CD
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95
SUA PARTICIPA LA SUMMITUL ASEAN
– reusind să întoarcă regiunea împotriva ei înseși
De Brian Berletic

Pentru prima dată în patru ani, un președinte al SUA a participat la summitul anual ASEAN (Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est, din care nu face parte China insa America era dirijoarea). Într-un redux prost deghizat de „Pivot in Asia” din epoca Obama, SUA încearcă să pară interesate să contribuie la ASEAN într-o manieră constructivă, încercând de fapt să constrângă blocul regional într-o confruntare cu China în numele Washingtonului.

Reuters în articolul său, „Președintele american Joe Biden va participa marți la un summit virtual cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), prima dată în patru ani când Washingtonul se va angaja la cel mai înalt nivel cu un bloc pe care îl consideră cheia strategiei sale de a împinge înapoi China.”

Din moment ce chiar și mass-media occidentala nu face un mare secret din dorința Americii de a folosi ASEAN ca un coup/complot împotriva Chinei sale rivale, aceasta proasta șmecherie a SUA de a se angaja pentru a face recrutare prin utilizarea techii tactici Talmudice promisiuni si amanintari, un “Băț supradezvoltat și o aprovizionare larga de „morcovi.”

Citând un diplomat Asiatic, care a preferat să rămână anonim, Reuters raporta:
„Piesa care este cea mai importantă pentru regiune, este piesa economica, suntem cam blocați în faptul că regiunea spune: “Vreți sa puneti în aplicare un fel de structură strategică competitivă cu China, dar acest lucru nu aduce beneficii regiunii deloc. Și, între timp, noi cu toții avem relații economice în creștere cu China”.

ASEAN este foarte conștientă că SUA încearcă să folosească ASEAN împotriva Chinei în beneficiul Washingtonului și în detrimentul tuturor celorlalți din regiune. Australia servește în prezent ca un caz de studiu pentru regiunea Indo-Pacifica să se aiba în considerare Washingtonul cand aleg părțile.
ASEAN ar prefera să nu aleagă o parte, SUA sau China, ci să beneficieze de legături constructive cu toate națiunile, dar așa cum SUA a dovedit de nenumărate ori, nu numai în regiunea Indo-Pacifica, ci în întreaga lume – a nu alege o parte nu este o opțiune.

Dacă ASEAN ar fi obligată să aleagă o parte, nu este nevoie de multă imaginație pentru a ghici care parte ar fi aceasta.
Cel mai mare partener comercial al ASEAN este de departe China. După China, majoritatea statelor membre ASEAN își desfășoară majoritatea activității în cadrul ASEAN sau în Asia. În timp ce Statele Unite servesc drept al doilea cel mai mare partener comercial unic pentru mai multe națiuni.
ASEAN, nu ar putea gasi nicio ofertă imaginabilă sau vreo alternativă rezonabilă pentru a înlocui legăturile economice cu China.

Investițiile chineze, proiectele de infrastructură și chiar creșterea legăturilor militare cu membrii ASEAN sunt, de asemenea, importante. Există, de asemenea, turism, cu turiști chinezi care se înghesuie în regiune în număr mult mai mare decât toate națiunile occidentale la un loc. Un număr mare de călători chinezi în țările ASEAN creează, de obicei, sinergii care extind exporturile ASEAN în moduri noi. Turiștii chinezi au introdus fructul Durian Thai in China, descoperindu-l in timp ce erau în vacanță în Thailanda si a condus la o piață de export mare și încă în creștere pentru fructele din Thailanda în China.

Criza pandemica din martie august 2020 care a afectat China si tarile ASEAN nu a fost atat de puternica si paralizanta sau chiar fatala cum au mizat SUA si partenerii si nu a afectat prea mult aceste tari, comertul din zona a asigurat mentinerea productiei si pietelor la nivelul necesar de supravietuire si chiar de usor profit.

