De realegerea lui Trump depinde
supraviețuirea Civilizației occidentale.
Iată de ce:
Autor: Adrian Pătrușcă 27 iunie 2020
Statele Unite sunt teatrul de război unde Stânga globalizantă dă bătălia
finală pentru stăpânirea lumii întregi. Iar Stânga nu se va da în lături de la
nimic.
O analiză excepțională a lui Guy Millière pentru Dreuz.
Am spus că cred că Donald Trump va fi reales. Dar am vorbit și de posibilitatea unei catastrofe și de faptul că trebuie observat cu o vigilență extremă tot ce face Stânga americană.
Și un lucru trebuie subliniat, deoarece nu îl veți găsi niciodată în presa
franceză: Stânga americană a devenit cea mai periculoasă Stângă din lumea
occidentală. Nu doar pentru că dorește distrugerea Statelor Unite, fără care
lumea occidentală ar fi dispărut de mult, dar și pentru că este de un radica-lism
extrem, iar radicalismul său este contagios.
Politicienii cei mai de stânga din Franța și din Europa sunt mult mai puțin
extremiști decât politicienii de stânga americani.
Nu îmi imaginez un politician de stânga european să meargă până acolo încât să susțină vandalizarea a cartiere întregi din marile orașe și distrugerea statuilor personalităților istorice importante. Mai mulți politicieni de stânga
americani au mers până acolo. Și continuă, sau păstrează o tăcere echivalentă cu un consimțământ.
Nu îmi imaginez primarul unui mare oraș din Europa să meargă până
acolo încât să ceară poliției să nu intervină atunci când revoltații devastează
orașul al cărui primar este.
Nu îmi imaginez nici că primarul unui mare oraș din Europa să accepte
abandonarea totală a unui cartier întreg din orașul său, cu atât mai puțin centrul, sub stăpânirea unor organizații stângiste criminale. Acest lucru l-a făcut
primarul din Seattle. Iar primarul din Seattle, o femeie stângistă, a interzis
poliției municipale să acționeze, livrându-i astfel pe locuitorii respectivului cartier legii gloatei.
Stânga americană, în zdrobitoarea ei majoritate, susține reducerea finanțării forțelor de poliție și intenționază să le înlocuiască total sau parțial cu
voluntari sociali.
În anumite orașe, ea susține dezmembrarea integrală a forțelor de poliție: este cazul orașului Minneapolis, unde poliția a fost efectiv dezmembrată.
Stânga americană susține o formă de revoluție culturală de tip maoist,
făcând tabula rasa cu trecutul, iar distrugerea statuilor se întinde acum și
asupra celor ale lui Abraham Lincoln, Thomas Jefferson și George
Washington.
Stânga americană are proiecte, care se vor regăsi fără îndoială în programmul Democrat, și care, dacă ar fi puse în practică, ar ruina economia
americană, ar provoca o recesiune durabilă, al arunca în aer cifrele șomajului, sărăcia și delincvența, și ar lăsa teren liber ascensiunii planetare a Chinei
și ascensiunii regionale durabile a republicii islamice Iran.
Stânga americană are un candidat atins de demență senilă, dar speră ca
acesta să fie ales prin întreținerea fricii și a tensiunilor extreme, terorizâd
alegătorii bănuiți că ar fi Republicani atunci când vor merge la secția de vot.
Ea speră, chiar, evocând prezența virusului și a unui „al doilea val”, să
obțină ca alegerile să aibă loc prin corespondență, propice fraudelor.
Ea speră să evite, în numele virusului, orice campanie electorală și orice dezbatere, păstrându-și candidatul la cutie. Acesta, Joe Biden, nu organizează practic nici o reuniune publică și pronunță rareori fraze coerente.
Atunci când reușește, proferează mizerii pe care i le cer alții să le spună și care i-au fost scrise pe o hârtie așezată înaintea lui. De pildă, că Trump
pregătește deja „furtul alegerilor” din 2020, și că ar trebui aruncat afară din
Casa Albă de către forțele militare.
