Rivarol numărul 3418 , din 1 aprilie 2020 – titlul excelent merita centrat in publicatiile domniilor voastre : De la Coronavirus la colaps: modul în care puterea sadeste panica și haosul
Mesaje primite
x

rodica bratulescu
3 apr. 2020, 12:10 (acum 4 zile)
către eu, Mihai, SC, Vasile, Marius

Titlul excelent merita un loc central de studiu in articolele domniilor voastre, chiar daca il culegeti din alte publicatii :

„De la Coronavirus la colaps: modul în care puterea sadeste panica și haosul”

Nu uitati ca datorita Corona rivarolienii v-au dat acces liber daca intrati pe facebook la intregul numar gratis !!!!!!!!!!!!!!!!!!

Rivarol numărul 3418 , din 1 aprilie 2020

Cu traducere mecanica pentru editorial si saptamanal .

Editorial

Du coronavirus au collapsus : comment le pouvoir sème la panique et le chaos

La peur est le moteur de l’histoire. Pour domestiquer, tyranniser, asservir les peuples, il n’est nul besoin de faire preuve d’une violence physique extrême. Il suffit de les apeurer, de les terroriser, de créer chez eux de manière artificielle, mais ô combien efficace, une peur panique. Un individu qui est habité par la peur est la cible rêvée de toutes les manipulations, de toutes les perversions, le jouet docile de tous les tyrans, la proie vaincue d’avance de tous les prédateurs. Et on peut dire, à en juger par les événements actuels, que le pouvoir et les médias audiovisuels ont déjà gagné la partie.

Il suffit en effet d’écouter les conversations des gens dans les magasins ou dans la rue pour comprendre que la propagande du gouvernement et des médias audiovisuels a réussi à créer une atmosphère puissamment anxiogène qui terrorise le grand public dont l’esprit critique est réduit à néant. Les résultats des enquêtes d’opinion sont a priori sans équivoque, même si elles peuvent toujours faire l’objet de manipulations : 93 % des sondés (contre seulement 7 %) selon l’institut Elabe se disent favorables aux mesures de confinement, c’est-à dire à des mesures de restriction sans précédent des libertés fondamentales, comme celle de circuler, de se déplacer, de rencontrer de la famille ou des amis, d’aller se promener au-delà d’un kilomètre de chez soi et pendant plus d’une heure. Et pire encore, 84 % des personnes interrogées (contre à peine 16 %) sont favorables à la mise en place d’un contrôle des mesures de confinement, contrôle qui, rappelons-le, peut conduire en cas de récidive jusqu’à 3 750 euros d’amende et six mois de prison ferme ! D’un côté on ouvre les prisons pour soulager des détenus trop confinés et risquant, nous dit-on, d’être contaminés par le virus, et de l’autre, on envisage sérieusement de placer derrière les barreaux d’honnêtes gens insuffisamment respectueux du confinement généralisé.

C’est dire que le déluge de bobardements médiatiques joue à plein son effet hypnotique, on assiste à une sidération générale, à une paralysie non seulement du pays mais des esprits, à une mise sous tutelle de l’économie mais aussi, et plus gravement encore, à un asservissement des âmes, à une lobotomisation des cerveaux, à un viol des consciences. La plupart des gens sont confinés, prostrés chez eux et sont le jouet d’un déluge d’informations plus alarmistes les unes que les autres. La manipulation des statistiques atteint des sommets. Chaque soir, vers 19 heures, l’air sinistre, le professeur Jérôme Salomon (la médecine, la science, l’économie, la politique sont pour l’essentiel dans les mains d’une seule et même ethnie qui promeut le mélange et la mixité mais ne les pratique guère elle-même !) égrène le nombre de morts et de contaminés et insiste bien sur la dimension apocalyptique de la situation présente. Le 30 mars au soir, il a ainsi indiqué que le seuil des 3000 morts avait été franchi en France et que plus de 5000 personnes étaient en réanimation. Des chiffres qui paraissent considérables à première vue mais qui le sont beaucoup moins si on considère qu’il y a en France plus de 65 millions de Français et assimilés, que chaque année dans notre pays il meurt environ 600 000 personnes (612 000 en 2019), que la grippe fait en moyenne 10 000 morts dans notre pays tous les ans, les accidents domestiques 20 000, les suicides 11 000, les problèmes respiratoires 40 000, les accidents de circulation automobile 5 000.

