Culisele Diktatului de la Viena
www.activenews.ro
Pe 26 iunie 1940, Guvernul Regatului României primea prima notă ultimativă din parteareprezentanților URSS, în ceea ce privește cedarea Basarabiei și Bucovinei Memoriul lui Iorga din 2 iulie 1940 cu privire la pierderea Basarabiei și a Bucovinei de nordCrime, jafuri, torturi, copiii dintr-un spital aruncați pe geam, profanări de biserici: Atrocitățile comiseasupra populației și armatei române în 1940 în timpul retragerii din Basarabia și Bucovina de Nord. Documente OFICIALE ale statului român
La 77 de ani de la dictatul care a dus la separarea – vremelnică – a unei părți a Ardealului deȚară, este bine să cunoaștem cât mai multe detalii despre ceea ce s-a întâmplat atunci. Cu cât știm mai multe, cu atât avem mai multe șanse să nu repetăm ceea ce am greșit atunci.Înacest sens, trebuie să precizăm că vara anului 1940, cu cedările teritoriale către URSS și Germania, afost punctul culminant al unei politici falimentare, ce nu a ținut cont de schimbările politice de pecontinent de la momentul psihologic al Primului Război Mondial.
Revenind la momentul 30 august 1940, colonelul (r) Alesandru Duțu, unul dintre cei mai redutabiliistorici militari ai țării, a publicat câteva dintre culisele acelor evenimente nefaste pentru noi.
Astfel, printre detalii, iese în evidență termenul de „gândire”, pe care Germania nazistă l-a oferit României pentru „acceptarea arbitrajului”: 5 minute!
De asemenea, reiese importanța pe Hitler și Germania o puneau pe petrolul României, de unde și dorința extraordinară a acestora ca țara noastră să nu riposteze militar la un atac al Ungariei. De altfel, cancelarul Germaniei chiar preciza că Ungaria nu are șanse într-o confruntare militară cu România, iar un conflict dintre cele două ar fi degenerat într-o conflagrație mai mare, care nu ar fi fost în interesul nemților. Mai mult, Hitler considera imperioasă continuarea existenței statului român, în timp ce la „negocieri”, colaboratorii Fuher-ului anunțau partea română că dacă nu acceptă condițiile, Germania va lăsa România în mâinile Rusiei pentru a fi distrusă. Aceste mărturii demontează teoria oficială, servită în școli și în public, a „imposibilității” rezistențe iromânești în fața agresiunii maghiare și care se dovedește a fi doar un pretext pentru a ascunde lașitatea Regelui Carol al II-lea și a camarilei sale.
Iată textul colonelui (r) Duțu, marcând evenimentele în ordine cronologică (sublinierile ne aparțin):
26 – 27 august 1940. Cine, unde și cum a stabilit traseul viitoarei linii de demarcație româno-ungară impusă prin dictatul de la Viena . Adolf Hitler: „Trebuie să impresionăm deci România și Ungaria cu urmările grave pe care le-ar avea pentru ele persistența într-o atitudine intransigentă”. La 26 august 1940, preocupat de ,,cursul pe care-l lua controversa dintre Ungaria și România” și dorind să ,„evite cu orice preț o criză în Balcani”, Joachim von Ribbentrop a telefonat lui Galeazzo Cianopropunându-i să convoace la Viena pe miniștrii Afacerilor Stră ine român și ungar și ,,să li se dea sfaturile amicale ale Axei în vederea găsirii unei soluții”. Oferta trebuia însoțită și de un ,,avertisment”: „cel care nu acceptă sfatul ia asupra sa întreaga responsabilitate a consecințelor viitoare”. Având acceptul lui Benito Mussolini, ministru italian de Externe s-a declarat de acord.
