Cum acționează imperialismul rusesc

CE ESTE ACEASTĂ „ORDINE INTERNAȚIONALĂ BAZATĂ PE REGULI”?
De Rachel Marsden

Americanilor și aliaților lor le place să invoce cuvintele de cod pentru „EȘTI LIBER SĂ FACI CEEA CE ÎȚI SPUNEM”.

Președintele american Joe Biden a bătut toba că americanii vor trebui să plătească prețuri mari pentru energie „atâta timp cât va fi nevoie” depinzand de războiul Rusiei în Ucraina. În urmă cu câteva luni, când unul dintre consilierii lui Biden, Brian Deese, a fost intrebat despre răspunsul președintelui la creșterea prețurilor, la CNN, el a răspuns: „ESTE VORBA DESPRE VIITORUL ORDINII MONDIALE LIBERALE ȘI TREBUIE SĂ RĂMÂNEM FERMI”.

În 2016, vicepreședintele de atunci Joe Biden i-a spus premierului canadian Justin Trudeau în timpul unei vizite la Ottawa: „Lumea va petrece mult timp admirandu-vă, domnule prim-ministru, deoarece vedem tot mai multe provocări pentru liberalii păstrători de ordine internațională decât oricând de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.”

Președintele francez Emmanuel Macron a invocat un concept similar de luptă pentru menținerea unei anumite „ordini mondiale” în timpul conferinței de presă de la încheierea Summit-ului G7 din luna iunie din Germania, când a afirmat că conflictul Rusia-Ucraina bulversează PRINCIPIILE REGULILOR INTERNAȚIONALE CARE AU FOST ÎNFIINȚATE DIN 1945.

Macron nu a detaliat, dar acesta a fost anul în care a fost creată Organizatia Națiunilor Unite și Franța a primit un loc permanent în consiliul său de securitate alături de SUA, Rusia, Marea Britanie și China.

Tot în iunie, când președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a vizitat-o pe prim-ministrul Noii Zeelande, Jacinda Ardern, ambii lideri au emis o declarație comună în care „au reafirmat angajamentul puternic al Noii Zeelande și al Uniunii Europene față de ORDINEA INTERNAȚIONALĂ BAZATĂ PE REGULI”.

Deci, ce este exact această „ordine mondială bazată pe reguli”?
De ce oficialii occidentali nu mai încetează să o evoce?
Și ce legătură are conflictul din Ucraina cu ea?

Pe scurt, este o viziune a unei lumi conduse de Occident, cu valorile occidentale clasice dominante ale libertății economice și comerciale, servind drept punct de sprijin pentru răspândirea libertății politice în beneficiul final al cetățeanului obișnuit. Cel puțin în teorie.

Realitatea este mult mai complicată. De prea multe ori, răspândirea libertății nu a fost gratuită – cel puțin pentru omul obișnuit. Intervențiile militare sau interferențele politice ascunse sunt de obicei folosite pentru a răsturna sistemele nedorite, astfel încât să poată fi instalată o conducere conformă, obedientă care să servească în primul rând intereselor economice și politice ale elitelor occidentale.

Preocuparea pentru oameni și pentru situația lor economică personală se termină înainte de a incepe, chiar ajunge să fie mai proastă decât înainte, așa cum se întâmplă adesea.

„Ordinea mondială” a implicat, de asemenea, din punct de vedere istoric, o bipolaritate inegală Est-Vest, Occidentul fiind văzut istoric ca dominant.
Deci, de ce sunt elitele occidentale atât de îngrijorate de starea tuturor acestor lucruri acum?

Ei bine, să recunoaștem – nisipurile se mișcă și a trecut mult timp.
Tot mai mulți oameni încep să pună la îndoială beneficiul pentru omul obișnuit al intervențiilor militare vândute sub pretextul răspândirii libertății și democrației.

În schimb ei vad exploatarea globalizării și liberalismului economic, trăind, lucrând sau vânzând în străinătate. Guvernele tărilor victimă fac acest lucru folosind instrumentele tehnologice finanțate și create inițial de guvernele occidentale în scopul mercantilismului global și al supravegherii Big Brother.

Odată cu creșterea independenței omului obișnuit, vine un dezgust crescut față de ingerința guvernamentală. Independența lor permite, de asemenea, o viziune mai clară asupra mâinii nu atât de invizibile a statului in viata lor și a mizeriei pe care acesta a făcut-o în ultimii ani sub controlul elitelor din Occident, care pot părea aproape comic total detașate de grija fată de om si de prioritățile și realitățile cotidiene. .

Conflictul din Ucraina riscă să creeze coșmarul suprem pentru elitele occidentale: un grup alternativ de aliați asupra căruia Occidentul nu are control.
Un grup alternativ care are capacitatea de a oferi cetățenilor lumii oportunități economice si sociale competitive cu cele ce sunt oferite de propriile guverne sau țări.

Sau, exagerand faptele sa sperie elitele, asa cum a făcut-o recent fostul director CIA și secretar de stat american Mike Pompeo unui think-tank de la Washington: „Ajutând Ucraina, am subminat crearea unei axe ruso-chineze înclinată să exercite hegemonie militară și economică în Europa”.

Grosolană exagerare, intr-u cat nici Rusia, nici China nu cauta un rol hegemonic ci vor doar o lume multilaterală, lipsită de hegemoni.

Evenimentele din Ucraina și sancțiunile occidentale care decurg din aceasta servesc la catalizarea dezvoltării și implementării unei oferte paralele din partea Estului sau Sud-Estului cu sisteme și structuri alternative.

Pe măsură ce guvernele occidentale își pierd controlul, reprimă mai mult pe cei care pledează pentru o mai mare suveranitate și independență – două concepte pe care elitelor le place să le invoce în scopuri manipulative, dar le văd aproape ca cuvinte murdare si otrăvite atunci când ies din gura oamenilor care caută să le invoce ca pe propriile lor drepturi.

Creșterea populismului este, de asemenea, un simptom al problemei pe care guvernele occidentale și-au creat-o ei înșiși, nereușind să inverseze cursul asupra propriei lor corupții sistemice și a tendințelor din ce în ce mai autoritare.

Elitele occidentale ajută Ucraina pentru a salva ordinea mondială care le protejează propriile interese egoiste, crezând că aceasta este modalitatea de a preveni apariția unei opțiuni paralele.
Și nu le pasă dacă cetățeanul obișnuit este cel care trebuie să plătească prețul.

Sursa: http://www.rachelmarsden.com

Rachel Marsden este editorialist, commentator de strategie politică și gazdă de talk-show-uri produse independent în franceză și engleză.