CD
30 aprobate
cdimulescu@att.net
75.57.36.95
Constitutia a fost nu modificata, ci mutilata.
A lasat portite pentru ca legi ordinare sa ia locul reglementarilor constitutionale.
Pe acest fond pe 9 Mai USR si PLUS au facut public Manifestul pentru Europa viitorului.
Manifestul pentru “Europa viitorului”
CD
De Ziua Independenței României, Alianța USR/PLUS și-a lansat Manifestul pentru “Europa viitorului”. Documentul susține crearea unei identități europene, migrația controlată și noi instituții suprastatale. Copiii ar urma să învețe despre „Istoria Europei”

Deci un nou organism suprastatal sa ia decizii peste vointa statelor componente in ceea ce priveste migratia cat si in continutul procesului educational.

In Romania au fost adoptate déjà: Legea 482 din 10.11.20046 si OUG 113 din 14.07.2005 pentru modificarea si completarea OUG 194/2002 privind regimul strainilor în România, preluându-se acquis-ul în materie la nivelul anului 2004;
OUG 102 din 14.07.2005 privind libera circulatie pe teritoriul României a cetatenilor Statelor Membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European
a Legea 18 din 18.02.200510 si OUG 130 din 22.09.200511 pentru modificarea Legii nr. 203/1999 privind permisele de munca;
Pana si in Constitutia Romaniei art18, alin.(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.

Deci un drept constitutional este lasat la latitudinea unei legi ordinare.
Orice tratat international semnat de un guvern trecator si inept, de tip Orban, poate afecta integralitatea si suveranitatea tarii, ce jos am ajuns.

Copiii ar urma sa studieze Istoria Europei

Oare copiii cand vor studia istoria Europei vor studia si istoria coloniilor avute de tarile europene, cel putin pe perioada colonialismului vizibil?
Va fi in fapt un studiu al Istoriei Universale.
Franta cu: – Marocul francez, Algeria, Tunisia, Senegal, Mauritania, Mali, Niger, Ciad, Guineea, Coasta de Fildeș, Burkina Faso, Benin, Republica Centrafricană, Gabon, Republica Congo, Djibouti, Madagascar, Comore și Réunion; French Polynesia (cu Society Islands, Marquesas, Gambier Islands, Austral Islands si Tuamotus), New Hebrides si DOT Guadelupa, Guiana Franceză, Martinica;
– Algeria Masacrul de la Sétif 1945;
– Razboiul colonial, Razboiul Murdar (La salle guerre) din Indochina Franceza 1946 1954;
– Insurectia din Madagascar 1947;
– unele colonii au fost determinate să ramana in continuare parte a Franței, căpătând statutul de departemente și teritorii de peste mări – DOT.

Germania cu: Togo, Camerun, Rwanda, Burundi, Tanzania (Tanganika) și Namibia;
Anglia cu: – India, Australia, Canada, Birmania, Palestina Iraq, Pakistan, Ceylon, Ghana, Sudan (1956), Nigeria (1960), Sierra Leone (1961), Tanganika (1961, mai târziu Tanzania), Uganda (1962), Kenya (1963), Malawi (1964), Gambia (1965),
Botswana (1966) și Swaziland (1968), Rodezia, Zimbabwe, Jamaica, Trinidad Tobago, insulele Falkland

În 1940 si in 1945, primul ministru Winston Churchill s-a alăturat demersului președintelui american Franklin Delano Roosevelt în semnarea Cartei Atlanticului în 1941, în care se recunoștea dreptul popoarelor la autodeterminare,
cata ipocrizie, promisiuni politicineaniste fara acoperire.

Belgia cu: – Congo Belgian, concesiunea chineza Tientsin sau Tianjin, Rwanda si Burundi foste colonii germane, Santo Tomas.

Portugalia cu: – Brazilia, Mozambic, Angola, Guineea Bissau, Capul Verde si Macao.

Spania cu: – Cuba, Haiti, Republica Dominicană, Puerto Rico, Saint Martin, Insulele Virgine, Anguilla, Montserrat, Guadelupa, Antilele Mici, Jamaica, Insulele Cayman, Trinidad, și Insulele Bay, Bolivia, Costa Rica, Venezuela, peru, Insulele Filipine, Guam, Insulele Mariane, Insulele Caroline (Palau și Micronezia) și părți ale insulelor Formosa (Taiwan) și Moluccas, Saharawi – Republica Arabă Democratică Sahariană sub administratie(coloniala) marocana.

