Cine nu învață Inteligența Artificială
nu va mai avea loc pe piața muncii!
13.06.2026 Conf. Univ. Dr. N. Grigorie Lăcriţa
„Inteligența Artificială nu va înlocui oamenii, dar oamenii care folosesc
Inteligența Artificială vor înlocui pe cei care nu o fac.” (Ginni Rometty, fost CEO IBM)
Cuprins:
Cuvânt înainte
- Adaptabilitatea: Noua lege a selecției naturale
- Kodak versus Elon Musk: Între falimentul aroganței și ascensiunea trilionară a viziunii
- Strategia liderilor geniali și reconfigurarea mentalității de business
- Prăbușirea mitului „unei singure profesii” și arheologia pieței muncii
- Noua mapă a ocupațiilor: Meserii la care nimeni nu se gândea cu un secol în urmă
- Prognoza Orizontului 2030: Statistica schimbării radicale
- Între geniul creației și capcana propriei minți: Responsabilitatea umană
- Concluzie: Ultimul apel la realitate
- Glosar de Noțiuni
Bibliografie selectivă
Cuvânt înainte
„Inteligența este capacitatea de a accepta schimbarea.” (Stephen Hawking)
Trăim zorii unei ere în care aproape nimic nu va mai fi ca înainte.
Inteligența Artificială (IA) – acea cunoaștere care provine de la om prin arhitecturi digitale și algoritmi capabili de învățare iterativă – nu este doar o simplă tehnologie.
Este o forță tectonică ce produce schimbări epocale, generând o falie iremediabilă între două categorii de oameni, profesioniști și organizații: cei care se adaptează și cei care dispar definitiv.
- Adaptabilitatea: Noua lege a selecției naturale
„Nu specia cea mai puternică sau cea mai inteligentă supraviețuiește,
ci aceea care se adaptează cel mai bine la schimbări.” (Charles Darwin)
Charles Darwin ne avertiza încă din 1859 asupra dinamicii crude a supraviețuirii.
Astăzi, „specia” vizată de această lege necruțătoare este profesionistul modern, antreprenorul, jurnalistul și instituția publică.
IA avansează cu o viteză exponențială, oferind beneficii uriașe celor care o anticipează, dar pregătind un deznodământ catastrofal pentru cei care aleg ignoranța sau autosuficiența.
Siguranța locului de muncă a devenit o iluzie pentru oricine refuză să se implice serios și permanent în rigorile impuse de noile tehnologii cognitive.
- Kodak versus Elon Musk:
Între falimentul aroganței și ascensiunea trilionară a viziunii
„Vă spun, primii trilionari ai lumii vor veni de la cineva care stăpânește AI și toate
derivatele sale și o aplică în moduri la care nu ne-am gândit niciodată.” (Mark Cuban)
Istoria economică ne oferă două exemple diametral opuse care ilustrează perfect această nouă lege a selecției naturale:
Tragedia Industrială Kodak: În 1998, Eastman Kodak trona ca titanul absolut al fotografiei mondiale, cu 170.000 de angajați și 85% din piață. Ironia tragică este că însuși Kodak a inventat camera digitală în 1975.
Acel moment a reprezentat, în esență, unul dintre începuturile aplicării IA: transformarea luminii în date procesabile pe care mașinile le puteau „înțelege”.
Însă conducerea a refuzat să ia în serios potențialul pe care îl aducea IA, dorind să-și protejeze profitul din filmul chimic clasic.
Această aroganță tehnologică le-a pecetluit destinul: în pragul noului mileniu, imperiul s-a prăbușit, intrând în faliment în 2012.
Ascensiunea lui Elon Musk: La polul opus se află Elon Musk, proiectat de analiștii financiari drept primul trilionar din istoria lumii.
Succesul său fulminant nu este un accident, ci rezultatul unei gândiri geniale.
Musk a prevăzut că IA va schimba lumea din temelii și s-a folosit din plin de ea.
El a integrat algoritmii cognitivi în mașinile autonome Tesla, în rachetele SpaceX, în proiectul xAI și în roboții umanoizi Optimus.
Acolo unde Kodak a văzut o amenințare, Musk a văzut viitorul, devenind cel mai bogat om al planetei.
- Strategia liderilor geniali și reconfigurarea mentalității de business
„În viitor, nu vor mai exista companii de tehnologie și companii non-tehnologice. Fiecare afacere va deveni o companie de Inteligență Artificială, sau va înceta să mai existe.”
