Date corectate?

Posibil ca in volumele respective sa nu se prezinte „povestile propagandistice”.
Fragmente din cartea ARMATA, MARESALUL SI EVREII de Alex Mihai Stoenescu – face trimiteri la surse, la arhive, deci exista documente.
La un moment dat, autorul face urmatoarea precizare – deschide bine ochii:”Am renunţat la publicarea unor documente despre atrocităţi si umiliri scandaloase, pentru a nu produce resentimente, scopul acestei lucrări fiind cu totul altul.”
Acum trecem la citate din carte. Incep cu urmatorul fragment, citeste cu atentie:
într-un raport informativ al Secţiei a n-a din 7 iulie 1940, întocmit pe baza concentrării informaţiilor de la trupe şi refugiaţi la Marele Stat Major, se dau amănunte asupra unui incident incalificabil petrecut în capitala Basarabiei:
La Chişinău, 400-500 evrei comunişti constituiţi în bandă, înarmaţi unii cu puşti şi revolvere, iar alţii cu pietre şi bastoane, au cerut directorului loneţ, medicul spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia să le fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele 1-au împuşcat, după care au năvălit în spital devastân-du-1 complet, IAR PE COPIII AFLATI INTERNATI, OMORANDU-I SI ARUNCANDU-I AFARA PE GEAMURI”.
Citeste si restul.
„Pe fondul penetrării trupelor sovietice, atât în zonele unde acestea au atins rapid noile aliniamente, cât şi în zonele unde · acest lucru s-a obţinut mai târziu, minoritatea evreiască din l Basarabia şi nordul Bucovinei s-a manifestat partizan, primind l trupele comuniste cu mare entuziasm, exprimându-şi prin gesturi V elocvente, atitudini şi acţiuni ostile, precum şi cu expresii injurioase aversiunea faţă de Armata română, în unele zone în care trupele sovietice au depăşit aliniamentele stabilite – existând nu numai contactul direct, ci şi încercuirea – elemente agresive ale minorităţii evreieşti au atacat cu armele trupele române, care aveau ordin să nu deschidă focul, au făcut crime, dedându-se la torturări şi mutilări, producând pierderi în morţi şi răniţi.„în toate oraşele basarabene şi nord-bucovinene, ca la un consemn, s-au format grupuri de evrei înarmaţi, în majoritate tineret de ambele sexe, care numaidecât au început acţiunea teroristă. Au fost împuşcaţi cu predilecţie funcţionarii judecătoreşti, cei poliţieneşti, slujitorii altarului, precum şi funcţionarii financiari, aceştia din urmă cu ocazia devalizării diferitelor casierii ale Statului, întrucât în afara zelului revoluţionar, bandele teroriste au arătat, în timpul desfăşurării acţiunilor, o pronunţată tendinţă pentru adunarea de capital, în flagrantă contradicţie cu principiile anticapitaliste cuprinse în doctrina în numele căreia desfăşurau acţiunea. Nu a fost cruţată nici armata şi zilnic sosesc noi informaţiuni despre ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi care, chiar fără a fi contrazis intenţiile comuniştilor evrei de a se manifesta, au fost împuşcaţi sau schingiuiţi.”1
Agresiunea sovietică a fost planificată şi pusă în practică cu folosirea elementelor procomuniste din rândul unor minorităţi, acestea intrând în calcul pentru toate activităţile pregătitoare invaziei şi pentru susţinerea informativă şi logistică a acesteia.

Activitatea subversivă, dar frecvenţa acestui tip de date a fost confirmată după război într-o realitate incontestabilă. Tot astfel, este important de ştiut ce informaţii primea Antonescu în problema comuniştilor.
„G-ral C. Petrovicescu: în legătură cu comuniştii, s-a făcut un triaj la Caracal şi rezultatul a fost: s-au găsit internaţi acolo 26 unguri, pe care îi vom trece Ungariei, conform Conxentiei; trei bulgari, pe care îi vom trece Bulgariei; iar 193 vor fi puşi în libertate, pentru că nu s-a găsit nimic asupra lor. Vor fi menţinuţi în lagăr 24 indivizi şi încă cinci intemati, cărora credem că le vom fixa domiciliul forţat G-ral I. Antonescu: Ce situaţie socială au aceştia?
G-ral C. Petrovicescu: Sunt jidani.
G-ral I. Antonescu: Ţine-i în lagăr. Domiciliul forţat cere o mulţime de cheltuieli Dacă sunt dubioşi nu poţi să le dai o libertate absolută; trebuie să pui după ei agenţi şi necesită o mulţime de cheltuieli.”1 „G-ral Petrovicescu: La Rădăuţi a fost descoperită o organizaţie comunistă de 49 de jidani, 37 bărbaţi şi 12 femei.
