„Dacă trebuie, voi plăti o amendă”, a declarat premierul Ludovic Orban, după ce imaginea din cabinetul său a devenit virală. O agapă nevinovată în Guvernul României. Cu puțin alcool, cu tutun și fără măști. O biată aniversare. „Mai tot omul greșește. Am greșit și eu”, ne comunică primul-ministru, jucând cartea unui om prins cu mâța-n sac, pentru o greșeală aproape nevinovată. Așa o fi?

Cunosc foarte bine această tradiție a Partidului Național Liberal. Poate că ea se întâlnește și în cazul altor partide. La aniversarea zilei de naștere a unui lider liberal, se face întotdeauna o chetă. Se strâng bani de la toți ceilalți. Senatori, deputați, membri ai Guvernului, lideri locali. De obicei, dacă aniversarea are loc în București, este rezervată o locație din Primăverii. De pe malul lacului. Banii strânși ajung într-un plic mai mult sau mai puțin gros la sărbătorit. Acesta, din suma strânsă, achită costurile mai mult sau mai puțin consistente ale tratației. Ceea ce rămâne e bașca. Dar de ziua lui. Dacă cel aniversat deține o funcție mai importantă, pe lângă această chetă, cei mai mulți colegi vin și cu câte un cadou mai mult sau mai puțin impresionant. În principiu, cel mai  important beneficiar al propriei zile de naștere este președintele partidului. Dacă el deține și funcția de premier, având și în această calitate pâinea și cuțitul, atunci masa devine mai bogată. În acest context, s-a suprapus aniversarea zilei de naștere a lui Ludovic Orban cu pandemia. Și cu dureroasele măsuri aplicate de Executiv întregii populații. Dintre care unele absolut necesare. Altele, nu prea. „Mica greșeală” a lui Ludovic Orban se dovedește în acest context o greșeală uriașă. Care se transformă inevitabil într-un autogol, tras chiar de către căpitanul echipei.

Cum spuneam, pentru cetățeni, măsurile luate de Guvern au fost dureroase. Bătrânii României au rămas cel mai adesea singuri. În izolare. Dacă un asemenea om în vârstă, înnebunit de solitudine, a încercat să treacă strada pentru a-și vizita o rudă sau un prieten și a fost prins, a suferit asprimea legii. Amenda a depășit uneori pensia lui pe un an. Dacă un credincios a insistat să ia lumină și a mers după ea la bisercă, a suferit din plin asprimea legii. 300.000 de români au primit amenzi, dar, vorba lui Orban, cei mai mulți au înțeles restricțiile, s-au supus și au scăpat nesancționați. Au avut de suferit până și polițiștii. S-au turnat între ei pentru că, după ore și zile de tensiune, și-au permis, patru-cinci într-un loc, cinci-șase în alt loc, să organizeze câte o mică petrecere nemairespectând „distanțarea socială”, o expresie improprie pentru a defini distanțarea sanitară. Pentru asemenea greșeli, capi ai poliției locale au fost destituiți și li s-au întocmit și dosare penale. Dar au existat și preoți amendați cu 20.000 de lei, pentru că și-au permis o slujbă la care au participat câteva persoane. Enoriașii au strâns din dinți, dar și bani și au plătit amenda. Exemple în acest sens sunt nenumărate.

Premierul recunoaște că a greșit. Nici nu avea cum altfel. A fost surprins de o cameră foto, iar imaginea face înconjurul țării și al lumii. A spus că, dacă e nevoie, ce să facă, va plăti o amendă. Și a fost nevoie. A fost nevoie, întrucât nu mai avea încotro. O amendă modică. Pentru că nu a purtat masca de protecție într-un spațiu public închis. Care era chiar biroul său de premier. A încălcat în mod deliberat o lege. Nu a fost un accident. Accidentul este că a fost prins. Dar a mai încălcat o lege. O lege anterioară pandemiei. O lege care interzice fumatul în interiorul unor spații publice. Nu  a purtat mască și a fumat. O nimica toată. Și plătește. Sunt cele mai mici amenzi care au fost aplicate în această perioadă. Mai plătesc câte ceva și ceilalți patru companioni. Pentru că și ei au fost surprinși în blestemata imagine. Și ce să facă? Se conformează și ei. Dar nu plătesc nicio amendă ceilalți.