(Satya Nadella, CEO Microsoft)
Conducătorii geniali ai marilor corporații globale nu mai privesc IA ca pe un simplu software instalat pe un calculator.
Ei iau deja măsuri radicale pentru pregătirea stafului lor, acționând în sensul dezvoltării unei mentalități specifice IA (Machine Learning Mindset).
Angajații nu mai sunt simpli executanți, ci manageri de procese inteligente.
Companiile de top investesc miliarde în programe de upskilling, instruindu-și echipele cum să colaboreze cu algoritmii pentru a amplifica productivitatea, creativitatea și eficiența instituțională.
- Prăbușirea mitului „unei singure profesii” și arheologia pieței muncii
„Tehnologia distruge joburi, dar nu și munca. Însă tranziția de la vechile meserii la cele noi necesită o adaptabilitate intelectuală pe care mulți oameni nu sunt pregătiți să o ofere.”
(Andrew Yang, specialist în economie digitală)
În trecut, contractul social era predictibil: te pregăteai într-o meserie în tinerețe și erai sigur că o vei exercita toată viața, până la pensionare.
Astăzi, dinamica pieței muncii a spulberat complet această realitate a trecutului care, pentru prezent și cu atât mai mult pentru viitor, apare ca un mit.
Schimbările sunt cu adevărat epocale, iar istoria recentă a transformat numeroase profesii existente în trecut în simple piese de muzeu, fiind complet digitalizate sau automatizate:
Dactilografele și stenografii: Înlocuiți total de procesoarele de text și sistemele de recunoaștere vocală.
Operatorii de centrale telefonice manuale: Joburi vitale în secolul XX, astăzi inexistente.
Culegătorii tipografi: Cei care așezau manual literele de plumb, înlocuiți de tehnoredactarea computerizată.
Funcționarii de ghișeu pentru operațiuni simple din bănci și din instituțiile statului: Înlocuiți de bancomate inteligente și chatboți.
- Noua mapă a ocupațiilor:
Meserii la care nimeni nu se gândea cu un secol în urmă
„Cea mai importantă nouă limbă de circulație internațională nu este engleza sau mandarina, ci limbajul prin care comunicăm cu mașinile inteligente. Cei care o vor vorbi vor crea viitorul.” (Sam Altman, CEO OpenAI)
În mod simetric, distrugerea vechilor locuri de muncă a lăsat loc apariției unei noi emisfere profesionale.
Sunt meserii cu totul noi, aflate în plină dezvoltare și de o utilitate publică uriașă, la care omenirea nici nu visa în secolul trecut:
Inginer de Prompt-uri: Specialistul în modelarea instrucțiunilor și întrebărilor adresate sistemelor generative de IA pentru a obține rezultate maxime.
Etician IA și Auditor de Algoritmi: Profesioniști care se asigură că deciziile mașinilor sunt corecte, nu sunt discriminatorii și respectă normele morale și drepturile omului.
Arhitect de Date: Designerul marilor autostrăzi informaționale și structuri de date pe care se antrenează super-inteligențele.
Analist de Securitate Cibernetică bazată pe IA: Experți care folosesc algoritmi predictivi pentru a detecta și opri atacurile informatice înainte ca ele să se producă.
- Prognoza Orizontului 2030: Statistica schimbării radicale
„Nu Inteligența Artificială îți va lua locul de muncă. Ci un alt om care știe cum să folosească Inteligența Artificială mult mai bine decât tine.” (Prof. Karim Lakhani, Harvard Business School)
Studiile publicate de Forumul Economic Mondial (WEF) și de marile institute de cercetare macroeconomică oferă cifre cutremurătoare care confirmă iminența transformării:
Se estimează că până în anul 2030 (da, în numai următorii 3 ani!?), între 40% și 50% dintre meseriile și profesiile actuale vor suferi transformări radicale sau vor dispărea complet de pe piața muncii.
La nivel global, peste 85 de milioane de locuri de muncă tradiționale vor fi dislocate de automatizarea inteligentă.
În contrapondere, se preconizează apariția a peste 97 de milioane de noi roluri adaptate noii diviziuni a muncii între oameni, mașini și algoritmi.
Această statistică arată clar că alfabetizarea în domeniul IA este o necesitate vitală la nivelul oricărui lucrător.
- Între geniul creației și capcana propriei minți: Responsabilitatea umană
„Succesul în crearea unei AI eficiente ar putea fi cel mai mare eveniment din istoria civilizației noastre. Sau cel mai rău. Pur și simplu nu știm. Deci, nu putem ști dacă vom fi
ajutați la infinit de AI, sau ignorați de ea și dați la o parte, sau, eventual, distruși de ea.”
