CD
11 aprobate

dnitsoc@gmail.com
75.57.36.95

COSTURILE INTERVENȚIONISMULUI AMERICAN
– consecințele politicii globaliste post-9/11 a Americii
de Mark N. Katz

Într-un articol publicat de New York Times pe 2 februarie 1981, Henry S. Bienen, pe atunci specialist în Africa la Universitatea Princeton, a discutat despre modul în care „globaliștii” și „regionaliștii” pledau pentru abordări diferite de politică externă pentru Statele Unite. „Globaliștii”, a menționat Bienen, „cred că slăbirea pozițiilor militare va duce ineluctabil la slăbirea celor economice și că, în orice caz, interesele de securitate, definite mai întâi în termeni militari, trebuie să fie primordiale în orice discuție despre politica Statelor Unite”.

Bienen a declarat însă că preferă abordarea regionalistă deoarece această perspectivă pornește de la premisa că, dacă nu se știe ce este posibil în contexte specifice și dacă nu se înțelege bine factorii locali care funcționează, este probabil ca politicile să eșueze sau să fie contraproductive. Nu se poate face o analiză exactă a compromisurilor dintre costurile și beneficiile diferitelor politici fără o înțelegere profundă a configurațiilor specifice ale puterii în anumite țări.
Războiul Rece s-a încheiat de mult, dar ceea ce a scris Bienen despre politica externă americană în 1981 este valabil și în ceea ce privește politica externă americană în războiul post-9/11 împotriva terorii.

Globaliștii au fost preocupați în primul rând de „amenințarea globală” reprezentată de Al-Qaeda și aliații săi (atât actuali, cât și percepuți) și de înfrângerea militară a acestei amenințări. Regionaliștii, în schimb, s-au temut că implicarea militară tot mai profundă a Americii în Afganistan și Irak a fost atât de nepopulară la nivel local, încât au creat mai mulți dușmani decât eliminau. Dar, la fel ca în cazul Războiului Rece, globaliștii și nu regionaliștii au fost cei care au controlat formularea politicii externe americane în războiul împotriva terorii – în special în timpul administrației George W. Bush.

Fișa de raport
După ce a urmărit-o timp de 2 decenii, care au fost rezultatele războiului Americii împotriva terorii? Regimurile lui Saddam Hussein și talibanii au fost răsturnati, guvernele alese au preluat funcția în ambele țări și, mai recent, Osama bin Laden și alți câțiva lideri de top al-Qaeda au fost eliminați.
Dar America și aliații săi au plătit un cost ridicat în ceea ce privește viețile pierdute și resursele cheltuite în aceste două conflicte.
Oamenii din Afganistan și Irak, desigur, au suportat costuri umane și materiale mult mai mari. Mai mult, guvernele “alese” din ambele țări s-au dovedit a fi nu numai corupte și autoritare, ci și destul de nerecunoscătoare față de Statele Unite și necooperante cu Statele Unite.

În timp ce intervenția SUA în Irak a pus capăt dominației minorității arabe sunnite asupra acestei țări și a permis majorității arabe șiite să ajungă la putere prin alegeri, armonia nu a fost stabilită între cele trei comunități principale din Irak (șiiți arabi, sunniți arabi și kurzi). Odată cu plecarea finală a forțelor armate americane din Irak la sfârșitul anului 2011, conflictul intercomunal pare să fie în creștere.

Chiar dacă un număr mare de forțe americane și de coaliție sunt încă prezente acolo, talibanii și aliații săi- cu ajutorul Pakistanului – au făcut o revenire nedorită în mare parte din Afganistan. Retragerea americana nu va face decât să le ofere talibanilor mai multe șanse de a recâștiga puterea.
Mai mult, cu America și aliații săi atât de puternic implicați în Afganistan și Irak, afiliații Al-Qaeda au reușit să câștige influență în altă parte, inclusiv în Yemen și Somalia.
Iar pe de alta parte in timp ce SUA a cheltuit peste 6 trilioane de dollari in acest “razboi impotriva terorismului” alte state ca Rusia si in special China, ne preocupate de razboi s-au dezvoltat extreme de mult si rapid, investind foate doar o fractiune din ceea ce SUA a risipit in van.

Alegerea falsă

A trebuit America să urmeze o politică globalistă după 11/11 care a implicat intervenția în Afganistan și Irak?
Ar fi putut urmări o abordare regionalistă mai nuanțată, care ar fi evitat să intervină în aceste țări și s-ar fi concentrat în schimb pe abordarea al-Qaeda?
Sau ar fi putut măcar să evite să intervină în Irak și astfel să-și concentreze eforturile și resursele asupra Afganistanului și al-Qaeda?
Deși interesante, aceste întrebări sunt discutabile. Administrația Bush a adoptat politici globaliste la începutul războiului împotriva terorii, și este moștenirea acestor decizii pe care președintele Obama și președinții ulterioari trebuie să se ocupe.

Președintele Obama, desigur, a retras forțele americane din Irak și promisese să le retragă din Afganistan până în 2014. În mod evident, el nu împărtasea viziunea globalistă a președintelui Bush cu privire la războiul împotriva terorii.
Intervenția americană în Afganistan și Irak nu a fost în măsură să stabilească pacea și prosperitatea în aceste două țări, dar nici retragerea americană de acolo nu va face acest lucru. Conflictele din aceste țări vor continua, iar forțele ostile Statelor Unite, aliaților săi regionali și oamenilor din aceste țări pot încerca să obțină avantajul.
America trebuie să adopte politici undeva între extremele reintervenării sale și a nu mai face nimic.
Pentru a face acest lucru cu succes, Washingtonul ar face bine să ia în considerare sfatul profesorului Bienen de acum peste trei decenii: să știe ce este posibil în contexte specifice și să înțeleagă factorii locali. Am văzut deja ce se întâmplă atunci când acest sfat este ignorant iar exagerarile trimfaliste ajung sa-i pacaleasca si pe cei care le-au inventat.

*
Mark N. Katz predă Relații Internaționale la Universitatea George Mason și este autorul cărții “Leaving without Losing: The War on Terror after Iraq and Afghanistan” – “ Plecand fara a pierde: Rzboiul contra teroarei in Irac si Afganistan”- Johns Hopkins University Press

Sursa: https://nationalinterest.org/commentary/the-costs-american-interventionism-6576
Traducerea CD