Le Premier ministre et le président de la République répètent, quant à eux, que le combat ne fait que commencer, que nous n’avons encore rien vu, que nous n’en sommes qu’au début, qu’aux balbutiements de cette crise sanitaire sans précédent depuis plus d’un siècle, que nous sommes en guerre. Les médias, et singulièrement les chaînes d’information continue, accentuent cette dimension angoissante en faisant appel à des épidémiologistes, des urgentistes, des professionnels de santé qui tous tiennent un discours catastrophiste. Comme si l’objectif était d’effrayer, de tétaniser le grand public pour qu’il reste sans réaction et obéisse au doigt et à l’œil à tout ce qu’on lui dit, qu’il respecte scrupuleusement les ordres et les interdits : restez chez vous, ne sortez pas. Sortir de chez soi sans autorisation, sans attestation dûment remplie vous assimile à un criminel.

On ne mesure sans doute pas suffisamment le caractère absolument inouï des mesures qui ont été prises par la plupart des gouvernements du monde occidental : même sous l’occupation, tant à Paris qu’en province, on pouvait sortir, aller au café, au restaurant, au cinéma, au théâtre, se rendre dans des parcs et jardins publics, se promener en forêt, se rassembler, participer à des réunions publiques, à des salons, voir des amis, visiter de la famille, tout cela nous est aujourd’hui strictement interdit, et pour une durée indéterminée. Et cela, au nom d’un virus dont nous ne connaissons pas l’origine, dont nous ne savons que peu de choses, mais dont il nous faut croire, les yeux fermés, qu’il est à ce point dangereux et mortifère qu’il faut paralyser pendant des mois des pays et des continents entiers, accepter par avance la faillite d’un nombre incalculable d’entreprises artisanales, commerciales, agricoles, industrielles.

L’on nous dit qu’il faut limiter à tout prix le nombre de victimes mais outre que le nombre de morts n’est pour l’heure pas plus élevé, bien au contraire, dans les pays qui ont refusé le confinement, de la Suède aux Pays-Bas, du Japon à Singapour, n’ouvre-t-on pas la voix à des désastres encore plus grands en agissant d’une manière aussi brutale, autoritaire, liberticide ?

Car enfin cette destruction de l’économie réelle, et notamment des TPE (très petites entreprises) et PME (petites et moyennes entreprises) au profit des multinationales, cet assassinat de la classe moyenne et entrepreneuriale au profit des requins de la finance internationale, cet assujetissement encore plus grand des peuples et des individus aux usuriers de la finance anonyme et vagabonde dont le pouvoir sera encore accru avec la crise et l’effondrement des économies, au point peut-être de voler notre épargne, de supprimer les billets et les pièces (qui pourraient transmettre le virus !) au profit des cryptomonnaies et des cartes bancaires,, les méfaits d’une récession sans précédent artificiellement provoquée, quoique déjà en germes avant la crise sanitaire avec l’effondrement des cours du pétrole, le dévissage des bourses et la faillite de l’Etat libanais, tout cela ne peut conduire hélas qu’à une épidémie, c’est le cas de le dire, de suicides et de dépressions tandis que le confinement provoquera une augmentation vertigineuse des divorces et des séparations, comme on l’a constaté en Chine, mais aussi des violences, et singulièrement des violences conjugales. Surtout pour ceux qui doivent vivre à plusieurs et avec des enfants dans de petits appartements sans jardin et sans terrasse.

N’ayons pas peur des mots, ce que l’on nous impose de vivre n’est ni plus ni moins qu’une assignation à résidence, une forme de détention collective, de mise en esclavage, de servitude à grande échelle. Le village planétaire est devenu un camp de concentration planétarien. C’est la prison pour tout le monde, la cellule pour chaque citoyen, un univers concentrationnaire. La prison peut être éventuellement dorée, mais c’est quand même la prison. Et toute la police est transformée en garde-chiourme, devant vérifier, avec sévérité mais sans masque, et dans les faits à moins d’un mètre de la persone contrôlée (que ce système est absurde et délirant !) la validité des attestations fournies et devant être dûment remplies pour pouvoir sortir de chez soi pendant une heure tout au plus (comme pour les détenus qui ont le droit de se promener dans la cour de la maison d’arrêt chaque jour pendant soixante minutes !), à condition toutefois de ne pas dépasser 1000 mètres et de cocher impérativement une des cases prévues, un des motifs tolérés par les pouvoirs publics pour pouvoir s’abstenter brièvement de son domicile.