(Stephen Hawking)
Asistăm astăzi la un paradox straniu: într-o eroare de logică monumentală, tindem să confundăm produsul tehnologic cu mintea care l-a zămislit. Aruncăm vina pe „creație”, exonerând „creatorul”. IA nu este o forță extraterestră autonomă, ci oglinda fidelă în care se reflectă fie înțelepciunea, fie patologia noastră socială.
Această realitate ne plasează în fața unei convergențe de viziuni profetice.
Albert Einstein avertiza asupra riscului ca tehnologia să sufoce spiritul uman, lăsând în urmă o generație golită de interacțiune autentică.
În strânsă legătură, analiza politică și administrativă a prezentului ne arată că nu algoritmii în sine ne vor distruge, ci deciziile luate de mintea umană.
Dacă managementul politic și economic global nu va acționa cu responsabilitate etică, riscăm să devenim prizonierii propriilor noastre proiecții digitale.
- Concluzie: Ultimul apel la realitate
„Analfabetul viitorului nu va fi cel care nu știe să citească, ci cel care nu știe
cum să învețe, să se dezvețe și să reîmprospăteze ceea ce știe.” (Alvin Toffler, futurolog)
Este o uriașă iluzie să credem că valul digitalizării va lovi doar joburile de birou sau activitățile pur intelectuale.
Nicio meserie și nicio profesie din nomenclator nu este la adăpost.
Fie că vorbim despre profesii cu studii superioare – medicale, economice, juridice, didactice sau jurnalistice –, fie că vorbim despre meserii practice și tehnice – mecanici, electricieni, constructori, lucrători în agricultură sau transporturi –, transformarea este totală și inevitabilă.
Senzorii inteligenți, roboții industriali auto-învățători și sistemele de diagnosticare predictivă redefinesc munca din fabrici, ateliere și de pe ogoare cu aceeași viteză cu care chatboții redefinesc munca de birou.
Practic, nu mai există astăzi niciun domeniu de activitate care să mai poată fi exercitat în viitor fără obligația de a te pregăti permanent conform rigorilor impuse de IA.
Un medic care refuză interpretarea imagistică asistată de algoritmi, un scriitor care ignoră uneltele de documentare digitală, sau un mecanic auto care nu știe să folosească software-ul de diagnosticare computerizată bazat pe învățare automată își vor semna, cu toții, iremediabil, marginalizarea profesională.
Educația nu se mai termină odată cu obținerea unei diplome universitare sau a unui certificat de calificare; ea devine un proces zilnic, un antrenament continuu pentru supraviețuire economică.
Ritmul Imperiului IA nu cunoaște pauză și nu iartă pe nimeni, indiferent de statut sau meserie.
Singura noastră garanție este curajul de a accepta IA ca pe un partener de evoluție, transformând cunoașterea tehnologică în cel mai mare aliat al bunăstării umane.
- Glosar de Noțiuni
Programe de upskilling (Calificare suplimentară): Procesul prin care angajații își dezvoltă noi competențe profesionale sau își îmbunătățesc abilitățile existente pentru a rămâne relevanți pe piața muncii și pentru a putea lucra eficient cu noile tehnologii digitale (cum ar fi sistemele IA).
Chatboți (Sisteme de dialog automatizat): Programe software bazate pe inteligență artificială și procesarea limbajului natural, proiectate să simuleze o conversație umană (scrisă sau vorbită) și capabile să ofere răspunsuri instantanee la întrebările utilizatorilor.
Machine Learning Mindset (Mentalitatea orientată spre învățarea automată): Un mod modern de gândire prin care un profesionist nu mai privește calculatorul ca pe o simplă unealtă care execută comenzi oarbe, ci ca pe un partener capabil să învețe singur din date și din experiență. A avea o astfel de mentalitate înseamnă să fii deschis să colaborezi cu algoritmii inteligenți, să înțelegi cum procesează ei informația și să folosești concluziile lor automate pentru a lua decizii mult mai rapide și mai bune în activitatea ta de zi cu zi.
Programe de upskilling (Programe de calificare suplimentară): cursuri de instruire și formare profesională prin care angajații existenți își dezvoltă noi competențe și abilități tehnologice moderne, pentru a putea ține pasul cu evoluția rapidă a locului lor de muncă și pentru a nu deveni depășiți de noile tehnologii digitale sau de sistemele de inteligență artificială.
