„Cînd bordelul e o mînăstire ”  de Ileana Vulpescu  
 
A cui e vina?
Vina este a noastră. Avem nişte
trimişi diplomatici în afară care nu-şi fac datoria. Nu fac nici un
fel de propagandă pentru poporul român, pentru ca se ştie că româna e o limbă
de origine latină. Eu am intîlnit o profesoară de franceză, care
absolvise la Sorbona şi care nu ştia că româna e o limbă romanică! M-am oferit să-i
spun eu care sunt cele 10 limbi romanice, dacă la Sorbona tot nu învăţase. S-a mirat:„Da, dar
e atît de înrudită cu slava!” „Ştiţi cît e de înrudită cu slava? Tot
atât cît o să fie şi franceza cu chineza, cînd vă vor ocupa chinezii!”. 
Alt caz: o fostă colegă, eminentă
cunoscătoare a limbilor clasice, Lia Lupaş, lucra la o bibliotecă din New York.
Trebuia să fie avansată şi a completat un formular, în care spunea ce limbi
cunoaşte: printre altele, franceza, engleza, rusa. D-na care o examina a
întrebat-o de ce a trecut şi rusa, doar limba ei maternă nu e slava? Ea a zis
că nu, că româna e o limbă romanică. Motiv pentru care n-a mai fost avansată.
Alt om cu multă carte, Dan Grigorescu, aflat la New York într-un post oficial,
se duce la Biblioteca Municipală şi găseşte o singură carte în română, care era
trecută la sectorul de limbi slave. I-a explicat directorului că româna e o
limbă romanică, s-o mute unde-i e locul. A doua zi, a găsit cartea tot la
sectia „Slave”. Deci, vina nu e
numai a noastră, ci şi a încăpăţînării lor cretine, chiar dacă-s filologi. 
O întîmplare văzută de mine la
televizor: un ambasador al Germaniei la Bucureşti povestea cum vin gazetari din
Germania, cu articole gata făcute despre România, de obicei denigratoare la
adresa poporului român. I le dădeau să le citească şi el le spunea: „Nu e
adevărat ce spuneţi! Eu trăiesc aici şi ştiu că nu-i aşa!”. Iar ei se
duceau în Germania şi publicau articolele exact aşa cum le scriseseră. 
Deducem că e o rea voinţă
internaţională manifestă faţă de această ţară, cu sprijin şi din România.
Înţeleptul chinez Sun Tzu a spus, cu mult înainte de Hristos, „Nici o ţară
nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior”. Or, la noi,
complicitatea e mai mult decât binevoitoare faţă de tot ce se-ntîmpla din
exterior. Nu ne pune nimeni în capul mesei şi nici alături de marile puteri,
chiar dacă ne-am zbătut să intrăm în NATO, în Schengen. Probabil că nu sîntem
decît o ţară consumatoare, aşa cum spunea primul trimis al FMI la noi, domnul
Paul Thomson. Mă-ntreb cu ce? Producătoare nu mai sîntem, e limpede. 
Cu ce să ne mai lăudăm noi, românii?
Cu copiii care iau Olimpiade prin străinătate, cu oameni care fac o carieră
strălucită tot în afară, pentru că dacă ar face-o aici, ar fi şanse foarte
puţine să se ştie despre ei. Avem foarte buni specialişti în toate domeniile,
dar la televizor apar doar ştiri că românii au furat, au omorît, au escrocat.
Oare numai românii fac asta? Vuiesc agenţiile de presă cînd un român face o
nelegiuire, dar nelegiuiri se-ntîmplă în toată lumea, făcute de oricine. Sînt
scoase în evidenţă insa cele făcute de ţiganii plecaţi din România, ca şi cînd
n-ai putea să deosebeşti un ţigan de un român. Cine le-a dat voie să treacă în
ţările lor? Îmi spunea cineva avizat, că din satelit îţi vede şi culoarea
şireturilor de la pantofi. De ce li s-a dat voie să
treacă graniţa? Ca apoi să-i poată expulza, spunînd  „Uite ce-au
făcut ticăloşii de rom��ni!”. E o demagogie de
mult pornită. Aşa cum demagogia internaţională se practică şi
în alte domenii, în funcţie de interes. Exită campanie anti-drog, dar nu există
una similară anti-tutun, în nici o ţară. Pentru că de pe urma
comerţului cu tutun se scot averi imense. Ipocrizia e că pe pachetele de ţigări
ţi se spune ca tutunul e dăunător sănătăţii, dar nu e scos în afara legii! Eu
sînt absolut convinsă că şi comerţul ilicit cu drogurile e dirijat de foarte
sus. De ce nu se poate stopa comerţul cu drogurile? N-au nici un interes,
pentru că aduce beneficii uriaşe. Doar China face excepţie. Acolo, dacă eşti
prins cu droguri, te împuşcă şi familia mai plăteşte şi glonţul!   