Imperiul European

Inaintea Uniunii Europene a fost Imperiul European, desi format din mai multe state suverane, expansioniste, aceste state aveau in comun mai multe trasaturi imperialiste, care au inceput sa se cristalizeze in hiperimperialism.
Trecerea la hiperimperialism se face prin atrofierea pana la disparitie a caracterelor nationale din imperiu, prin uniformizare “culturala” si libertinism politic.

Aceasta transformare, ascunsa a fortelor bankar-financiare europene au fost prevestite de politologii de la inceputul secolului XX.
Fazele s-au succedat asa cum au fost “prevestite” de la benevolentul imperialism al anilor ‘50-’60, cand a avut loc aparenta decolonizare, tarile ramanand in fapt mai departe subjugate financiar fostelor metropole. S-a trecut apoi la imperialismul cultural al anilor ’70 – ’80, care trebuia sa pregateasca/duca la caderea sistemului, “lagarului” socialist/communist, investindu-se enorm in acest process de culturalizare/spalare la creier al maselor.
O data cu spargerea lagarului socialist a inceput sa apara si sa se impuna tot mai puternic, imperialismul liberalist aparut in anii ’90, sub umbra unipolara a hegemoniei americane, impunand relatii de vasaliate tuturor statelor ce folosesc dollarul, cu Tratatele Trans-Atlantice si Tratatele Trans-Pacifice, contracte discretionare si umilitoare atat pentru statele vasale cat si pentru aliati(!).

În prefața, la cartea sa “Imperialismul, stagiul cel mai inalt al capitalismului”, lansata in 1920, Lenin afirmă că Primul Război Mondial (1914-1918) a fost „un război de anexari, de prădă si jefuiri” între imperii, al cărui trecut istoric și economic trebuie studiat „pentru a înțelege și a evalua războiul modern și politica modernă”.

Cu sase ani mai inainte, in 1914, rivalul marxist a lui Lenin, Karl Kautsky a propus o teorie a evolutiei unei coalitii capitaliste, in care puterile imperiale s-ar putea sa se uneasca si sa abandoneze antagonismul nationalist si economic ajungandu-se la un sistem ultra-imperialist, avand ca efect exploatarea colonialista a lumii subdezvoltate.
Deci UE si apoi Globalizarea totala este pasul decisiv spre hiperimperialism.

Cartea “Imperialismul: Un studiu”- 1902, a stabilit reputația internațională a lui Hobson în științe politice. Propunerile sale geopolitice au influențat activitatea unor personalități proeminente, cum ar fi Nikolai Bukharin, Vladimir Ilici Lenin și Hannah Arendt.
Liderul Partidului Laburist britanic Jeremy Corbyn a scris o prefață pentru ediția din 2011, a cartii “Imperialismul: Un studiu” numind “analiza presiunilor care au lucrat din greu în a crea un efort național vast de a prinde noi avanposturi ale Imperiului(britanic) peste insule îndepărtate și țărmuri”, o analiza geniala alui Hobson.
In Studiul sau Hobson arata clar care sunt investitorii in fazele istorice ale capitalismului imperialist de la expansiune pana la Globalizare, el arata ca finanțarea a fost controlată „de oameni de o rasă unică și ciudată, care au în spatele lor multe secole de experiență financiară ” și „sunt într-o poziție unică de a controla politica națiunilor”.
Asa s-a stiut inca din 1902!

Dar multi nu vor sa vada asta nici acum, cand tara noastra a devenit o kolonie, mult sub nivelul unui vasal, dar noi ne pretindem un aliat, un “partener” al marilor puteri.
Deci noi sclavii nenorociti ne credem “parteneri” in crimele hiperimperialismului.
In plus trebuie sa mai si studiem Isoria Europei Imperiale – UE!

Un studiu cu detalii amanuntite in materie de harti si cartografie, in materie de geografie economic-financiara si politica este articolul: “Tabula Imperii Europae: A Cartographic Approach to the Current Debate on the European Union as Empire” de Russell Foster Published online: 03 Jan 2013.
https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/14650045.2012.716466