Ce que les pires tyrans dans l’histoire n’avaient pas réussi à faire, ce qu’ils n’avaient même pas imaginé, y compris dans leurs rêves les plus fous, leurs délires les plus avancés, les dirigeants démocrates et libéraux-libertaires du monde occidental ont réussi à l’obtenir. Et qui plus, ce qui est inouï, avec l’assentissement massif, quasiment unanime, des peuples. A n’en pas douter, les misanthropes verront dans cette épisode de panique collective et de mise en servitude volontaire de quoi nourrir largement leur inclination.

Et dans l’écœurante soumission à ces oukases gouvernementaux le clergé (ou ce qui en tient lieu) aura été particulièrement en pointe. Depuis le 17 mars le sanctuaire de Lourdes est totalement fermé aux pèlerins. Il est impossible de se rendre à la grotte pour y prier la sainte Vierge. Ainsi l’a décidé le “recteur” du sanctuaire, “Mgr” Olivier Ribadeau Dumas. Déjà, le sanctuaire de Lourdes avait annoncé début mars une série de mesures pour se prémunir contre le coronavirus, notamment la fermeture des bassins où s’immergent les pèlerins dans l’espoir d’une guérison miraculeuse. Autrement dit on craint davantage un virus qu’on n’a confiance en la puissance et en la miséricorde de la Mère de Dieu ! Hommes de peu de foi !

Depuis plusieurs semaines on assiste à un océan de lâcheté et de pleutrerie des plus vomitifs. On accompagne avec zèle et docilité, quand on ne les précède pas, les ordres des pouvoirs publics. On vide entièrement l’eau des bénitiers, on ferme les églises, et pour être sûr que des fidèles n’y viennent pas pendant l’office célébré en privé, on les ferme à clé, à double tour. Même les diverses organisations traditionalistes, dont on pouvait penser qu’elles feraient preuve de davantage de courage et de fermeté, rédigent et diffusent des communiqués publics, faisant savoir coram populo qu’elles se soumettent aux décrets pris par les différents gouvernements européens. Nous avons des témoignages multiples de fidèles à qui des prêtres ont dit qu’ils ne devaient pas se rendre à la messe qu’ils célèbrent en privé. Par peur du gendarme ou du virus. Par une prudence toute humaine qui n’a rien de surnaturelle et qui n’est que le masque de la veulerie la plus méprisable. Car enfin un catholique qui fait son devoir, entend respecter le précepte dominical, faire ses pâques, ne doit craindre ni la police, ni la maréchaussée, ni la maladie ni la mort. Le Christ ne dit-il pas soixante-trois fois dans les quatre Evangiles à ses disciples : « N’ayez pas peur » ? Et lorsqu’ils se laissent aller à la crainte, au doute, au découragement, le Divin Maître les reprend sévèrement : « Hommes de peu de foi ».

Combien de fois avons-nous entendu dans des retraites, des conférences, des homélies dans les milieux traditionalistes, toutes tendances confondues, et avec un manque certain d’humilité, que nous étions les héritiers des Vendéens risquant leur santé et leur vie pour défendre leur Dieu et leur Roi, leur terre et leur foi, que nous nous placions dans le sillage des prêtres réfractaires qui ne reculaient devant aucun danger, aucune menace, aucun péril pour célébrer la sainte messe, administrer les sacrements, défendre l’intégrité de la doctrine à temps et à contre-temps, combien de fois nous a-t-on fait chanter Les Bleus sont là où l’on clame magnifiquement : « Nous n’avons qu’une peur au monde, c’est d’offenser Notre-Seigneur », combien de fois a-t-on vanté l’exemple héroïque des saints, des martyrs qui préféraient être donnés aux bêtes plutôt que trahir, que renier leur foi et voilà que, sur un simple décret gouvernemental, par peur du gendarme, par crainte d’un virus qui n’a fait jusqu’ici que 30 000 morts, essentiellement âgés et fragiles, sur 7 milliards d’individus, ou par peur de la délation d’un voisin, on renonce, sans même tenter de résister, à tout culte public, y compris pendant la période la plus sacrée de l’année liturgique, la quinzaine de la Passion, la Semaine Sainte avec le triduum pascal, le Dimanche de Pâques qui est la solennité des solennités. On a opté pour la messe virtuelle en streaming. On fait taire les cloches, on ferme les portes des sanctuaires. N’est-ce pas là un épouvantable reniement, une forme d’apostasie silencieuse, fruit d’une sordide pleutrerie ? Car la foi, le zèle dans le service de Dieu, la vaillance dans l’adversité, le refus d’obtempérer à des ordres injustes et exorbitants ne sont pas facultatifs, ils ne sont pas virtuels. Ils doivent être de chaque instant. Sinon à quoi sert-il de se dire le disciple de Celui qui a affronté avec un courage infini et inouï, par amour de l’humanité, les pires souffrances et les plus cruels tourments qu’il soit possible d’imaginer ici-bas ?