John Kerry, care participă activ la campania lui Joe Biden, a afirmat
recent la un forum la care participa, că dacă Trump va fi reales, acest lucru se
va petrece prin fraudă și ar fi nevoie de o insurecție pentru a-l scoate de la
Casa Albă.
Responsabila cu domeniul ecologist a Partidului Democrat este
Alexandra Ocasio Cortez și, pe lângă ea, cel mai radical ecologist european ar
părea moderat.
Islamista Ilhan Omer este responsabilă cu dosarul Orientului Apropiat.
Trebuie să mai adaug că Joe Biden este vândut Chinei și John Kerry mollahilor iranieni?
Stânga americană stăpânește marile ziare și CNN și MSNBC. Acestea,
deși erau și înainte de 2016 tot canale de stânga, difuzau totuși informații.
Acum au încetat total să fie canale de informații și nu difuzează decât propagandă dușmănoasă.
Poți auzi aici că revoltații au dreptate deoarece „întotdeauna este nevoie de violență pentru a fi ascultat” sau că „Statele Unite sunt esențial rasiste și
au fost întemeiate pe sclavagism”.
Stânga americană controlează Antifa și Black Lives Matter. Antifa acționează precum cămășile negre fasciste și precum Sturmabteilung din vremea
ascensiunii naziste, doar că mai violent.
Black Lives Matter este o organizație rasistă anti-albi, antisemită, care a
făcut apel deschis la uciderea polițiștilor, dar acest lucru nu îi împiedică pe
primarii din orașe ca New York, San Francisco, Washington D.C., Chicago să
boteze străzi cu numele Black Lives Matter.
Stânga americană și-a asigura sprijin în rândurile armatei americane, iar
generalii și amiralii care s-au exprimat în aceste zile împotriva lui Trump (Colin
Powell, James Mattis, William McRaven, Mike Mullen, Mark Milley) au încălcat
toate regulile militare.
Constituțional, Președintele este comandantul șef și ei sunt pasibili de
Curtea Marțială.
Stânga americană are în acest context sprijinul miliardarilor și antreprenorilor care sunt gata să accepte toate pagubele provocate de alegerea lui Joe
Biden, în măsura în care sunt adepții capitalismului corupt de politică (crony
capitalism), de la care așteaptă contracte de favoare.
Ei sunt și adepții unui guvern mondial controlat de nomenklaturi, care să
reducă democrația la un simulacru și sunt cu totul gata să se înțeleagă cu
China și cu Iranul, dându-le ceea ce cer.
Mulți dintre ei lucrează deja cu China: este cazul lui Mike Bloomberg,
Larry Page, Sergei Brin între alții.
(A-ți imagina că miliardarii se tem de Sânga este o utopie. Mulți dintre ei
înțeleg perfect ce avantaje ar avea de pe urma unui crony capitalism și a unei
guvernări mondiale. O societate condusă de nomenklatură, cu un partid unic,
cu mijloace de dezinformare și o societate mai săracă, redusă să trăiască
asemenea unei plebe supuse, care să se bucure de pâine și de circ, le-ar
conveni perfect).
Niciodată în istoria țării, de la Războiul Civil, Constituția, Bill of Rights,
democrația însăși nu au fost mai amenințate.
Ceea ce se petrece este din cauza dorinței de a prelua puterea în mod
totalitar.
Partidul comunist american a încercat să preia puterea în Statele Unite,
infiltrându-se în aparatul politic, în presă, cinema, la începutul anilor 1950.
A avut loc atunci o reacție salubră grație Comisiei pentru Activități antiAmericane din Camera Reprezentanților, pe care Stânga mondială a numit-o
„vânătoare de vrăjitoare” și a identificat-o cu senatorul Joseph McCarthy, care
nu a făcut niciodată parte din Comisie, de vreme ce era senator și nu
reprezentant.
Comunismul a fost marginalizat în Statele Unite și instituțiile țării salvate.
Foștii comuniști au repornit la asalt zece ani mai târziu, pe timpul lui
Lyndon Johnson, în anii 1960. Ei au adoptat o strategie de infiltrare teoretizată de filosoful italian Antonio Gramsci și tehnici de subversiune enunțate de
stângistul american Saul Alinsky, doi dintre discipolii acestuia jucând ulterior
un rol important: Barack Obama și Hillary Clinton.
