De ce le spunem jidani şi nu altfel?
Poate că unii cititori mai sensibili se vor întreba, de ce le spunem jidani? Nu cumva îi jignim?

Acum dacă unii se simt jigniţi, nu e treaba noastră. Noi le spunem aşa cum le spune poporul român de vreo 200 de ani, de când au năvălit nechemaţi, pe teritoriile noastre. Aşa le spunea Eminescu, Alecsandri, Kogălniceanu şi încă mulţi alţii. Este o denumire istorică, care nu are de ce să jignească, dacă eşti om cinstit.

Jidanii sunt iudeii care au trăit sau trăiesc pe teritoriile locuite de români, tot aşa precum românilor care locuiesc în Moldova, li se spune moldoveni. Nu cred că jigneşti un român din Iaşi, dacă-i spui că e moldovean.

Un jidan mai deosebit a fost şi Nicolae Steinhardt. El descrie în “Jurnalul fericirii”, situaţia dificilă în care s-a aflat, atunci când a primit citaţia de a se prezenta la Securitate. El a fost de faţă la o discuţie la care a participat şi Noica. Securiştii doreau ca Nicolae să dea o declaraţie care să-l incrimineze pe Noica. Când să plece de acasă la “interviu”, tatăl lui Nicolae, Oscar Steihardt, îi spune acestuia, drept încurajare, să nu cedeze şi: “Să nu fii jidan fricos!”, ceea ce Nicolae va face, urmând sfatul părintelui său. Acest gest i-a adus mai mulţi ani de puşcărie, unde va cunoaşte mai mulţi legionari, care l-au ajutat să treacă peste momentele grele, daruindu-i singura feliuţă de pâine pe care o primeau o dată pe zi. Extraordinară mărturie care arată cât de antisemiţi au fost legionarii!
Să vedem acum cum îi numesc alţii pe evrei. Francezii le spun juif, nemţii Jude, englezii Jew, polonezii Jidovski. Denumirile acestea, ca şi cuvântul jidan, vin de la cuvântul iudeu. De ce juif nu jigneşte, de ce Jude nu jigneşte, de ce iudeu nu jigneşte şi jidan da? Nu e logic şi nici normal, ca cineva să ne acuze că pentru că le spunem pe nume, suntem antisemiţi. Ar însemna să punem pe o mare parte din cărturarii neamului eticheta de antisemit. Şi pe însuşi poporul român.

Ori, e dreptul exclusiv al unui popor ca să le spună unor migranţi aşa cum consideră el şi nu poţi avea pretenţii să denumească o minoritate cum vrea ea. Acelaşi fenomen se întâmplă şi cu ţiganii. Cei care sunt corecţi şi sunt oameni de treabă sunt chiar mândri de originea lor. Eu am scris o carte “Pui de ţigan”, în care am avut ca model un coleg de clasă, care a fost un băiat de toată isprava. I-am preluat până şi numele în roman iar personajul cărţii este descris cu multă simpatie. Deci, poate cineva să-mi spună mie că, dacă i-am spus ţigan, am jignit şi discriminat naţia? Să avem în vedere mai întâi conţinutul şi doar mai apoi forma.

Eu am auzit prima dată de la mama mea, care era din Bereşti, un sat aflat în sudul Moldovei, denumirea de jidan, pentru că la ei în sat exista o comunitate destul de numeroasă. Copil fiind, am ajuns odată într-o poieniţă, cu nişte pietre funerare, prăvălite şi acoperite cu ierburi. Mai târziu am aflat că era cimitirul evreiesc, de care nu se mai îngrijea nimeni, pentru că toţi jidanii plecaseră în lumea largă sau în Israel. După spusa mamei, nimeni din sat nu le-a dus dorul.