| cozubas
10 aprobate
Viata oamenilor simpli este ingrozitor de banala si aproape complet lipsita de perspective social ierarhice si niciodata acestei gloabe truditoare nu-i da nimeni jeraticul miraculos care sa o faca armasar nazdravan inaripat…. Unii mor tragand caruta vietii cu credinta in Dumnezeu si implicit speranta de a fi reprimiti in Gradina Sa ,unde sa nu mai munceasca atat si umerii atat de aplecati de greutati si lipsuri.Altii insa adulmeca „oportunitati”si sunt capabili sa-si vanda mama ,tata,copiii si sufletul pentru o firimitura in plus fata de calicul de alaturi… Oamenii acestia pot ucide daca stapanii zilei le comanda,pot cara in spinare tone de minciuni pe care sa le distribuie fara odihna o viata intreaga,pot linge unde au scuipat,pot nega intr-o secunda tot ce au vazut cu ochii lor,pot avea un orgoliu mai presus de fire ,pot atinge perfidia pura si ocultismul demonic… Se pot gudura si se pot târâ ca viermii numai sa nu munceasca,sa nu aiba responsabilitati concrete sau sa nu mearga pe front..Am si eu exemple cu rusii de ocupatie si cu atrocitatile lor povestite desigur de rude,cunoscuti ,necunoscuti,carturari si culegatori de cimilituri. Chiar doua astfel de povesti le am recent de la mama mea, care are acum peste 90 de ani. Dupa ce viata intreaga mama mi-a tot zis ca rusii erau „rai tare”,intr-o zi,nu stiu de ce,am investigat mai profesional povestea asta, insistand ca mama sa povesteasca ceva concret,cu nume de oameni cunoscuti,tâlhariti de rusi,amenintati,impuscati,violati,torturati. Deodata mama imi povesteste doua intamplari care m-au socat : „Eu nu pot sa spun ca ceea ce se auzea pe vremea aceea este adevarat,a inceput ea a povesti,dar eu am petrecut doua intamplari pe care le-am vazut cu ochii mei si de atunci niciodata nu am mai vorbit despre asta ca nu parea a fi bine de vorbit astfel de lucruri. Comuna noastra impreuna cu alte comune au fost evacuate din calea razboiuli cu rusii,in care romanii se retrageau si rusii inaintau. Ne-au evacuat in sate vecine din calea rusilor. Cand au ajuns rusii in satul nostru,si-au stabilit acolo garnizoana si au ramas cam 6-7 saptamani pe loc ,apoi au continuat inaintarea si au plecat. Dupa doua saptamani de la sosirea rusilor in satul nostru ramas gol,a murit bunicul meu,adica strabunicul tau,imi zice mama.Bunica mea nu a vrut nici picurata cu ceara sa-l ingroape in cimitirul satului strain in care eram evacuati .Dimineata urmatoare s-a pornit cu fratele ei si preotul satului ,cu caruta, la garnizoana ruseasca.Ajunsi la cladirea primariei unde erau instalati rusii,strabunica ta si fratele ei au intrat inauntru. Rusii nu puteau intelege nimic din ce voiau ei,insa au trimis calare in comuna vecina doi soldati rusi care s-au intors cu un om care cunostea ruseste . Ascultand intamplarea cu strabunicul tau mort si dorinta vaduvei ca barbatul sau sa fie ingropat in cimitirul satului natal,impreuna cu cei adormiti din neamul sau ,rusii au acceptat sa vina maxim zece indoliati ai famuliei,cu preotul,mai pe seara si sa-l ingroape acolo unde trebuie. A doua zi seara l-au ingropat in cimitirul satului ocupat de rusi. La imprmantare au avut ordin si si trei soldati rusi sa fie prezenti. A doua intamplare ,la scara mai larga ,de care a beneficiat mai tot satul a fost cu |
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Comenteaza