RADU VASILE – un prim ministru care nu s-a lăsat învins de sistem. A preferat să-l părăsească. Nu ca Emil…
No issue detected

surena8 hours ago
.
Am rescris textul nu pentru a ajunge pe prima pagină, l-am scris pentru mine, indoindandu-ma precum Pilatul din Pont (zugrăvit de Gibran)” ce este adevărul despre ’89 și ce nu este adevărul despre Revoluție? ” și în amintirea unchiului Alexandru.Omul cel mai anticomunist în comunism devenit după’ 89 un comunist vizionar.
În final ai pus punctul pe „i” și d-ul prof. a făcut câteva conexiuni cu „Marele păpușar”. Cine este (sunt)?
Cei care „nu au nume” sunt precum diavolul, a cărui cea mai seducătoare armă este de a ne provoca la lupta (Kafka) și de a ne face să emitem tot felul de ipoteze și pe măsură ce sunt dezbătute, combătute, denigrate atunci când te apropii de adevăr a. î să devenim ridicoli. Minciuna este prezentată ca adevăr și adevărul ca minciună.Ajungem să credem că pistolul este ucigașul și nu cel care îl folosește. Astfel, „cei fără de nume”, exact ca diavolul lui Baudelaire, vor să ne convingă că nu există, în schimb ne conving că există „pistoale” vinovate. Literar, vorbind din Gibran, să ajungem precum vânătorul care este vânat atât de paznicul nopții cât și de paznicul propriei bezna.
E fabulos subiectul despre „cei fără de nume” și e drumul spre pierzanie pentru că nu degeaba Tatăl nostru ne-a atenționat asupra mărului cunoașterii, de fapt a unui anumit tip ori nivel de cunoaștere.
Sincer nu mai vreau articolul, surena și-a pecetluit soarta în momentul în care s-a apropiat de soarele lui Pacorus, fiul regelui Orodes. Povestea cu invidia este o interpretare greșită a istoricilor greco-romani care nu au înțeles ce a înțeles dramaturgul.
Altfel înțelege un artist un mit, îl vede cu alți ochi. Ce reprezintă Nero pentru istorie? Noroc cu Falsul Nero ori cu Fiul vitreg al istoriei, un artist deși nebun rămâne un artist. Cei fără de nume se cred, dar nu sunt. De mult nu mai sunt…
Cam lung răspunsul la întrebarea de final?
Mafie este un termen cu conotații infracționale, „cei fără de nume” se consideră artiști, creatori, demiurgi iar oamenii sunt lutul, alți oameni sunt instrumentele cu care modelează lutul. Sunt secreți pentru că noi ne-am pierdut abilitatea (cu cât devenim mai educați, mai informați, mai gânditori, mai analiști și super realiști ) de a citi realitatea și nici măcar nu mai ajungem să ne întrebăm ce este și ce nu este adevărul.De ce? Pentru că el ne este servit, suntem direcționați să aflăm adevărul ce nu este adevăr.
Nu sunt secreți! Sunt atât de vanitosi încât, deși în umbră (noapte dacă vrei) vor să li se admire „opera”, să se amuze de ipotezele care ne îndepărtează de adevăr și cum luăm de bun adevărul ori ne însușim un adevăr ferit, urmărit de ei.
„Cei fără de nume” au trâmbițat democrația, dar nu sunt democrați, au trâmbițat religia, dar nu cred, au trâmbițat adevărul, dar adevărul poate fi înspăimântător, au trâmbițat secretul, dar au devenit transparenți, nu pentru toată lumea e adevărat, se cred o elită, dar genetic sunt denaturati, se cred demiurgi, dar sunt muritori.
Poate o să mai vorbim de „pistoale”, de ” instrumentele olarului” și de ce au fost alese. Nu pe prima pagina, ci așa în samizdat.