departe de a-l face pe urmaşul ducilor de Marlborough un fel de adjunct al lui Dumnezeu care produce adevăruri de nedepăşit.
Churchill a spus celebra propoziţie în Camera Comunelor la 11 noiembrie 1947, dar cita atunci un predecesor neidentificat. Să vedem şi contextul mai larg : „Many forms of Government have been tried, and will be tried in this world of sin and woe. No one pretends that democracy is perfect or all-wise. Indeed it has been said that democracy is the worst form of Governemnt except for all those other forms that have been tried from time to time…” („Multe forme de guvernare au fost încercate şi vor mai fi încercate în această lume a păcatului şi a durerii. Nimeni nu pretinde că democraţia e perfectă sau infailibilă. S-a spus, într-adevăr, că democraţia e cea mai proastă formă de guvernare cu excepţia tuturor celorlalte forme care au fost încercate din când în când…” – din volumul de aforisme Churchill by Himself, PublicAffairs, 2011).
Deci, democraţia e imperfectă, la fel cum este şi oligarhia sau la fel ca dictatura şi tirania, sau este doar un pic imperfectă, spre deosebire de celelalte forme de guvernare, care sunt imperfecte la modul absolut? Un lucru pe care nimeni nu l-a clarificat până astăzi. Din SUA lui Joe Biden până în Franţa lui Emmanuel Macron şi până în România lui Klaus Iohannis, democraţia apare din ce în ce mai golită de conţinut, sprijinită doar pe forme goale (alegeri, vot), care, evident, nu pot ţine loc de conţinut. O adevărată formă fără fond, ca să ne amintim de Titu Maiorescu. Democraţia s-a transformat, încet dar sigur, prin inteligenţa şi perfidia oamenilor, în contrariul ei, în oligarhie.
Pentru că în spatele „aleşilor”, al „votaţilor” sunt presa mainstream, plătită şi controlată, servicii secrete sau statul profund (la serviciile secrete trebuie adăugaţi şi înalţii funcţionari inamovibili) şi, deasupra tuturor, oligarhii, marile averi. Deciziile oligarhilor din spatele uşilor capitonate anulează, ridiculizează votul popular. Iar democraţia nu mai este „government of the people, by the people, for the people” („guvernare a poporului, prin popor, pentru popor”), cea invocată de Abraham Lincoln în discursul de la Gettysburg din 19 noiembrie 1863. Aleşii sunt doar marionetele marelui capital acumulat anterior şi legalizat, inatacabil. Şi, bineînţeles, „reprezentanţii” poporului îşi satisfac, în acelaşi timp, prin trafic de influenţă şi trădarea votului, interesele lor mărunte, private, ceea ce îndeobşte se numeşte „corupţie”.
Punerea în discuţie a organizării vieţii publice, a politicului, a democraţiei vine de peste tot, mai ales după alegerile din 2020 din SUA şi are de multe ori chiar aspecte tehnice. „Un alt rezultat (al schimbărilor necesare – n.n.) ar trebui să fie că se pune capăt eforturilor de a bloca o adevărată reformă a procesului de vot în Statele Unite. Asta ar trebui să însemne că nu vor mai exista maşini de vot informatizate de proastă calitate, ca sistemele Dominion şi Smartmatic pe care lobbiştii le-au vândut în 28 de state, distribuind adesea şi o mită generoasă […]. Nimic nu va decide dacă numai imbecilii şi ticăloşii se vor prezenta la posturi înalte în această ţară, dar cel puţin vor putea fi aleşi în chip echitabil” (James Howard Kunstler – Don’t look now, kunstler.com, 26.04.2021).