Eu consider că omenirea e condusă cu o
ipocrizie fără margini şi fără leac. De cînd cu această notiune noua de
„corectitudine politică”, s-au găsit unii în SUA care să scoată din
Mark Twain cuvintele „negru, negrotei, cioroi”, pentru că nu mai e
„politic corect”.
Omul ăla a trăit într-o epocă. Cum să
iei un clasic al literaturii mondiale şi să intervii în textul lui? 
Tîmpenia din America, cu
„cioroii” lui Mark Twain, transportată în România, ar deveni.
„Romiada”, în loc de „Ţiganiada”?  „Cînticele
ţigăneşti” ale lui Miron Radu Paraschivescu sunt „Cîntice rome?”
Ce-o zice şi săracu’ Garcia Lorca, cu ale sale „Cîntece ţigăneşti” ?
Ce are insultător cuvîntul „ţigan”? E numele unei naţii. Care e
deosebirea între rom şi ţigan? Gitan, bohemian, tzigan,
tsigan.”
 
Degradarea morală e direct
proporţională cu cea lingvistică? Mai deunăzi, la televizor, am auzit o
cititoare de prompter spunînd „În liceu se aflau doisprezece fete”.
„Se învaţă foarte prost româna-n
şcoli, dacă nu reuşeşti să-i înveţi pe copii că „doi” şi doisprezece
au feminin. E singura limbă romanică în care se-ntîmpla acest lucru. 
Doisprezece femei, doisprezece ceasuri.  E o epidemie, o
avalanşă de incultură. Nimeni nu mai zice azi „loc”, zice
„locaţie”, fără să-i treacă prin cap să se uite într-un dicţionar
francez sau englez să vadă ce înseamnă. Am citit într-un ziar acum cîteva luni
ceva referitor la Camilla Parker Bowles, care la a nu ştiu cîta aniversare a
căsătoriei cu Prinţul Charles, şi-a fracturat „perineul” de la
piciorul stîng. Altcineva, la televizor, spunea, dorind să se
refere la perigeu, tot perineu! Dacă nu ştii, nu
vorbeşti! Am mari dubii în privinţa absolvirii unor şcoli. După părerea mea,
îmi pare rău c-o spun, dar nu eşti neapărat intelectual dacă ai o diplomă
universitară. Profesorul Iorgu Iordan imi spunea:
„Ai să vezi dumneata c-or să fie
mai mulţi doctori decît miliţieni! „… Se merge pe
linia minimei rezistenţe. Nu le mai pasă nici profesorilor, nici elevilor, nici
studenţilor! E un dezinteres din partea ambelor părţi. Primii zic: ce să ne mai
batem capul cu ăştia, că tot nu-s buni de nimic!? ceilalţi: ce să mai învăţăm
toate prostiile astea, dacă poţi deveni miliardar doar ştiind să te iscăleşti? 
Nu pot să nu fac comparaţie între ce se auzea înainte de ’89 la tv şi
la radio şi ce se aude acum. Tu, ca angajat al unui post de televiziune, ai
nişte obligaţii.
În ceea ce spune cel pe care-l inviţi
 nu poţi să intervii, treaba lui, mai ales dacă e-n direct. Pretenţia mea
către angajat vine. Dacă ar căuta într-un dicţionar sau pe internet, ar afla
cum se pronunţă toate numele proprii. Am fost uimită s-aud la un post de radio:
Azi se împlinesc nu ştiu câţi ani de la naşterea lui „Gai de Mopezan”.
El fiind Guy de Maupassant! Sau Riceard Uagnăr în loc de Rihard
Vagner (Richard Wagner, desigur!). A dat telefon o doamnă şi le-a atras atenţia
în direct: Este totuşi un compozitor neamţ, cum puteţi să-i pociţi numele?