A doua zi, convocat de urgență în Germania, la castelul lui Joachim von Ribbentrop, Wilhelm Fabricius a indicat o linie de demarcație prin care România pierdea unele regiuni de graniță. Considerând că teritoriul oferit Ungariei era prea mic, Joachim von Ribbentrop a adăugat și orașul Cluj. Carl Clodius a plusat însă pentru Budapesta reușind să convingă pe von Ribbentrop că și „regiunea secuiască trebuie să aparțină neapărat Ungariei”. Seara, spre Germania s-a îndreptat și Galeazzo Ciano având „deplină libertate de acțiune” din partea Ducelui.
La Obersalzburg, Joachim von Ribbentrop și Galeazzo Ciano prezintă lui Adolf Hitler propunerile privind teritoriul românesc care urma să fie atribuit Ungariei. Conform stenogramei întocmită de Paul Otto Schmidt, neștiind dacă amenințările Ungariei la adresa României erau serioase, Führer-ul a apreciat că în evaluarea situației generale trebuiau luați în considerare mai mulți factori: „Un factor pur material, care are însă o importanță extraordinară pentru continuarea războiului: aprovizionarea cu petrol, care este extrem de importantă, atâ t pentru Germania cât și pentru Italia. Este limpede că la primul foc de armă vor înceta toate expedițiile de petrol din România către Germania și Italia. Natural că o Românie în război cu Ungaria nu-și va mai putea exporta produsele prin Iugoslavia sau pe Dunăre. Un al doilea element este problema extinderii războiului… Aceasta va duce la înrăutățirea considerabilă a situației Germaniei și Italiei în viitor. Dacă se va ajunge la un conflict armat, Ungaria se va lupta fie singură, fie cu ajutor străin. Dacă Ungaria va rămâne singură, atunci, având în vedere gradul ei depregătire militară și situația ei în alte privințe, victoria nu este deloc sigură… Rezultă limpede că un conflict în Balcani nu poate fi decât defavorabil Germaniei și Italiei și de aceea ambele țări au totinteresul să facă totul pentru a evita un astfel de conflict. Aceasta este și părerea generalilor germani,deoarece nici ei nu consideră posibilă victoria ungară, cum o socotesc cei de la Budapesta”.
În final s-a considerat că pentru protejarea intereselor germane se impunea șantajul. „Trebuie să impresionăm deci România și Ungaria – a continuat Hitler – cu urmările grave pe carele-ar avea pentru ele persistența într-o atitudine intransigentă. Trebuie să li se arate limpede că un conflict ar fi în dezavantajul ambelor țări și că Germania și Italia își vor apăra în orice caz interesele,dacă va fi cazul. Este deci oportun pentru ambele țări să accepte compromisul. Ungaria trebuie săaccepte efectiv orice compromis deoarece nu ar obține nimic prin propriile ei eforturi, ci datoreazăsatisfacerea revendicărilor ei exclusiv fascismului și național-șovinismului. României trebuie să i se aratelimpede că un compromis cu Ungaria înseamnă totuși salvarea unui teritoriu național care, la urmaurmelor este încă destul de mare… De altfel, Italia și Germania trebuie să se gândească dacă nu ar fiindicat să dea o asigurare în legătură cu existența statului român în continuare, deoarece, dupăreglementarea conflictului, integritatea teritorială a acestui stat este efectiv în interesul Italiei șiGermaniei”.
În final, Führer-ul a decis ca noua linie de demarcație româno-ungară să corespundă intereselor și planurilor viitoare de acțiune germane: stăpânirea (prin intermediul Ungariei) a crestelor Carpaților Orientali, pătrunderea până în apropiere de Brașov, pentru a „proteja” zona petroliferă, dezbinarea Ungariei și României în așa fel încât ele să fie ținute ca „două bucăți de fier incandescente și de a le modela în interesul Germaniei”, așa cum avea să recunoască Joachim von Ribbentrop.