Dar decăderea şi mizeria democraţiei din vremurile recente e fără sfârşit. Nu e deloc clar, deşi e uşor de înţeles, cum de aproape toţi politicienii, aproape toţi reprezentanţii poporului şi, odată cu ei, majoritatea funcţionarilor publici sunt oameni fără vreo meserie, oameni ai fărădelegii şi oameni fără Dumnezeu. Ar trebui să fie totuşi uşor de înţeles că oligarhii şi oamenii lor de mână din SUA, din Franţa şi din România nu-şi pot alege marionetele politice şi înalţii funcţionari publici decât dintre oamenii fără convingeri puternice, deprinşi să încalce legea, şantajabili cu propriile dosare, oameni cu o pregătire precară, care-i face necompetitivi pe piaţa reală a muncii.
Lipsa de consistenţă şi de responsabilitate a votului „democratic” care ne dă reprezentanţii poporului nu se opreşte la cei aleşi. Ar trebui puşi în cauză şi cei ce aleg sau se prefac că aleg. Şi să nu-i uităm nici pe cei „absenţi”, căci absenteismul e în creştere în toată lumea. Dacă aleşii nu-şi onorează programele, promisiunile difuzate în campanie cu mult zgomot, ei nu sunt sancţionaţi în nici un fel. Ei vor fi sancţionaţi doar „politic”. Ceea ce, bineînţeles, e o glumă proastă şi atât. E o metodă de a-i scoate pe escroci pe uşa din dos ca să faci loc altor escroci. Şi de la capăt. Iar „votanţii”, alegătorii, cetăţenii se împacă foarte uşor cu această comedie bufă şi trec la alegerile următoare fără mari dureri de cap şi fără memorie.
Dar sugestiile de „reparare” a democraţiei vin şi ele de peste tot. „Cred că oamenii politici trebuie să-şi asume întreaga responsabilitate pentru vorbele, ca şi pentru actele lor, şi că această responsabilitate trebuie să fie pusă în aplicare prin intermediul dreptului administrativ şi al celui penal. Politicienii trebuie să-şi asume responsabilitatea personală şi materială a tuturor promisiunilor pe care le fac în cursul campaniei, iar nerespectarea acestor promisiuni ar trebui să fie asimilată unei rupturi de contract şi unei neglijenţe criminale. […] Găsesc că nu e raţional să sperăm că un electorat iresponsabil şi incompetent ar putea alege politicieni responsabili şi competenţi” (Dmitry Orlov – „My political credo”, cluborlov.blogspot.com, 8.05.2021).
Dar sistemul zis „democratic” e chiar mai pervers. Votul e secret (cu o întreagă ceremonie a izolării votantului), iar secretul va fi păstrat, în general, pe întreaga perioadă a mandatului celui rău ales. De ce nu e public votul, pe faţă, şi cu asumarea răspunderii publice pentru opţiunea ta? De ce nu e luat la întrebări, eventual chiar cu răspundere concretă, cel care a votat prost, interesat (?) un candidat jalnic? Iar ziariştii, sociologii şi alţi sicofanţi care au lătrat un întreg mandat pentru favoritul lor (ne amintim de „intelectualii lui Băsescu” – zişi şi „fripturiştii lui Băsescu” – din Evenimentul zilei, Cotidianul sau Revista 22 din epocă), deversând minciuni şi sofisme, agresiuni la oponenţi etc., ei nu au nici o responsabilitate? O pot lua de la capăt cu următorul „ales”, Klaus Iohannis, de exemplu?
Democraţia, aşa cum s-a practicat ea de la cel de-al doilea război mondial încoace în Europa Occidentală, sub influenţă americană, a fost mai degrabă o narcoză şi semăna foarte bine cu religia, chiar cu dogmatica. De cealaltă parte a cortinei de fier era „democraţia populară”, puterea partidului unic. SUA şi-au construit vastul imperiu şi l-au extins după 1989 şi în Europa de Est, exportând în primul rând „democraţia”, un produs de-a dreptul mistic. Până la recentele alegeri din 2020 din SUA, Donald Trump-Joe Biden, cu maşinile lor „zburătoare” (Dominion, Scytle, Smartmatic, Hammer, Scorecard…), conceptul de democraţie avea o forţă religioasă. Nu puteai să-ţi exprimi vreo îndoială pentru că automat erai scos din orice joc, taxat de „comunist”, de „securist”, de „iubitor de dictatură”. S-a descoperit abia în 2020 că maşinile de vot au fost folosite şi în alte alegeri, din alte ţări. A fost citată şi România (pe harta Scytle), iar recent este pusă în discuţie alegerea lui Macron din 2017 în Franţa.