Ei și-au spus Noua Stângă și nu s-au mai proclamat comuniști, ci „antianticomuniști”. Au ocupat universitățile, sistemul școlar, presa și apoi Partidul
Democrat.
Sub Barack Obama, au pus mâna în mare parte pe aparatul de Justiție
și de Stat.
Sperau ca sub Hillary Clinton să preia și restul de putere.
Au dar o lovitură de stat pe episoade, de la începutul președinției lui
Trump. Pentru că Trump și-a asumat sarcina de a salva Statele Unite, i-au
declarat război.
Am spus-o și o repet: până acum, nu s-au dat înapoi de la nimic. Nu o
vor face nici în lunile următoare. Decât realegerea lui Trump, ar prefera un
război civil și o țară în ruine.
Cred că Trump va fi reales, dar mă aștept la orice din partea Stângii
americane. Nu știu ce pregătește, dar știu de pe acum că ce pregătește va fi
monstruos. Sunt aproape sigur că alegerile nu se vor desfășura normal și că,
dacă Trump va fi reales, așa cum cred, vor avea loc revolte.
Realegerea lui Trump nu va fi suficientă pentru a salva țara. Universitățile, școlile, liceele, marea presă vor rămâne în mâinile Stângii.
Partidul Democrat va rămâne un partid islamo-stângist. Schimbarea de
populație în curs riscă să continue: ponderea minorităților etnice este din ce în
ce mai mare într-un număr crescut de state. Când această pondere atinge un
nivel critic într-un stat, acesta basculează spre Stânga.
Același lucru se întâmplă și cu orașele.
De aceea dorește Trump să pună capăt imigrației ilegale.
Repet: dacă Statele Unite cad, civilizația occidentală cade și ea. Iar lumea va intra într-o eră în care, cum scria Thomas Hobbes în Leviathan, descriind ceea ce numea starea naturală, viața va fi mizeabilă, brutală și scurtă.
4 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
trump a fost alternativa unei lovituri militare a unei parti din inteligence-ul naval, care sunt un pic mai destepti decit restul americanilor. Sunt surprins in mod placut de articol, care este realist, si ridica putin din valul arucat de presa prostita si platita de la noi.
Si apropo, din 22 august, CDC a declarat pandemia ca terminata. Scursurile noastre politice o tin ranga cu starea de alerta
Cu multe pot fi de acord, cu altele nu! Nu consider Administratia Trump poate fi catalogata cleptocrata!
Zidul din SUD. de la granita cu Mexicul este vital pt americani! Este poarta drogurilor, migrantilor hispanici ilegali si foarte numerosi si nu numai, a criminalitatii, traficului de carne vie ….etc! Nu redislocarea unei divizii pe frontiera sudica constitue rezolvarea; poate doar pt moment!
Da, orice constructie sociala, statala…etc, are inceputul, dezvoltarea, zenitul si decaderea pe care si-o asuma inca de la inceput! asa este, nimic nu este vesnic, dar nici neskimbabil!
Sa nu ne entuziasmam gratuit ca polul puterii s-ar muta in Asia; cruzimea matricei lor, de orice fel, nu ne dau elemente de analiza de bun augur! Diferentele culturale uriase ma sperie. Au descoperit unii Mari Democratii prin Asia Centrala, de Est si Sud-Est si nu stim si noi? Cu ceva ani in urma, citeam ca in Cambodgia, in timpul razboiului civil, khmerii rosii si-au casapit 1 milion de conationali opozanti! Mai ceva ca-n Africa Neagra de acum 3-4 decenii!
Se pare ca si americanii vor alege ca si noi intre raul mai mare si raul mai mic. Haaa, haaa, haaaa, haaaa,…
Sa nu uitam ca evreii au scos o moneda cu chipul lui trump pe ea iar pe partea cealalta templul lor…
Alegerile nu pot schimba nimic din ceea ce pandemia este menita sa mascheze.