Bibliografie selectivă
Darwin, Charles. Originea speciilor prin selecție naturală (1859). Referință fundamentală pentru înțelegerea conceptului de adaptabilitate și evoluție.
Muehlhausen, James. The 5-Minute Business Interruption: How Kodak Lost the Digital War. O analiză detaliată a greșelilor strategice și a declinului gigantului Kodak.
Nadella, Satya. Hit Refresh: The Quest to Rediscover Microsoft’s Soul and Imagine a Better Future for Everyone (2017). O viziune corporativă de top asupra puterii de transformare a inteligenței artificiale.
Schwab, Klaus. A patra revoluție industrială (Forumul Economic Mondial). Lucrare de referință macroeconomică esențială pentru înțelegerea schimbărilor structurale de pe piața muncii în orizontul 2030.
Arhiva istorică Eastman Kodak. Date tehnice și cronologice privind documentarea inventării primei camere digitale de către inginerul Steven Sasson în anul 1975.
Nicolae Grigorie Lăcrița. „Revoluția Inteligenței Artificiale: schimbări epocale și imperativele adaptării la nivel global”, postat pe mai multe site.
Lecturi recomandate pentru înțelegerea fenomenului IA
Schimbările din piața muncii și evoluția tehnologică accelerată cer o informare corectă și profundă. Pentru aprofundarea din punct de vedere conceptual și practic a Inteligenței Artificiale, vă recomandăm două volume de referință ale subsemnatului (programate să apară pe piața editorială din România în luna iulie 2026):
- „Dicționarul Inteligenței Artificiale și al Civilizației Digitale”. Pilon conceptual indispensabil pentru înțelegerea termenilor și a noilor realități ale societății digitale.
- „Inteligența Artificială pe înțelesul tuturor”. Un ghid practic, un manual esențial pentru navigarea cu succes în viitorul digital.
Cristian Socol a mai fost postat pe paginile websiteului si nu a starnit controverse:
https://ioncoja.ro/romania-in-afara-nucleului-dur-ce-pierde-europa-aspecte-economice-cristian-socol-21-mar-2017
Doar pentru ca spune ceea ce il desfiinteaza pe Lacrita[far nici o intentie] il face indezirabil?
In teresant redactia prefera pe olteanul ce scrie la comanda si toate cartile ce le-a publicat sunt scrise toate intr-un colectiv mereu acelasi si greu de spus cat este contributia lui Lacrita, poate la editat si redactat mai mult. Si pe de alta parte refuza un articol al unui universitar iesean, un artricol cu adevarat educativ, care poate ajuta cititorii sa vada adevarata fata a Inteligentei Artificiale.
Articolul despre technofeudalism, adâncirea polarizării, societatea de piață, apusul democrației și al presei al profesorului universitar Cristian Socol este tinut la comentarii ca sa nu dezvaluie cumva adevarata dimensiune a tehnologiei monopolizate de khazari dar care totusi nu le aduce rezultatele dorite de ei.
Redactia nu inghite pe moldoveni?
Pacat de partinire.
Mai trimiteți-mi o dată textul dlui Socol. Nu am niciun motiv să nu-l public. A fost o scăpare din partea mea. Poate pentru că nu am înțeles bine textul
DESPRE AI CU ADEVARAT
“De la ”economia de piață” s-a trecut la ”societatea de piață”, totul devine marfă. Criteriul randamentului/profitului s-a extins exagerat în educație, sănătate, media, politică și chiar în relațiile sociale și religie.
Ruptura dintre clasele sociale este mai puternică ca niciodată. Viața comună, solidaritatea nu mai există. AI exacerbează toate aceste fenomene.”
Observatii pertinente, inteligente si demne de luat in seama cu rol educativ, instructiv.
Radu
EXISTĂ TECHNOFEUDALISMUL?
– profesorul universitar Cristian Socol, despre technofeudalism, adâncirea polarizării, societatea de piață, apusul democrației și al presei
https://www.mediafax.ro/economic/https-www-g4media-ro-zeci-de-drumuri-si-podete-din-buzau-afectate-de-ploi-in-ultimele-zile-dn-10-care-leaga-buzaul-de-brasov-in-pericol-de-surpare-html-23751244?fbclid=IwY2xjawSYIEFleHRuA2FlbQIxMABicmlkETFWYTl4Rkh0WUY4d3NSUnBxc3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHsAe6GsUm8BQDFIp6_eDjgueq9d2pQyXE4IgT-Qf3SdvFfaaH1Q4wi5ek7Ns_aem_EgXrgV2GDJ1ht75tLb-6cA
”Până în 2030, 170 milioane de joburi noi vor apărea, dar 92 milioane vor dispărea; aproape 22% din toate locurile de muncă vor fi transformate”.
