Sorin
george-turle@t-online.de
93.229.16.99
Quote
„cu condiția ca planificarea să fie făcută de oameni competenți…”

E un alt adevar suparator. Din pacate in Europa, moda birocratiei si a „tamplarului pe post de mecanic si a mecanicului pe post de brutar” castiga teren. Mergeti pe wiki la „Ministries of the People’s Republic of China”, dati scroll la tabel si click drapta pe linkul fiecarui ministru. Industrie Informatie si tehnologie, ape, mediu, comert etc. etc. etc. Toti sunt specialisti in domeniu (gen la industrie un TCM-ist, la mediu un geolog, la stiinta si tehnologie inginer-cercetator, la transporturi un sef de propotie in domeniul energetic samd). In comisia europeana ai profesori de franceza la mediu, filosofi la transporturi, absolventi de drept la industrie samd. Stim ca nu comisia europeana e cu deciziile finale, dar ea traseaza directivele si polueaza cu ele enorm, intarzie dezvoltarea si aplicarea proiectelor, birocratizeaza mult procedurile, scad eficienta. Astfel, auzi aberatii de la tipi gen Timmermans, cu ideea de tranzitie la energie verde pina in 2024 (no other comment). Eu unul nu vad vreo diferenta intre o situatie de genul asta si cazul unor „istorici” gen Napoleon Savescu. Astfel ajungi la sedinte si dezbateri de doi ani pentru a se cadea de acord asupra culorii rahatului, inca un an intocmiri de rapoarte cum ca s-a cazut de acord asupra culorii lui, inca un an de confirmari ale raportului, timp in care chinezii construiesc 3 orase de la zero. De 4 ani se intocmeste un parchet european, care abia acum se anunta ca fiind functional, dar nu e cert inca cat timp mai dureaza pina cand intra „in paine”. Din 2019, de cand cu numirea lui LCK, am si uitat ca mai exista (e doar un exemplu.

Nu e exclus sa asistam si acum si in viitorul destul de apropiat la o reeditare a unui aspect al istoriei. Acela in care, pe la sfarsitul sec. 19, britanicii au scos stampila „Made in Germany” pentru a evidentia faptul ca produsele astfel etichetate sunt germane, mai curand ca nu sunt britanice si prin urmare inferioare. Mai tarziu, Made In Germany a devenit un atu, o eticheta care purta cu ea prestigiu. Contemporan, Made in China a fost perceputa peiorativ, „chinezarie” spus mai popular, lucru foarte ieftin si de foarte slaba calitate, care te tine de azi pe maine. Cu trecerea timpului se pare ca i se schimba conotatia, ca in cazul precedent. Au invatat foarte mult si foarte repede, inca mai au in unele domenii de invatat, dar cred ca o vor face. Sta in firea si mentalitatea lor, in ambitia si foamea de succes, de ascensiune. Pe viitor, in ce masura si in cat timp atingerea telurilor ii va face si pe ei sa devina mai comozi, ramane de vazut.