G-ral I. Antonescu: Aveau material la ei?
G-ral Petrovicescu: Da, aveau material de propagandă. Avem aici un manifest, pe care se vede semnul comunist”2 „G-ral Petrovicescu: Siguranţa Generală mi-a arătat că, în tot acest interval, de la 15 decembrie până astăzi, nu s-a întâmplat nimic altceva, în afară de faptul că la Suceava a fost descoperit un număr de 22 de jidani întruniţi. La început se credea că este o întrunire comunistă, însă, din ancheta ulterioară, care s-a făcut nu s-a găsit nici o probă materială. Ei sunt încă sub supraveghere/. /De la 15 noiembrie ptaă la 15 decembrie au fost arestaţi 141 delicvenţi, care s-au dedat la redactarea, imprimarea şi răspândirea De manifeste comuniste, colportarea şi răspândirea de manifeste comuniste, conducători de cămine muncitoreşti la care s-au găsit manifeste, şablonări de manifeste pe ziduri, întruniri şi colecte de bani pentru comunişti, tipografii care au tipărit manifeste comuniste, propagandă prin grai, păstrarea la domiciliu de literatură comunistă, în acelaşi interval de timp, au fost descoperite şi două organizaţii comuniste. Din aceşti 141 delicvenţi, 120 sunt jidani, 16 români şi cinci de diferite naţionalităţi – după nume nu putem şti ce anume naţionalitate au. Deci proporţia delicvenţilor este de 90% jidani.”1 „G-ral C. Petrovicescu: Astă-noapte au fost arestaţi la Giurgiu, în urma unei descinderi, 20 jidani care făceau parte dintr-o organizaţie comunistă, în legătură cu cei care au fost arestaţi pe 11 decembrie şi care sunt deja trimişi în faţa instanţelor judecătoreşti. A mai fost arestat tot aseară, şi agentul care făcea legătura între organizaţia de la Giurgiu şi centrala comunistă de la Bucureşti.” Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion Antonescu, voi. I, (septembrie-decembrie 1940), Bucureşti, 1997, p. 363 (şedinţa din 29 octombrie 1940).
2 Ibidem, p. 601 (şedinţa din 13 decembrie 1940).

De manifeste comuniste, colportarea şi răspândirea de manifeste comuniste, conducători de cămine muncitoreşti la care s-au găsit manifeste, şablonări de manifeste pe ziduri, întruniri şi colecte de bani pentru comunişti, tipografii care au tipărit manifeste comuniste, propagandă prin grai, păstrarea la domiciliu de literatură comunistă, în acelaşi interval de timp, au fost descoperite şi două organizaţii comuniste. Din aceşti 141 delicvenţi, 120 sunt jidani, 16 români şi cinci de diferite naţionalităţi – după nume nu putem şti ce anume naţionalitate au. Deci proporţia delicvenţilor este de 90% jidani.”1 „G-ral C. Petrovicescu: Astă-noapte au fost arestaţi la Giurgiu, în urma unei descinderi, 20 jidani care făceau parte dintr-o organizaţie comunistă, în legătură cu cei care au fost arestaţi pe 11 decembrie şi care sunt deja trimişi în faţa instanţelor judecătoreşti. A mai fost arestat tot aseară, şi agentul care făcea legătura între organizaţia de la Giurgiu şi centrala comunistă de la Bucureşti.”

Pentru Basarabia, situaţia era şi mai dramatică, elementele cominterniste având şi sprijinul larg al comunităţii minoritare. Sensul real al formulei „autodeterminare până la despărţirea de stat a naţionalităţilor asuprite” se adresa în primul rând comunităţii evreieşti din Basarabia şi ea relua ideea mai
veche, imperială şi colonială, a unui „cămin” evreiesc în Basarabia. Că totul era propagandă (de loc ieftină) nu mai încape îndoială, dar este de subliniat fondul propagandistic pe care au fost antrenaţi numeroşi evrei basarabeni în agresiunea antiromânească. Ideea unei „republici” evreieşti în Uniunea Sovietică a fost mult timp pusă în discuţie de conducerea bolşevică şi aplicată parţial într-un spatiu din estul conglomeratului sovietic.
Întreaga activitate îndreptată împotriva României a fost condusă de la Moscova prin intermediul „Anei Pauker, care în 1941-1944, cât timp România s-a aflat în războiul sfânt contra U. R. S. S., pentru respingerea agresiunii comise de Armata Roşie.