”Primele 10 companii tech valorează împreună aproape 18 trilioane $, aproape de PIB-ul Chinei și peste PIB-ul tuturor statelor G7, cu excepția SUA”.
”Sectorul tehnologic reprezintă acum peste 40% din capitalizarea S&P 500, cel mai ridicat nivel din istorie”.
”Aproximativ 80% dintre angajați vor avea cel puțin 10% din activități influențate de AI; pentru aproape 1 din 5 angajați, jumătate din muncă poate fi automatizată sau asistată”.
”Economia digitală generează deja aproximativ 15% din PIB-ul global și este una dintre cele mai rapide surse de creștere economică; țările care nu digitalizează rapid riscă să piardă competitivitate și investiții”.
Așa sună concluziile unor rapoarte privind impactul revoluției industriale create de AI și companiile lider în tehnologie înaltă, explică profesorul universitar Cristian Socol, într-o analiză exclusivă pentru MEDIAFAX.
AI elimină locuri de muncă iar soluția venitului universal minim garantat este o prostie, nu poate oferi omului sens, demnitate și statut social. Concentrarea puterii în ceea ce Varoufakis numea ”technofeudalism” aduce cu sine un control al informației, al politicii, o nouă oligarhie ce modelează spațiul public și distruge Agora, deliberarea democratică reală. Mase mari de oameni nu sunt sau nu se simt reprezentați.
De la ”economia de piață” s-a trecut la ”societatea de piață”, totul devine marfă. Criteriul randamentului / profitului s-a extins exagerat în educație, sănătate, media, politică și chiar în relațiile sociale și religie. Ruptura dintre clasele sociale este mai puternică ca niciodată. Viața comună, solidaritatea nu mai există. AI exacerbează toate aceste fenomene.
Mai există ”cetatea”?
Este societatea justă?
Ar trebui reformat sistemul de impozitare prin creșterea poverii asupra capitalului și reducerea poverii asupra muncii?
Ar trebui rescris contractul social?
Care să fie limitele puterii banilor și ale piețelor?
Trebuie să existe o viață comună, un dialog între clasele sociale?
Sau fiecare își confirmă propriile percepții în bulele create de rețele sociale, emoțional, rapid și lipsit de empatie cu privire la opiniile /perspectivele diferite?
Pe măsură ce AI va controla tot mai mult dezbaterea publică, participarea cetățenilor la democrație nu se va eroda?
Există technofeudalismul?
Care sunt consecințele economice, sociale și politice ale noii oligarhii digitale?
Va urma o traiectorie de creștere de tip K, puternic polarizată la nivel global?
Sunt statele în stare să asigure concurența, pluralismul și controlul democratic în societatea viitorului, condusă de oligarhii digitali?
Suprimă technofeudalismul libertatea presei?
Cum va arăta presa din România peste 10 ani?
Implementează România politici publice / măsuri private care să o așeze în poziția de câștigător al noului val de dezvoltare?
Am încercat să răspund, pe scurt, mai jos.
Despre noua oligarhie digitală, technofeudalism, surveillance capitalism, digital feudalism și data colonialism. Economiile de azi tind să fie dependente din ce în ce mai mult de digital și de infrastructuri private. Acestea intermediază accesul la public, date și cloud și colectează rente, creând o asimetrie și mai pronunțată între remunerarea capitalului, a muncii și a statului.
Desigur, în favoarea capitalului și mai ales a proprietarilor Big Tech. Apple App Store, Amazon Marketplace, Airbnb sau Facebook – platformele care au devenit oligarhi digitali și care au puterea de a solicita rente de acces, de tranzacție și de vizibilitate, ”technofeudalism” – așa cum arată Varoufakis. Zuboff îl numește „surveillance capitalism” – transformarea experienței umane în materie primă comportamentală vândută pe piețe predictive.
Srnicek îl descrie ca „platform capitalism” – ascensiunea platformelor digitale drept formă dominantă de organizare economică. Christophers îl definește direct „rentier capitalism”, unde platformele digitale și proprietatea intelectuală — permit extracția de rente. Mazzucato îl descrie ca „digital feudalism” – un model de extracție de rente construit și cu ajutorul unor tehnologii finanțate public, iar Couldry și Mejias îl definesc mai dur – „data colonialism”, adică normalizarea exploatării vieții umane prin date.