Invenţia „maşinilor de vot”, a „soft-urilor” a fost legată de 11 septembrie 2001, atacul asupra turnurilor gemene, când s-a încheiat secolul XX şi ar fi început sfârşitul democraţiei în Occident. Dar să nu uităm că alte metode de fraudare a votului, de intoxicare primitivă a electoratului (cu sondaje, cu talk-show-uri, cu interviuri, cu bani…), mai ales a celui prea puţin sau deloc pregătit, se folosesc din negura timpurilor şi a iluziei democratice. Cum a fost ales de mai multe ori Ion Iliescu după 1989 în România? Dar o investigaţie serioasă ar da rezultate surprinzătoare şi la casele mai mari ale democraţiilor occidentale.
Democraţia nu poate fi perfectă pentru că e făcută de oameni, dar dacă minunata democraţie nu mai există de-o bună bucată de vreme chiar deloc? Sau, mai rău, a devenit chiar contrariul a ceea ce pretinde că este, adică oligarhie? Sparta pretinde că este Atena, iar Atena a devenit, pe nesimţite, Sparta oligarhică. Sau, ca să venim la zilele noastre, SUA imită China din greu, cu partidul său unic. Partidul Democrat al lui Joe Biden, Hillary Clinton, Nancy Pelosi, Kamala Harris e incapabil să mai accepte existenţa a două partide şi vizează la vedere scoaterea în afara legii a Partidului Republican.
Va mai crede cineva în viitor în democraţie aşa cum s-a crezut în ultimii 70 de ani? Dacă despre un poet se spune că e un om care a uitat toate meseriile, vedem că politicienii democraţi de astăzi, calificaţi adeseori ca „profesionişti”, sunt, în general, oameni care nu au avut nici o meserie. Ce va fi pus în locul democraţiei care s-a golit de sens, de conţinut? Următorii 50 de ani vor da, inevitabil, mai multe răspunsuri : democraţie participativă (ca în Elveţia), tehnocraţie (Uniunea Europeană), autocraţie (ca în Rusia), dictaturi sau tiranii, militare sau civile?
Discuţia despre democraţie nu se poate încheia în câteva pagini. Ar trebui văzut cum imperiile britanic, francez şi american, care au practicat o reală democraţie în metropolă, au pretins-o propagandistic şi în coloniile lor, impunându-şi, de fapt, satrapii, arendaşii locali. Să fie democraţia un lux pe care nu şi-l pot permite decât imperiile? Şi, fireşte, numai la centru? Dar există şi misterul Indiei, cea mai mare democraţie din ultimii 70 de ani, născută abia după ce indienii i-au izgonit pe imperialii britanici. Pretenţiile tragicomice ale SUA de a face democraţie cu armata, cu războiul, ca în Irak sau Afganistan, de pildă, au fost deja analizate pe larg. Există azi democraţie în România? Mare om cel care reuşeşte să dea răspunsul corect şi să-l şi argumenteze! (Petru Romoşan)
ROMANIA ATACA AMERICA !
Cititi si va cruciti
DARK SIDE CARE A ATACAT SUA ESTE IN ROMANIA !
Ce urmeaza ? Desfintarea serviciilor romanesti
si intoarcerea Presedintelui Iohannis la Sibiu !
Stati pe scaun in echilibru .
Si cititi un articol pe tema.
Romania : Hacherii buni care ataca ataca pe cei rai.