Morcovii de nepătruns ai Americii
Printre acesti morcovi se numără, potrivit Reuters, „distribuția vaccinurilor împotriva COVID-19, tehnologii pentru schimbările climatice, lanțurile de aprovizionare și infrastructura”. Cu toate acestea, China este, de asemenea, capabilă și a furnizat déjà vaccinuri si toate celelalte statelor membre ASEAN.
Ofertele SUA de a transfera producția din China în statele membre ASEAN ar fi tentante, chiar niste beneficii reale pentru ASEAN, dar cu siguranță nu cu prețul renunțării sau chiar atât de mult încât să reducă relațiile cu China.
Cine mai crede acum in promisiuni occidentale?

În ceea ce privește infrastructura, SUA și „Build Back Better World” (B3W) rămân limitate la trimiteri ambigue la propuneri la fel de ambigue care se învârt de obicei în jurul schemelor de finanțare, mai degrabă decât la tipul de expertiză tehnică tangibilă necesară efectiv pentru a construi proiecte semnificative necesare în regiune.

SUA tot flutura promisiuni în ceea ce privește infrastructura ce se va face, în timp ce China a terminat déjà o linie de cale ferată de mare viteză care leagă Laos ce’i fără ieșire la mare, la China, în nord și Thailanda la sud, a livrat primul tren de mare viteză de pasageri, și se pregătește acum linia pentru operațiunile din acest an.
Un alt tren de mare viteză produs de China este, de asemenea, în construcție în Thailanda, care va extinde segmentul Laos adânc în inima Asiei de Sud-Est.

China a finantat, de asemenea, în ultimii ani baraje, a construit autostrăzi si poduri în Asia de Sud-Est. Aceste proiecte alimentează acum regiunea și mută oameni și bunuri în întreaga regiune. Companiile americane construiesc într-adevăr fabrici în cadrul ASEAN și sunt cu siguranță contribuții pozitive la economia regiunii, dar, din nou, nu suficient pentru a convinge orice stat membru ASEAN, cu atât mai puțin blocul comunitar să pivoteze colectiv de la Est la Vest.

Reuters menționează, de asemenea, că SUA încearcă să colaboreze cu ASEAN pentru a aborda „provocările comune în ceea ce privește problemele maritime”. Reuters speculează că acest lucru se referă la disputele din Marea Chinei de Sud. Dar, după cum s-a subliniat de multe ori înainte aceste dispute nu sunt nici unice pentru regiune, nici limitate la disputele dintre China și statele membre ale ASEAN. Statele membre ale ASEAN au pretenții care se suprapun și, prin urmare, litigiul ramane intre ele. În toate cazurile, negocierile și rezoluțiile bilaterale sunt preferate, perspectiva ca aceste dispute să degenereze într-un conflict fiind astfel de neimaginat.

SUA s-au injectat în aceste dispute și, printr-o combinație de constrângere, ingerință juridică și influență exercitată asupra mass-mediei din regiune, încearcă să transforme aceste dispute în animozitate și chiar conflicte de care industria sa de armament poate profita și armata sa poate folosi ca pretext pentru a se înrădăcina și mai adânc în regiune.
Încercările repetate de a recruta ASEAN în eforturile continue ale Americii de a proiecta un conflict cu China au eșuat.

Concepția „AUKUS” este o reprezentare foarte vizibilă a acestui eșec. Singurele națiuni pe care Statele Unite au reușit să le ralieze împotriva Chinei sunt Australia care, la fel ca Statele Unite, nu se află în Asia, ci în Oceania, și Regatul Unit care locuiește la capătul Europei de Vest înconjurată de Oceanul Atlantic.
Națiunile din Asia nu sunt amenințate China, asa cum pretinde SUA, ci par mai puțin îngrijorate de Beijing și, în schimb, sunt din ce în ce mai obosite si ingrijorate de pozițiile SUA prin alianțe exact ca AUKUS.

Bățul supradezvoltat al SUA
În mod ideal, producția americană și infrastructura și comerțul chinezesc ar oferi beneficiul maxim pentru ASEAN care reprezintă cel mai bun din ambele lumi – și într-o lume multipolară aceasta este exact ceea ce regiunea ar încerca să achiziționeze. Cu toate acestea, în conformitate cu actuala „ordine internațională bazată pe reguli”, impusa de SUA, un eufemism pentru hegemonia americană, a rămâne neutru și a construi un echilibru reciproc avantajos al puterii, nu este o opțiune.