Despre societatea de piață, criza democrației liberale și noua putere AI. Într-un dialog avut în martie anul acesta cu Profesorul de filosofie politică Michael Sandel (Harvard), laureatul Premiului Nobel în Economie Daron Acemoglu (MIT) consideră că ”pe măsură ce inteligența artificială reorganizează economiile și concentrează puterea în tot mai puține mâini, întrebarea nu este dacă democrația trebuie salvată, ci dacă o mai putem salva la timp”. Dialogul dintre cei doi aduce valoare adăugată importantă.
De ceva timp observăm o criză a democrațiilor liberale.
Inegalitățile economice și sociale se adâncesc continuu, instituțiile democratice își erodează legitimitatea în mod accelerat, iar transformările privind munca și puterea economică prin tehnologie și inteligența artificială sunt însemnate.
Trăim în societăți în care câștigătorii merituoși sunt din ce în ce mai rari, iar perdanții responsabili pentru eșec sunt din ce în ce mai numeroși. Șansele la educație și sănătate sunt din ce în ce mai inegale.
Recunoașterea socială a contribuției este puternic distorsionată în condițiile în care piețele decid prestigiul social – speculatorii sunt ”eroi” iar profesorii, medicii și asistenții sociali sunt subevaluați.
Economia cazino predomină față de economia productivă.
Dialogul Sandel-Acemoglu sugerează trei soluții pentru salvarea democrației din mâinile dictatului pieței: reformarea piețelor prin reglementare, pentru ca acestea să servească binelui comun; revalorizarea muncii, prin recunoașterea contribuției reale la binele comun și refacerea dialogului democratic, cetățenii să participe la deciziile din economie, tehnologie și viitorul muncii.
Semnale puternice. Impact economic, social, cultural și politic consistent. Totul se schimbă cu repeziciune. Puterea economică actuală vine tot mai mult din controlul infrastructurii digitale, a proprietății intelectuale, a accesului la date și a canalelor prin care se asigură audiență. Câteva companii exercită o putere politică imensă și modelează chiar direcția tehnologiei, cu implicații de mare amploare asupra modului în care comunicăm, primim informații și interacționăm unii cu alții.
Semnele economice sunt puternice, gradul ridicat de concentrare pe piață și dependența sunt deja validate.
Arhitectura juridică europeană recunoaște existența unor porți structurale de acces la piețe – Comisia Europeană a desemnat deja șase mari platforme digitale (gatekeepers) sub DMA (Digital Markets Act) — Alphabet, Amazon, Apple, ByteDance (TikTok), Meta (Facebook) și Microsoft. Concentrarea este accelerată, cu toate neajunsurile ce decurg de aici. UNCTAD arată că, între 2017 și 2025, ponderea combinată a vânzărilor deținute de primele cinci multinaționale digitale din Top 100 a crescut de la 21% la 48%, iar ponderea activelor de la 17% la 35%. La nivel de infrastructură, AWS (Amazon Web Service), Microsoft și Google controlau împreună 63% din piața globală de cloud în 2025. Stanford AI Index arată că peste 90% dintre modelele AI relevante lansate în 2024 și 2025 au provenit din industrie, nu din universități.
La nivel macroeconomic, OECD arată că firmele cu productivitate ridicată au o pondere redusă a remunerării muncii în total venituri. Este simplu, acestea utilizează intensiv tehnologia și activele intangibile, generând venituri mari cu un număr relativ mic de angajați.
FMI notează că creșterea puterii de piață este concentrată într-un grup restrâns de firme tot mai bine apărate de bariere la intrare. OECD subliniază și că, în economia digitală, efectele de rețea, economiile de scară și de scop, datele, costurile de schimbare și interoperabilitatea insuficientă pot întări dominația platformelor. În Regatul Unit, de exemplu, autoritățile au constatat un indice de presiune concurențială redus în publicitatea digitală (deci concurența nu funcționează bine) – Google și Facebook strângeau 80% din cheltuiala totală de publicitate digitală britanică.
Semnele politice și sociale sunt la fel de relevante. Legea europeană a serviciilor digitale DSA (Digital Services Act) tratează platformele și motoarele de căutare mari ca infrastructuri cu risc sistemic și le impune obligații speciale. În mai 2026, Comisia a organizat deja primele cereri de acces la date pentru cercetători, tocmai pentru a observa efectele recomandării algoritmice. Știm bine, Comisia a deschis proceduri formale împotriva TikTok privind riscurile electorale în contextul alegerilor prezidențiale din România.