Cu același prilej s-a hotărât să nu se ducă convorbiri cu nici una dintre cele două delegații, ci ,„la unmoment dat, să se supună părților română și ungară o hartă comună germano-italiană , cu linia dedemarcație stabilită, care să nu mai constituie un subiect de discuție”. Odată stabilită procedura, Joachim von Ribbentrop și Galeazzo Ciano au împachetat harta și auplecat la Viena. Pentru a fi sigur că planul va fi aplicat cu orice preț, Adolf Hitler a ordonat și măsuri militarecorespunzătoare. 29 august 1940. Dictatul de la Viena (I). După primirea invitației guvernului german ca ministrul român al Afacerilor Străine să participe, laViena, la ,„o convorbire asupra relațiilor româno-ungare”, regele Carol al II-lea a cerut să se insistepentru aplicarea principiului etnic și a schimbului de populație (s-au luat în calcul și limitele eventualeicedări de teritoriu: între 10 000 și 18 000 kmp). Pe o poziție asemănătoare s-a situat și Ion Gigurtu (în scrisoarea personală trimisă lui Joachim vonRibbentrop, prin Mihail Manoilescu): „Noi stăm pe punctul de vedere al schimbului de populație. Dreptcea mai largă concesiune am consimțit ca îndată după acceptarea acestui principiu să avem opropunere pentru o eventuală frontieră astfel concepută să fie socotită ca un compromis și drept urmaresă fie mutată încoace și încolo judecând-o prin prisma punctului de vedere teritorial”. La 29 august 1940, în Capitala Austriei, Joachim von Ribbentrop și Galeazzo Ciano au discutat maiîntâi cu delegația ungară condusă de Csáky István căruia i-a propus ca diferendul să fie soluționat prin„arbitraj”. Cerând „un timp de gândire”, ministrul de Externe ungar și-a întrebat guvernul dacă „este deacord să primească ca irevocabilă hotărârea pe care o va lua această instanță”, dând asigurări că„arbitrii” au lăsat să se înțeleagă că „cunosc pretențiile Ungariei și că vor căuta să le ia în considerareatunci când își vor forma decizia juridică”. Întrunit în ședință extraordinară, guvernul ungar a decis „să sesupună fără condiții” deciziei luate de „tribunalul” german și italian. „Arbitrajul” a fost propus de Joachim von Ribentrop și lui Mihail Manoilescu, asentimentul guvernuluiromân fiind cerut până la „ora 8 seara” (cu precizarea că nu trebuia cifrat deoarece „ar cere prea multăvreme”).
După ce ministrul român al Afacerilor Străine a dezmințit faptul că guvernul român ar fi cerutvreodată arbitrajul, Joachim von Ribbentrop a vorbit „în termeni impresionant de apăsați” de „ataculconcomitent al Rusiei și al Ungariei ca de un lucru ce ar fi înțeles între aceștia” și a atras atenția că dacă„Majestatea Sa regele ar fi rău sfătuit și nu ar primi acest arbitraj, atunci ar fi în câteva zile sfârșitulRomâniei”. După ce a precizat că germanii nu mai puteau să facă nicio presiunea asupra ungurilor, care„ar intra a doua zi în război”, a cerut ca România să nu considere acest lucru „ca un bluf, pentru căFührer-ul nu face bluf”.
La rându-i, Galeazzo Ciano a arătat că era autorizat de Benitto Musssolinni să declare că în situația în care România nu ar accepta arbitrajul s-ar crea ,„dificultăți Axei și ei vor socoti atunci România printre dușmanii lor”.
Timpul de gândire oferit de germani, românilor a fost inspirat tot de la romani (asta pentru că lui Nea Nicu i-a scăpat). Când Regele seleucid Antioh al IV lea se pregătea să ocupe Egiptul, Senatul Romei a trimis un sol, proconsolul Gaius Laenas care a prezentat un ultimatum regelui sirian de a se retrage imediat nu numai din Egipt, ci și din Cipru. Regele care în copilărie fusese ostatic la Roma și mai târziu aliat al Romei a cerut un răgaz, pentru consultări în Antiohia. Romanul i-a dat un termen, a trasat un cerc în jurul lui și i-a spus că înainte de a ieși din cerc vrea răspunsul. Nemții au fost „generoși”, ne-au lăsat 5 minute, Antioh a avut mai puțin de 1 minut.