Pentru națiunile și chiar blocurile care refuză morcovii stabiliți pentru ei de Washington, SUA are un „băț” supradezvoltat și mult prea des folosit.
În cazul ASEAN, aceasta vine în primul rând sub forma subversiunii politice și a sabotajului economic. Statele Unite, prin intermediul National Endowment for Democracy (NED) cultivă o serie de grupuri de opoziție anti-China în întreaga ASEAN si alcătuiesc ceea ce mass-media occidentale numește „Milk Tea Alliance.” Tocmai pentru că niciun guvern actual din ASEAN nu este interesat să transforme China într-un inamic și să transforme Asia într-un câmp de luptă, SUA încearcă să le înlocuiască, prin revolutii colorate, cu regimuri clientelare care vor face acest lucru.

Aung San Suu Kyi și Liga Națională pentru Democrație din Myanmar, Thaksin Shinawatra și Thanathorn Juangroongruangkit și partidele lor politice din Thailanda, Anwar Ibrahim și coaliția sa politică din Malaezia și Sam Rainsy împreună cu Kem Sokha din Cambodgia reprezintă partidele de opoziție susținute de SUA care servesc acest rol special. Acestea sunt amplificate de mișcările violente de stradă și, în unele cazuri, de grupurile armate care lucrează împreună în cadrul națiunilor lor respective, dar și la nivel regional pentru a remodela ASEAN într-un front unit împotriva Chinei.

Pe măsură ce se desfășoară această subversiune politică sponsorizată de SUA – o repetare a „Primăverii arabe” sponsorizate de SUA în 2011 – SUA și aliații săi occidentali țintesc și bat economia ASEAN, în special în industriile în care China joacă un rol important în includerea turismului și a exporturilor agricole.

Această combinație de morcovi instabili și bastoane supradimensionate pe care SUA le folosește pentru a constrânge ASEAN să „împingă înapoi” împotriva Chinei – o noțiune pe care ASEAN altfel nu o apreciaza în niciun fel, ca pe un divertisment.
Daunele pe care militanți susținuți de SUA le fac în prezent Myanmarului, membru ASEAN, care includ atacuri asupra fabricilor chineze și o conductă crucială care face parte din Inițiativa Belt and Road (BRI), este o demonstrație instructivă a cât de puternice și periculoase mai sunt inca SUA și „puterea lor soft”.

Alegerile ASEAN nu sunt de a capitula și de a se alătura SUA în formarea unui front unit împotriva celui mai mare partener comercial al ASEAN și, la rândul său, de a renunța la bogăție, prosperitate, dezvoltare și stabilitate regională sau de a se uni în fața acestei constrângeri pentru a lăsa doar SUA sa domine si sa elimine opțiunea de a construi o zona a pacii, colaborarii si avantajului reciproc in regiune.

Decizia ASEAN de a-l exclude de la summit pe actualul lider al Myanmarului, generalul Min Aung Hlaing, este un semn rău care ar putea părea să sugereze capitularea. Dar ar putea fi, de asemenea, un mijloc de a cumpăra timp. Balanța de putere înclinată în favoarea Chinei și a restului Asiei se îmbunătățește de la an la an. De data aceasta, anul viitor, SUA vor fi într-o poziție mai slabă încă si nicidecum o poziție mai puternică. Prin amânarea măsurilor celor mai grave și mai disperate se da o sansa minima pentru SUA.

ASEAN și China ar putea sfarsi definitiv supremația SUA asupra Asiei.
În timp ce acest lucru îi lovește pe mulți la Washington și pe Wall Street, facandui apocaliptici – incetarea „ordinei lor internaționale” este – pentru Statele Unite si oamenii săi– este de fapt exact opusul.
Va fi o oportunitate pentru SUA de a-și redefini rolul la nivel global ca o națiune puternică care “contribuie între toate celelalte națiuni”, mai degrabă decât o hegemonie în scădere si agonie care se luptă să se impună in van mai presus de toate națiunile.

Sursa: https://newatlas.report/2021/11/20/us-at-asean-summit-looks-to-turn-region-against-itself

Traducerea: CD