CD
3 aprobate
dnitsoc@gmail.com
75.57.36.95

 

CIOCNIRILE MARILOR PUTERI VOR REMODELA AMERICA
de Mark N. Katz

La sfârșitul erei bipolare a Războiului Rece, dominată de rivalitatea dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, mulți oameni fie sperau, fie se temeau că o nouă lume unipolară dominată de Statele Unite va lua ființă. De la începutul secolului al XXI-lea, însă, capacitatea Statelor Unite de a acționa unipolar a fost contestată de mai mulți factori.
Acestia au inclus:
– Incapacitatea Americii de a triumfa în intervențiile sale militare de lungă durată în Afganistan și Irak.
– Răspunsul ineficient al Americii la confiscarea de către Rusia a teritoriului din Georgia în 2008 și Ucraina în 2014.
– America cedează inițiativa altor puteri externe (Rusia, Iran și/sau Turcia) în conflictele în curs de desfășurare de după 2011 din Siria, Libia și Yemen.
– Incapacitatea Americii de a împiedica ascensiunea unei Chine din ce în ce mai puternice să afirme pretenții maritime vaste față de Marea Chinei de Sud și Marea Chinei de Est, precum și creșterea influenței Beijingului la nivel mondial prin inițiativa sa Belt and Road – Drumul Matasii.
– Încercările nereușite ale Washingtonului de apropiere de adversarii americani (așa cum Donald Trump a încercat în special cu Coreea de Nord și chiar Iranul).
– Încercările nereușite ale Washingtonului de a-i descuraja pe aliații Americii să coopereze cu acești adversari.

Retragerea militară americană din Afganistan din 2021 și anunțul că Statele Unite își vor înceta rolul de luptă în Irak până la sfârșitul anului 2021 sunt doar ultimele semne că lumea unipolară dominată de SUA, dacă a existat vreodată cu adevărat, sau a fost doar un mit, se încheie.

Sfârșitul erei dominat unipolare a SUA in ordinea mondială este ceva care a fost prezis si chiar susținut de mai mulți ani. Ea a devenit un lucru obișnuit pentru oficiali și comentatori în ambele tabere. Într-adevăr, declarații despre sfârșitul ordinii mondiale unipolare dominate de SUA și înlocuirea acesteia cu o lume multipolară sunt adesea făcute si în Statele Unite.
Principala distincție între aceste declarații este dacă cei care le fac văd acest lucru ca pe ceva pozitiv sau negativ.

Dar dacă SUA a dominat unipolar lumea sau doar a actionat ca atare este de obicei considerat a fi un fapt real, insa nu există nici un consens cu privire la ce fel de lume multipolara, cu o noua ordinea mondială va a veni în ființă sau este în curs de a fi creata.
Într-adevăr exista numeroase viziuni concurente exprimate cu privire la ceea ce ar trebui să fie lumea multipolară sau ceea ce va deveni.

Deci, spre ce se îndreaptă actuala tulburare multipolară?

Viziunea președintelui rus Vladimir Putin asupra unei lumi multipolare este una care nu înlocuiește doar o lume unipolară dominată de SUA, ci aduce și instaurarea unei noi ordini internationale reglementată de legile internationale ce se regasesc in cartea ONU – si care își respectă cu reciprocitate independenta si suveranitatea de stat dar nu si sferele de influenta politica.
Cu alte cuvinte, pentru Putin, lumea multipolară este una în care statele care nu mai sunt mari puteri ci sunt egal supuse acordurilor făcute de ele ca parti contractante.

În timp ce oficialii chinezi militeaza de asemenea, pentru o lume multipolară care să înlocuiască pe cea unipolară dominată de SUA, viziunea viitorului exprimată de China pare a fi una centrată complet pe neimplicarea in politica interna a partilor, de cooperare multilaterala si avantaj reciproc – win-win.

Alți observatory/analisti isi doresc macar o ordine mondială chino-americană bipolara, sau o lume multipolară marcată de concurență între trei sau mai multe mari puteri care permit frâu mai liber puterilor regionale și rivalilor lor.

Americanii viseaza într-o lume bipolară chino-americană în care Washingtonul și Beijingul concurează pentru influență asupra tuturor celorlalte țări din întreaga lume (la fel ca în timpul Războiului Rece Sovieto-American), astfel că se va ajunge la o lume bipolară chino-americană mai cooperantă, bazată pe un acord SUA-China de a împărți lumea în sfere de influență, inspirata de dogma Monroe.
Tot ei ameninta lumea ca se va ajunge, in cazul in care SUA pierde total cursa, la o lume unipolară dominată de o Chină și mai puternică, hegemonica căreia celelalte țări nu i-ar putea rezista.

Iar alti observatori vad ca un al treilea pol de echilibrare între Statele Unite și China să fie condus (deloc surprinzător) de Rusia.
Deci 3 puteri dominante, 3 hegemoni in loc de unul.

Occidentalii nu pot pur si simplu vedea o lume fara nici un hegemon, o lume a colaborarii si dezvoltarii pasnice.

Pentru multe puteri, mai puțin mari, atractia catre o lume multipolara este determinata de faptul că le permite o oportunitate mai mare decât una unipolară de a obține beneficii jucând politic in favoarea unora sau altor mari puteri concurente, ele visand sa ajunga si ele in liga marilor puteri. Perspectiva ca nici o mare putere globală să fie dispusă sau capabilă să-și domine regiunea prezintă posibilitatea ca ele însași să devină hegemoni regionali, în timp ce altele consideră că acest lucru necesită adoptarea unor politici de stratificare a puterii la nivel regional pentru a se asigura că nici un alt stat vecin nu dobândește el acest rol.

Cu atât de multe state cu viziuni atat de diferite ceea ce există acum nu este deloc o ordine mondială multipolară, ci deocamdata, o tulburare mondială multipolară.
Acest lucru, avand in vedere sistemele politice diferite existente in lume nu este ceva anormal. Într-adevăr, sistemele de ordine mondială din trecut – fie ele multipolare, bipolare sau unipolare – au fost toate în mod inerent instabile, deoarece nu au existat întotdeauna actori politici în interiorul lor care sa încerce să le indrume sa coopereze în avantaj mutual.

Sistemele de ordine mondială reflectă echilibrul de putere între state la un moment dat.
Sistemul mondial existent s-a schimbat dramatic fie prin conflicte de mare putere – cum ar fi Primul Război Mondial și al Doilea Război Mondial – fie prin prăbușirea internă a uneia dintre marile puteri, cum a avut loc în Uniunea Sovietică la sfârșitul Războiului Rece, sau prin revolutiile colorate provocate de hegemon.
Actuala schimbare de la o lume unipolară dominată de SUA la una multipolară are loc, mai lent, treptat, prin intermediul a mai multor tari, provocate de numeroasele erori de politică americană de-a lungul multor ani.

Toate aceste posibilități sunt în joc în următorii câțiva ani, dar un singur lucru pare a fi sigur: chiar și atunci când un sistem pare să fie predominant, alții vor lucra asiduu pentru a-l submina.

NOTA:
Mark N. Katz este profesor de Politica Guvernamentala la Universitatea George Mason Schar School of Policy and Government, și un membru senior, nerezident in Consiliul Atlantic.
Sursa: https://nationalinterest.org/feature/great-power-clashes-will-reshape-america-191321

Traducerea : CD