[…] (lire la suite)

RIVAROL.

Editorial du numéro 3418 de RIVAROL daté du 1er avril 2020

editorial

De la Coronavirus la colaps: modul în care puterea sadeste panica și haosul

Frica conduce povestea. Pentru domesticirea, tiranizarea, înrobirea popoarelor, nu este necesară demonstrarea unei violențe fizice extreme. Este suficient să-i sperie, să-i terorizeze, să creeze în casa lor o frică artificială, dar atât de eficientă, de panică. Un individ care este locuit de frică este ținta de vis a tuturor manipulărilor, a tuturor pervertirilor, a jucăriei docile a tuturor tiranilor, prada învingută înaintea tuturor prădătorilor. Și putem spune, judecând după evenimentele actuale, că puterea și media audiovizuală au câștigat deja jocul.

Este suficient să asculți conversațiile oamenilor din magazine sau de pe stradă pentru a înțelege că propaganda guvernamentală și media audiovizuală a reușit să creeze o atmosferă puternic provocatoare de anxietate, care terorizează publicul larg a cărui minte critică este redusă la neant. Rezultatele sondajelor de opinie sunt a priori fără echivoc, chiar dacă pot fi întotdeauna manipulate: 93% dintre respondenți (față de doar 7%), potrivit Institutului Elabe, spun că sunt în favoarea măsurilor de contenție, adică măsuri fără precedent pentru a restricționa libertățile fundamentale, cum ar fi libertatea de a vă deplasa, de a vă deplasa, de a se întâlni cu familia sau prietenii, a merge la o plimbare dincolo de un kilometru de acasă și pentru mai mult de o oră. Și mai rău, 84% dintre cei chestionați (față de abia 16%) sunt în favoarea instituirii unui control al măsurilor de izolare, un control care, ar trebui să ne amintim, poate duce în caz de recidivă până la 3.750 de euro cu amenzi și șase luni de închisoare! Pe de o parte, deschidem închisorile pentru a scuti deținuții prea puși și cu risc, ni se spune că sunt contaminate de virus, iar pe de altă parte, avem în vedere serios plasarea în spatele gratiilor a unor oameni cinstiți sinceri, care nu sunt suficient de respectuosi. contenție generală.

Aceasta înseamnă că scurgerea de farse media joacă efectul său hipnotic la maxim, asistăm la o uimire generală, la o paralizie nu numai a țării, ci a spiritelor, a economiei, dar și mai grav. din nou, la o subjugare a sufletelor, la o lobotomizare a creierelor, la o violare a conștiințelor. Majoritatea oamenilor sunt limitați, prostrați acasă și sunt victima unui amăgitor de informații, fiecare mai alarmant decât celălalt. Manipularea statisticilor atinge înălțimi noi. În fiecare seară, în jurul orei 19.00, aerul sinistru, profesorul Jérôme Salomon (medicină, știință, economie, politică este în esență în mâinile unui singur grup etnic care promovează amestecarea și amestecate, dar cu greu le practică singure! ) evidențiază numărul de morți și contaminate și insistă asupra dimensiunii apocaliptice a situației actuale. În seara zilei de 30 martie, el a spus că pragul de 3.000 de morți a fost trecut în Franța și că peste 5.000 de persoane erau în terapie intensivă. Cifre care par considerabile la prima vedere, dar care sunt mult mai puține dacă avem în vedere că există în Franța peste 65 de milioane de francezi și asimilate, că în fiecare an în țara noastră mor aproximativ 600.000 de oameni (612.000 în 2019 ), că gripa ucide în medie 10.000 de oameni în țara noastră în fiecare an, accidente domestice 20.000, sinucideri 11.000, probleme respiratorii 40.000, accidente de vehicule 5.000. el a indicat astfel că pragul de 3000 de morți a fost trecut în Franța și că peste 5000 de persoane erau în terapie intensivă. Cifre care par considerabile la prima vedere, dar care sunt mult mai puține dacă avem în vedere că în Franța există peste 65 de milioane de francezi și asimilate, că în fiecare an în țara noastră mor aproximativ 600.000 de oameni (612.000 în 2019 ), că gripa ucide în medie 10.000 de oameni în țara noastră în fiecare an, accidente domestice 20.000, sinucideri 11.000, probleme respiratorii 40.000, accidente de vehicule 5.000. el a indicat astfel că pragul de 3000 de morți a fost trecut în Franța și că peste 5000 de persoane erau în terapie intensivă. Cifre care par considerabile la prima vedere, dar care sunt mult mai puține dacă avem în vedere că există în Franța peste 65 de milioane de francezi și asimilate, că în fiecare an în țara noastră mor aproximativ 600.000 de oameni (612.000 în 2019 ), că gripa ucide în medie 10.000 de oameni în țara noastră în fiecare an, accidente domestice 20.000, sinucideri 11.000, probleme respiratorii 40.000, accidente de vehicule 5.000.