„Cu o lună înaintea începerii operaţiei militare din Basarabia, au fost chemaţi de Comintem M. Skortov (Leibovici) şi I. Morgenstern, membri ai secretariatului P. C. din România, care au prezentat rapoarte detaliate despre «capacitatea de luptă şi activitatea organizaţiei comuniste din Basarabia, ca şi asupra stării de spirit şi politico-morale a populaţiei». Nu este exclus ca printre informaţiile oferite atunci, ponderea să fi avut-o cele cu caracter militar, dacă avem în vedere planul de operaţii elaborat de sovietici pentru a-şi satisface pretenţiile teritoriale faţă de România. Elocvent în acest sens este un raport al Inspectoratului regional de politie al ţinutului Nistru, din mai 1940, în care se specifica: «Paralel cu acţiunile informative şi de paralizare a zonei de operaţii probabile ale armatei române, organizaţiile comuniste încep a desfăşura o activitate mai pronunţată prin propagandişti în favoarea regimului sovietic»
Şi, în continuare, foarte bine informaţii autori ai studiului prezintă alte documente: „Un număr tot mai mare de comunişti, în special evrei originari din România, era instruit în U. R. S. S. pentru a fi în măsură să fie trimişi să culeagă tot felul de date cu caracter militar în spaţiul românesc, unde evreii erau trecuţi în mod clandestin ca refugiaţi ce doreau să se repatrieze. Inspectoratele de politie şi jandarmerie din judeţele limitrofe U. R. S. S.: Suceava, Iaşi, Vaslui, Galaţi, raportau în lunile iulie-decembrie un număr sporit de treceri frauduloase ale frontierei/. /Cu ocazia percheziţiilor s-au găsit asupra lor manifeste ce proslăveau anexarea Ţărilor Baltice,. A Basarabiei şi Bucovinei, considerat ca un act de «politică sănătoasă de pace» prin care «s-a eliberat de sub jugul capitaliştilor şi provocatorilor de război 23 de milioane de muncitori şi ţărani». Un astfel de manifest s-a găsit asupra cetăţeanului Bergman Leon, originar din Bucovina ocupată şi prins de politie pe raza judeţului Suceava. Multi dintre cei prinşi erau cunoscuţi de organele de politie şi siguranţă ale statului ca făcând parte din Partidul Comunist din România sau simpatizanţi ai regimului comunist din U. R. S. S. De remarcat faptul că aceste elemente folosite pentru spargerea unităţii naţionale româneşti aparţineau în cele mai multe din cazuri unor minorităţi din Basarabia şi nordul Bucovinei”
Documentele contrainformative aflate în Arhiva Ministerului Apărării Naţionale dovedesc faptul că, în numeroase ocazii, minoritari evrei au fost folosiţi pentru a pregăti şi facilita invazia sovietică. De asemenea, au deţinut informaţii asupra momentului agresiunii, acţionând în consecinţă prin sabotaj economic şi propagandă prosovietică. În nota informativă, nr. 127/25. VII. 40, se preciza: „Evreii din România au fost informaţi de ocuparea Basarabiei înainte de darea ultimatumului de către U. R. S. S., dedându-se la o intensă propagandă şi pregătind din timp steaguri roşii şi placarde cu «Trăiască armata sovietică şi Stalin» „.2 1 Colonel Ion Jianu, op. Cit., în „Viaţa Armatei”, nr. 4/1992, p. 7.
2 Arh. M. Ap. N., fond Corpul 4 armată, dosar nr. 69, f. 104.
română este prezentă în numeroase documente. Informaţiile proveneau atât de la informatori ai serviciilor secrete române, cât şi din rapoartele subunităţilor de cercetare.
1. Raport informativ telefonic, nr. 137/55 – l. Vn. 40 -ŞTEFÂNEŞTl: „Din Glodeni şi până la Braniştea nu s-au văzut trupe sovietice. Acestea au fost raportate de plutonierul de jandarmi Baciu, de la Postul de jandarmi Sofia (Basarabia), ce a fost dezarmat de miliţia civilă sovietică din Glodeni (evrei). La ora 16 s-a întrunit în satul Braniştea comisia noastră şi cea sovietică, pentru a discuta 1 Ibidem, dosar nr. 67, f. 314.
2 Ibidem, f. 354.
3 Ibidem.
Diverse chestiuni în legătură cu trecerea refugiaţilor din Basarabia şi România, precum şi a militarilor care în unele puncte sunt opriţi, iar în altele dezarmaţi, atât de populaţia jidănească, cât şi de armata sovietică”. * 2. Buletin contrainformativ, nr. 336/30 iunie 1940, alin. B: în localitatea Ungheni-Iaşi, au sosit 20 de tancuri sovietice. La apariţia lor comuniştii din oraş, în majoritate
evrei, au manifestat ostil contra României, dedându-se la acte de violenţa faţă de armată. S-au tras focuri de armă şi sunt câţiva morţi şi răniţi”.2 3. Telegrama GRANIŢA, nr. 21 339/20. VI.1940:. Populaţia evreiască din Târgu Ungheni a fost foarte ostilă, atacând chiar soldaţi care au făcut uz de armă”.3 4. Telegrama TEI, nr. 13 845 din 1. W1940, către Marele Stat Major:
J. J 12) în toate satele s-au arborat steaguri roşii, şi în special evreii.
13) Populaţia şi în special evreii s-au înarmat cu armament luat de la unităţile noastre”.4 5. Telegrama GRANIŢA-140, nr. 13 919 din 2. Vn. L940:
J.14) Populaţia, în special evreii din Basarabia, continuă a ataca fracţiuni izolate la adăpostul trupelor ruseşti. /. /7) în general, armata şi populaţia evacuată din Basarabia îşi manifestă revolta contra evreilor. Nu sunt excluse manifestări antisemite mai grave din partea armatei”
Declaraţia lui Mârza loan – mecanic la Depoul Iaşi: au mai ţinut discursuri încă doi evrei, dintre care discursuri afirmând cum că românii sunt nişte hoţi şi pungaşi/. /şi ar trebui ca sovietele să ia măsuri şi în timp de 5 zile să ajungă la Bucureşti, pentru că românul nu merită altceva decât distrus”, în aceeaşi declaraţie se consemnează atacarea de către evrei a unor biserici româneşti din Ungheni: „La intrarea pe poartă în biserică, este arborat steagul sovietic; pe data de 5. VU, când a fost defilarea, toţi jidanii s-au dus la biserică, spărgând lacătul pentru a intra în biserică şi a devasta icoane/. /”.2 8. Nota informativă, nr. l 454/5 iulie 1940 (original scris de mină): „Suntem informaţi de către numita Măria Sechelarie – originară din Târgu Neamţ – fostă angajată în ultimul timp la restaurantul Suiuz din Chişinău, că în ziua de 28 iunie 1940 – pe când se afla în tramvai – a fost martoră oculară, când un grup de evrei-comunişti din Chişinău au împuşcat în plin centru al oraşului un număr de patru ofiţeri de politie români – recunoscuţi de numita, precum şi un căpitan din Armata română, în prezent, Măria Sechelarie se află în cercetarea Biroului de Siguranţă de pe lângă Chestura Politiei Iaşi”
Cea mai amplă şi exactă analiză asupra comportamentului agresiv al unor elemente din minoritatea evreiască o prezintă raportul Biroului 2 din 3 iunie 1940, nr. 14 033. Acest document a fost întocmit pe principii profesionale, în baza culegerii, analizei şi verificării informaţiilor conţinute. Au intrat în calcul sursele directe
ale serviciului militar secret şi surse credibile din rândul colaboratorilor (între care s-au aflat şi evrei loiali), constatări la faţa locului ale agenţilor militari sub acoperire, precum şi Selecţia cantităţii mari de rapoarte provenite de la unităţile atacate. Raportul lasă foarte puţine locuri de interpretare: „SECRET BIROUL 2 22 iulie 1940
Arhiva Marelui Stat Major înreg. Nr. 14033
Anul ’40, luna Vn, ziua 3
ACŢIUNEA EVREIASCĂ L EVREH DIN BASARABIA ŞI BUCOVINA, ÎN TIMPUL EVACUĂRII
1. Comitete revoluţionare
— La Cernăuţi comisar al poporului este actualmente evreul Sale Briill de profesiune fotograf, primar este evreul Glaubach, ajutor de primar evreul Hitzig, iar prefect este alt evreu, Meer sau Beer.
— La Chişinău sovietul comunal este condus de avocatul evreu Steinberg, originar din Huşi.
— La Chilia Nouă s-a format un comitet local condus de evreul Dr. Rabinovici, medic primar al oraşului.
— Foştii gazetari evrei de la „Adevărul” şi „Dimineaţa”, anume Teziman şi Cândea au căpătat funcţiuni importante în Basarabia
— La Soroca, conducătorul acţiunii teroriste a fost evreul Leizer Ghinsberg, gardian public la poliţia locală.
Atentate şi asasinări
— Bandele evreo-comuniste din Chişinău au jefuit pe refugiaţii care nu aveau posibilitatea să se apere.
— In diferite gări, evreii comunişti, în grupuri cu drapele roşii, încercau să facă presiuni pentru a determina pe călători să coboare, în unele cazuri au cedat, numai după ce călătorii s-au apărat cu focuri de armă.
— La Chişinău, o bandă de comunişti evrei a încercat să linşeze pe studenţii teologi, care au scăpat numai datorită intervenţiei unui detaşament de jandarmi ce a făcut uz de arme.
— Inspectorul financiar Preoţescu şi fostul inspector financiar, pensionar, Pădureanu din Chişinău au fost împuşcaţi.
