„conceptul de satanism n-are nimic de-a face cu viziunea creştină despre Satan.”

MOȘU

”SECRETUL SUPREM, vol. II
David Icke
Capitolul 15 – Copiii lui Satan
Ritualurile de magie neagră cunoscute sub numele de satanism sunt expresia modernă a
ritualurilor antice, care includeau sacrificii umane, din Babilon şi din societăţile infiltrate de
Frăţie: sumerienii, fenicienii, hitiţii, egiptenii, canaaniţii şi popoarele acadiene (printre altele).
De-a lungul istoriei a existat o procesiune nesfârşită a aceloraşi ritualuri închinate aceloraşi
divinităţi, acest proces având o importanţă deosebită, inclusiv pentru iniţiaţii moderni ai Frăţiei.
În viziunea mea, conceptul de satanism n-are nimic de-a face cu viziunea creştină despre Satan.
Personal, folosesc acest cuvânt pentru a descrie orice ritual care implică sacrificii şi torturi,
lucru extrem de frecvent întâlnit în societatea în care trăim, oricât de incredibil vi s-ar putea
părea. Satanismul este doar un alt nume pentru adorarea unei forţe negative, extrem de
distrugătoare, căreia i s-au dat tot felul de nume de-a lungul istoriei: Nimrod, Baal, Moloh sau
Moleh, Set, diavolul, Lucifer etc. Satanismul perverteşte tot ce este pozitiv, la fel cum naziştii
au luat simbolul pozitiv al svasticii şi l-au inversat, pentru a simboliza astfel un element negativ.
În mod similar, sataniştii au inversat pentagrama şi folosesc frecvent culoarea negru pentru a
simboliza întunericul, ca în aşa-numitele lor Mise Negre. Ei inversează în egală măsură
simbolismul culorii alb, care devine astfel pentru ei o culoare profund negativă. Reţelele
sataniste au fost create, sub diferite nume, de Frăţia Babiloniană, care are nevoie de ele. Vă mai
aduceţi aminte de relatările despre Privitori şi despre urmaşii acestora, Nefilimii, care afirmau
că aceştia obişnuiau să bea sânge? Frăţia ştie că sângele conţine forţa vieţii. Băutul sângelui
menstrual a fost întotdeauna o caracteristică a liniilor genealogice reptiliene, care au nevoie de
sânge pentru a putea trăi în această dimensiune. Sângele era cunoscut sub numele de Focul
Stelar, esenţa lunară a femeii. Ciclul menstrual al femeilor este guvernat de ciclurile lunii, iar
sângele conţine această energie. De aceea, se crede că elementele din care e compus au
capacitatea de a prelungi viaţa. În India, el era numit soma, iar în Grecia ambrozie (conform
anumitor cercetători). Aceste băuturi erau considerate nectarul zeilor şi chiar erau – al zeilor
reptilieni care sunt genetic băutori de sânge.
Pocalul sau cupa „Sfântul Graal” simbolizează de asemenea pântecul feminin şi băutul sângelui
menstrual, fiind totodată un simbol al liniilor genealogice reptiliene „regale”. Sângele menstrual
era oferit elitei liniilor reptiliene „regale” de către preotese fecioare, aceasta fiind originea unor
expresii precum „Femeia roşcată” sau „Femeia sacră” (la greci). Cuvântul grecesc care
desemnează această expresie, hierodulai, a fost tradus în engleză prin harlot (prostituată) şi în
germană prin hores, care stă la originea cuvântului whore (tot prostituată). Însuşi cuvântul
„ritual” provine de la această practică (ritu = roşiatic), la fel ca şi cuvintele „rit” şi „roşu” (red
în limba engleză). Sângele menstrual este unul din motivele pentru care culoarea roşie este atât
de importantă pentru satanişti, dar şi pentru folosirea culorii auriu de către liniile genealogice
„regale”. Aurul este metalul zeilor, dar pentru Anunnaki descrişi în tăbliţele sumeriene, sângele
menstrual era „aurul zeilor”.
Reptilienii şi liniile lor genealogice beau sânge pentru a obţine forţa vitală a unei persoane, de
care au nevoie pentru a putea exista în această dimensiune. Atunci când beau sânge uman şi
mănâncă din carnea unui om, ei îşi pot schimba forma în reptilieni. Cel puţin, aşa mi s-a
povestit de către cei care au putut asista la acest proces. Băutul sângelui este o caracteristică
genetică a lor, iar o mare preoteasă sau „Zeiţă Mamă” a Elitei, care a realizat asemenea ritualuri
în faţa Frăţiei la cel mai înalt nivel, mi-a povestit că fără acest sânge uman, reptilienii nu şi-ar
putea păstra înfăţişarea de oameni în dimensiunea noastră. Numele actual al femeii de care
1
vorbesc este Arizona Wilder, dar înainte s-a numit Jennifer Ann Green. Interesant mi s-a părut
faptul că, din spusele ei, reptilienii vânează toate popoarele ariene din univers, sângele rasei
albe având o importanţă cu totul specială pentru ei, dintr-un motiv sau altul, şi cu deosebire cel
al oamenilor cu părul blond şi ochii albaştri. De aceea, ei sau infiltrat în rândul rasei albe încă
de pe vremea când aceasta trăia pe Marte, urmând-o apoi pe pământ. Nu este exclus ca venirea
reptilienilor pe această planetă să fie mult mai recentă decât cred marea majoritate a
cercetătorilor. Se pare că un program de încrucişare genetică realizat în urmă cu numai câteva
mii de ani între reptilieni şi marţieni a creat o rasă cu o structură genetică reptiliană extrem de
puternică. Această structură este vitală pentru ei, din motive pe care le-am explicat mai
devreme. Se pare că reptilienii au nevoie de o anumită proporţie de gene de-ale lor pentru a-şi
putea schimba forma. Oricum, contează mai puţin momentul în care s-a produs încrucişarea, cât
faptul că aceasta s-a produs.
Satanismul are la bază o manipulare a conştiinţei şi a energiei….”

kupdf.net_david-icke-secretul-suprem-vol-2.pdf

Repet
Curentul evoluționist de tip ”reptilian” nu respectă LEGITĂȚILE”
Curentul de tip ”umanoid” respectă ”LEGITĂȚILE”

”…Cine erau fiii lui Dumnezeu şi fetele oamenilor din Geneza 6:1-4?
Răspuns

Geneza 6:1-4 spune: „Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului, şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămânea pururea în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani”. Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii cari au fost în vechime, oameni cu nume”. Au existat numeroase păreri cu privire la cine erau fiii lui Dumnezeu şi de ce copiii pe care ei le-au avut cu fetele oamenilor au dat naştere unei generaţii de uriaşi (în textul original se foloseşte expresia Nefilim pentru a indica identitatea acestora).

Principalele 3 puncte de vedere cu privire la identitatea “fiilor lui Dumnezeu” sunt că (1) ei erau îngeri căzuţi, sau că (2) ei erau oameni puternici şi influenţi, sau că (3) ei erau descendenţi credincioşi ai lui Set care s-au căsătorit cu descendenţi căzuţi ai lui Cain. Dacă am dori să oferim credit primului punct de vedere, ne-am putea baza pe faptul că în Vechiul Testament expresia “fiii lui Dumnezeu” întotdeauna se referă la îngeri (Iov 1:6; 2:1; 38:7). Însă o problemă a primului punct de vedere este faptul că Matei 22:30 indică faptul că îngerii nu se căsătoresc. Biblia nu ne oferă nici un motiv să credem că îngerii ar putea fi în măsură să se reproducă. Punctele de vedere al doilea şi al treilea nu au această problemă.

Slăbiciunea punctelor de vedere al doilea şi al 3-lea constă în aceea că bărbaţii obişnuiţi care se căsătoresc cu femei obişnuite nu pot da naştere unei generaţii de oameni despre care să se spună că sunt “uriaşi” sau “viteji şi oameni cu nume”. Mai mult, de ce ar hotărî Dumnezeu să inunde pământul la potop (Geneza 6:5-7) când Dumnezeu ar fi iertat faptul că bărbaţii puternici sau urmaşii lui Set se căsătoriseră cu fetele oamenilor sau descendenţii lui Cain. Judecata din Geneza 6:5-7 este legată de ceea ce se arată în Geneza 6:1-4. Numai căsătoriile obscene şi pervertite ale îngerilor căzuţi cu fetele oamenilor ar părea să justifice o astfel de judecată necruţătoare.

Slăbiciunea primului punct de vedere stă în faptul că Matei 22:30 spune: “Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer”. Cu toate acestea, acest inconvenient nu ar putea fi înlăturat decât dacă interpretarea textului nu spune în mod necesar că “îngerii nu sunt în măsură să se căsătorească”. Totuşi, textul indică faptul că numai acei îngeri nu se pot căsători. În al doilea rând, Matei 22:30 se referă la “îngerii din cer”. El nu se referă la îngerii căzuţi, cărora nu le pasă de ordinea pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru creaţie şi caută în mod active modalităţi prin care să distrugă planul lui Dumnezeu. Faptul că îngerii sfinţi ai lui Dumnezeu nu se căsătoresc nu înseamnă în mod necesar că acelaşi lucru este valabil în cazul lui satan şi a demonilor săi.

Cred că primul punct de vedere este cel mai probabil în acest sens. Da, este o “contradicţie” interesantă să spui că îngerii sunt lipsiţi de sex şi apoi să spui că “fiii lui Dumnezeu” erau îngeri căzuţi care au procreat prin căsătoria cu fetele oamenilor. Totuşi, chiar dacă îngerii sunt fiinţe spirituale (Evrei 1:14), ei pot lua forma fizică a oamenilor (Marcu 16:5). Bărbaţii din Sodoma şi Gomora au dorit să aibă relaţii sexuale cu doi îngeri care erau împreună cu Lot (Geneza 19:1-5). Este plauzibil că îngerii să fie capabili să ia formă fizică umană, chiar până la a replica sexualitatea umană şi posibil chiar să fie capabili de reproducere. De ce îngerii căzuţi nu săvârşesc acest lucru mai des? Se pare că Dumnezeu i-a închis pe îngerii căzuţi care au comis acest păcat grav, astfel încât ceilalţi să nu mai facă acelaşi lucru (după cum este menţionat în Iuda 6). Comentatorii timpurii evrei, precum şi scrierile apocrife sunt unanime în aceea că “fiii lui Dumnezeu” menţionaţi în Geneza 6:1-4 se referă la îngerii căzuţi. Desigur că aceasta nu închide complet subiectul nostru. Cu toate acestea, punctul de vedere potrivit căruia Geneza 6:1-4 se refera la îngeri căzuţi care aveau relaţii intime cu femei ale oamenilor are o bază contextuală, gramaticală şi istorică foarte puternică….”
https://www.gotquestions.org/Romana/fiii-Dumnezeu.html

Succes