Hitler a făcut totul deliberat pentru că, pe de o parte nu a dat toată Transilvania Ungariei, ceea ce l-a dezamăgit pe Horthy, a cedat o bucată care i-a revoltat pe români și le-a dat de înțeles, mai târziu, lui Antonescu și lui Horthy că este loc, la finalul războiului de o revizuire. Fiecare parte a înțeles că este în favoarea lui. Hitler și nu numai el a recunoscut modul cum Mareșalul Antonescu a apărat și cerut revenirea Ardealului de Nord cu argumente istorice, politice și etnice inclusiv cu dovezi ale istoricilor germani. Hitler era conștient că Mareșalul era hotărât să reia Ardealul cu forța armelor mai ales când acesta a refuzat compensații pe seama Iugoslaviei. Jocul de-a șoarecele și pisica (romanul divide et impera) a avantajat inițial Germania, dar pe frontul din Răsărit s-a văzut efectele acestuia. Dezamăgirea nemților față de corpul expeditionar maghiar, dornic doar să se întoarcă acasă și să evite lupta prin orice mijloace, a devenit o adevărată piatră de moară pentru Hitler. Jocul duplicitar al ungurilor cu sovieticii a fost dovada clară a eșecului politicii lui Hitler și a prostiei lui. Pierderea petrolului românesc a avut consecințe incalculable pentru germani, a fost certitudinea pierderii războiului și sfârșitul oricărei șanse de armistițiu ori a unei păci cât de cât onorabile. Germania a mizat pe Ungaria, Bulgaria în dauna României așa că actul de la 23 August 1944 nu numai că era necesar, dar și o modalitate de a salva Ardealul de Nord și de a pedepsi un aliat ingrat și ticălos. Hitler a recunoscut că Mareșalul și România au dreptate în privința Ardealului, dar a ales să meargă pe mâna maghiarilor. Nu este vorba de o gafă a lui Hitler, este vorba de un cretinism al unui austriac care a uitat că în Primul Război Mondial, în timpul ultimei ofensive majore austriece în Italia (care în caz de reușită ar fi avantajat major Ungaria și mai puțin Austria) , maghiarii și-au retras trupele au pus de negocieri cu Antanta și au zis că fac Revoluția crizantemelor (un fel de revoluție de catifea). O asemenea perfidie maghiară și trădare ar fi trebuit să – l determine pe Hitler să nu acorde niciodată Ungariei vreo bucățică de pământ romanesc. Pentru că Revoluția crizantemelor nu a avut niciun efect, maghiarii au făcut Revoluția bolsevica și cu armata odihnita și dotată de austrieci și nemți a invadat Ardealul. A urmat înfrângerea, contraofensiva românească și ocuparea Budapestei, intervenția marilor puteri panicați, agitația Moscovei și atârnate opincilor de Parlamentul de la Budapesta, simbolul persecuției românilor în perioada dualismului austro-ungar.
Dacă un singur civil ungur ar fi fost omorât ori o singură unguroaica ar fi fost violată, Ungaria ar fi avut grijă să prezinte „genocidul romanesc”. Aceste lucruri nu s-au întâmplat în cele două ocupații ale Budapestei. Ziarele maghiare, politicienii maghiari și populația maghiară din vremea ocupației au numai cuvinte de laudă la adresa soldaților români care au împărțit hrana lor cu populația înfometata și i-a aprovizionat cu lemn de foc. Ce națiune din lumea civilizată a făcut așa ceva cu dușmanul tradițional care i-a masacrat civilii și profanat soldații morți? Ce națiune s-a purtat cu prizonierii așa cum s-au purtat românii?