Social, o parte importantă din procesele de informare, consum și auto-exprimare trece prin sisteme de recomandare deținute de oligarhii digitali. Reuters Institute notează că chat boturile AI au devenit, pentru prima dată, sursă de știri, mai ales pentru publicul tânăr, iar review-urile despre algoritmii marilor platforme digitale („algorithmic gatekeeping”) arată că sistemele AI decid tot mai mult ce devine vizibil și ce rămâne periferic. Vorbim despre o piață opacă, în care transparența datelor de antrenare rămâne slabă, necunoscându-se clar modul de clasificare și selecție a informațiilor.
Impactul social și cultural este, probabil, chiar mai profund decât cel strict economic. Efectul nu mai este doar tehnic, ci unul civilizațional, se modifică comportamentul uman. Literatura despre algoritmii marilor platforme digitale și studiile experimentale arată că sistemele optimizate pentru maximizarea atenției (engagement, cât mai mult timp conectați) pot amplifica ostilitatea față de oamenii percepuți din alte grupuri („out-groups”), pot reduce expunerea transversală (contactul cu opinii, informații sau persoane care gândesc diferit) și pot reconfigura percepția legitimității publice.
Cultura devine tot mai dependentă de scoruri de vizibilitate și mai orientată spre reacție, decât spre deliberare.
Impactul politic va lua forma unei bătălii pentru suveranitate normativă (puterea de a stabili regulile și normele) asupra infrastructurilor private (rețele sociale, motoare de căutare, magazine de aplicații și servicii cloud).
Nu este vorba neapărat de retragerea sau slăbiciunea statului, ci de modul în care acesta ”citește” și ”reacționează” la acțiunile oligopolurilor digitale. Atunci când alegerea, clasificarea și moderarea informației ajung să depindă de reguli private, slab auditate și transnaționale, situația este îngrijorătoare, cu toate că există reglementări digitale la nivel european.
Creșterea inegalităților, creșterea economică de tip K și locul României în noua paradigmă. Technofeudalismul și AI vor mări polarizarea dintre țările bogate și cele sărace, dintre țările aflate la frontiera tehnologică și cele din periferie. Analiza AI Preparedness Index calculat de FMI arată un decalaj clar între economiile avansate, emergente și cele cu venit mic.
Banca Mondială insistă în numeroase rapoarte că țările în dezvoltare nu vor putea valorifica AI fără cei patru C — conectivitate, capacitate de calcul, context / date și competențe. Organizația Mondială a Comerțului estimează că AI ar putea accelera comerțul global cu aproape 40% până în 2040, dar cu asimetrie de câștiguri – semnificativ mai mari în economiile bogate față de cele sărace.
În următorul deceniu, economiile vor intra într-un model de creștere de tip K, în care puținele țări lider în tehnologie vor avea creștere economică susținută iar majoritatea țărilor vor fi prizoniere în capcana venitului mediu sau, mai rău, în capcana sărăciei.
Technofeudalismul și AI vor adânci polarizarea dintre indivizii bogați și cei săraci, lărgind diferența dintre veniturile din capital și cele din muncă. Vom asista la o nouă rundă de concentrare a avuției în mâinile proprietarilor de Big Tech și în detrimentul forței de muncă. Economia și societatea incluzive vor rămâne doar concepte de manual.
Foarte probabil, România va intra în noul ciclu lung de tip Kondratiev cu centrul în economia AI mai ales ca piață de consum și teren de extracție de date, nu ca pol important de captare a valorii adăugate. Deși avem câteva avantaje competitive (lider în UE la conectivitate fixă; investiții în tehnologii critice precum semiconductori și cuantic; progrese în eHealth și digitalizarea unor servicii publice; mulți absolvenți ITC), ne confruntăm cu performanțe reduse la competențele digitale de bază, menținerea în țară a specialiștilor, digitalizarea întreprinderilor și folosirea instrumentelor de AI generativ.
În European Innovation Scoreboard 2025, România rămâne un „Emerging Innovator”, la 37,7% din media UE și pe locul 27 între statele membre!
Economic și social, aceasta înseamnă o evoluție de tip K pentru România: un segment mic, performant și conectat la frontiera tehnologică — IT, automatizare, outsourcing avansat, nișe de cyber și unele servicii publice — și o masă mare de IMM-uri, sectoare tradiționale și regiuni care vor cumpăra servicii cloud și AI din exterior, fără să construiască proprietate intelectuală sau putere de negociere.
