Hunii lui Attila nu au nicio treaba cu confederatia de triburi nomade turco-altaice onoguri – khabarii – maghiari venita in sec IX. Fiind cei mai slabi din confederatie, dar cei mai numerosi, maghiarii isi vor impune limba si de atunci maghiarizarea a fost singura cale prin care acest obscur popor altaic nomad a reusit sa supravietuiasca. Maghiarii cu ochii migdalati, adica cei veritabili, se mai gasesc, e drept, in numar foarte mic dar e greu că un maghiar de azi sa priceapa ca nu are nicio treaba, in afara de limba guturala cu temutii nomazi.
Odata sedentarizati, crestinati mai intai in rit ortodox, trecuti din interes la catolicism ajutati de Papa si de majoritatea regilor mari care sunt straini, ungurii devin o mica putere locala ridicati la rangul de putere regionala de Mathias Corvin. In ciuda faptului ca maghiarii se mandresc cu el, in ciuda dragostei aratata de taranimea maghiara, asa cum apare in folclor, nobilimea nu l-a iubit deloc, nu i-a inghitit niciodata originea romaneasca si a avut grija
sa-i inlature mostenitorul si sa-i stanga dinastia. Nu mai vorbim de faptul ca Mathias a avut noroc si a scapat de soarta fratelui sau, ucis de nobili.
Asta a fost Ungaria Mare! Domnia lui Mathias Corvin care a respectat autonomia voievodatului Transilvania. Dupa colapsul in fata otomanilor Transilvania devenita principat isi pastreaza autonomia fata de otomani. Regatul Ungariei
intre 1867-1918 e o struta camila rezultat al unui compromis menit sa salveze Austria adusa in colaps de verii germani din Apus,dar care distruge toata munca lui Mathias Corvin de a face din maghiari un popor european, educat si tolerant. In 5 decenii maghiarii vor reusi contraperformanta de a deveni cea mai antipatica si retrograda natiune din multinationalul Imperiu Austro-Ungar. Nu intamplator se considera ca agonia Imperiului Habsburgic a inceput in 1867 si s-a sfarsit in 1918. Deci, unde vad maghiarii glorie? Intr-un regat care mai includea si Regatul Croatiei iar Transilvania era unita fortat cu Ungaria impotriva vointei inclusiv a maghiarilor, secuilor si sasilor din Transilvania ca o compensatie pentru trauma suferita in 1848-1849 cand visul Ungariei de la Budapesta-Bratislava-Viena a fost spulberat in Apuseni de motii in opinci ai lui Avram Iancu.
In fapt Ungaria Mare din 1867-1918 este trauma unui popor care nici azi nu poate accepta umilinta suferita in fata romanilor. Cred ca ar trebui sa avem intelegere fata de un popor traumatizat dupa ce a incercat primele revolutii mondiale in acceptiunea lui Marx, in 1848 si 1918/19.
Revizionismul maghiar apare ca o refulare a acestei traume psihice la nivel national pricinuita de romani. Daca mai mentionam si umilinta lui Mathias Corvin care a spus ca Ungaria (Mare) e un regat prea mic (adica ingust la minte) pentru un rege atat de mare putem intelege aceasta obsesie bazata pe neputinta si chiar putem avea compasiune fata de revizionismul maghiar care nici macar nu e autentic, e plagiat dupa cel austriac si german. Singurul lucru autentic maghiar in istorie ramane la 1848/49 care s-a incheiat prost si traumatizant.
Cat despre românii opincari vorba parintelui Papacioc nu poti sa concepi pe Horea in…
cizme unguresti. Poate din acest motiv au si fost atarnate opincile in sediul Parlamentului de la Budapesta de un sugubet militar roman.