— La Chişinău, listele de executări au fost întocmite de intelectualii comunişti evrei avocat Carol Steinberg, avocata Etea Dinor şi Dr. Derevici.
— La Chişinău, avocatul evreu Stemberg în fruntea unui grup a aruncat cu pietre în trupele române care se retrăgeau.
— Perceptorul şi notarul din comuna Ceadar-Lung (Tighina) au fost omorâţi.
— Preotul Dujacovschi din Tighina.
— Şeful postului de jandarmi din Abaclia (Tighina) a fost împuşcat de trei evrei.
— Perceptorul şi agentul de percepţie din comuna Calaglia (Cahul) au fost reţinuţi timp de 9 ore şi condamnaţi la moarte, dar au reuşit să fugă.
— Comisarul ajutor Cheia Grigore de la poliţia Vâlcov, sunt indicaţiuni că a fost omorât.
— În comunele din judeţul Cetatea Albă locuite şi de bulgari, aceştia au făcut cauză comună cu comuniştii evrei, prilejuind incidente sângeroase.
În Cazaclia şi Ceadarlunga au fost omorâţi notari, preoţi şi poliţişti.
— La Reni au fost incidente grave între evreii care împuşcaseră 2 marinari români şi autorităţile militare româneşti. Evreii purtau brasarde roşii.
Au fost împuşcaţi 15-20 terorişti evrei comunişti.
— În judeţul Cetatea Albă bandele comuniste evreieşti au. Schingiuit preoţi, le-au ars bărbile cu ţigări, au devastat bisericile.
— La Cernăuţi, un grup de evrei a asaltat şi lovit cu pietre două autocare în care se aflau soldaţi; evreii au cedat numai când aceştia au făcut uz de arme.
Propaganda antinaţională încă înainte de retragerea autorităţilor româneşti s-au constituit de către evreii comunişti locali comitete orăşeneşti, care, pe lângă faptul că au organizat primirea trupelor sovietice cu flori şi pavoazări de drapele roşii, s-au dedat la manifestaţiuni ostile împotriva autorităţilor în retragere, patronând şi îndemnând în acelaşi timp acţiunea teroristă.
Conform instrucţiunilor acestor comitete, imediat ce s-a aflat de hotărârea Consiliului de Coroană, evreii au înlocuit în grabă firmele româneşti cu altele ruseşti.
Cu ocazia trecerii trupelor române prin sate, oraşe şi gări, evreii manifestau ostil în unele cazuri, aruncând cu pietre.
În exodul lor, refugiaţii au avut de întâmpinat vexaţiuni, umilinti şi lovituri, iar în unele cazuri au trebuit să lase în urmă. Morţi, numai datorită comuniştilor evrei, care, în afară de acestea, i-au devalizat de puţinele lucruri cu care mai scăpaseră.
Pe de altă parte, pentru a împiedica retragerea populaţiei româneşti, evreii distrugeau vehiculele cu care se retrăgeau românii, iar în unele cazuri au încercat să incendieze traversele de cale ferată pentru a provoca deraieri.
Înşişi copiii evrei, dintre unii chiar străjeri, aşteptau în gări trenurile refugiaţilor pentru a-i injuria şi a le arunca cu pietre şi orice obiecte ce le cădeau la îndemână, creând o impresie dintre cele mai oribile.
De asemeni, refugiaţii basarabeni comentează faptul că împreună cu românii de peste Prut care se retrag în interiorul ţării sosesc grupuri de tineri evrei originari din Basarabia.
Aceşti tineri evrei au fost observaţi de refugiaţii români că au o atitudine de veselie şi satisfacţie, ceea ce nu ar cadra cu situaţia celui ce îşi părăseşte avutul, cât de modest.
De asemeni, refugiaţii români afirmă a fi observat la aceşti tineri evrei că posedă valută forte, dolari şi lire sterline, care nu ar putea fi justificată nici de ocupaţiile şi nici de veniturile lor normale, după cum nu ar fi necesară într-un caz de exod normal, când nevoile şi le-ar putea satisface prin lei.
Considerând şi faptul că, actualmente, mişcarea populaţiei evreieşti basarabene este înspre Basarabia, nicidecum în sensul părăsirii acestei provincii, cercurile menţionate formulează presupunerea că aceşti tineri basarabeni au de îndeplinit în ţara noastră misiuni contra ordinei publice şi siguranţei Statului.
Comunicarea vestei acceptării notei ultimative sovietice a avut ca efect brusca schimbare de atitudine în totalitatea cercurilor evreieşti.