Care șef de stat din Al Doilea Război Mondial a primit mulțumiri din partea prizonierilor de război și recunoștința Crucii Roșii pentru respectarea nu numai a legilor războiului, ci ale umanității? Zilele acestea, cu ocazia holocaustului, s-a vorbit de noi mai rău decât de nemți ori turci, care au inițiat și realizat genociduri, ca fiind cei mai antisemiti și barbari de pe planetă. S-a uitat de cozile lungi de civili maghiari, cehi și slovaci hrăniți de români, s-au uitat de mulțumirile rudelor prizonierilor din România care au fost informați de soarta acestora și de faptul că pot trimite pachete.
Colonelul Duțu are articole inclusiv de prizonierii sovietici din România, măsurile intreprinse de Mareșal pentru a se evita, elimina și pedepsi abuzurile. Aceste lucruri nu sunt mediatizate, se vorbește în schimb de genocidul românesc asupra celor care în timpul ocupației Basarabiei s-au dedat la acte și acțiuni de un barbarism egal cu al hortystilor.
Americanii acuzați de comportamentul soldaților americani împotriva Axei au spus-o clar, pe șleau :”soldații noștri au plătit cu aceeași monedă cu care li s-a plătit, nu noi am început războiul, ce poți să-i spui unui soldat care și-a văzut camarazii uciși?” Deontologii noștri o dau cotita, sunt revoltați, șocați, plin de compasiune, dar îi uită pe români, uită de morții noștri, de suferințele noastre, de drama refugiaților, orfanilor, de bisericile și casele distruse și profanare, uită că sunt români, că războiul ne-a luat nu numai oameni, bunuri ci ne-a rupt ca națiune, ne-a condamnat la sărăcie și neputință pentru că în cazul nostru Pactul Ribbentrop Molotov e încă valabil.
cel mai vehement OPOZANT al pactului Molotov-Ribbentrop, al CEDARILOR de teritorii fara a se trage un glont, la Consiliul de Coroana ( un fel de CSAT de azi) a fost NICOLAE IORGA, care era senator in Parlament. Acesta incurca cel mai tare pe cei aflati la putere, si mai ales pe cei care facuse pactul MOLOTOV-RIBBENTROP: Hitler si Stalin.
Atit Germania cit si URSS sint vinovate in egala masura pentru izbucnirea celui de al doilea razboi mondial. Asta e concluzia mea si n-am sa mi-o schimb in veci. Daca te-au manipulat altii sa faci razboi inseamna ca esti prostul prostilor si nu ai voie sa fii intr-o pozitie de care depinde viata oamenilor. Toti actorii principali care au luat decizii, ma refer la marile puteri, sint niste criminali nenorociti: Hitler, Stalin, Churchill, Roosevelt/Truman, Impartul Japoniei. Sa iei decizia sa trimiti la moarte oameni care nu au nicio vina ca tu esti o bestie mi se pare culmea mizeriei morale. Cind ii aud pe rusi cum se lauda ca ei au invins hitlerismul, dupa ce in Polonia beau si fumau cot la cot cu armata germana, dupa ce si-au impartit prada, imi produce scirba! Sint lasi pentur ca niciodata nu isi vor asuma partea lor de vina. Vor spune ca nu erau pregatiti de razboi si nu puteau face fata. Si s-au pregatit luind parti din Romania??? Cita nesimtire si cita ipocrizie! N-avem politicieni care tin cu Romania! Daca am avea ar sti cum sa puna problema in raporturiel internationale. Avem gainari care asteapta ziua de salariu! Asta-i tot ce pot face ei. Sa-ti faci mendrele, pe care tu le numesti strategii, pe nefericirea altor te indica drept criminal si primitiv!
gresiti foarte tare. Nu a fost al 2-lea razboi mondial , ci un singur razboi mondial in DOUA ETAPE. 1914-18 si 1933-1950.
Germania a reactionat FIRESC la ocupatia franceza si engleza din zona Renaniei. Nu puteau produce nimic, erau paralizati de anglo-francezi! Ce era sa faca? sa stea sclavi inca 300 ani? Chiar nu e mentalitatea germanului asta……
Razboiul mondial in 2 etape a fost opera TOTALA a americanilor, industriasilor de armament din Anglia si USA. Ei au sponsorizat REVOLUTIA BOLSEVICA, ei au finantat tot ce a urmat apoi, inclusiv evenimentele din anii 40!