Primul ministru și președintele Republicii repetă, din partea lor, că lupta abia începe, că nu am văzut încă nimic, că suntem doar la început, doar la începutul acestei crize salubrizare fără precedent de peste un secol, că suntem în război. Mass-media, în special canalele de știri continue, accentuează această dimensiune agonizantă apelând la epidemiologi, medici de urgență și profesioniști din domeniul sănătății, cu toții care vorbesc dezastruos. Ca și cum obiectivul ar fi înspăimântat, paralizarea publicului larg, astfel încât să rămână fără reacție și să asculte degetul și ochiul la tot ce i se spune, respectând scrupulos ordinele și interdicțiile : stai acasă, nu ieși. Plecați de acasă fără autorizație,

Probabil că nu măsurăm suficient natura absolut incredibilă a măsurilor luate de majoritatea guvernelor lumii occidentale: chiar și sub ocupație, atât la Paris, cât și în provincii, s-ar putea ieși, merge la cafenea, la restaurant , la cinema, la teatru, să meargă în parcuri și grădini publice, să meargă în pădure, să se adune, să participe la întâlniri publice, la târguri, să vadă prieteni, să viziteze familia, tot ce este astăzi strict interzis și pentru o perioadă nedeterminată. Și asta, în numele unui virus a cărui origine nu o cunoaștem, despre care știm foarte puțin, dar pe care trebuie să credem, cu ochii închiși, că este atât de periculos și mortal că trebuie să paralizați țări și continente întregi luni întregi,

Ni se spune că numărul victimelor trebuie să fie limitat cu orice preț, dar în afară de aceasta, numărul de decese nu este în prezent mai mare, dimpotrivă, în țările care au refuzat reținerea, Din Suedia până în Olanda, din Japonia până în Singapore, nu deschidem vocea către dezastre și mai mari, acționând într-un mod atât de brutal, autoritar, liberticid?

deșurubarea poșetelor și falimentul statului libanez, tot ceea ce din păcate nu poate duce decât la o epidemie, este cazul să spunem, de sinucideri și depresii, în timp ce înfrângerea va provoca o creștere vertiginoasă a divorțurilor și despărțirile, așa cum am văzut în China, dar și violența, în special violența în familie. Mai ales pentru cei care trebuie să locuiască cu alții și cu copiii în apartamente mici, fără grădină și fără terasă.

Să nu ne temem de cuvinte, ceea ce suntem nevoiți să experimentăm nu este nimic mai mult sau mai puțin decât un arest la domiciliu, o formă de detenție colectivă, înrobire, servitute pe scară largă. Satul global a devenit un lagăr de concentrare planetar. Este închisoarea pentru toată lumea, celula pentru fiecare cetățean, un univers al lagărului de concentrare. Închisoarea poate fi aurie, dar este încă închisoarea. Și întreaga forță de poliție este transformată într-un tutore, trebuind să verifice, cu severitate, dar fără mască și, de fapt, la mai puțin de un metru de la persoana verificată (că acest sistem este absurd și delirant!

Ce nu au reușit să facă cei mai răi tirani din istorie, ceea ce nici nu și-au imaginat, inclusiv în visele lor cele mai sălbatice, amăgirile lor cele mai avansate, liderii democratici și liberal-libertari din lumea occidentală a reușit să o obțină. Și ce este mai mult, ceea ce nu se aude, cu acordul masiv, aproape unanim, al popoarelor. Fără îndoială, misantropii vor vedea în acest episod de panică colectivă și de robie voluntară suficient pentru a alimenta în mare măsură înclinația lor.