Părăsind teama şi atitudinea de rezervă manifestată până atunci, datorită măsurilor cu caracter naţionalist luate în cadrul noii organizaţii politice de Stat, aceste cercuri au adoptat spontan o atitudine de accentuată veselie, manifestată îndeosebi prin comentarii zgomotoase în grupuri numeroase pe străzi şi în locuri publice, asupra evenimentelor în curs de desfăşurare, din care nu au fost excluse aprecieri jignitoare la adresa ţării noastre, a conducătorilor Statului, a armatei şi a tot ce este românesc şi în acelaşi timp o vie simpatie pentru acţiunea Sovietelor, precum şi atitudini sfidătoare adoptate faţă de cetăţenii români.
Acestei veselii i-au corespuns o altă serie de manifestări, exprimând neîndoios brusca dar puţin justificata simpatie a evreilor faţă de comunism, Soviete şi Armata Roşie.
Astfel, cu acest trist prilej, în toate casele evreieşti, având aparate de radio-recepţie s-au ascultat posturile emiţătoare sovietice, neomiţându-se să se deschidă larg ferestrele, îndeosebi în timpul când acestea transmiteau „Internaţionala”, care apoi a fost cu insistenţă îngânată de către ascultători.
S-a încercat apoi răspândirea discretă a fotografiilor lui Stalin şi a celorlalţi conducători sovietici, precum şi confecţionarea de steaguri roşii.
Cu prilejul ultimelor examene, studenţii evrei de la Politehnică au devenit provocatori faţă de colegii lor creştini.
Tuturor acestora li s-a adăugat o întreagă serie de zvonuri colportate cu insistenţă în toate straturile sociale, după care se încerca să se arate că
acţiunea Sovietelor nu este limitată şi că, în scurt timp, Armata Roşie, depăşind limitele indicate, va ocupa diverse regiuni din ţară.
În acest sens, evreii cunoscuţi ca având legături cu mişcarea comunistă, discută că tendinţa reală a Uniunii Sovietice este de a extinde revoluţia în primul rând în Balcani, unde cadrele sunt pregătite dinainte şi unde se aşteptau numai prilejurile.
Ocuparea Basarabiei şi nordului Bucovinei – discută cercurile comuniştilor evrei – constituie o primă etapă pentru înfăptuirea planului sovietic, care actualmente urmăreşte cu perseverenţă să exploateze orice eveniment şi prin zvonuri abil lansate sau prin deformarea realităţilor să creeze o stare generalizată de nemulţumiri, iar la un moment dat să găsească pretextul pentru o intervenţie a armatelor roşii în ţara noastră, care să sprijine şi să fie paralelă cu declanşarea revoluţiei comuniste în România.
Ca şi la Bucureşti, în provincie şi îndeosebi la Timişoara, populaţia evreiască locală, la aflarea vestei, şi-a manifestat satisfacţia prin aceleaşi gesturi şi manifestări.
Alte mărturii 1. Raportul contrainformativ nr. l 764 al locotenent-colonelu-lui Ion Palade, expediat la 30 iunie 1940 Secţiei a Il-a a Marelui Stat Major: „1. Oraşul Ungheni ocupat de trupele sovietice din dimineaţa zilei.
2. Batalionul 2/Regimentul 39 infanterie a fost dezarmat în gara Bălţi de trupe sovietice, în ziua de 29. VI. Soldaţii evrei şi basarabeni opriţi. Unii ofiţeri degradaţi. Maiorul Voicescu Constantin, comandantul Batalionului, prins de ruşi în împrejurări necunoscute. Populaţia evreiască a ajutai la dezarmare.
3. Întreg personalul C. F. R. din staţia Drochia (exclusiv) şi Bălţi a derutat trupele din trenuri colportând ştiri false despre distrugerea podurilor de la Ungheni. Şeful gării Bălţi, Dumitrescu (refugiat ulterior în Moldova), nu a dat nici un concurs ofiţerilor, fiind inexistent.
4. Evreii din Soroca înarmaţi au atacat camioanele destinate evacuării strânse de C. F. R., împiedicând evacuarea funcţionarilor şi a familiilor militarilor.
5. La Soroca a fost împuşcat comisarul Murafa de către avocatul evreu Flecsor. De asemenea, administratorul financiar Gheorghiu, avocatul Stănescu, căpitanul Georgescu de la C. R. Căpitanul Buruiană s-a spânzurat.
6. Comitetul terorist din Soroca este format din avocaţii Flecsor şi Pisarevschi, Brazuli etc.
L Arh. M. Ap. K, fond Marele Stat Major, Secţia 2, dosar nr. 155, f. 162-172.