Despre viitorul presei din România, filtrarea algoritmilor și discriminarea informațională după ideologie. Technofeudalismul suprimă libertatea presei. Conform rapoartelor relevante, în 2026 libertatea presei la nivel global se află la cel mai scăzut nivel din ultimii 25 de ani, în principal din cauza actorilor economici ”interesați” și a platformelor online insuficient reglementate.
Presiunile asupra presei vin mai puțin din cenzura de stat și mai mult din ”sufocarea” economică, distribuția opacă a vizibilității și dependența din ce în ce mai ridicată a mass-media de infrastructuri private pentru impact și monetizare. Structural, technofeudalismul presează presa – la nivel global – prin redistribuirea puterii editoriale de la redacții către proprietarii interfețelor.
Din ce în ce mai multe instituții media se plâng despre prăbușirea traficului și, implicit, a monetizării iar perspectivele nu arată prea bine, sunt concluziile unui raport Reuters Institute. Pe baza datelor Chartbeat pentru peste 2.500 de site-uri de știri – ”între noiembrie 2024 și noiembrie 2025 traficul din Google Search a scăzut cu 33%, iar cel din Google Discover cu 21%; managerii media estimează o reducere suplimentară de 43% a referral-urilor din search în următorii trei ani”.
Marile companii AI pot profita de conținutul jurnalistic fără permisiune sau remunerație adecvată, presiunea nu este doar editorială; este și una de extracție economică din însăși materia primă a jurnalismului.
Discriminează sistemele AI între teorii, articole sau ideologii? Există dovezi robuste că sistemele AI și de recomandare pot produce bias (prejudecăți sistematice), tratament diferențial și vizibilitate inegală. Nu există deocamdată dovezi la fel de robuste că toate aceste sisteme ar aplica o cenzură ideologică stabilă și unidirecțională.
România are o piață media care nu este mică. Și cu toate acestea, condițiile inițiale de plecare pentru presa din România sunt slabe, iar pespectivele nu arată deloc încurajator. În raportul din 2025 privind România, Reuters Institute arată că veniturile pieței media au depășit 1 miliard de euro în 2024. Și totuși, în România, doar 12% plătesc pentru știri online, încrederea generală în știri este de 26%, iar un sfert din audiențele digitale spun că principalele lor surse de știri sunt social media, podcasturi sau chatboturi AI.
În următorii zece ani, scenariul de bază este o presă mai mică, orientată spre video, mai dependentă de platforme și mai puternic segmentată între branduri de încredere și conținut ieftin, automatizat sau partizan. Tranziția va avantaja probabil televiziunile și brandurile multimedia puternice, dar și jurnaliștii-creatori și redacțiile de nișă care se pot susține prin donații, membership, granturi sau comunități.
„Inteligența este capacitatea de a accepta schimbarea.” (Stephen Hawking)
Probabil că definitia aceasta a fost pusă pe seama lui Hawking atunci cand el nu mai putea să vorbeasca si să se exprime, iar manipulatorii au pus in circulatie o seamă de panseuri hawkingiene. Important este că i-a placut domnului Lăcrita.
Flexibilitatea este una din calitătile esentiale ale inteligentei, dar nu este inteligenta in sine. Conform APA – American Psychological Association: “Inteligenta este capacitatea de a obține informații, de a învăța din experiență, de a se adapta la mediu, de a înțelege și de a utiliza corect gândirea și rațiunea.”
“Adaptabilitatea: Noua lege a selecției naturale”
Adaptabilitatae este conditia sine qua non a selectiei naturale si nicidecum “o nouă lege”! dar autorului ii place să găseasca noi legi…
Cat de nouă poate să fie această “lege” dacă si Darwin a scris despre ea?
“Kodak versus Elon Musk: Între falimentul aroganței și ascensiunea trilionară a viziunii”
A vedea in Elon Musk un geniu al viziunii este dincolo de orice linguseala si slugărnicie fată de sistem. Musk a devenit trilionar prin banii investiti de idioti in AI fără ca AI-ul să fi produs incă vre-un profit pentru investitori si se pune problema dacă AI-ul lui Musk va avea vreodată vre-un profit real sau va fi doar o teapă Ponzi.
In rest articolul este o istorie wikipediană a diviziunii muncii si este plin de platitudini.
Cand ascunzi adevărul si te supui comenzii de a sustine sistemul nu ai cum să spui lucruri interesante, educative.