Caderea Imperiului este inevitabila, urata, in plina decadenta sulfuroasa, cu un egocentrism cataclismic, care nu mai poate fi oprita.
Mai jos este un articol edificator asupra soartei Imperiului, al unui profesor canadian de la universitatea din British Columbia.
Cum sfarseste imperiul
Wade Davis
https://www.rollingstone.com/politics/political-commentary/covid-19-end-of-american-era-wade-davis-1038206/
Întrebat ce părere are despre civilizația occidentală, Mahatma Gandhi a dat celebrul răspuns: „Cred că ar fi o idee bună.” (daca ar exista),
O astfel de remarcă poate părea crudă, dar reflectă cu exactitate punctul de vedere al Americii de astăzi, așa cum se vede din perspectiva oricărei democrații sociale moderne.
Nici un imperiu nu rezistă mult, chiar dacă puțini anticipează moartea lor. Fiecare regat se naște să moară. Secolul al XV-lea a aparținut portughezilor, al 16-lea Spaniei, al 17-lea olandezilor. Franța a dominat al 18-lea și Marea Britanie pe 19. vlaguit și lăsat în faliment de Marele Război, britanicii au menținut un pretext de dominație până în 1935, când imperiul a atins cea mai mare întindere geografică. Până atunci, desigur, torța a trecut de mult timp în mâinile Americii.
Până în ziua de azi, trupele americane sunt desfășurate în 150 de țări. Din anii 1970, China nu a mai fost o dată in război; SUA nu a petrecut o zi în pace. Președintele Jimmy Carter a menționat recent că, în istoria sa de 242 de ani, America s-a bucurat de doar 16 ani de pace, ceea ce a făcut, după cum a scris, cea mai războinică națiune din istoria lumii.
Din 2001, SUA a cheltuit peste 6 trilioane dolari pe operațiuni militare și de război, bani care ar fi putut fi investite în infrastructura de acasă. Între timp, China și-a construit națiunea, turnând mai mult ciment la fiecare trei ani decât America în întregul secol 20.
Mai mult decât orice altă țară, Statele Unite în epoca postbelică l-au ridicat pe individ în detrimentul comunității și familiei. A fost echivalentul sociologic al fisiunii atomului. Ceea ce s-a câștigat în ceea ce privește mobilitatea și libertatea personală a venit în detrimentul scopului comun. În zonele largi ale Americii, familia ca instituție și-a pierdut împământarea. Prin 1960, 40 la sută din căsătorii se terminau cu divorțul. Doar șase la sută din casele americane au avut bunici care trăiesc sub același acoperiș ca nepoții; bătrânii au fost abandonați la casele de bătrâni.
Fluiditatea memoriei și capacitatea de a uita este probabil cea mai bântuitoare trăsătură a speciei noastre. După cum confirmă istoria, ne permitem să ne împacam cu orice grad de degradare socială, morală sau de mediu.
Incertitudinea financiară va arunca o umbră lungă, plutind peste economia globală de ceva timp va fi realizarea sobra că toți banii în mâinile tuturor națiunilor de pe Pământ nu vor fi niciodată suficienti pentru a compensa pierderile suferite atunci când o lume întreagă încetează să funcționeze, cu lucrători și întreprinderi de pretutindeni, care se confruntă cu o alegere între supraviețuirea economică și biologică.
Cu sloganuri precum „24/7” care sărbătoresc dedicarea completă față de locul de muncă, bărbații și femeile s-au epuizat muncind în locurile de muncă care nu au făcut decât să le adanceasca izolarea față de familiile lor. Tatăl american obișnuit petrece mai puțin de 20 de minute pe zi în comunicare directă cu copilul său. Până când un tânăr va fi împlinit 18 ani, el sau ea va fi petrecut pe deplin doi ani uitându-se la televizor sau holbându-se la un ecran de laptop, contribuind la o epidemie de obezitate pe care Șefii De Stat Major au numit-o o criză de securitate națională.
Doar jumătate dintre americani raportează că au interacțiuni sociale semnificative, față în față, zilnic. Națiunea consumă două treimi din producția mondială de medicamente antidepresive.