Și în supunerea dezgustătoare către acest guvern, ukurile clericilor (sau ceea ce le ia locul) vor fi fost deosebit de avansate. Începând cu 17 martie, sanctuarul din Lourdes este complet închis pelerinilor. Este imposibil să mergi în peșteră să te rogi Preasfintei Fecioare. Așa a decis „rectorul” sanctuarului, „domnul” Olivier Ribadeau Dumas. Deja, sanctuarul din Lourdes anunțase la începutul lunii martie o serie de măsuri pentru a se proteja împotriva coronavirusului, în special închiderea bazinelor în care pelerinii se cufunda în speranța unei vindecări miraculoase. Cu alte cuvinte, ne temem de un virus mai mult decât avem încredere în puterea și mila Maicii Domnului! Bărbați de mică credință!

De câteva săptămâni am asistat la un ocean de lașitate și lașitate dintre cele mai emetice. Însoțim cu râvnă și docilitate, atunci când nu le precedăm, ordinele autorităților publice. Scurgem complet apa din fonturile de apă sfântă, închidem bisericile și pentru a fi siguri că credincioșii nu vin în timpul slujbei sărbătorite în particular, le blocăm cu o cheie, dublă viraj. Chiar și diferitele organizații tradiționaliste, despre care s-ar crede că vor arăta mai mult curaj și fermitate, vor scrie și distribui comunicate de presă publice, anunțând Coram Populo să se supună decretelor luate de diferitele guverne europene. Avem multiple mărturii ale credincioșilor cărora preoții le-au spus că nu ar trebui să meargă la masa pe care o sărbătoresc în particular. De frica jandarmului sau a virusului. Printr-o prudență foarte umană, care nu are nimic supranatural și care este doar masca celei mai disprețuitoare rușini. Pentru că, în sfârșit, un catolic care își face datoria, intenționează să respecte preceptul de duminică, să-și facă Paștele, nu trebuie să se teamă nici de poliție, nici de constrictie, nici de boală, nici de moarte. Nu spune Hristos de șaizeci și trei de ori în cele patru Evanghelii discipolilor săi: „Nu vă temeți”? Iar când dau loc fricii, îndoielii, descurajării, Maestrul Divin le reia cu severitate: „Bărbați de mică credință”. Nu spune Hristos de șaizeci și trei de ori în cele patru Evanghelii discipolilor săi: „Nu vă temeți”? Iar când dau loc fricii, îndoielii, descurajării, Maestrul Divin le reia cu severitate: „Bărbați de mică credință”. Nu spune Hristos de șaizeci și trei de ori în cele patru Evanghelii discipolilor săi: „Nu vă temeți”? Iar când dau loc fricii, îndoielii, descurajării, Maestrul Divin le reia cu severitate: „Bărbați de mică credință”.

martiri care au preferat să li se dea animalelor mai degrabă decât să trădeze, decât să le nege credința și acum, printr-un simplu decret guvernamental, de teama jandarmului, de teama unui virus care până acum a ucis doar 30.000, în esență îmbătrânită și fragilă, din 7 miliarde de oameni sau din frica de a denunța un vecin, renunțăm, fără să încercăm măcar să rezistăm, la închinarea publică, inclusiv în cea mai sacră perioadă a anului liturgic , a doua zi a Patimii, Săptămâna Sfântă cu triduumul de Paști, duminica de Paște care este solemnitatea solemnităților. Am optat pentru masa virtuală în streaming. Tăiem clopotele, închidem ușile sanctuarelor. Nu este aceasta o negare înspăimântătoare, o formă de apostazie tăcută, rodul lașității sordide? Pentru credință, râvnă în slujba lui Dumnezeu, vitejia în adversitate, refuzul de a se supune ordinelor nedrepte și exorbitante nu sunt opționale, nu sunt virtuale. Trebuie să fie de fiecare clipă. Dacă nu, la ce se folosește să-ți spui singur discipolului Celui care s-a confruntat cu curaj infinit și neauzit, din dragoste pentru umanitate, suferințele cele mai grave și chinurile cele mai crude pe care este posibil să le imaginăm aici mai jos?

[…] (Citește mai mult)