Pai si ce are Renania cu Romania??? Nu mai pot eu de Renanina lor. Atita vreme cit si-au permis sa patroneze doua evenimente majore, ambele indreptate impotriva Romaniei, nu pot decit sa-i consider imaturi si criminali. Obiectii?
ei au fost parte dintr-un sistem, au fost parte din jocul globalist de inarmare si actiune. Asa cum sunt si astazi. UE globalizare, Merkel si Germania. Noi insa sa ne vedem de interesele noastre. Si da, sunt de acord ca nemtii trebuie sa plateasca compensatii si despagubiri Romaniei pentru crimele fasciste, dar si pentru datoria istorica de 20 miliarde euro pe care o are fata de Romania.
Ernst Nolte a scris despre Războiul civil european 1914-1945. Lenin a fost ajutat de Kaiser și finanțat de germani, scopul a fost să creeze o Revoluție gen 1905 care să scoată Rusia din război. Nimeni nu a dorit comunismul, Lenin a speculat și a profitat de orice ocazie, Marx vedea comunismul instaurat într-o țară puternic industrializata cu o importantă clasă muncitoare, nu foarte religioasă, cu intelectuali de stânga (Anglia se pare) . Rusia nu îndeplinea condițiile lui Marx pentru instaurarea comunismului. SUA, Japonia au trimis trupe care să-i ajute pe opozanții bolșevicilor. Lenin a fost subestimat atât ca leader cât și ca organizator. SUA, Anglia și Franța au impus o blocada bolșevicilor iar Rusia bolșevica nu a fost recunoscută decât de Ungaria bolșevica și Turcia lui Ataturk (aliați împotriva armenilor). Începând din 1926 se reiau relațiile cu URSS (din 1922 Rusia bolșevica a devenit URSS).
Hitler si Mussolini erau marionetele Vaticanului . Toate aceste mutari de granite erau planificate la Vatican/Imperiul roman de apus si implementate de cozile de topor Hitler si Mussolini . Micii fuhreri locali erau si ei agenti iezuiti care fie ca jucau un rol constient fie erau idioti din nastere si erau manipulati ca Antonescu al nostru .
Molotov reprezenta Moscova / Imperiul roman de rasarit cu interesele lor .
https://archive.org/details/EricJonPhelpsVaticanAssassins3rdEdition
http://4.bp.blogspot.com/-lC-JFCJKvj8/TzaQys4JqhI/AAAAAAAAB2A/7_VnOOdnkqs/s1600/Book-Cover-Vatican-Assassins-Third-Edition2.jpg
“The Jesuits, in control of [Adolph] Hitler’s occultic and homosexual Third Reich…, installed puppet dictators throughout Europe. They were:
· Bavarian Germany and the Third Reich – [Adolph] Hitler [born-died: 1889-1945]
· Italy – [Benito] Mussolini [born-died: 1883-1945]
· ‘Vichy’ France – [Henri Philippe] Petain [born-died: 1856-1951]
· Spain – [Francisco] Franco
· Austria – Seyss-Inquart
· Poland – Frank
· Slovakia – [Jesuit] Priest Tiso
· Croatia – [Ante] Pavelitch ((Ed. Note: alternate spelling: Pavelic))
· Belgium – Degrelle.
All these Roman Catholic, Jesuit-controlled, Jew-hating dictators were loyal to the greatest war criminal of all, Papal Caesar Pius XII and his master, Jesuit [Superior] General Wlodimir Ledochowski.”
– Eric Jon Phelps (Author of the book Vatican Assassins)
http://2.bp.blogspot.com/-s3YL6829K1o/T6vo53zMTRI/AAAAAAAAAzc/4TR9DI42Gvw/s1600/Slide0360.gif