Coltuneac is a freshman at the Babes-Bolyai University in Cluj-Napoca, where he learns Computer Science taught in English. Raised by a family who emphasized honest values, he started using a computer when his was 6. First, he taught himself how to play games, but as he got older he began to see the computer’s potential as a tool to make money. He spent his early teenage years watching fellow Romanian hackers make astounding sums of money selling exploits on the black market. They were able to rake in thousands of US dollars with just a few clicks, far more than Coltuneac’s parents made in a month. He was a good kid, from a good family. He didn’t want to join them. But he did want to pay for college.
Which is why he was so grateful to find out about bug bounty programs when he was 15. They pay enough to keep his conscience clear and his bank account full. Bounties cover the cost his education and living expenses, so „there’s no excuse to break the law,” he said.
Coltuneac won’t say how much he earns as a vulnerability hunter, yet gifted white hat hackers doing the same kind of job brag about making in a lucky month about $6,000. That’s how much an ordinary Romanian earns in a year. The average take home pay in the country was about $520 a month this March, one of the lowest in the European Union.
On the white market, a flaw found and reported legitimately is priced at a few hundred dollars, enough for Coltuneac to pay his rent this month. Sensitive ones are often rewarded with several thousand dollars. In very few cases, the bounty exceeds $100,000. He’s constantly hoping to find one of those. And that sum is still far less than what he would get if he sold the same vulnerabilities on the gray or black markets. (Gray markets sell exploits to nations and corporations to use against their foe; black markets sell to the highest bidder, often criminals.) Zerodium, a gray hat vulnerability broker working with law enforcement and intelligence agencies, awards a hacker up to $500,000 for a high-risk bug with fully functional exploit.
Patching Giants
Coltuneac started hunting vulnerabilities when he was 15, after visiting a Romanian cybersecurity forum, in his free time after school. Like most Romanian hackers, the teen is self taught. Soon, he got his first few hundred dollars from Google, and used them to buy himself a brand new computer. His desktop was dead slow.
“I got lucky. I found a sensitive file. I used brute force,” he said.
The tech giant is among the companies he closely monitors for bug bounty programs. He has recently found an LFI vulnerability and several XSS flaws in Google FeedBurner. Last year alone, Google awarded over $2 million to security researchers globally, and since 2010, when it began its bug bounty program, it has paid a total of $6 million. For 2015, Google highlighted Romania as among the top countries bug bounties were paid out to.
Coltuneac has also made it to Microsoft’s Bounty Hunters: The Honor Roll. This spring he found an XSS vuln in their OAuth interface. Microsoft is constantly improving its bounty program, and last year, the company included rewards for flaws found in Azure, ASP.NET, .NET Core runtime and the Edge browser.
“[W]e added Hyper-V escapes to the Mitigation Bypass Bounty list, paying up to $100,000, and in August 2015 we increased the Bounty for Defense from $50,000 to $100,000 in order to bring security defense research up to the same level as vulnerability research,” Chris Betz, Senior Director, Microsoft Security Response Center told WIRED.
The company did not provide WIRED numbers concerning the total amount of money paid on bug bounty programs. However, according to data available online, Microsoft has given white hat hackers on the Honor Roll a total of $650,000 on mitigation bypass submissions, since 2013. Another $110,000 went last year for flaws reported in Edge technical preview.
“The average payout for Europe-based researchers is $6,000, including a $100,000 bounty recently awarded to researchers based in Germany,” said Betz.
On Trend
Coltuneac is industrious when it comes to finding a pay day. Along with looking at companies directly, he also uses HackerOne and Bugcrowd, platforms that help organizations set up bug bounty programs. Some of the top researchers working on the two platforms are based in Eastern Europe, according to Kymberlee Price, Bugcrowd’s Senior Director of Researcher Operations. This is ironic in some ways, because they are helping to improve websites that they often can’t afford to use themselves, in many cases–Tesla Motor’s web site, for instance.