Răspuns: Doamnă, dar e moda anglizantă!….” E moda tîmpeniei
şi a inculturii, aş spune. Situaţia limbii este deplorabilă! Chestia asta
cu limbile străine poate pot s-o înţeleg, e mai puţin gravă decît batjocorirea
propriei limbi!  În Franţa, posturile radio şi tv sunt sancţionate cu
amenzi grase atunci cînd folosesc cuvinte străine în loc să folosească cuvinte
franceze. In Franţa sistemul lor de monitorizare audio-vizual este atît de
performant şi de drastic, încît atunci cînd detecteaza ceva în neregulă, îi
intrerupe pe loc”. 
La noi, care ar fi soluţia ieşirii din această criză?
„La noi, în afară de pile,
proptele şi o piesă de mobilier prin care se trece, se ajunge şi în mod
cinstit, printr-un concurs, într-un asemenea post? Asta e problema: dacă din 20
de candidaţi înscrişi la concurs, cîştigă al 21-lea, care nici nu s-a înscris,
unde ajungem?  
Dacă aşa se obţin posturile, n-avem de
ce să ne mirăm că pe unele produse cărora li se face reclamă, apar aberaţii de
genul „brînză bunăcioasă”, „piersică gustăcioasă”,
„marea ieşeală” etc. Nişte analfabeţi care
cred că inventează ceva. Cînd a murit, acum un
an, preşedintele Poloniei, am auzit la televizor: „E un spaţiu în faţa
catedralei, care comprimă nu ştiu cîtă lume”. (Poate cuprinde.) Ce să mai
vorbim despre expresia greşită „fără doar şi poate”, care e de fapt
„fără dar şi poate”? Adică adversativ şi dubitativ. 
Lucruri analizate logic, ca de exemplu
„mai exact şi mai corect”. Le-am intâlnit si la persoane foarte
cultivate. Ne întoarcem la „unşpe trecute fix”?” 
Acumnimeni nu se duce să-şi
depună un curriculum vitae, ci un „sivi” (CV) şi pariez că
majoritatea lumii nici nu ştie ce-nseamnă. Nimeni nu se mai duce să-şi ducă
undeva o autobiografie, ca să fie angajat: aplică. Aplică pentru un job! Aplică
era ceva ce se pune pe perete. Mă indispune profund cînd aud de „brandul
de ţară”. Bine că ne-am procopsit cu o frunză, care este
„brandul de ţară”. Măcar dacă era şi Eva
pe-acolo.
 
Eu nu pot să dau explicaţia pentru
apariţia acestor aberaţii decât că, poate, la început a spus cineva ceva în
glumă şi pe urmă s-a luat în serios. Eu i-aş sfătui
să nu mai facă greşeli, să pună mâna pe o gramatică a limbii române şi să nu se
sfiască să umble în dicţionare. Astfel, poate n-o să mai auzim, chiar şi
printre persoanele care au absolvit Filologia, expresii de genul „cărţile
care le-am cumpărat”, „m-am dus la servici”. 
Eu le tot spun, cînd am ocazia, că-s
nişte cuvinte în limba română, ca viciu, oficiu, ospiciu,
serviciu etc. care au această
formă. Nu zici „m-am dus la ofici”, nici
„am fost la ospici”, nici „mi-am luat un servici de masă”. 
Pe mine mă surprinde cîta încredere au
în ei aceşti oameni şi cîta lipsă de dubiu în ceea ce priveşte limba română. Aş
retipări „Gramatica greşelilor”, de Iorgu Iordan. O carte de
consultat, nu de ţinut în cas��, pe post de mobilă.
Văd un dispreţ faţă de cine mai
vorbeşte corect. O nepăsare de genul „lasă-i p-ăştia să vorbească, ne
uităm în gura lor? Nişte babalîci depăşiţi, o generaţie expirată”.  
Nu-i deloc asa. Dar pînă să expire ei,
îi inspiră pe alţii. 
Ce modele să mai aibă cei tineri? Cînd
bordelul e o mînăstire faţă de politică, cînd la televizor şi prin gazete sînt
aproape numai obscenităţi si cînd se cultivă doar incultura… 
…să luăm
atitudine faţă de tot ce este incultură , incorect şi antiromanesc.