Prăbușirea familiei clasei muncitoare a fost responsabilă în parte pentru o criză de opioide care a strămutat accidentele de mașină ca principala cauză de deces pentru americanii sub 50 de ani.
La rădăcina acestei transformări și declin se află o prăpastie tot mai mare între americanii care au și cei care au puțin sau nimic.
Timp de două generații, America a sărbătorit globalizarea cu o intensitate iconică, când, după cum se poate vedea, orice bărbat sau femeie care lucrează, nu este nimic mai mult decât capital la pândă în căutarea unor surse de muncă din ce în ce mai ieftine.
Națiunea care a învins variola și poliomielita, și a condus lumea timp de generații în inovație medicală și descoperire, a fost redusă la o bătaie de joc ca un bufon de un președinte care a pledat pentru utilizarea de dezinfectanți de uz casnic ca un tratament pentru o boală pe care intelectual el nu a putut începe să o înțeleagă.
Liderul autocratic din Cecenia, Ramzan Kadyrov, a admonestat America pentru „încălcarea cu rea intenție a drepturilor cetățenilor obișnuiți”. Ziarele nord-coreene s-au opus „brutalității poliției” din America. Citat în presa iraniană, ayatollahul Khamenei s-a declarat încântat: „America a început procesul propriei distrugeri”.
Când un oficial american a ridicat problema drepturilor omului pe Twitter, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, invocând uciderea lui George Floyd, a răspuns cu o frază scurtă: „Nu pot respira”.
Aceste remarci motivate politic pot fi ușor de respins. Dar americanii nu și-au făcut nici o favoare. Procesul lor politic a făcut posibilă ascensiunea la cea mai înaltă funcție din țară o rușine națională, un demagog la fel de compromis moral și etic ca persoană. Un scriitor britanic spunea: „au existat întotdeauna oameni proști în lume, și o mulțime de oameni spurcati. Dar rareori prostia a fost atât de spurcată, sau spurcaciunea atât de stupidă”.
Oricât de odios ar fi, Trump este mai puțin cauza declinului Americii decât un produs al descendenței sale. În timp ce se uită în oglindă și percep doar mitul excepționalismului lor, americanii rămân aproape bizar incapabili să vadă ceea ce a devenit de fapt din țara lor. Republica care a definit libera circulație a informației ca sângele de viață al democrației, se află astăzi pe locul 45 în rândul națiunilor când vine vorba de libertatea presei.
Într-un teren care a salutat o dată masele îngrămădite ale lumii, mai mulți oameni de astăzi sunt in favoarea construirii unui zid de-a lungul frontierei de sud decât sprijinirea de îngrijire a sănătății și de protecție pentru mamele fără acte și copiii care sosesc în disperare la ușile sale.
Cultul american al individului neagă nu doar comunitatea, ci însăși ideea de societate. Nimeni nu datorează nimic nimănui. Toți trebuie să fie pregătiți să lupte pentru orice: educație, adăpost, hrană, îngrijire medicală. Ceea ce fiecare democrație prosperă și de succes consideră a fi drepturi fundamentale – asistența medicală universală, accesul egal la educație publică de calitate, o plasă de siguranță socială pentru cei slabi, în vârstă și infirmi – America le respinge ca indulgențe socialiste, ca pe semne de slăbiciune.
Se poate aștepta restul lumii ca America să conducă bazata pe amenințările globale – schimbările climatice, criza extincție, pandemii – atunci când țara nu mai are un sentiment de scop benign, sau bunăstare colectivă, chiar și în cadrul comunității sale naționale?
Patriotismul înfășurat în steag nu înlocuiește compasiunea; furia și ostilitatea nu se potrivesc cu dragostea.
Măsura bogăției într-o națiune civilizată nu este moneda acumulată de puținii norocoși, ci mai degrabă puterea și rezonanța relațiilor sociale și legăturile de reciprocitate care conectează toți oamenii în scop comun.
Acest lucru nu are nimic de-a face cu ideologia politică, ci totul are de-a face cu calitatea vieții.