Eastern European countries, Romania included, have some of the highest average reputation scores for hackers in Europe, calculated based on submissions to HackerOne, according to co-founder Michiel Prins. “We have well over 200 hackers from Eastern Europe who have earned bounties, some are even in the top 50,” he told WIRED. HackerOne customers have to date fixed over 20,000 security vulnerabilities and paid 2,500 researchers over $6.5 million for their contributions, according to Prins.
With bug bounty programs, companies across all industries have started offering money instead of T-shirts, USB sticks or plain ignorance when a white hat hacker finds a flaw in their products. This is wonderful news for everyone, as WIRED has explained, as it incentivizes better security and helps keep talented hackers from going over to the dark side. But more specifically, for Alex Coltuneac and Eastern European security enthusiasts who formerly had only nefarious hacking opportunities in their native lands, this is great news. More bug bounty opportunities means more cash and more sleepless nights. And no reason to consider criminal hacking.
It’s 7 a.m. in Cluj-Napoca and Coltuneac is sipping his coffee. He’s ready to go to class. “Bug hunting is awesome, but school comes first.”
Stimate domn profesor.
Trimet o stire bomba de ultima ora.
Atacul cinernetic impotriva SUA a fost efectuat depe teritoriul Romaniei.
Credeti ca cel mai mai important atac impotriva teritoriului american putea sa aiba fara cunostinta servicilor romanesti?
Imposibil.
Deja sau platit 5 milioane de dolari !
Ce urmeaza ? Poate desfintarea servicilor mafiote . Sau intoarcerea presedintelui la Sibiu.
F.B.I. Identifies Group Behind Pipeline Hack
The attack by DarkSide, a relatively new criminal group believed to have roots in Eastern Europe, exposed the remarkable vulnerability of key American infrastructure.
Tovarase sau camarade
Ion Coja pe nume.
Devine evident.
Frica a intrat sub pielea tuturor !
Patriotul de Coja latra mereu dar nu musca.
Le este frica de cineast. Numai de el.
David versus Goliat
Horvath versus Lauder
Seful evreimii mondiale va primii un sut
In fund ( cur ) !
Comisia Wiesel in deriva.
Dece ? Nebunul de Horvath prezinta Hotararea Tribunalului dela Nurenberg
care declara Legiunea fara legatura cu fascismul.
Tradarea lui Coja este evidenta.
Vrea sa scape de cineast si sa aiba o batranete linistita.
Ba cere documente. Cand le trimet spune ca exagerez.
Prea mult il laud pe Zelea Codreanu.
Prea spun lucrurilor pe nume.
Incoerent si infricosat Coja , fost erou si adevarat nationalist…..
Publica numai zeama antisemita sau imbecilitati locale.
Vrea cu disperare sa ascunda doua adevaruri neplacute .
Ceausescu detinea o bomba atomica
in miniatura.
Era Agent CIA. Si acum atentie
Ca oricare agent trebuia salvat !
Si bineinteles a murit sarac si prost.
Comform propagandei de partid.
Atentionare ; Coja a trecut la Islamism!
A devenit peste noapte palestinian.
Prieten cu refugiati si boraturile globului. Si plange pentru puradeii lor.
Cu lacrimi amare
Peninibil , desgustator si chiar mai mult. Vezi postarea depe blogul, fostului Maestru costantean.
Serviciile au invercat sa ma izoleze complet . Si au reusit.
Am crezut in curajul lui Coja.
Am crezut ca poseda ceva intre picioare . Dar prin pantalonii lui
In jurul slitului. Bate vantul.
Goma a fost ucis de servicii, Vadim a plecat pe cal alb spre cer. Coja infricosat si fara coaie. Ultima speranta
Corvin Lupu.
Speranta moare ultima . Proverb englezesc. Limba necunoscuta profesorului universitar.
Concluzie
Sa-l lasam pe tovarasul Coja , prim secretar pe universitate … sa se stinga
in pace si pretiinie . Vorba ciuruitului targovistean.
Robert Horvath
New York
Oras american …pe malul raului
Hudson .