În momentul în care s-a luat acest instantaneu, în biroul premierului mai toastau încă două persoane. Firește, tot fără mască. Cum să bei prin mască? Unul este însuși purtătorul de cuvânt al Guvernului, Ionel Dancă. Celălalt este un parlamentar cu ștaif, Benoni Ardelean. Dacă nu au fost prinși în imagine, au scăpat. Cu fața curată. Fără amendă. Ca și când ei nu ar fi încălcat nicio lege. Pentru că, în prealabil, scăpaseră din imagine.

În biroul premierului s-au perindat mult mai mulți. Unii fumători, alții nefumători. Niciunul cu mască. Dar hoțul neprins e negustor cinstit. Au scăpat și ei.

Și, mă rog, cine le-o fi dat amenda? Bântuiau prin Guvern echipajele de poliție? Și, dacă da, de ce amenda nu a fost dată pe loc? Când vinovații au fost prinși asupra faptului? De ce a așteptat poliția care veghea la respectarea legii în Palatul Victoria ca mai întâi să apară fotografia în presă și nu a aplicat legea de îndată?

Să încercăm să privim lucrurile la rece. Și să ne punem o întrebare de bun simț. A fost o simplă întâmplare nefericită, un moment de rătăcire, în care, luat de valul propriei aniversări, premierul s-a zăpăcit și a uitat de legea pe care el însuși a făcut-o? Este de bun simț să răspundem negativ. Ludovic Orban fumează ca o locomotivă. Este un fumător înrăit. Toți cei care îl cunosc pot confirma asta. Dar chiar și cine nu îl cunoaște. Este suficient să se uite la degetele mâinii sale drepte, îngălbenite de nicotină. De la bun început, de când și-a preluat funcția, el a pufăit prin cele mai importante cabinete ale Palatului Victoria, începând cu propriul cabinet. Singurele momente în care s-a ferit să se afișeze fumând au fost acelea în care a mirosit prezența presei în preajma lui. Dar echipajele de poliție care bântuie prin sediul Guvernului nu au văzut nimic. Nu l-au sancționat. Pentru că nu apăruse nicio fotografie incriminatorie. Am suficienți prieteni care încă se mai află la vârful PNL pentru a vă spune încă ceva. Ludovic Orban nu poartă nici masca de protecție. Nici din această perspectivă nu respectă legea, pe care el însuși a scris-o. Legea e valabilă doar pentru căței. Și, întotdeauna, atunci când presa e prin preajmă. Și când se face că o poartă. Pentru că, nedeprins cu portul măștii, aceasta îi alunecă mereu de pe nas.

Să-i uităm pe bieții seniori care au plătit amnezi de s-au rupt. Sau urmează să le plătească. Sau vor umbla luni de zile cu jalba prin tribunale, pentru ale fi anulate sancțiunile. Să-l uităm și pe preotul sancționat fiindcă a slujit în fața câtorva enoriași. Să ne întoarcem la politiștii surprinși tot prin niște imagini, tot în mici agape executate nu în spații închise, ci în aer liber. Aceștia au fost destituiți. Fără milă. Și, cum arătam mai sus, împotriva lor au fost declanșate și anchete. Mă întreb – și am acest drept – de ce membrii Guvernului surprinși tot la o agapă, și încă într-un spațiu public închis și după ce a fost instituită obligativitatea purtării măștii, surprinși deci că au încălcat flagrant legea, de ce ei și doar ei se aleg cu câteva amenzi modice? Pe care și le-au dat de fapt singuri? Praf în ochii opiniei publice. De ce legea, la interval de numai câteva zile, se aplică într-un fel într-un caz și în altfel după caz? Cum mai poate în aceste condiții cetățeanul român să mai aibă încredere în guvernanți? Să mai dea doi bani pe proprii conducători? Și de ce Klaus Iohanns nu tună și nu fulgeră, cerându-le capul? Oare nu este încă pe țeavă Siegfried Mureșan, giuvaerul doamnei Angela Merkel, pentru poziția de viitor prim-ministru al României?

Un comentariu de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist