Comemorarea a 77 de ani de la Masacrul de la Jilava şi a pogromului de la Bucureşti
20 ianuarie 2018, 10:17 Magdalena Popa Buluc Actualitate 0
București 41 Tur-Retur
Duminică, 21 ianuarie, se împlinesc 77 de ani de la pogromul legionar din Bucureşti, când evreii din oraş au devenit victime fără apărare, victime cărora li s-a refuzat dreptul de a face parte din societate, până la anularea dreptului de a trăi.
Teatrul Evreiesc de Stat comemorează în aceste zile Pogromul de la Bucureşti (21-23 ianuarie 1941). Desfăşurat în timpul rebeliunii legionare conduse de Horia Sima, împotriva lui Ion Antonescu, tragicul eveniment a fost alcătuit dintr-o serie de acte violente şi crime împotriva evreilor. Antisemitismul legionarilor era îndreptat atât împotriva evreilor, cât şi a ”iudaizării” statului român, iar presa legionară se străduise să incite, practic, populaţia neevreiască la crime în masă.
În timpul rebeliunii, legionarii au prins mai întâi evrei pe stradă, i-au dus la Prefectura Poliţiei Capitalei, unde i-au umilit şi bătut. Rapid, mişcarea a luat amploare, legionarii trecând la jefuirea cartierelor evreieşti şi la incendierea a numeroase clădiri (prăvălii, apartamente etc). De asemenea, au devastat toate templele şi sinagogile, le-au prădat şi vandalizat, apoi le-au dat foc, distrugând sulurile Torei, alături de alte documente istorice vechi, iar pe evreii găsiţi înăuntru i-au deposedat de bunurile personale, i-au bătut şi torturat.
Dintre cei torturaţi, 90 de persoane au fost ulterior urcate în camioane şi transportate în pădurea Jilava, unde au fost dezbrăcate şi împuşcate în cap. Printre oamenii ucişi la Jilava s-a numărat şi farmacistul Alexandru Solomon, vicepreşedintele comunităţii evreieşti din Bucureşti. În ultima zi a atrocităţilor, 15 evrei au fost duşi la un abator, unde au fost torturaţi până la moarte, iar unii împuşcaţi. Cadavrele au fost găsite apoi atârnate în cârligele de la abator unde se ţineau de obicei animalele tăiate şi au apărut dovezi cum că unii dintre cei ucişi acolo erau vii în momentul în care au fost atârnaţi.
Statisticile arată că în timpul pogromului de la Bucureşti au fost devastate peste 1.200 de clădiri evreieşti şi au fost ucişi peste 140 de evrei.
Imagine de la Pogrom
În timpul pogromului au existat, însă, şi persoane care şi-au riscat viaţa şi familia pentru a proteja evreii şi care au primit titlul de Drepţi între Popoare. Nu sunt foarte multe dovezi scrise despre acest aspect, însă în Raportul Final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România se află o listă cu aceste persoane, printre ele numărându-se Alexandru Ghiţescu şi familia Stoenescu, care au ascuns evrei pe 21 ianuarie: „La 21 ianuarie 1941, în timpul pogromului de la Bucureşti, când vecinul lui, Joseph Morgenstern, un avocat, a bătut la uşa lui cerându-i ajutorul, Ghiţescu l-a ascuns în casă până când cei care căutau evrei în apropiere au plecat (…) în ianuarie, când a izbucnit rebeliunea legionară a Gărzii de Fier şi membrii săi au pornit pogromul împotriva evreilor din Bucureşti, Stoenescu a invitat familia Donner să se ascundă în casa lui în timpul celor trei zile ale pogromului.”
Cunoscutul laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel, spunea: „când cineva nu e în stare să simtă şi să-şi manifeste recunoştinţa, atunci ceva lipseşte din umanitatea sa. Un om poate fi aproape definit prin atitudinea sa faţă de recunoştinţă”. Aceste cuvinte sintetizează emblematic, prin simplitatea lor, datoria morală şi respectul pe care fiecare dintre noi trebuie să îl poarte celor care au căzut victimelor actelor de cruzime – cum au fost cele de la centrele de tortură, carnajul de la abator şi masacrul din pădurea Jilava.
Prin spectacolul Bucureşti 41 – Tur Retur, programat duminică, 21 ianuarie, de la ora 19.00, Teatrul Evreiesc de Stat comemorează şi omagiază victimele. Pogromul legionar de la București se ascunde în pliurile memoriei orașului între alte episoade de violență urbană, pentru că memoria ne defineşte prezentul şi reflectă identitatea noastră ca popor.
.
Nota redacției – Fiind un subiect controversat, autoarea avea obligația să menționeze că sunt multe dovezi și argumente care se împotrivesc descrierii și interpretării evenimentelor din 21-23 ianuarie 1941. Vom prezenta câteva texte din această categorie.
Sa nu uitam crimele infaptuite de evrei IN TIMP DE PACE, asupra romanilor inainte si dupa razboi. Romanii au fost masacrati fara mila, cu cruzime si bestialitate! Mi se pare inuman si imoral sa-ti manifesti micimea sulfeteasca in gura mare calcind pe cadavre!
Domnule profesor, personal nu prea am milă de toți cei care săvârșesc altora fapte generatoare de suferință de orice fel iar cei care le-au săvârșit este foarte normal și firesc să răspundă pe măsură. Acum însă, răsfoind istoria lumii constat că, în urmă cu destul de muți ani, spaniolilor li s-a cam făcut lehamite de evreii locuitori ai Insulei Iberice astfel că, deoarece răbdarea lor ajunsese cam la limită, au purces la pedepsirea acestora fiind sprijiniți și de biserica catolică. Iar pedepsele au fost destule. După mulți ani, la aceeași limită a răbdării se pare că au ajuns și romanii care, fără să dea dovadă de mai multă răbdare decât spaniolii au tăbârât și ei tot pe evrei pedepsindu-i pentru faptele cu care i-au călcat de bătături pentru ca, peste ceva vreme, deoarece evreii din Germania au hotărât ca să-și adune pârghiile cu care controlau economia respectivei țări și să o aducă la sapă de lemn iar în acest mod să-i subordoneze pe nemți. Problema a fost că vizitiul nemților în persoana lui Hitler și ceilelalte ajutoare ale lui nu prea au savurat surpriza astfel că i-au cam belit pe neastâmpărații evrei, soluție la care se pare că și rușii au cam apelat dar mult mai discret. Pentru mine neclaritatea nu este prea mare și nici prea dură dar … există și anume, de ce doar românii sunt taxați atât de dur de urmașii evreilor arși prin lagărele nemțești context în care, ni se pune în cârcă plata dură a unui holocaust la care n-am prea avut nici o contribuție și nu mai știu câte invective lipsite de temei în timp ce, n-am auzit ca spaniolii, italienii și chiar nemții să suporte aceleași pedepse morale dar mai ales, echivalentul lor în dolari!! De ce vina noastră cam inexistentă este preferată de strănepoții celor care au furnizat materia primă pentru săpunul de rufe și veiozele fabricate pe la Aushwitz?! Răspunderea asta nu ar trebui analizată puțin mai atent astfel încât să fie repartizată ceva mai echitabil și anume, proporțional cu vina celor astfel pedepsiți? Cu tot respectul domnule profesor.
Crimele legionare nu vor fi niciodata uitate…evreimea a fost mascarata fara milă in timpul rgimului facist legionar…dar istoria domnule profesor a foste de părea poporului lui Israel..si -au construit de la 0 din nimic o tara prosperă bogata vie on care respectul si dragostea națiunii pentru fiecare a cetatean sunt parte intrinseca a filozofie tarii,cu oameni puternici curajosi si patrioți capabila sa învingă in 4 razboiae grele armate mult mai mari si adeversari foarte puternici.de 70 de ani isi apara natiunea cu tenacitate si abnegație in fata unor vecini extrem de ostili si a unor inamici care i-ar vrea rasi de pe hartă cu orice preț.
Shalom Israel.
Este foarte bine că s-a născut statul Israel. România a sprijinit acest demers, la nivel diplomatic internațional. România a permis emigrarea evreilor, în perioada 1942-1989, iar după 1990 a fost acuzată de unii evrei, în mod josnic, că „i-a vândut la bucată”. N-ar fi foarte bine ca toți evreii sin România să se repatrieze în Israel și să lase în pace România criminală, autoare de genocid/„holocaust”?? Âncercați ! N-ar fi rău !
O, Doamne! De un asemenea 0(zero) să aibă parte neamul românesc și alte popoare vechi jefuite și batjocorite. Din marele jaf colonial asupra planetei, din profiturile multinaționalelor, din banii murdari ai BM și FMI, și din bani publici plătiți de bunăvoie sau forțat(holocash) de alte țări – s-a construit și s-a întreținut Eretzul d-tale, țara minciunii și imposturii, țara crimei ca cireașă pe tortul genocidului mondial.
N-ai vrea mata să comentezi pe Realitatea evreiască si să ne lași liniștiți? Noi avem o vorba urîtă, ce-i drept: drum bun și cale bătută, cine te prindă să….!