Date documentate care contrazic narativa anti-rasistă actuală

De la începutul comerțului cu sclavi, în secolul al XVI-lea, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, comercianții de carne vie au transportat majoritatea sclavilor în două locuri distincte: Caraibele și Brazilia. Din cei peste 11 milioane de sclavi ajunși la destinații, 388.747, deci mai puțin de 4 la sută din total, au ajuns în America de Nord. În  comparație cu 1,3 milioane de sclavi ajunși în America Centrală, care aparținea pe vremea aceea Spaniolilor – 4,8 milioane de sclavi au ajuns în coloniile Britanice, Franceze, Olandeze, Daneze, în  Caraibe – și 4,8 milioane de sclavi au ajuns în Brazilia.

Tendințele care se evidențiază sunt următoarele:

la începutul comerțului transatlantic cu sclavi, oligarhia bancară cosmopolită în formare din Spania și Portugalia au fost fruntașele clasamentului cu milioane de sclavi duși în coloniile din America Centrală, de Sud, și în Caraibe. Rolul oligarhiei bancare portugheze crește exponențial în importanță de-a lungul secolelor al XVII-lea, al XVIII-lea și al XIX-lea.

În  secolul al XVIII-lea, se observă o scădere în activitatea oligarhiei bancare din Spania în favoarea oligarhiei bancare din Franța și Olanda. În vremea secolului cuprins între 1725-1825, punctul culminant a fost atins și oligarhia bancară alogenă din Europa reușiseră să trimită peste 8 milioane de sclavi în Lumea Nouă, spre muncă silnică, boli și, bineînțeles, moarte.

La sfârșitul comerțului cu sclavi, peste 13 milioane de africani fuseseră deportați spre lagărele de muncă și peste 2 milioane de sclavi au murit în timpul transportului. Principalii profitori al comerțului cu sclavi sunt deținătorii capitalului protestant și jidănesc din Portugalia, Spania, Franța și Anglia.

Printre aceste grupări criminale vinovate de perpetuarea celui mai josnic comerț din toate timpurile, comunitățile protestante și jidănești au avut un rol invers proporțional ponderii acestora în cadrul populaților creștine.

În mod normal, dacă nu ar fi fost unealta celor care au beneficiat de pe urma sclavagismului, subversiunea Black Lives Matter ar trebui să protesteze pe la Tel-Aviv și Geneva… Și dacă este prea departe pentru ei, se găsește o Sinagogă prin apropiere care să sprijine aceste proteste post-sclavagiste, căci rabinii și comunitatea jidănească sunt foarte sensibili la durerile oamenilor, o dovedesc și în România cu fiecare ocazie, de 30 de ani.

Mihnea Codrescu