7. Nu s-a reluat circulaţia între Pârlita şi Ungheni întreruptă din cauza ciocnirii produsă aseară.
8. Înainte de retragerea trupelor din Bălţi numeroase avioane făceau evoluţii lansând manifeste şi foi din ziarul «Libertatea» cu conţinut comunist 9. Ciocniri între populaţia evreiască şi refugiaţi şi trupe au avut loc la Ungheni în cursul nopţii; sunt şi victime. Au fost reţinuţi de ruşi şeful staţiei C. F. R., şeful gării Ungheni etc., precum şi ofiţeri.
10. În gara Iaşi se găsesc mulţi evrei care vor să se refugieze în Basarabia.
11. În oraşul Iaşi populaţia evreiască, în majoritate simpatizantă comunistă, arată pe faţă bucuria vecinătăţii ruşilor pe Prut şi are o atitudine sfidătoare. Această atitudine nemulţumeşte şi îngrijorează populaţia românească, care vede o agravare a situaţiei în viitor.
Şeful Biroului Statistic Militar Iaşi (ss) Lt. col. I. Palade”1 2. Telegrama nr. l 767 din 30 iunie 1940, orele 21.30, a aceluiaşi Ion Palade către Marele Stat Major şi care, suplimentar la cele raportate în aceeaşi zi prin nr. l 759 şi l 764, adăuga: „/. /3) Populaţia evreiască de pretutindeni a avut b atitudine ostilă şi de sfidare, batjocorind pe funcţionari, asasinând pe unii din ei, furând tezaurul instituţiilor statului etc. $i dedându-se la cele mai neaşteptate nereguli, unii funcţionari basarabeni având o atitudine asemănătoare. Astfel, în afară de cele raportate: s-a atacat camionul cu tezaurul administraţiei Soroca Furându-se circa 157 milioane lei şi asasinându-se administratorul financiar. Ofiţerul ce-1 întovărăşea şi un subofiţer, cei neasasinaţi, au fost degradaţi şi batjocoriţi. Avocatul Michael Flecsor din Soroca, conducând bandele de evrei, a ocupat poliţia şi primăria, unde au făcut percheziţii. Tot el a asasinat în faţa statuii Generalului Poetaş pe avocatul Murata şi Eustatie Gabriel. La Prefectura de judeţ în asistenţa trupelor sovietice au luat cuvântul instituitorul Gh. Lupaşcu, fost prefect, deputat şi membru în Sfatul orăşenesc F. R. N. Asemenea, Petre Sfecla, preşedintele F. R. N. din Soroca, împreună cu instituitorii Anop Alexandru şi Cutubar Ion, au ieşit cu drapelul roşu în întâmpinarea trupelor roşii, arborând un steag sovietic la casa corpului didactic. Petre Hritzcu, fost preşedinte F. R. N., Alex. Anop, inspector şcolar, şi Toader Rusnac, secretar F. R. N., nu au voit să se refugieze. Impiegaţii de mişcare din staţia Lipnic au primit trupele sovietice cu drapele roşii.
Evreii din Chişinău au arborat drapele roşii, manifestând pe stradă şi barând străzile spre gară pentru a nu permite refugierea funcţionarilor români; au ocupat de asemenea localurile instituţiunilor, comisarii Pascal Nicolae, Mateescu Constantin, Severin şi Stol au fost executaţi de evrei în strada.
4) Populaţia refugiată din Basarabia manifestă o adâncă deznădejde pentru pierderea unor membri de familie şi a avutului lor; mai există refugiaţi năcăjiţi
În unele localităţi din Basarabia şi nordul Bucovinei, bande înarmate de evrei au comis crime împotriva militarilor şi funcţionarilor români, unele cazuri luând aspecte bestiale.