Finlandezii trăiesc mai mult și sunt mai puțin susceptibili de a muri în copilărie sau la naștere decât americanii. Danezii câștiga aproximativ același venit după impozitare ca americanii, în timp ce lucrează cu 20 la sută mai puțin. Plătesc taxe cu 19% în plus fata de americani. Dar, în schimb, ei primesc asistență medicală gratuită, educație gratuită de la cresa pana la universitate, și posibilitatea de a prospera într-o economie înfloritoare de piață liberă, cu niveluri dramatic mai scăzute de sărăcie, de lipsire de adăpost, de criminalitate, și inegalitate. Lucrătorul mediu este plătit mai bine, tratat cu mai mult respect și recompensat cu asigurări de viață, planuri de pensii, concediu de maternitate și șase săptămâni de concediu plătit pe an. Toate aceste beneficii doar inspira danezii să lucreze mai daruit, cu o rata de 80 la sută din bărbați și femei cu vârste cuprinse între 16 și 64 angajate în forța de muncă, o cifră mult mai mare decât cea a Statelor Unite.
Politicienii americani resping modelul scandinav ca fiind un socialism târâtor, un communism usor, ceva care nu ar funcționa niciodată în Statele Unite.
Într-adevăr, democrațiile sociale au succes tocmai pentru că ele fomentează economiile capitaliste dinamice care se întâmplă să fie în beneficiul fiecărui nivel al societății.
Că social-democrația nu va avea niciodată putere în Statele Unite poate fi adevărat, dar, dacă da, este o inculpare uimitoare, și doar ceea ce Oscar Wilde a avut în minte atunci când a spus că Statele Unite sunt singura țară care trece de la barbarism la decadență, fără a trece prin civilizație.
Dovada unei astfel de decadente terminale este alegerea pe care atât de mulți americani au făcut-o în 2016 pentru a prioritiza indignările lor personale, plasându-și propriile resentimente mai presus de orice preocupări pentru soarta țării și a lumii.
Unii se cutremură cand se gândesc la ceea ce va însemna pentru lume, dacă americanii în noiembrie, știind tot ceea ce fac, aleg să conduca liberalii în puterea politică. Chiar dacă Trump va fi învins răsunător, nu este deloc clar că o națiune atât de polarizată va putea găsi o cale de urmat.
La bine și la rău, America și-a petrecut timpul.
Neliniștitoare aceste tranziții și circumstanțe vor fi, un paravan de mascare a unui colaps economic complet, care va iesi în evidență ca un punct de cotitură în istorie. Dar ceea ce face ca lucrurile sa devina si mai respingatoare, cu siguranță este impactul absolut devastator pe care pandemia l-a avut asupra reputației și poziției internaționale a Statelor Unite ale Americii.
Sfârșitul erei americane și trecerea torței în Asia nu este o ocazie de sărbătoare, nici un timp de bucurie.
Într-un moment de pericol internațional, când omenirea ar fi putut intra într-o epocă întunecată dincolo de toate ororile imaginabile, puterea industrială a Statelor Unite, împreună cu sângele soldaților ruși obișnuiți, au salvat literalmente lumea. Idealurile americane, așa sunt sărbătorite de Madison și Monroe, Lincoln, Roosevelt și Kennedy, la un moment dat a inspirat și a dat speranță la milioane de oameni.
Dar deocamdată, avem doar cleptocrația lui Donald Trump.
Trump a remarcat: „Într-o zi, e ca un miracol, va dispărea”.
El a avut în minte, desigur, coronavirusul, dar, după cum au spus alții, el ar putea la fel de bine sa se fi referit la Visul American.
Wade Davis deține catedra de leadership în culturi și ecosisteme la risc la Universitatea din British Columbia. Printre cărțile sale premiate se numără „Into the Silence” și „The Wayfinders”. Noua sa carte, „Magdalena: River of Dreams”, este publicată de Knopf.
Fragmente din articolul “The Unraveling of America “ how COVID-19 signals the end of the American era – “Dezlegarea Americii”- cum Covid -19 semnaleaza sfarsitul erei Americane, publicat in magazinul Rolling Stone pe 6 august 2020.
Traducerea CD