L Ibidem, p. 33, 1.„în Cernăuţi, astfel de elemente au împuşcat preotul bisericii catolice şi câţiva gardieni de la penitenciar. Tot aici «un grup de evrei între 15 şi 16 ani – după cum mărturisea mai târziu un martor ocular al tragicelor evenimente, Minai Podleşiu din comuna Carapciu, judeţul Storojineţ – au comis acte de barbarie, dezarmând pe soldaţii români, pe ofiţeri şi pe poliţist, înfingând baionetele asupra lor», în Soroca bande comunisto-evreieşti conduse de avocatul Michael Flexer, după ce au ocupat clădirea primăriei şi a poliţiei, au asasinat în faţa statuii generalului Poetaş pe comisarul Murata şi ajutorul său Eustatiu Gabriel.”1 într-un raport informativ al Secţiei a n-a din 7 iulie 1940, întocmit pe baza concentrării informaţiilor de la trupe şi refugiaţi la Marele Stat Major, se dau amănunte asupra unui incident incalificabil petrecut în capitala Basarabiei: „La Chişinău, 400-500 evrei comunişti constituiţi în bandă, înarmaţi unii cu puşti şi revolvere, iar alţii cu pietre şi bastoane, au cerut directorului loneţ, medicul spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia să le fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele 1-au împuşcat, după care au năvălit în spital devastân-du-1 complet, iar pe copiii aflaţi internaţi, omorându-i şi aruncându-i afară pe geamuri”.2 2. În raportul comandantului cavaleriei Corpului 3 armată se preciza: Am avut ciocniri cu trupe motorizate sovietice şi cu bande jidăneşti. În regiunea Călăraşi, jud. Lâpuşna. Am pierderi în ofiţeri, subofiţeri, trupă şi mult material”
„Un alt soldat român bolnav, transportat într-o căruţă, a fost împuşcat, după relatarea unui martor ocular: «Lăsaţi-ne măcar o căruţă să ducă pe acest bolnav că nu poate merge. O luaţi după ce-i trece criza, îl prind frigurile», au cerut ofiţerii regimentului (25 inf.) civililor care-i agresau, care au răspuns: «A bolnav! Nu trebuie bolnav» şi într-o clipă câteva gloanţe sfarmă ţeasta nefericitului soldat, „2 6. „Legiunea de jandarmi Cernăuţi, care a fost evacuată la Rădăuţi, are următoarele pierderi: plutonierul lacob, şeful postului jandarmi Bărâuţi – Cernăuţi, omorât de evrei; 10 jandarmi militari în termen dispăruţi; Legiunea jandarmi Rădăuţi, din care au fost evacuate 9 posturi din secţiile Seletin şi Vicov la Dorneşti, are următoarele pierderi: şeful postului labloniţa, mort în luptele cu evreii comunişti.
Pentru români, problema evreiască din i Basarabia şi Bucovina avea nu numai conotaţii politice – datorită imaginii de adeziune la comunism a minorităţii evreieşti – ci şi dimensiuni militare practice: bandele de evrei înarmaţi, indivizii şi comunităţile violente, grupurile unite pentru a injuria şi umili militarii români, zvoniştii şi diversioniştii au fost parte a agresiunii militare din 1940, au constituit un segment distinct al planului de invazie, au pus în aplicare misiuni precise ale acţiunilor de luptă pregătite de U. R. S. S. împotriva României. Ele au avut toate trăsăturile unei coloane a V-a active, sprijinite pe atitudini de masă, în componenţa căreia acţiunile criminale propriu-zise au avut caracter izolat, dar de multe ori şi voluntar, trecându-se şi din iniţiativă la excese. De altfel, manifestele răspândite în Basarabia şi Moldova asta şi îndemnau, să se ridice cu armele în mână împotriva. Jugului boierilor romani, moşierilor, capitaliştilor şi Siguranţei”.
O informaţie înregistrată în documente militare şi confirmată de martori oculari aduce în prim plan un detaliu extrem de periculos pentru cazul acestor bande înarmate, şi anume organizarea lor în unele locuri pe criterii etnice, în Arhiva istorică a Bibliotecii Academiei Romane se găseşte un document informativ militar în care apare dovada acestei criminale inconştiente: „La Bolgrad, comuniştii circulau pe străzi având ca semn distinctiv steaua evreiască cu 6 colţuri şi o panglică roşie”.
Am subliniat voit termenii bande, detaşamente, grupuri pentru a arăta că armata română în retragere nu s-a confruntat cu acte individuale – deşi au fost şi din acestea – ci cu acţiuni având caracter organizat; unii dintre evrei purtau brasarde roşii, mulţi aveau arme, au agresat şi au ucis în grup. Un evreu, a cărui nobleţe de caracter trebuie respectată şi admirată, descrie participarea la aceste detaşamente: „O mulţime de tineri şi de adulţi – evrei, ruşi, ucraineni, câţiva moldoveni – se înghesuiau în jurul unui grup – «vestita» Rozenberg, cu pârul roşu ca flacăra (nu înţelegeam cum ea se afla aici, când se ştia că de ani de zile era în închisoare la «Penitenciarul Central».), Bubiş, Klincinikov, Moraru ş.a. Se dădeau ordine patrulelbr (ale cui ordine? Cu ce drept?) – câte trei în patrulă – a «Autoapărării civile»: a opri şi a dezarma orice grup răzleţ de militari români! O mârşavă născocire a ocupanţilor ce stăteau gata pentru năvălire, dincolo de Nistru!”1 In urma eliberării teritoriilor ocupate, serviciile de informaţii militare au trecut la identificarea, reţinerea şi cercetarea unora dintre autorii agresiunilor petrecute în 1940. Unul dintre ei avea să confirme: Jn cursul anului 1940 înainte de evacuare, majoritatea evreilor comunişti s-a constituit în comitete de IMŢIATTVĂ PENTRU PROTECŢIA TERITORIULUI BASARABEAN, ordinul venind de la Moscova”

Ajunge???